Grăniţuire. Decizia nr. 1003/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1003/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 10012/311/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1003
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Completul constituit din:
Președinte: S. A. C.
Judecător: M. M.
Judecător: I. M.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul N. M. împotriva deciziei civile nr. 178/20.09.2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. G., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 01.02.2013, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de 08.02.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 27.07.2009 sub nr._, reclamanta I. G. a chemat în judecată pe pârâtul N. M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar care desparte cele două proprietăți limitrofe, să fie obligat să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei late de aproximativ 37 cm lățime și pe o lungime de aproximativ 200 m pe care a acaparat-o în mod abuziv din proprietatea sa, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că este proprietara suprafeței de teren de 405 mp curți construcții conform titlului de proprietate nr_/24./2002 ce desparte cele două proprietăți inclusiv fâșia de 37 cm pe o lungime de 200 m suprafață pe care pârâtul în mod abuziv i-a acaparat-o.
S-a mai arătat că întreaga suprafață de 405 mp vecină cu proprietatea pârâtului se găsește în titlul de proprietate în T 37 P 26 și are ca vecini N- N. I. ( în prezent proprietatea pârâtului ) E.- T. I., S- L. N. V- DCL 40.
De asemenea a mai arătat că între terenul său și terenul pârâtului există o linie de hotar având ca semn o temelie din beton, care însă nu indică linia despărțitoare în mod corect între cele două proprietăți, astfel că pârâtul a intrat pe suprafața sa de teren pe lățime de aproximativ 37 cm și lungime 200 m.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul N. M. a arătat că în conformitate cu planul de amplasament executat de Primăria Cungrea, hotarul dintre cele două vecinătăți se întinde pe o distanță de 33,50 m și nu pe 200 m, cum afirmă petenta.
S-a mai arătat că între cele două proprietăți există un gard cu fundație și elevație din beton executat în anul 1970 pe terenul său, din ulucă (scândură) și datorită faptului că uluca s-a uzat cu trecerea timpului a înlocuit-o cu tablă metalică pe care a montat-o pe vechea fundație de beton neafectând în niciun fel limita de hotar a vecinului I. G..
A mai menționat că streașina, pe toată lungimea casei (aproximativ 10 m) a reclamantei I. G. este pe limita de proprietate și picătura de apă cade pe gardul său, gard ce în timp s-a deteriorat și de la apa căzută de la reclamantă.
Anexat întâmpinării s-a depus nota de constatare din 25.08.2009 emisă de Primăria Cungrea, plan amplasament.
La dosar s-a depus sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale de pe urma lui T. F. M., certificat de moștenitor, certificat deces T. D., certificat de atestare fiscală, iar reclamanta I. G. a depus o precizare în sensul că suprafața ocupată de petent este pe o lungime de 200 metri liniari și lățime de 37 centimetri, în total 74 mp.
La 24.11.2009 reclamanta a mai depus o precizare în sensul că moștenitoarea decedată V. D. nu a avut alți moștenitori la data decesul aceasta fiind căsătorită cu T. M., autor decedat și din sesizarea de deschidere a succesiunii apare o persoană necunoscută, dar care în prezent este decedată.
La dosar au mai fost depuse titlul de proprietate 7997/47 din 02.10.2002, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 398/18.01.1993, titlul de proprietate_/78 emis pe numele V. I D., plan de amplasament, adeverința nr. 4025/15.12.2009 emisă de Primăria Cungrea, chitanță pentru plata creanțelor bugetare, iar la 09.02.2010 s-au depus precizări de către reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 1024/16.02.2010 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale active și a fost respinsă acțiunea formulată de I. G., în contradictoriu cu N. M., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, iar Tribunalul O. prin decizia civilă nr. 690 din 17.06.2010 a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 23.09.2010 sub nr._ .
La termenul din 19.10.2010 instanța i-a pus în vedere reclamantei să-și precizeze acțiunea sub aspectul părților, prin indicarea vecinilor.
Totodată, a luat act de modificarea acțiunii reclamantei, în sensul ca aceasta înțelege sa cheme in judecata in calitate de pârâți și pe N. M. și P. I..
