Legea 10/2001. Decizia nr. 7293/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7293/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 284/101/2005
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 7293
Ședința publică de la 03 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - M. P.-P.
Judecător - E. S.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții G. I. B. T., G. C. și Oșăin L., G. S., G. D., G. A. G., G. M. – moștenitori ai defunctei recurente G. E. T. împotriva sentinței civile nr.49 din 12 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Mehedinti – Sectia I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. DR TR S. PRIN PRIMAR, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic N. gabriel, reprezentând intimata pârâtă P. DR TR S. PRIN PRIMAR, lipsind recurenții reclamanți G. I. B. T., G. C. și Oșăin L., G. S., G. D., G. A. G., G. M. – moștenmitori ai defunctei recurente G. E. T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului:
Consilier juridic G. N., pentru intimata pârâtă, a depus la dosar delegația de reprezentare. A lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea formulată la data de 29.04.2005 reclamanții G. E. T., G. I. B. T., G. C., Oșăin L., G. S., G. D., G. A. G., G. M. au chemat în judecată pe pârâta P. DR TR S. PRIN PRIMAR, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța aceasta să fie obligată la anularea în parte a dispoziției nr.593/17.03._ emisă de P. Municipiului Drobeta Turnu Severin,obligarea pârâtei să emisă o dispoziție de restituire în natură cu privire la întreaga suprafață de teren notificată și cu privire la fracția din construcție înstrăinată(respectiv apartamentul aflat în posesia D-nei N. A.). In cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, pârâta să fie obligată să acorde despăgubiri în bani la valoarea de circulație a imobilului așa cum se va stabili prin expertiză.
In motivarea acțiunii a susținut că prin actul de vânzare cumpărare transcris sub nr.16/07.01.1956 la secretariatul Tribunalului Popular al raionului Tr.S. reclamanții au devenit proprietarii terenului în suprafață de 880 mp situat în Drobeta Turnu Severin, ..39, jud.M., că pe acest teren ulterior au ridicat o casă.
La data de 16.11.1960, prin contractul de donație transcris sub nr.382/1960, terenul și construcția trec în proprietatea statului, reclamanții fiind nevoiți să încheie contractul de donație.
Prin sentința civilă nr.145/17.01.2003 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr.8796/2002, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia 4324/09.12.2003 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr.3883/civ./2003 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație.
Prin notificarea înregistrată la P. Municipiului Drobeta Turnu Severin sub nr.291/E/2001 au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Drobeta Turnu Severin.
Prin dispoziția nr. 593/17.03.2005 P. Municipiului Drobeta Turnu Severin a respins solicitarea reclamanților.
La data de 21 oct. 2005 N. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților.
Prin încheierea de ședință din data de 25.10.2005,cauza a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a cererii de revendicare aflată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, ce a fost disjunsă.
La data de 28.10.2009 reclamanții au formulat cerere de repunere pe rol, iar la data de 23.11.2009 cauza a fost repusă pe rol.
La termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2010, cauza a fost suspendată până la soluționarea dosarului nr._ .
La data de 14.12.2012 cauza a fost repusă pe rol la cererea reclamanților.
Reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: dispoziția nr.593 din 17.03.2005, procură, completare cerere, contract de vânzare cumpărare, autorizație construcție, contract de vânzare cumpărare, adresa nr.4092 emisă de Agenția Națională de Administrație Fiscală, raport de evaluare imobiliară., certificat emis de P. municipiului Drobeta Turnu Severin, raport de evaluare, titlul de proprietate nr.169/14 martie 1991, certificat de moștenitor nr.10.02.2011,, certificat de deces, decizia nr-1510/R/05 iunie 2012 emisă de Curtea de Apel C., sentința civilă nr.1018 /10.03.2006 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, decizia nr.282/A/9.04.2008, decizia civilă nr.1163/R/24 nov.2008 pronunțate de Tribunalul T.,decizia civilă nr.509/15 dec. 2011 pronunțată de Tribunalul A. și sentința civilă nr.576/ 6 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria L., ofertă de prețuri.
Prin încheierea de ședință din data de 14 decembrie 2012 au fost conceptați și introduși în cauză moștenitorii defunctei G. E., respectiv: Oșain L., G. D., G. A. G. și G. M. .
