Obligaţie de a face. Decizia nr. 5077/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5077/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 241/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5077
Ședința publică de la 15 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. P.-P.
Judecător - E. S.
Judecător - M. M.
Grefier - V. R.
X.X.X
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de V. M. I., V. M., V. C. împotriva deciziei civile nr. 453 din 24 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C. – Sectia I Civilă, în dosar nr._ *, în contradictoriu cu intimații C. M., Bălțățoiu A., D. D.-C., C. S., având ca obiect obligație de a face – contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat contestatorul V. M. I., personal, și intimații C. M., Bălțățoiu A., D. D.-C., C. S., reprezentati de avocat S. Șomăcescu, lipsind contestatorii V. M., V. C.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că prezenta contestație în anulare este motivată, este timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 timbru judiciar, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra contestației în anulare:
Contestatorul V. M. I. a solicitat admiterea contestației în anulare conform motivelor scrise și reducerea cheltuielilor de judecată efectuate.
Avocat S. Șomăcescu, pentru intimați, a depus la dosar împuternicirea avocațială însoțită de chitanța privind achitarea onorariului de avocat. A apreciat că motivele contestației nu se încadrează în dispozițiile legale și a solicitat respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin sentința civilă nr.754 din data de 13 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantele C. M., B. A., D. D.- C. și C. S., cu domiciliul în comuna Crasna, . Gorj, împotriva pârâților V. M. I., V. M. și V. C., domiciliați în aceeași localitate.
Au fost obligați pârâții să-și retragă streașina perdelei (un rând de țiglă) amplasată în partea de apus a proprietății lor, pe o lungime de 7,4 m. astfel încât picătura de ploaie să cadă pe terenul pârâților și să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 9 m.p. individualizată în raport de expertiză tehnică întocmit de expert G. L..
Au fost obligați pârâții în solidar la 1593 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții V. M. I., V. M. și V. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Prin decizia civilă 496/4 oct. 2011 Tribunalul Gorj reținând cauza spre rejudecare în vederea completării probatoriului, a dispus efectuarea unei expertize de către un expert topograf și un expert în construcții.
Soluționând în apel cauza, prin decizia civilă 370/4 oct. 2011, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâți cu privire la C. M. și C. Steluța.
A fost respinsă excepția dobândirii prin prescripția achizitivă a servituții de scurgere a picăturii streșinii invocată de către pârâți.
A fost admisă în parte acțiunea precizată de către reclamanții C. M., Băltățoiu A., D. Desina și C. S., împotriva pârâților V. M.I., V. M. și V. C., fiind obligați aceștia să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 7 m.p identificată în raportul de expertiză întocmit de expert M. M., anexa 3 între punctele 3-4-5-7, cu dimensiunile de 0,30 m între punctele 3-4, de 1,29 m între punctele 5-7, de 8,78 m între punctele 4-5 și de 8,86 m între punctele 7-3.
Au fost obligați pârâții să retragă un rând de țiglă dinspre proprietatea reclamanților, precum și olanele de la colțul dinspre nord al polatei pârâților, încât picătura streșinii polatei să cadă pe terenul pârâților.
Au mai fost obligați pârâții la plata a 3643 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Împotriva deciziei tribunalului s-a declarat recurs de către pârâți, recurs ce a fost admis de Curtea de Apel C. prin decizia 3051/7.03.2012, a fost casată decizia civilă nr. 370/4 oct. 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar_ și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj .
Prin decizia civilă nr. 457/24 octombrie 2012, Tribunalul Gorj în dosar nr._ **, a admis apelul declarat de apelanții pârâți V. M. I., V. M. și V. C., împotriva sentinței civile nr. 754 din data de 13 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ *.
A schimbat sentința nr.754 din 13 mai 2010 în sensul că au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate suprafața de 1,40 m.p. identificată în raportul de expertiză întocmit de cei trei experți, în loc de 9 m.p., cât s-a reținut prin sentința civilă 754/13 mai 2010.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței cu privire la obligația de a-și retrage streașina perdelei amplasată în partea de apus a proprietății pe o lungime de 7,4 m, astfel încât picătura de ploaie să cadă pe terenul pârâților.
Au fost obligați intimații la 2200 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, reclamanții C. M., Bălțățoiu A., D. D.-C., C. S. și pârâții V. M. I., V. M., V. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr. 453 din 24 ianuarie 2013 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâți și a admis recursul declarat de reclamanți.
A modificat în parte decizia în sensul că obligă pârâții către recurenții reclamanți la 5055 lei cheltuieli de judecată la fond și apel.
A menținut restul dispozițiilor deciziei și a respins cererea de acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul V. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivul de contestație în anulare se întemeiază pe prevederile art. 318 cod procedură civilă, în sensul că decizia contestata este, parțial rezultatul unei erori materiale în sensul legii, datorată confundării unor elemente și date importante din dosar, la momentul pronunțării.
Astfel, Curtea a apreciat, în considerentele deciziei, că recursul reclamanților este fondat doar în parte, cu privire la greșita obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată în apel, dar în dispozitivul deciziei nu se face referire la o admitere în parte a acestui recurs.
Modificarea în parte, în sensul obligării la plata cheltuielilor de judecată la fond și în apel este rezultatul unei erori materiale în aplicarea dispozițiilor legale, acelea privind cheltuielile de judecată.
Soluția Curții este rezultatul unei greșeli și de apreciere, dar și de confuzie cu privire la culpa procesuală părților în acest proces.
Astfel, ideea de acordare a cheltuielilor de judecată se întemeiază atât pe principiul răspunderii civile delictuale dar și pe principiul recuperării integrale a prejudiciului cauzat părții câștigătoare.
