Validare poprire. Decizia nr. 9692/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9692/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 529/230/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9692
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Președinte: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Judecător: - L. M. L.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea recursului declarat de petenții C. C. V., G. I. împotriva deciziei civile nr. 360/18.09.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare S. G. FRATOȘTIȚA și intimata terț poprit T. FILIAȘI, având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- prin încheierea de ședință din data de 10 decembrie 2013 a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 71/2009, invocată de către recurenții petenți prin motivele de recurs;
- solicitarea recurenților petenți C. C. V., G. I. de judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, având în vedere că Legea nr. 47/1992 nu mai prevede suspendarea judecării cauzei în situația în care se invocă excepția de neconstituționalitate și, luând act de solicitarea recurenților petenți de judecare a cauzei în lipsă, a trecut la deliberări asupra recursului formulat în cauză.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înaintată Judecătoriei Filiași la data de 22.03.2013 și înregistrată sub nr._, petentii C. C. V. și G. I. au chemat în judecată pe intimata Școala G. Fratoștița, jud. D., pentru ca în contradictoriu cu terțul poprit T. Filiași, jud. D., să se dispună validarea popririi asupra terțului poprit și obligarea acestuia din urmă la plata sumei de_,27 lei, reprezentând debit conform titlului executoriu plus cheltuieli de executare, stabilite în baza procesului – verbal nr. 162/13.07.2012, precum și obligarea acestuia la plata daunelor morale pentru discriminare solicitate anterior.
In motivarea acțiunii, petenții au arătat că, în fapt, prin titlu executoriu, debitoarea Școala Fratoștița le datorează suma de_,27 lei ( 9240,67 lei pentru C. C. V. și_,44 lei pentru G. I.) reprezentând diferențele dintre drepturile cuvenite conform Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O:G nr. 15/2008 și cele încasate, începând cu data de 01.10._ sau după caz, începând cu momentul angajării, proporțional cu perioada lucrată și până la intervenirea unei cauze de modificare ori stingerea dreptului, reactualizat cu indicele de inflație pe perioada ianuarie 2010 – iunie 2012, și cheltuieli de executare.
Au arătat petenții că, prin adresele din anul 2013 ale școlii Fratoștița către petenți, la cererea lor, li s-a comunicat faptul că lui C. C. V. i s-au calculat diferențele salariale rezultate din aplicarea Legii nr. 221 /2008 în total 8301 RON brut, indice de inflație 3,14%, rezultând suma de 8562 RON brut, iar în anul 2012 s-a plătit suma de 428 RON brut, iar lui G. I. i s-au calculat diferențe salariale pentru aceeași lege în total_ RON brut, indice de inflație 3,14 % rezultând suma de_ RON brut, iar în anul 2012, s-a plătit suma de 564 RON brut.
Au menționat că potrivit Institutului Național de S., indicele prețurilor de consum în perioada ianuarie 2010 - iunie 2012 ( înaintea executării silite) a fost de 111, 32 % și nu 3,14%.
Pentru acoperirea sumei restante s-a emis somația de executare nr. 162/13.07.2012, după care s-a dispus înființarea popririi la terțul poprit T. Filiași, aceasta fiind comunicată la data de 11.02.2013.
Terțul poprit, T. Filiași, prin adresa nr._/12.02.2013, cu rea credință, a comunicat refuzul indirect cu privire la înființarea popririi, motiv pentru care au solicitat validarea acesteia și amendarea terțului poprit.
Au menționat petenții că, prin adresa respectivă, terțul poprit și-a depășit atribuțiile stabilite prin Ordinul MFP nr. 2336/2011 pentru aprobarea Procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului, publicat în Monitorul Oficial nr. 523/2011, în niciunul din cele 11 articole nefiind menționat refuzul direct sau indirect al înființării popririi, ci, dimpotrivă, în toate situațiile unitățile Trezoreriei având obligația să treacă la indisponibilizarea sumelor reprezentând creanțe stabilite prin titluri executorii.