La termenul din data de 18 ianuarie 2013 reclamanții au solicitat încuviințarea unei expertize de specialitate, probă admisă de instanță, numindu-se expert d-nul I. C. V..
La data de 12.03.2013 a fost depus raportul de expertiză, raport la care reclamanții au formulat obiecțiuni, iar la data de 12. 04.2013 a fost depus răspunsul la obiecțiuni.
Prin sentința civilă nr.49 din 12 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții G. E. T., G. I. B. T., G. C., Osăin L., G. S., G. D., G. A. G., G. M., în contradictoriu cu pârâta P. DR TR S. PRIN PRIMAR.
S-a anulat parțial dispoziția nr.593/17.03.2005 a Primăriei Municipiului Drobeta Turnu Severin, respectiv art. 3 al acesteia.
S-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri conform art. 16,Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele :
Autoarea reclamanților, defuncta G. E. a solicitat restituirea în baza Legii nr.10/2001 a unui imobil teren și casă de locuit situat în Drobeta Turnu Severin, ., nr. 39 .
Prin Dispoziția nr.593 emisă de P. Drobeta Turnu Severin la data de 17.03.2005 s-a dispus restituirea parțială în natură a construcției și a 701 mp teren, pentru diferența de 118,59 mp teren și a fracției de construcție înstrăinată legal, dispunându-se acordarea de despăgubiri în cuantum d de_ lei vechi .
Reclamanta, inițial, ulterior moștenitorii acesteia introduși în cauză, a solicitat anularea în parte a dispoziției nr.593 și obligarea pârâtei la emiterea dispoziției de restituire pentru întregul imobil iar în subsidiar modificarea cuantumului despăgubirilor acordate funcție de valoarea de circulație a imobilului stabilită prin expertiză .
Partea din imobil ce nu a fost restituită se află în proprietatea numitei N. A. împotriva căreia reclamanții printr-o cerere precizatoare au promovat acțiune în revendicare, disjunsă din prezenta cauză (care a fost suspendată până la soluționarea acesteia) și soluționată definitiv și irevocabil în sensul respingerii prin sentința civilă nr. 576/06.06.2011 a Judecătoriei L. irevocabilă prin decizia civilă nr.1519/R/05.06.2012 a Curții de Apel Timișoara .
Din înscrisurile depuse reiese că autoarei reclamanților i-a fost preluat în mod abuziv în sensul art.2 din Legea nr.10/2001, imobilul teren și construcție situat în Drobeta Turnu Severin, ., nr. 39 ceea ce o îndreptățește în virtutea art. 3 din lege la restituirea integrală a acestuia, în natură sau prin echivalent .
Față de faptul că o parte din acest imobil a fost înstrăinată în mod legal atrăgând incidența art.18 lit. c din lege conform căruia „măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent și în următoarele cazuri: c) imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare”.
În cauză a fost efectuată, la solicitarea reclamanților, expertiză tehnică de evaluare a părții de imobil nerestituită care a concluzionat că valoarea de piață a acestei părți este de 44.000 euro pentru construcție și 82.677 lei pentru teren .
Instanța a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri pentru partea din imobil nerestituită dar cuantumul acestora este reglementat de art. 13 și 16 din Legea nr. 247/2005 .
Conform acestor reglementări „pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor*), denumită în continuare Comisia Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții:a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;
De asemenea în capitolul 5 este stabilită procedura de acordare a despăgubirilor, procedură ce nu implică intervenția instanței de judecată .
