Anulare act. Decizia nr. 7311/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7311/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 19202/215/2008
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 7311
Ședința publică din data de 03 Iulie 2013
Completul compus din:
Președinte: Judecător L. E.
Judecător C. T.
Judecător P. B.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 26.06.2013, privind recursul declarat de pârâtul P. I., împotriva deciziei civile nr.52/07.02.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. D., având ca obiect anulare act.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.06.2013, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, având în vedere solicitarea recurentului pârât, de a se amâna pronunțarea în cauză, pentru a formula și depune concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 146 raporta la art.156 alin.2 C.pr.civ., a amânat pronunțarea cauzei la data de 03.07.2013.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 18.06.2003 s-a înregistrat pe rolul instanței cererea formulată de reclamantul M. D. prin care a chemat în judecată pe pârâtul P. I., solicitând instanței să constate nulitatea absolută a testamentului olograf încheiat la 09.08.2000 și să se constate calitatea sa de moștenitor al defunctei P. V., decedată la 05.09.2000.
Prin sentința civilă nr._ din 19.12.2003, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/2003, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul M. D. împotriva pârâtului P. I., s-a constata nulitatea absolută a testamentului olograf încheiat la data de 09.08.2000 de numita P. M. V.. S-a constatat calitatea de moștenitor a numitului M. D..
Împotriva sentinței civile nr._/19.12.2003 a Judecătoriei C. a formulat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 1182/2005 Curtea de Apel C. a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului D., unde a fost format dosarul nr. 2838/03.06.2005.
Prin decizia civilă nr. 864/2005 Tribunalul D. a admis apelul pârâtului a desființat sentința atacate și a trimis cauza pentru rejudecare la prima instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. D.
Prin decizia civilă nr. 790/20.02.2006 Curtea de Apel C. a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. D. împotriva deciziei civile nr. 864/08.11.2005 pronunțată de Trib. D. în dos. nr. 2838/civ/2005 în contradictoriu cu pârâtul P. I..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 23.09.2008.
Prin încheierea de ședință, din data de 25.11.2008, în baza art. 19 alin. 2 C.p.p. s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului penal nr._ al Judecătoriei C..
Prin încheierea de ședință, din data de 20.01.2009, s-a respins cererea de repunere pe rol și a menținut suspendată judecata cauzei, până la soluționarea irevocabilă a dosarului penal nr._ al Judecătoriei C..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul arătând că dorește soluționarea cauzei și luarea în considerare a cererii de repunere pe rol.
Prin decizia civilă nr. 840 din 08.04.2009, Tribunalul D. a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. D. împotriva încheierii de ședință din data de 20.01.2009, pronunțată de Judecătoria C. în dos. nr._ .
Prin încheierea de ședință din data de 03.03.2010, s-a menținut suspendată judecata cauzei, până la soluționarea irevocabilă a dosarului penal nr._ al Judecătoriei C..
Instanța a dispus atașarea dosarului penal nr._ al Judecătoriei C..
Prin sentința civilă nr. 7070 din 09 mai 2012, pronunțată de Judecătoria C. in dosar nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. D., invocată de pârâtul P. I., ca neîntemeiată.
A fost admisă acțiunea formulata de reclamatul M. D. în contradictoriu cu pârâtul P. I. .
A fost constatată nulitatea absolută a testamentului olograf încheiat la data de 09.08.2000 de numita P. M. V..
A fost constatată calitatea de moștenitor a numitului M. D..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, calificat apel prin încheierea de ședință de la 31 ianuarie 2013, pârâtul P. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.52/07.02.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._, s-a respins apelul formulat de apelantul pârât P. I., domiciliat în C., .. 12, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 7070 din 09 mai 2012, pronunțată de Judecătoria C. in dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. D., domiciliat în com. Furculești, . ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Astfel, prima instanta de fond, in rejudecare, a facut o corecta interpretare a ansamblului probator administrat in cauza raportat la situatia de fapt dedusa judecatii.