La 22.11.2010 reclamanta a depus precizare, în sensul că suprafața de teren care îi aparține se învecinează cu N. M. și V. D. (decedată) conform titlurilor de proprietate nr._/24/2002 și_/77/2004, este de 1951 mp, din care 197 mp în T 37 P 39, 615 mp în T 37 P 28, 734 mp în T 37 P 27, 405 mp în T 37 P 26. Pe o lungime de 42 m.l. are ca vecini la N pe N. M., iar pe o lungime de 35 m.l. are ca vecini pe moștenitorii lui V. D., respectiv N. M. și P. I.. A precizat că în prezent suprafața cu lungimea de 35 m.l. este folosită de N. M..
La 10.01.2011 reclamanta a depus precizare, prin care a solicitat stabilirea liniei de hotar între proprietatea sa și cea a pârâtului N. M., pe o lungime de 61,9 m.l., pornind de la drum, respectiv V-E. A precizat că pârâtul ocupă pe lungimea de 61,9 m.p. și lățime de 0,37 ml suprafața de 22,9 m.p. Inițial s-a solicitat stabilirea liniei de hotar pe lungimea de 200 m.l. suprafață pe care pârâtul a ocupat-o. A solicitat să se ia act că înțelege să nu se mai judece cu P. E., având în vedere modificarea cererii. A anexat copie plan parcelar.
La termenul din 01.02.2010 instanța a luat act de modificarea acțiunii sub aspectul părților și a dispus scoaterea din cauza a pârâtei P. L..
Având in vedere cererile părților prin care solicita efectuarea unei expertize agricole, în temeiul art. 167 cod. pr. Civil instanța a încuviințat pentru părți proba cu expertiza agricolă.
La 25.01.2011 s-a depus la dosar raportul de expertiză în specialitatea agricultură efectuat de expert I. M., la care reclamanta a formulat obiecțiuni.
La 09.05.2011 pârâții au depus obiecțiuni la raportul de expertiză.
La termenul din 10.05.2011 reclamanta a depus precizare, în sensul că titlul de proprietate al pârâtului N. M. este nr._, respectiv al terenului cu care se învecinează, emis moștenitorilor defunctei N. I., respectiv N. M., P. L., N. C., B. F.; se învecinează cu suprafața din T 37 P 30 din titlul menționat; din actul de vânzare-cumpărare nr. 398 al pârâtului N. M., suprafața de 900 mp nu se învecinează cu proprietatea reclamantei, potrivit adresei nr. 1856/06.05.2011 emisă de Primăria Cungrea. De asemenea, a precizat că nu o interesează stabilirea liniei de hotar față de suprafețele aparținând numitei V. D., ci stabilirea liniei de hotar între proprietatea sa și cea a pârâtului N. M., care are rol separat pe suprafața cu care se învecinează, respectiv cea din titlul de proprietate nr._, T 37, P 30. A menționat că suprafața care se învecinează cu proprietatea sa o deține de peste 30 ani. A anexat adresa nr. 1856/06.05.2011 emisă de Primăria comunei Cungrea.
La 17.06.2011 s-a depus supliment la raportul de expertiză, la care reclamanta a depus obiecțiuni.
La termenul din 20.09.2011 reclamanta a depus precizare prin care a solicitat să se ia act că nu solicită judecarea cu N. M., ci numai cu N. M.. La același termen instanța a administrat proba cu interogatoriul din oficiu reclamantei.
La 21.09.2011 reclamanta a depus obiective pentru expertiză.
La termenul din 04.10.2011 apărătorul pârâtului a depus obiecțiuni la raportul de expertiză.
La același termen, instanța a numit expert in specialitatea topografie-cadastru pe P. M. expertiza avand următoarele obiective: identificarea terenului reclamantei și al pârâtului, prin masurare și stabilirea vecinătăților; identificarea liniei de hotar invocată de reclamantă, constând în gardul viu și daca mai exista semne vizibile în momentul de față; să se precizeze daca gardul actual respectă traseul gardului vechi; să se precizeze data edificării gardului actual; să se precizeze daca pârâtul ocupă din terenul reclamantei, conform actelor de proprietate; sa se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părtilor, conform actelor acestora de proprietate, pe lungimea de 61,9 m; să precizeze daca prin modul de amplasare al tablei de pe gardul existent în prezent, pârâtul ocupă din terenul reclamantei, în caz afirmativ sa se indice aceasta suprafața.
Totodată, a încuviințat pentru reclamanta în suplimentarea probatoriului cu privire la situația de fapt existentă la fața locului, proba cu martorul P. E., considerându-o concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei și pentru pârât în suplimentarea probatoriului cu privire la situația de fapt existentă la fața locului a încuviințat probele cu un martor și cu interogatoriul reclamantei, considerându-le concludente, pertinente și utile soluționării cauzei.
