Expropriere. Decizia nr. 26/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 6191/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 26/C
Ședința publică din 25 martie 2015
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE - G. L.
JUDECĂTOR - I. B.
Grefier - A. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
Procuror – L. S.
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă C.N.A.D.N.R. – S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., cu sediul în C., ..n., în contradictoriu cu intimații reclamanți I. S. și A. C., domiciliați în Medgidia, ., județul C. și intimatul pârât S. R. PRIN DEPARTAMENTUL PENTRU PROIECTE DE INFRASTRUCTURĂ ȘI INVESTIȚII STRĂINE PRIN C.N.A.D.N.R. – S.A. , cu sediul în București, . B. nr. 18, sect. 1, împotriva încheierii de ședință din 03.02.2015 pronunțată de Tribunalul C., Secția I civilă, în dosarul nr._, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 155 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Invederează, totodată, că intimatul pârât a depus la dosar (filele 61, 62) precizări; după care;
Față de precizările formulate de către apelant, instanța constată că această cale de atac nu vizează și excepția lipsei calității procesuale pasive, astfel încât consideră că nu mai este necesară discutarea excepției inadmisibilității apelului puse în discuție din oficiu.
La acest moment, instanța acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public cu privire la apel privind respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție la primă instanță.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat.
Consideră că instanța de fond în mod corect a respins cererea de chemare în garanție; având în vedere și motivarea instanței de fond.
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 394 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită asupra împrejurărilor de fapt și a temeiurilor de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 21.08.2014, sub nr._, reclamanții I. S. și A. C. au solicitat instanței ca prin hotărâre judecătorească să oblige pârâta CNADNR să emită hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor ce li se cuvin pentru terenul ce le-a fost expropriat, precum și la plata efectivă a despăgubirilor datorate și a dobânzilor aferente acestora.
La 22.09.2014 pârâta CNADNR S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice prin care a solicitat ca în ipoteza admiterii acțiunii reclamanților, chematul în garanție să fie obligat să despăgubească pârâta cu sumele stabilite prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză.
Prin precizările depuse la termenul din 28.10.2014, reclamanții au completat cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată, în calitate de pârât, și a Statului R. prin Departamentul de Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine prin CNADNR S.A., și au modificat obiectul acțiunii în sensul că au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se stabilească justele despăgubiri ce li se cuvin pentru terenul expropriat și să fie obligați pârâții la plata acestora și a dobânzii legale aferente, calculată până la data plății efective.
Prin încheierea pronunțată la termenul din 03.02.2015 Tribunalul C. a luat act de precizările reclamanților, conform art.204 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, și a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesual pasive a CNADNR S.A., pe care a admis-o prin raportare la prevederile art.2 alin.2 și art.3 lit. a din Legea nr.255/2010.
În temeiul art.72 alin.2 în referire la art.64 alin.2 din Codul de procedură civilă, instanța de fond a invocat din oficiu și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de CNADNR S.A., pe care a admis-o prin aceeași încheiere.
În motivarea acestei ultime soluții s-a reținut că cererea de chemare în garanție este cererea de intervenție forțată prin care una dintre părțile litigante solicită introducerea în proces a unui terț împotriva căruia ar putea formula acțiune separată în garanție/în despăgubiri, pretinzând soluționarea acesteia în cadrul litigiului pendinte; au fost avute în vedere dispozițiile art. 73 alin.2 și 3 din noul Cod de procedură civilă, care fac referire la termenul de depunere a cererii de chemare în garanție și dispun că chemarea în garanție poate fi formulată de reclamant, intervenient principal și pârât și s-a constatat că, în cauză, calitatea procesuală pasivă aparține Statului R., a cărui reprezentare în instanță este asigurată de CNADNR SA. și că, în condițiile în care partea care formulează cererea de chemare în garanție nu este parte litigantă, cererea nu este admisibilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel CNADNR S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. și a criticat soluția dată excepției de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție.
În motivare s-a arătat că instanța de fond nu a comunicat apelantei nici prin intermediul citației și nici printr-un alt înscris necesitatea exprimării punctului de vedere cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale pasive și la cea a inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, ceea ce a avut drept consecință imposibilitatea completării materialului probator prin depunerea de înscrisuri care să justifice calitatea sa procesual pasivă, respectiv a împuternicirii DPIIS nr.2876/21.06.2013, prin care DPIIS a delegat CNADNR S.A. – DRDP C. să-i reprezinte interesele în fața instanțelor judecătorești în cadrul proceselor având ca obiect exproprierea imobilelor situate pe traseul Autostrăzii București – C., tronsonul 6 Cernavodă – C., atât în fond, cât și în căile de atac.
Subliniind că CNADNR S.A. prin DRDP C. a fost împuternicită de S. R. să-i reprezinte interesele în fața instanțelor judecătorești, apelanta a solicitat să se constate că are calitatea de parte litigantă în cauză, deci că are calitate procesual pasivă, și că, pe cale de consecință, soluția respingerii cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă, este nelegală și netemeinică.
La solicitarea instanței de apel apelanta a precizat, prin cererea înregistrată la 13.03.2015, că apelul are ca obiect doar soluția respingerii ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție, nu și pe aceea dată excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile formulate și lucrările dosarului de fond, Curtea a constatat că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Cum corect a reținut instanța de fond, analiza coroborată a prevederilor art.72 alin.1, care fac referire la „partea interesată” și a art.73 alin.2 și 3 din noul Cod de procedură civilă, care instituie termene distincte pentru formularea cererii de chemare în garanție, după cum aceasta aparține reclamantului, intervenientului principal sau pârâtului, conduce la concluzia că posibilitatea formulării unei astfel de cereri poate fi recunoscută doar părților litigante.