Față de aceste considerente tribunalul a admis în parte acțiunea, a dispus anularea parțială a dispoziției nr.593/17.03.2005 a Primăriei Municipiului Drobeta Turnu Severin, respectiv art. 3 al acesteia și să constate că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri conform art. 16,Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru parte din imobil nerestituită.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții G. I. B. T., G. C.,Oșăin L. și moștenitorii recurentei defuncte G. E. T., în prezent decedată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, reclamanții susțin în esență că:
- hotărârea a fost dată cu încălcarea greșită a legii, respectiv stabilirea greșită a aplicabilității dispozițiilor art.16 Titlul VII din Legea nr.247/2005 și nu dispozițiilor Legii 10/2001, în vigoare la data introducerii acțiunii, respectiv 29.04.2005, dispoziții care prevedeau posibilitatea acordării de despăgubiri;
- instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu s-a pronunțat cu privire la ceea ce s-a cerut, adică deși prin acțiune s-au solicitat despăgubiri, instanța a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri și nu a precizat cuantumul acestora cu toate că valoarea de piață a imobilului este de 44.000 euro pentru construcții și 82.677 lei pentru teren, deci din motivarea cererii rezultă că acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă;
- instanța a reținut greșit că imobilul a fost înstrăinat cu respectarea Legii 112/1995 cu modificările ulterioare, imobilul construcție fiind înstrăinat în baza Legii 4/1973 iar terenul fiind înstrăinat prin OP în baza Legii 18/1991;
- în mod greșit instanța a reținut în dispozitiv ca reclamant pe G. E. T., deși aceasta era decedată, și au fost introduși în cauză moștenitorii G. I. B. T., G. C.,Oșăin L., G. D., G. A. G., G. Mihăila.
În drept recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Prin demersul judiciar inițiat de reclamanții G. I. T. B., G. C., G. E. T. (decedată pe parcursul derulării cauzei) continuată de Oșăin L., G. S., G. D., G. A. G. și G. M., moștenitori testamentari ai acesteia, la Tribunalul M., aceștia au solicitat anularea parțială a dispoziției 543/17.03.2005, emisă de P. Municipiului Dr.Tr.S. și obligarea pârâtei la restituirea în natură cu privire la întreaga suprafață de teren notificată și la fracția din construcția înstrăinată, situate în Dr.Tr.S., ..39.
În subsidiar, în situația în care restituirea în natură este imposibilă, reclamanții au solicitat anularea în parte a dispoziției și acordarea de despăgubiri bănești, la valoarea de circulație a imobilului – teren și construcție imposibil de restituit în natură.
Ulterior, prin precizarea de acțiune formulată, reclamanții au revendicat partea din imobil ce nu a fost restituită de la numita N. A., această cerere fiind disjunsă din prezenta cauză soluționată definitiv și irevocabil în sensul respingerii prin sentința civilă nr.1018/2006, pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S., definitivă prin decizia civilă nr.282/A/2008 a Tribunalului T., irevocabilă prin decizia civiă nr.1163/R/2008 a Curții de Apel Timișoara.
Prin soluția adoptată, tribunalul a admis în parte acțiunea, a anulat parțial dispoziția nrr.593/17.03.2005 a Primăriei Mun.Dr.Tr.severin, respectiv pct.3 al acesteia.
A constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri conform art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Soluția adoptată de tribunal este legală și temeinică, și urmează a fi menținută, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
Astfel, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă, ce poate fi invocat atunci când „Hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii” nu subzistă în cauză.
Acest motiv de recurs vizează nelegalitatea hotărârii și cuprinde în conținutul său două ipoteze distincte, anume pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal, respectiv pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În speță, este invocată ipoteza a doua, și anume hotărârea fost dată cu încălcarea legii, ce vizează aplicarea normelor de drept material ale Legii 10/2001 ce prevăd posibilitatea acordării de despăgubiri bănești și nu aplicabilitatea dispozițiilor art.16 din Titlul VII al Legii 247/2005.
Critica reclamanților privind modalitatea de reparație stabilită de tribunal este neîntemeiată.
Reclamanții au făcut dovada proprietății cu înscrisurile depuse la dosar, au dovedit preluarea de către stat conform art.2 lit.c din Legea 10/2001 iar prin dispoziția 543/17.03.2005 s-a admis notificarea 291/E/2001, formulată de reclamanți, s-a restituit în natură imobilul teren în suprafață de 701 mp. cu vecinii precizați.
La punctul 3 al dispoziției s-a stabilit că pentru diferența de 118,59 mp. teren imposibil de restituit în natură și pentru fracția din construcție înstrăinată se acordă măsuri reparatorii în echivalent sub formă de titluri de valori nominală folosite în procesul de privatizare.
Reclamanții au promovat acțiuni pe dreptul comun pentru revendicarea construcției, respectiv a apartamentului compus din 3 camere înstrăinat în baza Legii 4/1973 de către stat antecesorilor numitei N. A., precum și a terenului de 118,54 mp.aferent imobilului.