Soluția instanței de fond:
Prin sentința civilă nr._/13.12.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ , s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta I. G., în contradictoriu cu pârâtul N. M., având ca obiect revendicare, ca neîntemeiată.
S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta I. G. în contradictoriu cu pârâtul N. M. având ca obiect grănițuire.
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantei situata în T 36 P 26, 27, 28 și 29 și a pârâtului din T 37 P 30, ambele în . pe traseul reprezentat de punctele 5-37-36-35-34-33-32-31-30-29-28-27-26-25, astfel cum sunt individualizate în schița raportului de expertiză întocmit de expert P. M. - anexa 2.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 517 lei cheltuieli de judecată.
Motivarea instanței de fond:
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta locuiește în comuna Cungrea, ., unde deține teren în conform titlului de proprietate_/77 și_/24.
În intravilan, în T 37 are teren în P 26 și 27, conform titlului de proprietate_/24 și P 28, 29 conform titlului de proprietate_/77.
Amplasamentul acestora este redat pe schițe, iar reclamanta a devenit unic proprietar potrivit sentinței civile 2357/16.04.2010, corectată cu încheierea de îndreptare a erorilor materiale.
Acest amplasament se învecinează cu terenul deținut de N. M., la nord, care are titlu în T 37 P 30 unde deține o locuință.
Reclamanta, prin precizarea de la dosar, susține că pârâtul îi ocupă suprafața de 25 mp, din care 2 mp din T 37 P 26 și 23 mp din T 37 P 29, a motivat că între părți a existat un gard de mărăcini care a fost înlocuit ulterior cu un gard cu fundație din beton, iar în momentul în care s-a turnat fundația nu s-a mai respectat traseul vechi, precizând că pârâtul urmează a amplasa gardul pe linia vechiului gard de mărăcini iar tabla să fie amplasată pe partea dinspre el.
Din conținutul rapoartelor de expertiză rezultă că pârâtul nu ocupă din terenul reclamantei, fiind neîntemeiată cererea în revendicare.
În raportul de expertiză întocmit de expert se precizează că în momentul de față nu există semne vizibile ale gardului viu, în anul 1970 edificându-se gard din ulucă de lemn cu fundație din beton și stâlpi metalici, fundație edificată în curtea pârâtului iar gardul actual respectă traseul gardului vechi. Gardul actual a fost refăcut în anul 2009 din tablă ondulată care a fost montată în locul gardului din ulucă înlocuit din cauza degradării.
Expertul a concluzionat că la data efectuării expertizei nu erau semne recente de strămutare a hotarului iar în jurul anului 1970, pe actualul hotar, pârâtul a construit un gard cu bordură din beton cu șpalieri de susținere și ulucă de scândură între șpalieri iar în anul 2009 a refăcut parțial acest gard în sensul că uluca a fost înlocuită cu plăci de tablă care au fost fixate pe aceeași șpalieri dar nu între ei ci spre proprietatea reclamantei.
Instanța a reținut că în schița depusă de Primăria Cungrea, terenul reclamantei are lungimea la stradă de 12,3 m, al pârâtului de 13.2 m, iar în expertiza efectuata de expert P. M., dimensiunile sunt 12,32 și respectiv 13,25.
S-a mai constatat de instanță că pretențiile reclamantei legate de existența unor alte semne de hotar materializate într-un gard viu, cu ocazia construirii gardului cu temelie de beton, sunt susținute doar de declarația martorului ascultat, declarație căreia instanța nu îi poate da eficiență, pe de-o parte întrucât nu se coroborează cu vreo altă probă din dosar, iar pe de altă parte se are în vedere perioada mare scursă de la perceperea faptelor ce reprezintă o piedică în relatarea exactă a elementelor percepute.
Totodată, s-a avut în vedere atât pasivitatea reclamantei în toată această perioadă cât și raporturile personale dintre pârât și martor, care au relevat o anumită stare de tensiune ce poate afecta obiectivitatea relatării, mai ales că dreptul de proprietate asupra terenurilor a fost reconstituit ulterior datei la care a fost edificata bordura din beton.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect grănițuire, instanța a stabilit linia de hotar potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert P. M., având în vedere aceleași considerente legate de respectarea schițelor din arhiva primăriei, inexistența unor semne referitoare la o linie de hotar mai veche și a faptului că pârâtul nu ocupă din terenul reclamantului.