Sustinerile apelantului parat P. I. in sensul ca intimatul reclamant M. D. nu a dovedit calitatea sa de succesor al autoarei P. M. V., ca urmare a deciziei civile nr 26/25.01.2005 a Tribunalului Salaj prin care ar fi fost anulate doua certificate de mostenitor sunt vadit nefondate pentru urmatoarele considerente:
Prin aceasta decizie s-au anulat alte doua decizii ale Tribunalului Salaj, respectiv deciziile nr 396/24.09.2001 si 397/24.09.2001 pronuntate in calea de atac a recursului impotriva a doua sentinte civile, respectiv nr 3582 si nr 3583 din 2001 ale Judecatoriei Salj si, rejudecand cauza, au fost respinse ca nefondate recursurile impotriva acestor sentinte civile cu consecinta mentinerii ca legale si temeinice a acestora.
Ca atare, urmare a deciziei civile nr 26/2005 a Tribunalului Salaj (f 147 dosar fond), a fost mentinuta solutia dispusa de Judecatoria Salaj in sensul ca numele si prenumele corecte ale autoarei M. M. G. V. sunt tocmai acestea, respectiv M. M. G. V. (care este mama testatoarei din prezenta cauza, P. M. V.), iar nu M. G. V., cu inlaturarea prenumeleui M., asa cum de altfel se solicitase .
In aceste conditii, sustinerile apelantului parat in sensul ca prin aceasta decizie s-ar fi anulat vocatia succesorala a intimatului reclamant M. D. la succesiunea autoarei P. M. V. apar ca neintemeiate, cu atat mai mult cu cat prin aceste hotarari judecatoresti nu a fost anulat vreun certificat de mostenitor, astfel cum sustine apelantul.
De altfel, in chiar concluziile scrise depuse la dosar in prezenta cauza se arata de catre apelant ca prin aceste hotarari judecatoresti anterior amintite intimatul reclamant reusise sa stabileasca o legatura de rudenie cu defuncta testatoare, legatura care nu s-ar mai justifica ca urmare a deciziei Tribunalului Salaj nr 26/2005, fara sa explice in vreun fel afirmatiile sale care oricum sunt contrazise de aceasta ultima hotarare judecatoresca pronuntata . revizuire impotriva deciziilor nr 396/24.09.2001 si 397/24.09.2001 ale Tribunalului Salaj si care nu au vizat decat rectificarea prenumelui mamei testatoarei, fara a impieta in vreun fel asupra vocatiei succesorale a reclamantului intimat la succesiunea defunctei P. M. V..
De altfel, reclamantul intimat si-a dovedit calitatea de colateral ordinar (var de gradul II) cu defuncta P. M. V. prin actele de stare civila depuse la dosar coroborate si cu sentinta civila nr 3070/23.05.2001 a Judecatoriei Zalau (f 122 dosar fond) prin care a fost rectificat prenumele tatalui sau in sensul ca acesta este E. V. in loc de E., reclamantul intimat fiind fiul lui M. E. V. si Clementa, cu bunici paterni M. E. si T., parintii autoarei S. (fosta M.) M. G. V., sora tatalui sau si mama testatoarei P. M. V..
Mai mult decat atat, prin decizia civila nr 864/08.11.2005 a Tribunalului D. s-a stabilit in mod irevocabil, contrar sustinerilor apelantului, ca reclamantul intimat are vocatie generala la mostenirea defunctei testatoare, fiind varul primar al acesteia, iar in lipsa mostenitorilor din clasele anterioare acesta are vocatie generala la mostenirea numitei P. M. V., iar decizia civila nr 26/2005 a Tribunalului Salaj nu a fost de natura sa schimbe cu ceva cele retinute de Tribunalul D. prin hotararea judecatoresca mentionata.
Criticile apelantului in sensul ca prima instanta nu a analizat sustinerile sale privind faptul ca actele de stare civila depuse la dosar de catre reclamantul intimat sunt nule ca efect al deciziei 26/2005 a Tribunalului Zalau sunt nefondate, atat timp cat aceste sustineri au fost formulate de apelant doar prin concluzii scrise (f 233 dosar fond), desi la termenul de judecata la care cauza a fost luata in pronuntare, 18.04.2012, paratul apelant a fost prezent, aceste motive nefiind invocate nici pe parcursul intregului litigiu desfasurat in rejudecare in fata instantei de rejudecare.