În cauză, deși acțiunea reclamanților a fost opusă, potrivit cererii introductive și precizărilor ulterioare, și CNADNR S.A., în nume propriu, îndreptățirea acestei părți de a sta în proces a fost contestată de instanța de fond la termenul de judecată din 03.02.2015, când a admis excepția lipsei calității procesual pasive a CNADNR S.A., iar față de soluția dată acestei excepții, care poate fi atacată doar odată cu fondul cauzei, inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție a fost constatată cu respectarea prevederilor legale care o reglementează întrucât titularul acesteia nu are calitatea de parte în litigiul în care cererea a fost formulată.
Temeinicia soluției instanței de fond este justificată și din perspectiva celorlalte condiții impuse de prevederile art.72 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, care dispun că „partea care este interesată poate să cheme în garanție o terță persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separata în garanție sau în despăgubiri”.
În interpretarea acestei norme legale, doctrina și practica judiciară au afirmat că instituția cererii de chemare în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubiri și poate fi formulată nu numai în cazul drepturilor garantate legal sau convențional, care reies din lege sau din contractul încheiat de părți, ci și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire.
Totodată, pretențiile reclamantului împotriva pârâtului și ale acestuia din urmă împotriva chematului în garanție, generează două procese distincte, iar avantajul instituției chemării în garanție este acela al evitării unui proces ulterior pentru că instanța rezolvă atât cererea principală, cât și cererea de chemare în garanțe, printr-o singură hotărâre, cu excepția reglementată de art.74 alin. 4 din noul Cod de procedură civilă, respectiv când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanție, caz în care instanța poate dispune despărțirea ei, spre a fi judecate separat.
Raportat la datele litigiului de față, Curtea constată că pretențiile formulate de expropriatorul S. R. prin CNADNR S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. (alocări de fonduri sau rectificări bugetare) nu pot constitui obiectul unei cereri de chemare în judecată ce se poate formula pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță.
Concluzia este justificată de faptul că între instituțiile publice care reprezintă statul expropriator în procedura exproprierii pentru utilitate publică reglementată de dispozițiile Legii nr.255/2010 și M. Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale, reciproce și specifice, ce le revin în procesul bugetar, iar între M. Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către acestea din urmă – în speță Departamentul pentru Proiecte, Infrastructură și Investiții Străine prin CNADNR - a obligației ce le incumbă potrivit Legii nr.255/2010, coroborată cu Legea nr.33/1998.
Chiar dacă în cadrul procesului bugetar, M. Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele ce le-au fost alocate prin bugetul de stat, îndeplinind rolul de administrator al acestui buget, el nu le poate vira alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și numai cu respectarea acesteia.
Astfel, potrivit art.16 alin.1 lit. a din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, bugetul de stat se aprobă prin lege, iar rectificarea bugetară urmează aceeași procedură, conform principiului simetriei actelor juridice.
Art.28 din același act normativ prevede că M. Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectelor legilor bugetare pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite și rolul de administrator al bugetului statului prin repartizarea sumelor către ordonatorii principali de credite, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului și nici de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor de credite cuprinse în bugetul de stat.
O.G. nr.22/2002 reglementează, de altfel, modalitățile în care instituțiile publice procedează la punerea în executare a titlurilor executorii, iar art. 2 din acest act normativ prevede expres că, dacă executarea creanței stabilită prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Dar chiar și într-o astfel de situație, în care ordonatorii principali de credite își îndeplinesc atribuțiile ce le revin și formulează propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare pentru plata obligațiilor stabilite prin titluri executorii (hotărâri judecătorești), iar M. Finanțelor Publice, la rândul său, întocmește și transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține doar legislativului.
Se constată, în raport de aceste argumente, că prevederile art. 19 din Legea nr.500/2002, cu modificările și completările ulterioare și cele ale art.1-4 din OG nr.22/2002, cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi interpretate în sensul că ar constitui temeiul legal al unei obligații de garanție sau de despăgubire ce ar reveni Ministerului Finanțelor Publice în cazul obligațiilor de plată stabilite în sarcina instituțiilor publice implicate în procedura exproprierii unor imobile pentru utilitate publică, potrivit Legii nr. 255/2010.
În consecință, cum între debitorul obligației de plată dedusă judecății de reclamanți, și anume Departamentul pentru Proiecte și Infrastructură și investiții străine prin CNADNR, și chematul în garanție M. Finanțelor Publice nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire, cerințele stabilite de art.72 și următoarele din noul Cod de procedură civilă nu sunt îndeplinite, iar cererea de chemare în garanție nu este admisibilă.
Pentru motivele arătate, în temeiul art.480 din același cod, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil formulat de apelanta pârâtă C.N.A.D.N.R. – S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., cu sediul în C., ..n., în contradictoriu cu intimații reclamanți I. S. și A. C., domiciliați în Medgidia, ., jud. C. și intimatul pârât S. R. PRIN DEPARTAMENTUL PENTRU PROIECTE DE INFRASTRUCTURĂ ȘI INVESTIȚII STRĂINE PRIN C.N.A.D.N.R. – S.A. , cu sediul în București, . B. nr. 18, sect. 1, împotriva încheierii de ședință din 03.02.2015 pronunțată de Tribunalul C., Secția I civilă, în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. LEFTERIRINA B.
Grefier,
A. B.
Tehnored.dec.apel I.B./24.04.2015
Gr.AB/6 ex./27.04.2015
.>
azi, 27.04.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 27/2015. Curtea de Apel... | Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 42/2015. Curtea de... → |
|---|