Calea de atac exercitată:
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanta reclamantă I. G. și apelantul pârât N. M..
În apelul declarat, apelanta reclamantă critică sentința pentru nelegalitate și temeinicie, solicitând desființarea hotărârii instanței și reținerea cauzei spre rejudecare, urmând a se efectua un supliment la raportul de expertiză topo.
În motivare se arată că, deși s-au formulat obiecțiuni atât la primul cât și la al doilea raport de expertiză, instanța nu a ținut cont de acestea, astfel că nu s-au identificat corect suprafețele de teren, existând neconcordanțe.
Astfel, la reclamantă s-a măsurat toata suprafata din T37, la pârât – numai in T37, P 30; In cel de-al doilea raport de expertiză s-a arătat ca fundatia de beton se află in curtea pârâtului, deci s-a raspuns eronat la obiectivele 2 si 3 ale expertizei; In mod corect cererea in revendicare trebuia admisa, raportat la probele administrate in cauză.
Totodata s-a arătat că instanta de fond nu a compensat cheltuielile de judecata in mod corect.
În apelul declarat, apelantul pârât N. M. solicită admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii cererii privind obligarea acestuia la plata sumei de 517 lei cheltuieli de judecată și obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală în ceea ce privește admiterea capătului de cerere privind grănițuirea, în sensul că nu s-a stabilit un alt traseu privind hotarul despărțitor dintre proprietățile părților, așa cum a susținut în întâmpinare.
Instanta de fond in mod nelegal l-a obligat pe apelantul pârât la cheltuieli de judecata, in conditiile in care hotarul despărtitor dintre proprietatile părtilor nu s-a schimbat. A solicitat obligarea la cheltuieli de judecată a apelantei reclamante.
Cererile de apel au fost legal timbrate.
La data de 24.02.2012 apelanta reclamanta a formulat întâmpinare la apelul declarat de apelantul pârât, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
La termenul din data de 22.03.2012 apelantul pârât, la interpelarea instentei a arătat ca apelul pe care l-a declarat se refera exclusiv la modul in care instanta de fond a stabilit cheltuielile de judecata pe care acesta le-ar datora.
In apel s-a administrat, la solicitarea apelantei reclamante proba cu expertiza tehnică topo- cadastrala, lucrare efectuata de catre exp. Fălămas E. M.
Impotriva concluziilor expertului desemnat nu s-au formulat obiectiuni.
Analizând cele două apeluri declarate in cauză, prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozitiile legale incidente in cauză, Tribunalul a retinut următoarele:
Relativ la apelul declarat de apelanta reclamanta I. G., s-a constatat ca acesta este fondat numai in ceea ce priveste motivul referitor la modalitatea de calcul a cheltuielilor de judecata de către instanța de fond.
Astfel, soluționând pricina si admițând numai capătul de cerere in granituire, instanta de fond a dispus obligarea apelantului pârât la plata catre apelanta reclamanta a sumei de 517 lei, cheltuieli de judecata, parte din suma de 1035 lei – cheltuieli de judecata aferente pertitului in granituire.
In mod nejustificat aceasta suma s-a dispus a fi suportată doar in cota de ½ de catre apelantul pârât, câtă vreme acesta este cel care a căzut in pretentii in sensul dispoz art.275 C.pr.civ. si nu exista norme derogatorii care sa stabileasca o regula speciala privind suportarea cheltuielilor de judecata in cauzele privind stabilirea liniei de hotar.
Aste adevărat că potrivit dispoz art. 560 C.civ., ,,Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului si fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, in mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta”, insă cheltuielile la care se referă textul sunt cele necesare pentru trasarea limitelor în modul decis de instanță și nu cheltuielile de judecata.
Este insa nefondat apelul declarat cu privire la modalitatea in care instanta de fond a stabilit linia de hotar, respingând cererea in revendicare, deoarece expertiza efectuata in apel a confirmat punctul de vedere al expertului de la fond, insușit de catre instanta de fond. Potrivit acestuia, apelantul pârât nu ocupă din terenul apelantei reclamante, iar linia de hotar se desfășoară pe amplasamentul existent. Ceea ce s-a retinut in plus la fond de catre expertul topo este faptul că pe o anumita portiune din gardul despărtitor, ,,onduleurile” tablei amplasate pe fundatia din beton a gardului despărtitor, care respecta traseul gardului vechi, depăsesc limita fundatiei de beton cu 4 cm, spre proprietate apelantei reclamante, ceea ce nu presupune insa mutarea liniei de hotar, ci o altă solutie tehnică.