Neintemeiate sunt si sustinerile apelantului in sensul ca prima instanta a interpretat subiectiv probele administrate in cauza, in special declaratiile de martori din care unul este var primar cu reclamantul intimat, iar unul, respectiv P. E. a relatat doar aspecte pe care nu le-a perceput direct.
Astfel, faptul ca martorul P. C. audiat in rejudecare este var primar cu reclamantul nu are nicio relevanta in cauza, audierea acestuia fiind permisa de dispozitiile art 189, al 1, pct 1 C., legatura de rudenie dintre reclamant si martor neducand in mod automat la aprecierea ca subiectiva a depozitiei martorului.
De asemenea, faptul ca martora P. E. a relatat anumite aspecte pe care le-a auzit de la reclamant nu face depozitia acesteia inadmisibila.
In ceea ce priveste raportul de expertiza criminalistica nr 86/20.03.2002 efectuat in faza de cercetare penala, este adevarat faptul ca acesta a fost efectuat in baza unei copii a testamentului olograf ce ar fi fost intocmit de defuncta P. M. V. la data de 09.08.2000 (cu o luna inainte de decesul sau) si ca un astfel de raport nu poate fi avut in vedere de catre instanta de judecata decat atunci cand are la baza originalul actului contestat conform adresei nr 794/17.09.2009 emisa de INEC in dosarul penal nr_ (f 226), insa acest raport efectuat si in baza unei copii poate fi avut in vedere de instanta ca un indiciu in sensul ca respectivul testament nu a fost scris si semnat de defuncta, atat timp cat se coroboreaza cu celelate probe administrate in cauza.
Astfel, atitudinea oscilanta a apelantului in sensul ca pe de o parte intelege sa se foloseasca de testamentul olograf intocmit de defuncta, iar pe de alta parte nu se mai afla in posesia originalului acestuia, original pe care l-ar fi avut, dar ar fi fost sustras din casa sa la inceputul anului 2001, sens in care a si depus la politie o plangere, sustragere care insa nu a fost probata in cauza, cercetarea penala nefiind finalizata cu vreo hotarare judecatoreasca care sa ateste furtul, toate acestea coroborate si cu declaratiile martorilor B. A. si S. I. audiati in faza de urmarire penala prealabila sesizarii instantei penale in dosarul_ (f 67 verso din dosarul de rejudecare), precum si cu declaratiile date de acestia in fata instantei penale, martori propusi de apelant duc la concluzia ca cele retinute in raportul de expertiza criminalistica sunt reale.
Prin urmare, daca la momentul emiterii de catre BNP P. G. a certificatului de calitate de mostenitor nr 121/29.11.2000 in care s-a constatat calitatea de unic mostenitor a apelantului de pe urma defunctei P. M. V., in calitate de legatar universal, martorii S. I. si B. A. au atestat in fata notarului public ca au cunostinta de existenta acestui testament, aceste declaratii ale martorilor au fost schimbate in fata instantei penale.
Astfel, la termenul de judecata din data de 27.06.2006, in dosarul penal 3564/P/2005 (f 208) martora B. A. a invederat ca de existenta testamentului nu a aflat decat in faza de cercetare penala cand l-a vazut pentru prima oara, contrazicand ceea ce declarase in anul 2000 in fata notarului public Patrau G..
Aceeasi atitudine nesincera si care incearca sa sustina pozitia apelantului o are si martorul S. I. care in fata notarului a invederat in anul 2000 ca are cunostinta de existenta testamentului pentru ca apoi in faza cercetarilor penale, in cursul anului 2005 sa invedereze ca despre acest testament a aflat de la martora B. A..
