Grăniţuire. Decizia nr. 7314/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7314/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 2479/267/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 7314
Ședința publică de la 03 iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. B.
Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier V. P.
x.x.x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul P. A., împotriva deciziei civile nr.163/01.04.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. P. P. și G. I., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant P. A., personal, asistat de avocat G.M., precum și intimații pârâți, prin avocat E.P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, timbrat în mod corespunzător, după care;
Avocat G.M., pentru recurentul reclamant, depune la dosar fotografii cu gardul despărțitor.
Instanța pune în discuție interesul criticării sentinței sub aspectul că s-a acordat mai mult decât s-a cerut.
Avocat G.M., pentru recurentul reclamant arată că prin modul în care a fost stabilită linia de hotar pe porțiunea ce nu face obiectul litigiului nu este respectat actualul aliniament al gardului, necontestat, linia de hotar fiind stabilită cu circa 2 metri în interiorul proprietății recurentului reclamant.
Avocat E.P., pentru intimații pârâți, apreciază că nu este reală susținerea, întrucât părțile s-au mai judecat pentru teren, pe calea acțiunii civile în revendicare, din raportul de expertiză rezultând aceeași situație. Instanța a stabilit corect linia de hotar dintre proprietăți, pe traseul punctelor 2-20-19-5, conform schiței anexă la raportul de expertiză, întocmit de expert N. P..
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare, acordând cuvântul asupra recursului:
Avocat G.M., pentru recurentul reclamant, solicită, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei și reținerea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei alte expertize pentru a se stabili întinderea reală a dreptului de proprietate a părților, cu cheltuieli de judecată.
Avocat E.P., pentru intimații pârâți, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Depune chitanță în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu avocat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.153/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă pentru grănițuire, formulată de reclamantul P. A., domiciliat în ., împotriva pârâților G. P.P. și G. I., domiciliați în ..
A fost stabilită linia de hotar dintre proprietăți, pe traseul punctelor 2-20-19-5, conform schiței anexă la raportul de expertiză, întocmit de expert N. P..
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de către pârâți, împotriva reclamantului.
A fost obligat reclamantul să lase pârâților în deplină proprietate și liniștită folosință terenul în suprafață de 99,74 m.p., cu următorii vecini: N.P. I., pe o distanță de 68.18 m; S- G. P., pe o distanță de 78.41 m; E-șoseaua județeană; V- matca Oltețului, identificat în schița anexă la raportul de expertiză.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată față de pârâți.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul P. A. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că sentința este contrară probelor și actelor dosarului întrucât instanța a înlăturat expertiza efectuată în cauză și a dispus în mod arbitrar o altă linie de hotar fără a respecta actele de proprietate.
Prin decizia civilă nr. 163/01.04.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosar nr._, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant P. A. împotriva sentinței civile nr.153/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .
Tribunalul, verificând actele și lucrările dosarului a constatat că se impune respingerea cererii reclamantului de refacere a raportului de expertiză cât și respingerea apelului formulat de acesta ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Deși reclamantul apelant susține că nu au fost respectate actele de proprietate, nu precizează ce act nu a fost respectat și nu depune acte de proprietate în apel, care să nu fi fost depuse la instanța de fond.
Însuși reclamantul apelant susține că expertul a stabilit linia de hotar prin punctele 2-20-11-3-4-19-5 și în atare situație, instanța de fond greșit a admis acțiunea în revendicare, aspect care nu ar impune refacerea raportului de expertiză.
Potrivit art.129 alin. 51 C.pr.civ., părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
În cauză, după depunerea raportului de expertiză de către expert N. P., apelantul reclamant, deși a fost asistat de apărător ales nu a formulat obiecțiuni împotriva raportului de expertiză, deci implicit a fost de acord cu cele constatate de expert, fiind nejustificată cererea de refacere a raportului de expertiză în apel.
Mai mult, intenția apelantului reclamant de a tergiversa prin diverse cereri soluționarea cauzei rezultă din procesele verbale întocmite de experți (filele 50, 58, 65) din care rezultă că, deși înștiințat de experți, reclamantul nu s-a prezentat la datele stabilite în vederea efectuării expertizei de către expertul D. D..