In consecință, fata de cele ce preced, Tribunalul in temeiul dispoz art.296 C.pr.civ., a admis apelul declarat de apelanta reclamantă I. G., împotriva sentinței civile nr._/13.12.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelantul pârât N. M., sens in care a schimbat în parte sentința în ceea ce privește cheltuielile de judecată, în sensul că a obligat pe apelantul pârât la plata către apelanta reclamantă a sumei de 1035 lei-cheltuieli de judecată, la fond. A păstrat restul dispozițiilor sentinței.
Relativ la apelul declarat de apelantul pârât N. M., Tribunalul a constatat că acesta este nefondat si l-a respins, deoarece, după cum s-a retinut mai sus, apelantul pârât este cel care a căzut in pretenții, in sensul dispoz. art. 274 al.1 C. pr. civ., iar pe de altă parte, in ceea ce il priveste nu se poate face nici aplicarea dispoz art. 275 C.pr.civ.
Raportat la solutiile pronuntate de Tribunal asupra celor două apeluri, reținându-se culpa procesuala a apelantului pârât, în temeiul art.274 al.1 C.pr.civ., facând si aplicarea art. 276 C.pr.civ., relativ la constatarea temeiniciei doar a unuia dintre motivele de apel formulate de apelanta reclamanta, s-a admis în parte cererea apelantei reclamante de obligare a apelantului pârât la plata cheltuielilor de judecată, cu consecința obligării acestuia la plata către apelanta reclamantă a sumei de 515,15 lei-cheltuieli de judecată, în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs pârâtul N. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând în esență că în mod greșit a fost admis capătul de cerere cu privire la grănițuire și obligat să plătească cheltuielile de judecată, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc. civ.
Arată că încă din 1970, când proprietarul terenului vecin era tatăl reclamantei, a procedat la grănițuirea proprietăților, turnând fundație din beton în care au fost încastrați spalieri din beton pe care a montat gard de scândură. Pentru a nu exista discuții, fundația de beton a gardului care se întinde pe 60 m, nu 200 m cum greșit s-a susținut, este turnată pe terenul și cheltuiala sa, așa cum rezultă și din expertizele întocmite în cauză. Faptul că în 2009 a schimbat scândura cu tablă ondulată, nu înseamnă că a afectat terenul reclamantei.
De asemenea, precizează că nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care acțiunea în revendicare a fost respinsă.
Ca urmare, solicită admiterea recursului și respingerea expresă a capătului de cerere cu privire la grănițuire; menținerea soluției privind respingerea acțiunii în revendicare; exonerarea de la plata sumei de 1550.15 lei cheltuieli de judecată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă ce constituie temeiul lor în drept, Curtea apreciază că recursul pârâtului este parțial fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Criticile formulate în recurs de pârât vizează numai modalitatea de soluționare a capătului de cerere în grănițuire și cererea având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
Motivul de recurs care vizează modul de soluționare a capătului de cerere în grănițuire este nefondat.
Art. 584 Cod civil, îndreptățește pe orice proprietar să-și îngrădească proprietatea și să oblige pe vecinul său să contribuie la efectuarea acestei operațiuni.
În sensul acestor prevederi, grănițuirea constituie o operațiune de determinare, prin semne exterioare și vizibile, a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor două imobile învecinate. O asemenea operațiune poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, cât și în situația în care astfel de semne există, dar sunt contestate de părți.
În speță, în urma interpretării materialului probator administrat atât la fond, cât și în faza procesuală a apelului, s-a concluzionat că pârâtul nu ocupă din terenul proprietatea reclamantei, iar hotarul despărțitor este linia actuală de hotar dintre cele două proprietăți, reprezentată de gardul cu fundație din beton și șpalieri din beton.
În condițiile în care, reclamanta și pârâtul își dispută granița dintre proprietăți în cadrul litigiului de față, grănițuirea reprezentând un capăt distinct al acțiunii introductive, instanța de fond, precum și cea de apel aveau obligația să facă aplicarea prevederilor art. 584 cod civil și să stabilească hotarul despărțitor conform probelor de la dosar.