Toate aceste probe coroborate si cu faptul ca sustinerea alegata de apelant in sensul ca testamentul original i-a fost sustras ( sustinere usor de facut tocmai pentru a justifica lipsa originalului testamentului si pentru a face imposibila efectuarea unei expertize grafoscopice), sustinere ce oricum nu a fost probata in cauza, simpla plangere formulata la o sectie de politie in acest sens nefiind suficienta, nu fac decat sa duca la concluzia ca in mod corect prima instanta a stabilit ca respectivul testament este lovit de nulitate absoluta, nefiind scris si semnat de defuncta.
Nefondate sunt si sustinerile apelantului in sensul ca actele ce au stat la baza acestui raport de expertiza nu au fost de fapt obtinute de la locul de munca al defunctei, dat fiind faptul ca prin adresa aflata la fila 281 din dosarul de rejudecare s-a comunicat apelantului ca intimatul reclamant nu a luat de la ITCSMS D. niciun document, astfel ca, sustine apelantul, aceste acte nu ar fi putut sta la baza raportului de expertiza intocmit in cauza, atat timp cat in cuprinsul acestui raport se mentioneaza expres actele ce au stat la baza intocmirii acestui raport, or procesele verbale nr 1 si 2 din 11 07 1983 si nota de constatare din 09 07 1983 intocmite de defuncta sunt enumerate in acest raport .
In aceste conditii, apelantul nu poate sustine contrariul, constatarile personale ale expertului in sensul precizarii actelor ce au fost avute in vedere la intocmirea raportului de expertiza facand dovada pana la inscrierea in fals.
Neintemeiate sunt si sustinerile apelantului in sensul ca prima instanta nu s-a pronuntat asupra expertizei, dat fiind faptul ca la termenul la care dosarul a fost luat in pronuntare prima instanta a constatat imposibilitatea verificarii de scripte prin metoda comparatiei, intrucat testamentul nu a fost depus in original.
In ceea ce priveste acceptarea tacita a succesiunii defunctei P. M. V. de catre tatal reclamantului intimat, M. E. V., tribunalul a reținut ca in mod corect prima instanta a apreciat ca acesta a acceptat tacit succesiunea nepoatei sale, astfel ca prin retransmitere bunurile din masa succesorala a defunctei au ajuns in patrimoniul reclamantului intimat.
Adevarat fiind faptul ca declaratia data de reclamantul intimat de acceptare a succesiunii defunctei P. M. V., declaratie data la notar la data de 11.09.2000, nu produce niciun efect, avand in vedere ca tatal sau M. E. V. traia la momentul respectiv, decedand in interiorul termenului de accceptare a succcesiunii, in decembrie 2000, nu mai putin adevarat este ca tatal reclamantului intimat a acceptat tacit succesiunea autoarei.
Articolul 654 C.civ. stabileste conditiile legale cerute unei persoane pentru a putea veni la succesiunea autorului defunct: capacitatea succesorala, ceea ce presupune ca o persoana sa fie in viata la data deschiderii succesiunii, vocatia succesorala, ceea ce presupune chemarea unei persoane in temeiul legii sau al vointei autorului la dezbaterea succesiunii, persoana respectiva sa nu fie nedemna si sa fi acceptat succesiunea in termen legal.
Aplicand principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali, principiu general al devolutiunii legale a mostenirii, rezulta ca la data deschiderii succesiunii autoarei P. M. V. indeplinea conditiile pentru a veni la mostenire tatal reclamantului, M. E. V., colateral ordinar de gradul III.
Tatal reclamantului are asadar vocatie succesorala legala generala cu privire la succesiunea autoarei P. M. V., insa pentru a putea culege partea sa succesorala legala este necesar ca vocatia succesorala legala generala sa se concretizeze prin efectuarea unor acte de acceptare succesorala, de natura a transforma vocatia generala ..
Acceptarea succesiunii de catre tatal reclamantului intimat(decedat in decembrie 2000, drepturile si obligatiile patrimoniale ale acestuia fiind transmise la decesul sau reclamantului) constituie o conditie necesara de natura a-i permite reclamantului intimat sa vina la mostenirea defunctei . Aceasta acceptare trebuie insa sa intervina in termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni prevazut de art. 700 C.civ. astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 74/1954, texte de lege aplicabile in baza principiului aplicarii legii civile in timp.
