Pretenţii. Decizia nr. 373/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 373/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 4748/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 373/C
Ședința publică din 18 septembrie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE – D. P.
JUDECĂTOR – I. B.
JUDECĂTOR – M. P.
Grefier - A. B.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul revizuient C. L. M. și PRIMĂRIA M. M. PRIN PRIMAR, cu sediile în M., ., județul C., împotriva deciziei civile nr. 398, pronunțată de Tribunalul C. la data de 13 iunie 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații D. N., P. E. și D. R. C., toți cu domiciliul în București, sector 5, ., nr.8 și S. P. DE ADMINISTRARE A DOMENIULUI P. ȘI PRIVAT, cu sediul în M., Piața Republicii, ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenții revizuienți, avocat S. S. I., în substituire pentru avocat S. S. L., care depune la dosar delegația de substituire fără număr din 17.09.2013, cât și împuternicirea avocațială CT_ (221) din 17.09.2013, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că cererea de revizuire este timbrată cu 200 lei (filele 10, 11). Nu au fost formulate întâmpinări în cauză.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul recurenților revizuienți învederează – ca și chestiune prealabilă, următoarele: în petitul cererii de recurs a arătat că formulează recurs împotriva deciziei civile pronunțate de Curtea de Apel și, de asemenea, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile în sensul admiterii cererii de revizuire. Este de părere că a fost în eroare, a crezut că a scris - în sensul respingerii acțiunii ca nefondate. De fapt, în sensul admiterii cererii de revizuire, obiectul fiind modificarea în tot a deciziei civile, cu consecința admiterii cererii de revizuire. Admiterea, deci, a recursului, cu consecința modificării deciziei și admiterii cererii de revizuire, cât și soluționării pe fond a cauzei și respingerii acțiunii ca nefondate.
Întrebat fiind, apărătorul recurenților revizuienți arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurenților revizuienți, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul de procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Apărătorul recurenților revizuienți, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului. Solicită a se observa că, în mod greșit instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire în condițiile în care înscrisurile depuse îndeplineau aceste condiții impuse de lege, și anume, nu au fost cunoscute la momentul pronunțării sentinței revizuite, cu toate că existau la acel moment.
Față de aceste considerente, cât și pentru motivele pe larg dezvoltate în cererea de recurs, cu privire și la motivele de netemeinicie, motivat, de asemenea, de împrejurarea că aceste contracte de închiriere au o legătură directă cu obiectul pricinii și că sunt de o importanță deosebită, solicită a fi revizuită hotărârea; solicită admiterea recursului și admiterea cererii de revizuire, iar pe fondul cauzei respingerea cererii reclamanților D. N. și P. E. ca fiind nefondate.
Solicită cheltuieli de judecată – taxă judiciară de timbru.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea formulată la 29 aprilie 2013 pârâții C. L. M. și Primăria M. prin Primar au solicitat, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. N., P. E., D. R. C. și intimatul pârât S. P. de Administrarea Domeniului P. și Privat, revizuirea deciziei civile nr.525/18.10.2012 pronunțată de Tribunalul Constanta în dosarul nr._/118/2010.
În motivarea cererii de revizuire pârâții au arătat că prin decizia a cărei revizuire se cere Tribunalul Constanta a admis apelul reclamanților și a schimbat în parte sentința instanței de fond cu consecința obligării revizuienților la plata sumei de 37.543 euro reprezentând despăgubiri, inclusiv dobânzi aferente lipsei de folosință a spațiilor cu altă destinație decât cea de locuință aferente perioadei 21.11.2005 – 2.08.2007.
Au arătat revizuienții că în cauză sunt aplicabile prevederile art.322 pct.5C.pr.civ. întrucat există inscrisuri noi doveditoare constând în contracte de închiriere de natură a schimba în tot decizia a cărei revizuire se cere. Se susține că respectivele contracte au legătură cu obiectul cauzei și că datorită unor împrejurări mai presus de voința părților nu s-a putut pune în executare sentința civilă nr.504/2004 a Judecătoriei M. prin care s-a respins cererea de constatare a nulității contractelor de închiriere.
In drept revizuienții pârâți invocat dispozițiile art.322pct.5C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr. 398 din 13 iunie 2013 Tribunalul C. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, de care înțeleg să se prevaleze revizuienții, înscrisul nou trebuie să îndeplinească cumulativ anumite cerințe, respectiv să fie descoperit după darea hotărârii, să fi existat la data pronunțării hotărârii, acesta să nu fi putut fi prezentat, fie pentru că a fost reținut de partea adversă, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții și înscrisul să fie determinant pentru cauza soluționată.
S-a apreciat că nici una dintre aceste condiții de admisibilitate nu este îndeplinită în cauză pentru că, din chiar cuprinsul cererii de revizuire rezultă că respectivele contracte de închiriere au făcut obiect de cercetare într-o procedură judiciară în care revizuienții au fost parte, ceea ce face să nu existe o imposibilitate de prezentare a acestor înscrisuri.
Dealtfel, tribunalul a observat că revizuienții nu au argumentat în nici un fel îndeplinirea, de către înscrisurile noi invocate, a condițiilor arătate, aceste înscrisuri de care s-au prevalat revizuenții putând fi procurate și depuse la dosar prin diligența părții interesate, respectiv a pârâților.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuienții C. L. M. și Primăria M. M. prin Primar care au susținut că în mod greșit instanța a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru admiterea cererii de revizuire, respectiv condiția ca înscrisul să fie determinant pentru cauză, pentru că sentința civilă nr. 504/15.04.2004 pronunțată de Judecătoria M., irevocabilă prin decizia civilă nr. 5421/22.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus respingerea cererii în constatarea nulității contractelor de închiriere, constatând că acestea sunt valabil încheiate, spațiile de locuit fiind ocupate de chiriași în temeiul unor contracte de închiriere valabile. Arată că din cauza unor împrejurări mai presus de voința părților nu s-a putut pune în executare sentința nr. 504/2004, chiriașii fiind sub protecția OUG nr. 40/1999, executarea sentinței nefiind posibilă și din cauza crizei de locuințe din localitate care nu a permis acordarea unor alte locuințe sociale chiriașilor.