Au arătat că, mai mult, adresa terțului poprit nr._/12.02.2013 încalcă art. 9 și 10 din același Ordin, debitorul nesolicitând desființarea indisponibilizării, iar terțul poprit neanexând o copie după anexa nr. 3 din același ordin.
Au susținut petenții că, prin adresa nr._/12.02.2013, T. Filiași menționează că indisponibilizarea sumei de 2905 lei reprezentând cheltuieli de executare conform titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de cheltuieli de executare, în timp ce le refuza înființarea popririi prin indisponibilizarea sumelor ce prezintă creanță obținute prin titlul executoriu reprezentat de sentința definitivă și irevocabilă nr. 0053/2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2009, creând astfel o discriminare între petenți și executorul judecătoresc pentru care solicită obligarea Trezoreriei Filiași la plata către ei a sumei de 2000 RON reprezentând daune morale pentru discriminare pe motiv de titlu executoriu, respectiv calitatea persoanei reprezentată de creditor, legea nefăcând distincție pentru înființarea popririi și indisponibilizarea sumelor reprezentând creanțe după natura titlului executoriu sau a calității creditorilor (persoane fizice sau executor judecătoresc).
Petenții au invocat dispozițiile art. 7 din declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea O. la 10.12.1948 și la care România a aderat în anul 1955, art. 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proclamată de Parlamentul Consiliului European și Comisia Europeană la 12.12.2007, art. 14 din Convenția Europeană a drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 103/2006 publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, ratificat de România prin Legea nr. 103/2006 publicată în Monitorul Oficial nr. 375 din 2 mai 2006 și art. 16 (1) din Constituția României.
Referitor la invocarea de către terțul poprit a OG nr. 71/2009, au menționat petenții că:
a) În punctul de vedere al Procurorului general al Parchetului de pe lângă I.C.C.J., referitor la proiectul de aprobare a OUG nr. 113 /2010 (de modificare a OUG 71/2009 prin care se eșalona plata creanțelor stabilite prin hotărâri judecătorești pentru personalul din instituțiile publice) se menționează faptul că acestea nu respectă exigențele CEDO.
Astfel, în articolul intitulat " Amânarea unor drepturi salariale nu respectă exigențele CEDO", publicat în ziarul "Gazeta de Sud" din data de 12 octombrie 2012, se menționează faptul că procurorul general invocată convenția CEDO, conform căreia o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o hotărâre judecătorească și că imposibilitatea de a obține executarea hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil constituie și o ingerință în dreptul de proprietate al beneficiarilor acestor titulari.
Au arătat petenții că potrivit procurorului general, chiar dacă reeșalonarea plătii sumelor stabilite prin titluri executorii poate fi privită ca forma de executare succesivă a titlurilor executorii, în condițiile în care această măsură este dublată de suspendarea de drept a executării silite și depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, nu se mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție, fiind afectată însăși substanța dreptului.
Au mai arătat că, potrivit procurorului general, "debitorului îi revine datoria de a-și organiza sistemul financiar într-o asemenea manieră încât să poată executa obligațiile de plată ce le are față de reclamanți în baza unor titluri executorii pentru a asigura protecția efectivă a drepturilor stabilite prin Convenție" și că " In contextul suspendării de drept a executării silite în actualul cadru legislativ, împotriva Ministerului Public s-a pornit deja executarea silită în privința a 73 de hotărâri judecătorești ce constituie titluri executorii, iar în ipoteza perpetuării acestor soluții legislative este posibil ca excepția să se transforme într-o regulă la care vor recurge toți creditorii, ceea ce va împiedica exercitarea atribuțiilor lor stabilite prin lege organică".
Petenții au invocat ca practică judiciară sentințele civile nr._/2010 și_/2011, pronunțate de Judecătoria C. în dosarele nr._/215/2010 și_, prin care au fost validate popriri asupra conturilor debitorilor, instituții publice, și obligarea terțului poprit, T. C., să achite creanțele datorate de debitor creditorilor, persoane fizice angajați ai debitorului.