Acceptarea succesiunii consta in actul sau faptul juridic unilateral savarsit de succesibil, in speta de M. E. V., prin care isi consolideaza neconditionat calitatea de mostenitor, definitivand transmisiunea succesorala la data deschiderii succesiunii.
Acceptarea poate fi expresă atunci când succesibilul își însușește calitatea de erede printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată.
Însă această acceptare poate fi și tacită când succesibilul face un act sau un fapt pe care nu-l putea face decât în această calitate și din care reiese direct sau indirect dar neîndoielnic intenția de acceptare a moștenirii.
Aceasta din urma este situatia acceptarii mostenirii defunctei P. M. V. de catre tatal reclamantului, astfel ca in mod corect prima instanta a apreciat ca acesta a acceptat tacit succesiunea autoarei, atat timp cat din declaratiile martorilor audiati P. E. si P. C. a rezultat ca la cateva zile dupa decesul autoarei tatal reclamantului si reclamantul s-au prezentat la domiciliul defunctei pentru a lua in primire mostenirea acesteia, insa nu li s-a permis accesul in locuinta tocmai de catre apelantul parat care si-a justificat calitatea de legatar universal prin acel testament ce ar fi fost intocmit de defuncta.
Sustinerile apelantului in sensul ca tatal reclamantului ar fi putut accepta expres la un notar succesiunea autoarei nu duc la o alta concluzie, atat timp cat acceptarea expresa nu este obligatorie si in plus decesul lui M. E. V. a intervenit foarte repede, la numai trei luni dupa decesul autoarei, astfel ca nu era exclus ca in termenul de 6 luni de optiune succesorala acesta sa si accepte expres aceasta succesiune.
Prin urmare, in mod corect prima instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, retinand ca acesta si-a dovedit calitatea de mostenitor al tatalui sau prin certificatul de mostenitor nr 71/2001, astfel ca drepturile si obligatiile patrimoniale ale lui M. E. V., inclusiv cele obtinute din succesiunea autoarei P. M. V. au fost transmise la decesul sau reclamantului si tot in mod corect, fata de cele anterior retinute, a apreciat prima instanta ca testamentul intocmit in cauza este lovit de nulitate absoluta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primul motiv de recurs este că, instanța de apel greșit a înțeles că ar fi spus, că prin Decizia nr. 26 din 25.01.2005 s-ar fi anulat două certificate de moștenitor. Nu este adevărat, pentru că nici nu au existat aceste certificate, de moștenitor.
Decizia nr. 26 din 25.01.2005 a anulat cele două decizii nr. 3 96/2001 și nr. 397/2001 care modificaseră Certificatul de naștere al lui M. M., din M. M. în G. V. și Certificatul de căsătorie în care la fel a fost trecută în loc de M. M., G. V..
Așa cum se arată în interiorul Deciziei nr. 26 din 25.01.2005 prima pagină, a cerut revizuirea acestor decizii și anularea lor deoarece în primul ciclu al acțiunii de față, care a început în anul 2003, s-au depus la dosar aceste două certificate de naștere cu nr. 51 și de căsătorie nr. 5, modificate.
A fost admisă cererea de revizuire și s-au anulat cele două decizii care automat au anulat și .cele doua certificate.
A considerat că s-a încălcat procedura judecății din moment ce atât instanța de fond, cât și instanța de apel au judecat acest dosar cu două acte nule care nu mai au nici o valoare.
Reclamantul a recunoscut prin interogatoriu ia întrebarea cu nr. 3 că a modificat aceste două certificate.
La întrebarea cu nr. 5 a recunoscut că a folosit aceste două certificate în primul ciclu al acțiunii în acest dosar.
La întrebarea cu nr. 7 recunoaște că aceste două certificate au fost anulate prin Decizia 26 din 25.01.2005 și nu mai sunt valabile.
Dacă reclamantul recunoaște în fața instanței, prin interogatoriu, acest fapt, cum instanța de fond și instanța de apel nu a voit să observe că nu se poate continua judecarea unei cauze cu două certificate anulate de o instanță în revizuire.