Prin sentința civilă nr.1018/10.03.2006, pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S., definitivă prin decizia civilă nr.282/A/2008, pronunțată de Tribunalul T., irevocabilă prin decizia civilă nr.1163/R/2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,, a fost respinsă acțiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamanți împotriva pârâtei N. A..
Prin decizia civilă nr.1519/R/2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a respins acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții N. A. T., P. Mun.Dr.Tr..S. prin Primar, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M., Instituția Prefectului jud.M., pentru revendicarea suprafeței de 118,59 mp. aferentă apartamentului vândut pârâtei N. A. T., teren pentru care pârâtei i s-a emis OP 375/F 1996 în aplicarea prevederilor Legii 18/1991.
În consecință, statuându-se irevocabil pe calea dreptului comun că reclamanții nu sunt îndreptățiți la restituirea imobilului construcție și teren în suprafață de 118,59 mp., nu se poate stabili contrariul în prezentul litigiu, fără a se încălca efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se impune în prezenta cauză, care nu prezintă identitate cu hotărârile judecătorești menționate, dar are legătură cu aspectele litigioase dezlegate anterior.
Această reglementare a puterii lucrului judecat sub forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică evitarea contrazicerilor între hotărârile judecătorești.
Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci ușurează doar sarcina probațiunii aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
Deci, în prezentul litigiu nu se mai poate pune în discuție posibilitatea restituirii în natură, ci doar se cenzurează modalitatea de reparație stabilită de către instanța de apel.
Instanța de apel a stabilit corect, respectiv că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri conform art.16 din Titlul VII din legea 247/2005, ce a modificat Legea 10/2001, fiindcă acestea sunt măsurile prevăzute de actul normativ la momentul soluționării contestației și nu cele de la emiterea dispoziției, în anul 2005, care nici nu ar mai putea fi valorificate (titluri de valoare nominală), având în vedere modificările intervenite sub aspectul normelor de drept materiale aplicabile raportului juridic dedus judecății.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 cod procedură civilă, ce poate fi invocat atunci „când instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății” și schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia” nu este incident în speță.
În legătură cu acest motiv de recurs, Curtea examinează următoarele aspecte: clauza litigioasă a actului juridic dedus judecății, aparent clară și precisă; interpretarea dată clauzei de tribunal, în contradicție absolută cu sensul clar al acesteia, examinarea motivelor pe care se sprijină hotărârea atacată.
Or, în speță, tribunalul a stabilit clar modalitatea de reparație a reclamanților, raportat la momentul soluționării contestației, a avut în vedere faptul că prin hotărâri irevocabile s-a stabilit imposibilitatea restituirii în natură a terenului și construcției.
În mod corect instanța a făcut aplicarea Legii 247/2005 a căror dispoziții sunt de imediată aplicare și stabilește regimul plății tuturor despăgubirilor rezultate din prevederile ei, indiferent de forma în care au fost acordate.
Aceasta înseamnă că potrivit Titlului VII din Legea 247/2005, „despăgubirile acordate și cuantumul final al acestora vor urma procedura și se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din capitolul III al acestui titlu.
Instanța s-a pronunțat pe fondul cauzei, nu a respins cererea ca inadmisibilă cum susțin recurenții, însă nu se puteau acorda despăgubiri bănești, câta vreme dispozițiile art.36-40 din Legea 10/2001 care prevedeau o asemenea modalitate de reparație au fost abrogate prin Legea 247/2005.
Este întemeiată critica recurenților referitoare la menționarea în dispozitivul sentinței a defunctei G. E. T., care a inițiat procesul, dar această greșeală a instanței se poate remedia de instanța de recurs și nu poate conduce la modificarea sentinței fiindcă soluția pe fond este legală și temeinică.
În consecință, apreciind că în cauză nu subzistă motivele de recurs invocate, urmează ca în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă, să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții G. I. B. T., G. C. și Oșăin L., G. S., G. D., G. A. G., G. M. – moștenitori ai defunctei G. E. T. împotriva sentinței civile nr.49 din 12 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Mehedinti – Sectia I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. DR TR S. PRIN PRIMAR, având ca obiect Legea 10/2001.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2013.
Președinte, M. M. | Judecător, M. P.-P. | Judecător, E. S. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.M.
Tehn.MC/2 ex.
Data red.12.07.2013
j.f. S.C.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 15/2013. Curtea de Apel... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