Consideră că nu este culpa pârâților revizuienți în ceea ce privește lipsa de folosință a reclamanților, culpa aparținând proprietarilor/chiriașilor de apartamente și ai spațiului comercial din imobil care au tergiversat punerea proprietarului în posesie.
Se arată că instanța a stabilit greșit că dreptul reclamanților la despăgubiri începe de la 21.11.2005 deoarece împotriva deciziei civile nr. 894/21.11.2005 se promovase calea de atac a recursului. De asemenea, nu era îndeplinită condiția răspunderii civile delictuale a pârâților pentru că nu există o legătură de cauzalitate între faptă și beneficiul nerealizat de către reclamanți și nu există vinovăție, sens în care se impune schimbarea în tot a deciziei nr. 525/2012 pronunțată de Tribunalul C. și respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
Examinând legalitatea deciziei recurate în raport de susținerile revizienților, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 525/18.10.2012 a cărei revizuire se cere, Tribunalul C. a dispus obligarea în solidar a pârâților C. L. M., Primăria M. M. și S. P. de Administrare a Domeniului P. și Privat M. la plata sumei de 37.543 euro către reclamanți, cu titlu de despăgubiri și dobânzi aferente pentru lipsa de folosință a spațiilor cu altă destinație decât cea de locuință, aferentă perioadei 21.11.2005 – 02.08.2007, reținând că prin decizia nr. 501/10.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a dezlegat, irevocabil, chestiunea de drept vizând îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale a pârâților în privința prejudiciului suferit de către reclamanți pentru lipsa de folosință a imobilului. Cu ocazia soluționării recursului prin decizia nr. 501/2011 Curtea de Apel C. a avut în vedere statuările Tribunalului C. prin dezlegările date în cadrul sentinței civile nr. 504/15.04.2004, respectiv faptul că a fost constatată nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare încheiate între RA Gold M. și cumpărătorii C. M., P. D. și A. C. iar privitor la contractele de închiriere pentru spațiile comerciale s-a reținut faptul că aceste contracte au fost valabil încheiate.
Prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, revizuienții pârâți au invocat drept înscrisuri noi, de natură să conducă, în opinia acestora, la reformarea hotărârii, contractele de închiriere pentru spațiile pentru a căror lipsă de folosință pârâții au fost obligați la despăgubiri.
Ori, în sensul art. 322 pct. 5 C.pr.civ., un înscris înfățișat cu ocazia revizuirii este apt să conducă la admiterea acestei căi de atac, în măsura în care este vorba de „un înscris doveditor, reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții”.
Așadar, printre condițiile esențiale cerute de textul legal sunt acelea ca înscrisul invocat să fie descoperit după darea hotărârii, deci să fie un înscris nou, acest înscris să fi existat la dat judecății, dar nevalorificarea sa în proces să se fi datorat conduitei culpabile a părții adverse (care l-a reținut) sau împrejurării mai presus de voința părții (care, de asemenea, a împiedicat administrarea).
În speță, cerința descoperii înscrisurilor după darea hotărârii nu este îndeplinită câtă vreme contractele de închiriere invocate au fost valorificate în procesul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se cere instanța reținând statuarea irevocabilă a valabilității lor într-un proces anterior în care părți au fost inclusiv pârâții revizuienți. De aici rezultă în mod evident și faptul că înscrisurile invocate ca acte noi nu îndeplinesc nici cerința reținerii lor de către partea potrivnică ori a imposibilității de prezentare dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, pentru că instanța le-a avut în vedere la soluționarea cauzei.
Fiind ocale extraordinară de atac, dispozițiile legale care reglementează revizuirea sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și condițiile prevăzute în mod expres de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului pe fond. De aceea, solicitarea pârâților de retractare a deciziei nr. 525/2012 a Tribunalului C. pe motiv că au fost în imposibilitate de a preda folosința spațiilor către reclamanți din cauza obligațiilor legale ce le reveneau pentru protecția chiriașilor, ale căror contracte de închiriere au fost declarate valabile, nu poate fi primită pentru că o reluare a judecății doar pentru a se reține o altă situație de fapt decât cea reținută inițial nu este permisă deoarece s-ar nesocoti puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțate
Ori, funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților irevocabile în afara condițiilor strict reglementate procedural.
Pentru considerentele arătate, Curtea a constatat că tribunalul a apreciat corect că nu se regăsesc în speță ipotezele reglementate de art. 322 pct. 5 C.pr.civ. pentru revizuirea unei hotărâri, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurentul revizuient C. L. M. și PRIMĂRIA M. M. PRIN PRIMAR, cu sediile în M., ., județul C., împotriva deciziei civile nr. 398, pronunțată de Tribunalul C. la data de 13 iunie 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații D. N., P. E. și D. R. C., toți cu domiciliul în București, sector 5, ., nr.8 și S. P. DE ADMINISTRARE A DOMENIULUI P. ȘI PRIVAT, cu sediul în M., Piața Republicii, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
D. PETROVICIIRINA B.
M. P.
Grefier,
A. B.
Red.hot.atacată: M.C.M.
Tehnored.dec.jud.(rec.-reviz.): D.P./14.10.2013
Gr.AB/2 ex./14.10.2013
| ← Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr.... | Anulare act. Decizia nr. 477/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