Al doilea motiv de recurs este expertiza grafologică care s-a efectuat după o copie xerox a testamentului. Această copie a fost luată de către M. D. de la notar, care nu este însă certificată.
Actele pe care le-a prezentat M. D. pentru comparație cu testamentul nu se știe de unde provin.
Din declarația lui M. D. dată în fața Poliției reiese că ar proveni de la Inspectoratul de Semințe C..
A arătat că a făcut mai multe cereri la acest inspectorat de semințe, iar prin Adresele nr. 375/2005,_/2005, 6735/2005, 170/2006 și 6729/2005 am primit răspunsul că aceste înscrisuri nu au existat în arhivele lor.
În Adresa cu nr. 170/2006 și Adresa nr. 6729/2006 se spune clar că M. D. nu a luat niciodată aceste înscrisuri de la această unitate.
În această situație în care eu demonstrez cu acte clare, cu înscrisuri doveditoare că această expertiză este efectuată ilegal, cum poate instanța de fond și instanța de apel să valideze o expertiză ilegal efectuată.
Încă o dovadă că nu este legal efectuată această expertiză sunt și Adresele cu nr. 31/2002 al Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București care spune clar, că nu se fac expertize după copii xerox sau de altă natură. Pentru comparație trebuie acte oficiale, originale și necontestate.
A doua Adresă cu nr. 794/2009 a Institutului Național de Expertize Criminalistice București spune de asemenea clar, că acest institut este acreditat la Standardul European de Calitate ISO. Potrivit acestor cerințe ISO nu se pot face expertize după copii xerox.
Toate argumentele expuse în acest motiv de recurs sunt însoțite de acte edificatoare care nu pot fi contestate.
Al treilea motiv de recurs îl reprezintă faptul că nu exista la dosar nici un act din care să rezulte că M. E. V. a acceptat succesiunea după P. M., lucru constatat și de Tribunalul D. prin Decizia nr. 864/2005 care a și trimis la rejudecare dosarul.
Nu este consemnat în practica judiciară faptul că dacă moștenitorul vine până la poarta decedatului se consideră acceptare tacită a moștenirii, așa cum a constatat instanța de fond.
Pe la poarta unui decedat pot să treacă mai multe persoane, dar un toate se consideră că au acceptat tacit moștenirea.
Se consideră că succesibilul a acceptat tacit moștenirea în cazul în care face un fapt material din care rezultă neîndoielnic intenția sa de acceptare tacită. Aceste fapte trebuie să aibă importanța unor acte de dispoziție, nude simplă administrare provizorie.
Practica judiciară consideră a fi fapte de acceptare tacită a moștenirii următoarele:
- vânzarea sau donarea unor bunuri din moștenire;
- preluarea sau deținerea și folosirea unor bunuri succesorale;
- mutarea definitivă a succesibilului în casa moștenită.
Nici una din aceste condiții nu a fost îndeplinită de M. V., care foarte ușor putea merge la un notar oriunde și accepta succesiunea.
Din interogatoriul luat în fața instanței de fond M. D. recunoaște, la întrebarea cu nr. 2 că tatăl lui nu a acceptat succesiunea pentru că era bolnav.
Dacă reclamantul recunoaște acest fapt privind acceptarea, instanța de fond nici cel puțin nu vorbește despre interogatoriu și despre acest adevăr recunoscut de reclamant.
De asemenea, nici instanța de apel nu a făcut vorbire despre acest adevăr și nu s-a pronunțat pe interogatoriu, cu toate că am depus notă de ședință separat privind interogatoriu.
A solicitat admiterea recursului, casarea celor două decizii și judecarea cauzei pe baza actelor depuse, acte care nu au fost contestate de reclamant și de instanță.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de recurent cu ocazia dezbaterilor, Curtea urmează a o respinge, având în vedere că prin decizia penală nr. 763/29 iunie 2010 a fost respinsă cererea numitului M. D., de constituire ca parte civilă, întrucât anterior, prin decizia nr. 538/2006 pronunțată de Tribunalul D. s-a stabilit că acesta nu și-a dovedit calitatea de succesor al defunctei P. M. V., în condițiile în care, deși a fost audiat ca martor în cursul urmaririi penale și în cursul judecătii, nu a invocat pâna la citirea actului de sesizare, că dorește sa se constituie parte civilă sau parte vătămată.