Faptul că linia de hotar se află pe actualul amplasament, fiind reprezentată de gardul de beton dintre proprietăți, nu constituie un impediment pentru a se constata că o astfel de acțiune este admisibilă în raport de conținutul dispozițiilor art. 584 Cod civil. Instanța de apel a reținut, ca și prima instanță, că linia de hotar dintre proprietăți se află pe actualul amplasament, nefăcându-se dovezi în sensul unei acaparări de teren din proprietatea reclamantei.
Curtea apreciază că și dacă se dovedește că nu ar fi fost ocupată nici o suprafață de teren de către pârât, grănițuirea este admisibilă ori de câte ori hotarul nu a fost stabilit prin înțelegerea proprietarilor celor două fonduri limitrofe sau prin hotărâre judecătorească și astfel acesta se impune a fi stabilit, pentru că numai astfel se rezolvă problema litigioasă dintre proprietarii vecini cu privire la hotarul despărțitor.
Cu privire la motivul de recurs care vizează modul de soluționare a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată,Curtea consideră că este fondat .
Potrivit art. 584 Cod civil, în procesele de grănițuire, toate cheltuielile - în care sunt conținute inclusiv cele legate de judecarea litigiului - sunt împărțite în mod egal de părți.
Curtea constată că în primă instanță s-au efectuat cheltuieli de judecată atât cu privire la capătul de cerere privind grănițuirea, cât și cu privire la capătul de cerere având ca obiect revendicarea .
S-a admis doar capătul de cerere privind grănițuirea, dar nu ca urmare a faptului că pârâtul ar fi modificat linia de hotar, ci pentru a se evita pe viitor divergențele cu privire la hotarul dintre cele două proprietăți și astfel nu se poate reține că există o culpă a pârâtului și ar fi incidente dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, ci se aplică dispozițiile art.584 Cod civil, iar cheltuielile de judecată efectuate pentru soluționarea capătului de cerere având ca obiect grănițuirea sau stabilirea liniei de hotar se suportă în mod egal de părți.
Așadar, Curtea reține că instanța de fond a concluzionat în mod corect că pârâtul nu are o culpă procesuală și trebuie să suporte doar jumătate din cheltuielile efectuate cu grănițuirea, respectiv onorariul expertului și onorariul de avocat și, deci, în mod greșit tribunalul a admis apelul și a acordat toate cheltuielile de judecată suportate de reclamantă în judecata de fond.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în apel, cerere formulată de apelanta reclamantă, Curtea consideră că este nefondată, deoarece, în raport de soluția dată de instanță pe apelul formulat de pârât și de soluția dată prin prezenta decizie apelului formulat de reclamantă, rezultă că în final, ambele apeluri sunt respinse, ambele părțile căzând în pretenții.
Curtea urmează să respingă și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, deoarece taxa de timbru și timbrul judiciar s-au achitat numai cu privire la motivul de recurs ce se referă la soluția dată asupra acțiunii în grănițuire, critică reținută ca fiind nefondată și rezultă că nu poate fi obligată partea adversă să suporte aceste cheltuieli.
În ceea ce privește criticile care vizează modul de soluționare a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, pentru acest tip de motive de recurs, recurentul nu datorează potrivit Legii nr.146/1997 taxe de timbru și implicit nu există cheltuieli de judecată aferente motivelor de recurs respective.
Față de cele reținute mai sus, Curtea în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă coroborat cu art. 304 pct.9 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de pârâtul N. M., va modifica în parte decizia, în sensul că va respinge apelul formulat de către reclamantă.
Va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate în apel.
Va menține soluția de respingere a apelului formulat de pârât.
Va menține dispozițiile sentinței pronunțate de Judecătoria Slatina.
Va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate în recurs
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul N. M. împotriva deciziei civile nr. 178/20.09.2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. G., având ca obiect grănițuire.
Modifică în parte decizia, în sensul că respinge apelul formulat de către reclamantă.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate în apel.
Menține soluția de respingere a apelului formulat de pârât.
Menține dispozițiile sentinței pronunțate de Judecătoria Slatina.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 Februarie 2013.
Președinte, S. A. C. | Judecător, M. M. | Judecător, I. M. |
Grefier, A. G. |
Red. MM
Tehnored. A.G. 26.02.2013
Jud. fond: C. R. D.
Jud. apel: M. I. S. și I. B.
.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 9692/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1004/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