Din raportul de expertiză întocmit de expert N. P. rezultă că și la efectuarea măsurătorilor de către acest expert, reclamantul, deși a fost prezent, a interzis expertului accesul pe proprietatea sa, astfel încât expertul a întocmit raportul în baza măsurătorilor efectuate pe partea exterioară a proprietății reclamantului.
Urmare acestei atitudini și nedepunerii de acte, nu poate fi primită cererea de refacere a raportului de expertiză în apel, câtă vreme nu s-a arătat în baza căror acte și sub ce aspecte raportul de expertiză deja efectuat este greșit. Dimpotrivă în prima parte a apelului reclamantul arată că expertul a stabilit corect linia de hotar și nu trebuia admisă acțiunea în revendicare raportat la aceasta.
S-a constatat, totodată, că apelantul reclamant nu a respectat dispozițiile art.208 alin. 2 C.pr.civ. potrivit cu care părțile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării, implicit să depună acte în raport de care să fie identificate terenurile și să permită accesul expertului pentru măsurători, cât și dispozițiile art.212 alin.2 C.pr.civ., potrivit cărora expertiza contabilă va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării,câtă vreme la instanța de fond nu a existat o astfel de cerere, reclamantul neformulând nici obiecțiuni la raportul de expertiză.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică pentru toate capetele acțiunii și cererii reconvenționale.
Deși reclamantul și-a întemeiat acțiunea justificând dreptul de proprietate prin sentința 1312/2006, prin care terenul cumpărat este identificat doar prin vecinătăți, nu și prin dimensiuni și suprafață, în raportul de expertiză întocmit de expert N. P. s-a transpus în teren titlul de proprietate_/1996 invocat de pârâți și procesul verbal de punere în posesie aferent, iar schița întocmită de expert pentru identificare concordă cu schița întocmită în raportul de expertiză efectuat în dosarul_ privitor la un litigiu între aceleași părți pentru terenurile situate în același punct, ceea ce denotă că măsurătorile efectuate de expert sunt corecte.
Actul de proprietate ce menționează lățimea de 30 m, datat 1927 (depus în apel fila 18) nu este preferabil titlului de proprietate emis pârâților în materia Legii 18/1991, în partea de la drumul județean terenul pârâților având categoria curți-construcții, nici nu face dovada certă a acestei lățimi și nici a continuității cu aceeași lățime până la înstrăinarea prin contractul de vânzare cumpărare nr.5731/2000 către P. A.. Contractul de cumpărare din anul 2000 nu a fost depus de reclamant pentru a se observa dacă conține date privind dimensiunile terenului.
Linia dintre punctele 2-20-11-3-4-19-5 menționată în raportul de expertiză reprezintă hotarul dintre terenurile „deținute de părți”, deci expertul s-a referit la delimitarea în fapt a terenului la momentul efectuării măsurătorilor și nu la delimitarea pe care trebuie să o aibă proprietățile părților în raport de actele de proprietate.
Terenul din titlul de proprietate invocat de pârâți a fost transpus de expert și este delimitat prin punctele 2-15-16-17-18-5-19-20-2 și rezultă din însumarea terenului identificat de expert ca fiind deținut în fapt de pârâți (2-15-16-17-18-5-19-4-3-11-20-2) și suprafața ocupată în prezent de reclamant, deși se regăsește în titlul de proprietate al pârâților (20-11-3-4-19-20).
De vreme ce expertul a constatat că reclamantul deține nelegal de la pârâți suprafața de 99,74 mp identificată prin punctele 20-11-3-4-19-20, este evident, și în mod corect instanța de fond a stabilit că linia de hotar dintre proprietățile părților trebuie să fie pe amplasamentele punctelor 2-20-19-5, respectiv la Nord de proprietatea ocupată fără drept de reclamant, care trebuie să revină pârâților.
Linia de hotar stabilită prin punctele 2-20-19-5 respectă procesul verbal de punere în posesie întocmit în favoarea pârâților existent la fila 17, în ceea ce privește forma, întrucât pe partea dinspre M. C., (persoana de la care a cumpărat reclamantul), terenul pârâților este în linie dreaptă și nu linie frântă ce ar fi dată de punctele 2-20-11-3-4-19-5, cât și sub aspectul dimensiunilor de 31,98 m lățime la drumul județean și 36.99 m în partea opusă, respectiv la Vest.