Rezultă deci, că cererea sa a fost respinsă ca fiind tardiv formulată, cu încălcarea dispoz. art. 15 cod pr.penală.
Pe de altă parte, potrivit art. 22 Cod. pr. penală, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, doar cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Este nefondată prima dintre criticile formulate, atâta timp cât instanța, soluționând apelul, a avut în vedere Decizia nr. 26 din 25.01.2005 pronunțată de Tribunalul S., preluând întocmai dezlegările irevocabile din cuprinsul acesteia și subliniind că nu au fost vizate decât rectificarea prenumelui mamei testatoarei, fără a împieta în vreun fel asupra vocației succesorale a reclamantului intimat la succesiunea defunctei P. M. V..
În același timp, această susținere (potrivit căreia instanța de apel nu a avut în vedere anularea celor doua certificate de naștere și de căsătorie) nu are nici o relevanță, față de faptul că, prin decizia nr. 864/8 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 2838/civ/2005, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel C. (Decizia nr. 790/20. 02. 2006) - ulterioară hotărârii pronunțată de Tribunalul S., s-a stabilit în mod irevocabil că „ reclamantul are vocație generală la moștenirea defunctei, fiind rudă de gradul IV – văr primar (tatăl acestuia fiind văr cu M. G. V., care este mama defunctei).
Referitor la susținerile menționate în cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea reține că instanța de apel, a avut în vedere că raportul de expertiză a fost întocmit în baza unei copii a testamentului olograf întocmit de defuncta P. M. V. însă, dând concluziilor expertizei valoare de indiciu, le-a interpretat coroborat cu împrejurarea că martorii B. A. și S. I., audiați de notar la momentul emiterii certificatului de calitate de moștenitor au declarat că au cunoștință că defuncta a întocmit un testament în favoarea apelantului P. I. iar în faza de cercetare penală și-au schimbat declarațiile, arătând că nu au perceput personal existența testamentului.
Prin urmare, concluzia instanței de apel se întemeiază pe interpetarea coroborată a probatoriului administrat în cauză, aspect ce nu poate fi însă, cenzurat în prezenta cale de atac ce are în vedere numai aspectele de nelegalitate a hotărârii (potrivit art. 304 cod. pr. civ.).
În ceea ce privește critica referitoare la neaccepatarea succesiunii de către reclamant, se rețin următoarele:
Instanța de apel reține împrejurarea că tatăl reclamantului nu a acceptat expres succesiune defunctei P. M. V. și că declarația dată de reclamant la notar la data de 11 sept. 2000 nu produce efecte, atâta timp cât, la acea dată trăia tatăl său însă, față de faptul că M. E. V. a decedat în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de art. 700 Cod. civil pentru accepatea succesiunii, fiului reclamant în cauza de față, în calitatea sa de moștenitor al tatălui, i s-a transmis dreptul la succesiunea defunctei P. M. V..
În același timp, pentru considerentele expuse anterior privitoare la natura extraordinară a a prezentei căi de atac și dispzițiile art. 304 cod. pr. civ., nu poate fi analizată nici modalitatea de apreciere a declarațiilor martorilor P. E. și P. C. privitoare la manifestarea intenției reclamantului de a accepta succesiunea defunctei.
Față de toate aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite în cauză dispozițiile art. 304 cod. pr. civ., Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de declarat de pârâtul P. I., împotriva deciziei civile nr.52/07.02.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. D..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 03.07.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. E. C. T. P. B.
Grefier,
I. B.
Red. Jud. LE/ 18 iulie 2013
Tehn. red. IB / 2 ex
Jud fond RM T.
Jud apel LL B.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Grăniţuire. Decizia nr. 7314/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