Au menționat că aceste sentințe s-au bazat în motivarea lor pe încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1, art. 6 și art. 6 alin. 1 ale Convenției Europene a Drepturilor Omului prin aplicarea OUG 71/2009, instanțele aplicând art. 20 din Constituție și dând prioritate aplicării Convenției.
Au arătat petenții că, prin neexecutarea sentinței definitive și irevocabile nr. 0053/2009, se creează o discriminare între sentințele pe care s-au stabilit drepturi bănești salariale pentru angajații bugetari și sentințele prin care administrațiile finanțelor publice sunt obligate să plătească drepturi bănești reprezentând alte obligații ( de exemplu taxe de poluare, etc.).
Au susținut că din datele publice prezentate cu ocazia întocmirii bugetului de stat pentru anul 2013, în timp ce primele sentințe reprezenta circa 770 milioane euro, celelalte sentințe reprezenta circa 1 miliard de euro., că primele sentințe în cuantum mai mic se execută în mod eșalonat, conform OUG 71/2009, celelalte sentințe, în cuantum mai mare se execută imediat, astfel încât, se creează o discriminare după natura obligațiilor bănești stabilite prin sentințe definitive și irevocabile dar și a naturii creditorilor și debitorilor stabilite prin aceste sentințe judecătorești, încălcându-se astfel tratatele internaționale menționate pe larg la punctul 4 al prezentei (art. 7 din declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 20 și 21 din Carta drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 14 CEDO și art. 1 din Protocolul nr. 12 CEDO, art. 16 din Constituția Românei, care au prioritate în fața legislației naționale, conform art. 20 din Constituție.
Au mai arătat petenții că în timp ce creditorii din primele sentințe sunt salariați bugetari, ceilalți creditori sunt persoane fizice bugetare sau nebugetare, în timp ce debitorii sunt în toate situațiile niște instituții sau autorități publice.
In drept, petenții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 460 C.pr.civ., art. 1,6,14 CEDO, art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, art. 1 Protocolul 12 CEDO, art. 20,21 Carta Drepturilor Fundamentale UE, art. 7 Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 16 din Constituția României.
In dovedirea acțiunii, petenții au solicitat proba cu înscrisuri în cadrul căreia au anexat în xerocopie: titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 0053/2010; procesul verbal de cheltuieli executare nr. 162/13.07.2012; somația nr. 162/13.07.2012; dovada din 17.07.2012 de comunicare somație; înființare poprire creanță nr. 162/06.02.2013; dovada primire T. Filiași înființare poprire din 11.02.2013; dovada primire înștiințare poprire Școala Fratoștița din 13.02.2013; adresele Școlii Fratoștița din anul 2013 către petenți privind plata sumelor puse în executare; adresa INS privind rata inflației pentru perioada ianuarie 2010 – iunie 2012; adresa Trezoreriei Filiași nr._/12.02.2013.
Acțiunea a fost timbrată corespunzător cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Instanța a dispus efectuarea unei adrese către Biroul Executorului Judecătoresc S. C. – D., pentru a înainta copia dosarului de executare nr. 162/E/2012.
Copia dosarului de executare nr. 162/E/2012 a fost înaintat la dosar cu adresa din data de 15.04.2013( filele 38 – 63).
La data de 28 mai 2013 D.G.F.P. D., în numele și pentru A.F.P. Filiași, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii de validare a cererii de poprire, asupra terțului poprit T. Filiași.
In motivarea întâmpinării terțul poprit a arătat că la data de 11.02.2013 s-a emis somație debitorului Școala Fratoștița și s-a solicitat acestuia să înainteze calculul creanțelor.
La expirarea termenului prevăzut de Legea nr. 110/2007 s-a emis adresa de poprire a contului debitoarei, pentru suma de_,27 lei cu motivația că potrivit art. 1 din OUG 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, așa cum a fost modificată prin OUG 45/2010, se va realiza cu anul 2012.