Reclamantul nu a prezentat un act din care să rezulte dimensiuni ale terenului cumpărat, deși avea calitatea de reclamant pentru acțiunea în grănițuire, astfel că nu poate invoca propria culpă și nu poate combate linia de hotar stabilită de instanța de fond, linie prin care este respectată forma și dimensiunea proprietății pârâților, astfel cum rezultă din actul de proprietate depus de aceștia.
Urmare a stabilirii liniei de hotar pe amplasamentul 2-20-19-5, în mod corect instanța de fond a admis și acțiunea în revendicare pentru suprafața de 99,74 mp ocupată de reclamant la Sud de această linie de hotar.
Față de cele arătate, în temeiul art.296 C.pr.civ. apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul P. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantul arată că, prin acțiune a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea sa și a pârâților G. P.P. și G. I. pe porțiunea ce pleacă spre vest din ultimul ștomp al gardului de scândură - proprietatea pârâților - până în digul râului Olteț. Pârâții au formulat și ei cerere reconvențională, prin care au revendicat o fâșie de teren lungă de 120 m și lată de la drum de 2,35 m, iar la digul Oltețului de 0,80 m. Prin sentința civilă 153 din 28.01.2013 a Judecătorjei-Novaci s-a admis acțiunea sa pentru grănițuire, stabilind linia de hotar, însă nu numai pentru porțiunea dintre proprietăți unde solicitase reclamantul, ci pe toata porțiunea de la drumul județean până la digul Oltețului, deși nu a cerut acest lucru!
Motivele privind respingerea refacerii raportului de expertiză, cât și a
apelului sunt contradictorii și în neconcordanță cu actele depuse în dosar și cu
probele efectuate.
În fapt, așa cum a arătat, reclamantul a cerut grănițuirea pe o anumită porțiune a proprietăților acestora, (respectiv să se stabilească linia de hotar pe porțiunea ce pleacă din ultimul ștomp al gardului de scândură - făcut de pârâți, până în digul râului Olteț - porțiune pe care acesta facuse un gard din plasă de sârmă în continuarea gardului de scândură făcut chiar de pârâți, gard de sârmă mutat de pârâți pe proprietatea sa, făcând în fapt o curbură și unde pârâții au făcut un șopru și încă o anexă - fără autorizație de construcție), iar instanța stabilește în mod cu totul arbitrar o linie de hotar pe toată lungimea proprietăților acestora - de la șosea - până în digul râului Olteț.
Reclamantul a cerut grănițuirea pe porțiunea indicată, deoarece pe porțiunea ce începe de la șosea, cu peste 30 de ani în urmă chiar pârâții au făcut gard din scândură și nu au fost discuții în legătură cu linia de hotar. In continuarea acestui gard din scândură el a făcut gardul din plasă de sârmă, pe același aliniament, în linie dreaptă până la ștompul de la digul râului Olteț.
Prin mutarea de către pârâți a gardului de plasă din sârmă spre interiorul proprietății sale nu se mai respectă linia dreaptă ce trebuie să aibă delimitarea proprietăților acestora. In prezent, gardul din plasă de sârmă și construcțiile făcute de pârâți depășesc hotarul (linia dreaptă despărțitoare), aspect ce expertul nu îl arată în raportul de expertiză!
Expertiza trebuia să transpună în teren așa cum sunt în prezent gardul de scândură ce pleacă de la șosea, apoi în continuare gardul din plasă de sârmă și șoprul făcut de pârâți. Expertul nu a măsurat la șosea lățimea terenului deținut de pârâți. Arată faptul că la șosea a construit gard pe toată lățimea proprietății sale.
La instanța de fond (pag. 20), cât și la instanța de apel (fila 18) s-au depus acte de proprietate ce atestă lățimea proprietății sale.
Toate aceste aspecte ce au rezultat din dezbateri, din declarațiile martorilor, cât și din actul de proprietate depus în apel (fila 18) justificau necesitatea admiterii refacerii raportului de expertiză sau efectuarea unei alte expertize pentru o soluționare corectă a cauzei. Consideră, de asemenea, că procesul s-a soluționat fără a se intra în cercetarea fondului.
La instanța de fond raportul de expertiză apare depus pe 22.01.2013, iar pe 28.01.2013 cauza se și judecă. În raport de actele depuse și declarațiile martorilor a considerat că se impunea completarea probatoriilor, completarea raportului de expertiză, sau efectuarea unei alte expertize pentru a se stabili întinderea reală a dreptului de proprietate a părților.
Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse.
Referitor la critica potrivit căreia instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut se impun următoarele observații.
Prin cererea dedusă judecății reclamantul a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea sa și cea a pârâților pe o anumită distanță, nu pe toată lungimea acesteia. Instanța de fond, admițând acțiunea a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe toată lungimea pe care aceste proprietăți se învecinează.
În raport de sentința efectiv pronunțată se poate susține că instanța de fond a acordat mai mult decât a cerut. Întrucât, însă, proprietățile părților se învecinează și în porțiunea pentru care nu s-a solicitat stabilirea liniei de hotar și având în vedere că nu s-a dovedit că pentru această porțiune părțile ar avea deja un titlu ce atestă amplasamentul liniei de hotar, pentru o bună administrare a justiției s-a apreciat că critica astfel formulată poate fi primită numai în măsura în care recurentul reclamant face dovada unui interes în susținerea acesteia, respectiv că ar fi fost lezat prin modul de stabilire a liniei de hotar în porțiunea pentru care s-a solicitat.
Punându-se în discuție în ședință publică aspectul menționat apărătorul recurentului reclamant a arătat că prin modul în care a fost stabilită linia de hotar pe porțiunea ce nu face obiectul litigiului nu este respectat actualul aliniament al gardului, necontestat, linia de hotar fiind stabilită cu circa 2 metri în interiorul proprietății recurentului reclamant. Aceste susțineri vin în contradictoriu cu cele formulate în motivarea recursului și cu probatoriul administrat.
Astfel, în motivarea recursului s-a menționat expres că a cerut grănițuirea pe porțiunea indicată, deoarece „pe porțiunea ce începe de la șosea, cu peste 30 de ani în urmă chiar pârâții au făcut gard din scândură și nu au fost discuții în legătură cu linia de hotar.”
Pe lângă aceste afirmații din motivarea recursului s-a constatat, coroborându-se raportul de expertiză efectuat în dosarul nr._ (depusă la filele 21 – 24 fond) cu cel efectuat în litigiul de față, că prin stabilirea liniei de hotar pe porțiunea situată între punctele 2 – 20 (respectiv pe porțiunea pentru care nu s-a solicitat acest lucru) nu se aduce atingere liniei de hotar actuale, necontestate de părți, fiind menținută lățimea la stradă a terenului recurentului de 28,05 m. În aceste condiții rezultă neîndoielnic că recurentul reclamant nu justifică interes în formularea acestei critici.
Cea de a doua critică formulată nu se încadrează în prevederile art. 304 Cod pr. civilă. Recurentul reclamant este nemulțumit de modul în care au fost interpretate și apreciate probele administrate în cauză, de faptul că nu s-a încuviințat efectuarea unei contraexpertize; aceste critici vizează aspecte de netemeinicie a deciziei pronunțată în apel, nu de nelegalitate a acesteia, caz în care nu pot fi analizate în calea de atac a recursului.
Data la care a fost depus la instanță raportul de expertiză, cu sau fără respectarea termenului de 5 zile înainte de termen prevăzut de lege, constutie un aspect prevăzut sub sancțiunea nulității relative. Astfel fiind, o eventuală încălcare a dispozițiilor procedurale sub acest aspect putea fi invocată numai la primul termen de judecată ulterior depunerii lucrării, sub sancțiunea decăderii. Invocarea acestui motiv de nelegalitate a sentinței abia prin motivele de recurs s-a făcut tardiv.
În baza art. 312 Cod pr. civilă va fi respins ca nefondat recursul declarat în cauză de reclamant. Va fi obligat recurentul reclamant la cheltuieli de judecată în recurs către intimații pârâți, reprezentând onorariu de avocat, în temeiul art. 274 Cod pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P. A., împotriva deciziei civile nr.163/01.04.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. P. P. și G. I., având ca obiect grănițuire.
Obligă recurentul la 800 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimați.
Decizie irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 03 iulie 2013.
Președinte, P. B. | Judecător, C. T. | Judecător, L. E. |
Grefier, V. P. |
Red.jud.PB/16.07.2013
Tehnred.VP/2 ex.
Jud.apel N.Ș., C.M.
Jud.fond E.D.
| ← Anulare act. Decizia nr. 7311/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 3552/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