Prin raportare la etapele procesului, se observa clar că în apel, la Tribunalul Gorj, cauza fusese întoarsă la rejudecare pe fondul ei, urmare a admiterii recursului, prin decizia Curții cu nr. 3051/07.03.2012, efectul imediat fiind admiterea apelului contestatorilor.
La rejudecare, recurentilor reclamanti nu li s-a admis absolut nimic prin dispozitivul deciziei din apel a Tribunalul G., pentru a li se putea acorda cheltuieli de judecată făcute în acest sens în apel.
Soluția Tribunalului Gorj - în apel - este una firească -, în contextul în care a fost admis apelul și schimbată sentința cu privire la suprafața indicată, iar reclamanților recurenți li se puteau acorda doar cheltuielile efectuate la fondul dosarului, la judecatorie.
Cheltuielile din apel făcute de pârâți (expert și avocat) au fost acordate în mod corect, ca efect al admiterii apelului lor, urmând ca ele să suporte, eventual, o compensație, cu cheltuielile făcute de reclamanți la fond.
Susține că în situația în care și pârâții au făcut cheltuieli în acest proces iar pretențiile reclamanților nu au fost admise așa cum au fost ele prezentate și cerute în acțiunea inițiala, nu se justifică ca aceștia să beneficieze de cheltuielile, ci eventual de o parte a lor, Curtea trebuind să facă eventual aplicarea art.276 c.pr.civ, - fiind vorba de pretenții admise doar în parte - și să deducă din acestea pe cele făcute de pârâți.
In privința cuantumului cheltuielilor acordate, de 5055 lei, acesta este rezultatul unei greșeli materiale, pentru că nu reiese din dosar și nici dintr-o eventuală notă de cheltuielile, că ele ar fi fost făcute de reclamanți în acest cuantum și că ar fi câștigate dosarului, cât timp Curtea nu a defalcat și nu a explicat cuantumul reținut.
Apreciază că reclamanților li se cuveneau eventual cheltuielile de la fond și nu cele din apel, așa încât trebuia redus acest cuantum al lor pe considerentele arătate.
Consecința reținerii unui astfel de cuantum este rezultatul unei erori materiale evidente, fiind astfel îndeplinite condițiile de admisibilitate a contestației în anulare în baza art. 318 c.pr.civ.
Această eroare materială și de fond poate fi reparată pe calea contestației în anulare, pentru că reclamanții nu erau îndreptățiți la un astfel cuantum al cheltuielilor de judecata, putând, eventual, beneficia de cheltuielile făcute la fondul cauzei, la judecătorie.
Deliberând asupra contestație, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 318 C.Pr.Civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Așa cum se observa din textul legal mai sus menționate, contestația in anulare este o cale de atac extraordinara care poate fi exercitata de către părțile interesate numai in raport de cele doua motive expres si limitativ prevăzute de lege.
In consecința, ea este admisibila numai in condițiile in care sunt îndeplinite condițiile unuia din cele doua motive indicate de text.
Prima teza a textului are in vedere existenta unor greșeli materiale cu caracter procedural, vizând aspecte formale a judecații si care nu presupune o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Or contestatorii repun in discuție modul de aplicare a legii si de interpretare a dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, de către instanța de recurs, situație care nu se încadrează in textul de lege privind admisibilitatea contestației in anulare. De asemenea nici susținerea privind o eventuală aplicare a dispozițiilor art. 276 din codul de procedură civilă de către instanța de recurs nu se încadrează în ipoteza textului art. 318 din Codul de procedură civilă, privind contestația în anulare. Toate susținerile contestatorilor vizează o pretinsă eroare de interpretare și aplicare a legii, aspecte ce nu pot face obiectul examinării în calea extraordinară de atac a contestației în anulare.
Pe calea contestației in anulare, nu este admisibila examinarea justeței soluției pronunțate, printr-o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Ori, așa cum se observa din motivele invocate de către contestator, acesta aduce critici privind modul de interpretare, de către instanța de recurs, a unor dispoziții legale in raport cu situația juridica dedusa judecații, tinzând spre o reexaminare a fondului cauzei cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.
In consecința, constatând ca in cauza nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației in anulare, urmează ca aceasta sa fie respinsa.
În temeiul dispozițiilor art . 274 din Codul de procedură civilă, Curtea urmează să oblige contestatorii căzuți în pretenții la plata către intimați a cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește cuantumul acestor cheltuieli, Curtea constată că onorariul de 1000 de lei încasat de avocatul intimaților este prea mare, față de complexitatea cauzei (contestație în anulare), față de munca depusă și având în vedere că avocatul a fost prezent doar la un singur termen de judecată și nu a formulat întâmpinare sau concluzii scrise. În aceste condiții, în baza art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, se va reduce onorariul apărătorului intimatei D. D. de la 1000 lei la 500 lei.
Contestatorii vor fi obligați în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă la plata sumei de 500 de lei către intimata D. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge contestația în anulare formulată de V. M. I., V. M., V. C. împotriva deciziei civile nr. 453 din 24 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C. – Sectia I Civilă, în dosar nr._ *, în contradictoriu cu intimații C. M., Bălțățoiu A., D. D.-C., C. S.,
În baza art. 274 alin.3 Cod Pr.Civilă, reduce onorariul apărătorului intimatei D. D. de la 1000 lei la 500 lei.
În baza art. 274 alin.1 Cod Pr.Civ. obligă contestatorul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata D. D..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2013.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, E. S. | Judecător, M. M. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.P.-P.
Tehn.MC/2 ex.
Data red. 20.06.2013
j.rec. M.L.
Fl.D.
I.V.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2420/2013. Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 8427/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