A arătat terțul poprit că, prin urmare, la pronunțarea hotărârii, instanța trebuia să aibă în vedere că au intervenit și dispozițiile art. 1 alin. 81) din OUG nr. 71/17.06.2009 potrivit cărora plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2009, se va realiza în trei tranșe anuale, respectiv în anii 2010 – 34% și 2012 - 33%.
A mai arătat că în situația în care ar fi apreciat că, potrivit Legii nr. 273/2006, terțul poprit AFP Filiași datorează sume de bani debitorului Școala Fratoștița, ar fi trebuit să valideze poprirea cu respectare dispozițiilor art. 460 C.pr.civ. potrivit căruia, dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-si efectele numai la data când sumele devin scadente.
Terțul poprit a apreciat cererea petenților ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 458/2009, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373 ind. 1 din C.pr.civ., astfel cum au fost modificate prin art. 1 pct. 13 din legea nr. 459/2006.
Potrivit art. 147 din Constituția României și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Decizia Curții Constituționale nr. 458/2009 este general obligatorie și are putere pentru viitor, de la data publicării în :O., respectiv 17 aprilie 2009.
Până la data intrării în vigoare a actului normativ de punere de acord a reglementării cu decizia instanței de contencios constituțional ( OUG nr. 42/15.05.2009, de modificarea Codului de procedură civilă), art. 373 ind. 1 din C.pr.civ. a fost suspendat de drept și, odată cu el, efectele sale juridice.
Potrivit regulii consacrate de art. 725 alin. 81) din codul de procedură civilă " dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege…"
A arătat că, în concluzie, executorului judecătoresc îi revine obligația de a face dovada respectării dispozițiilor art. 373 ind. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 42/2009.
Terțul poprit a invocat dispozițiile art. 452 din C.pr.civ. potrivit căruia, sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta le-ar datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.
A învederat că, specificul popririi este determinat de caracterul triunghiular al acestei operațiuni juridice procesuale, care, în principiu, presupune participarea indispensabilă a trei părți: creditorul popritor, debitorul poprit și terțul poprit, între aceste subiecte de drept stabilindu-se tot atâtea raporturi juridice.
Dintre aceste raporturi juridice, două preced înființarea popririi și anume: raportul de creanță dintre creditorul urmăritor și debitorul urmărit, precum și raportul de creanță dintre debitorul poprit și terțul poprit, acesta din urmă caracterizându-se prin aceea că terțul este dator față de debitorul urmărit.
A mai arătat terțul poprit că în temeiul popririi se naște și un al treilea raport juridic între creditorul popritor și terțul poprit, în cadrul procedurii de urmărire silită, care este tot un raport de creanță, un raport de la creditor la debitor, în sensul că debitorul poprit este creditor al terțului poprit, raport ce ia naștere prin adresa de înființare sau, după caz, de validare a popririi.
A susținut terțul poprit că, din probele administrate în cauză nu rezultă faptul că A.F.P. Filiași datorează sume de bani debitorului Școala Fratoștița, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 460(2) din C.pr.civ. pentru a putea obliga terțul poprit să plătească creditorului suma datorată de debitor creditorului.
Prin urmare, A.F.P. Filiași nu poate fi obligată să plătească drepturile salariale ale unui angajat al debitorului, întrucât organul fiscal nu are la rândul său obligații față de debitorul din prezenta cauză și nici nu a fost parte procesuală în cadrul soluționării dosarului de fond.
A mai arătat că prin sentința nr. 0053/2010 singurul obligat să acorde drepturile bănești este Școala Fratoștița, deci A.F.P. Filiași, nu a deținut pe tot cadrul procesual al soluționării litigiului nicio calitate procesuală pasivă.
Mai mult decât atât, raporturile de muncă există între reclamanți și Școala Fratoștița în care își desfășoară activitatea, fără ca A.F.P. Filiași să fie parte ca subiect de drepturi și obligații.
A arătat D.G.F.P. D. că, odată obligată A.F.P. Filiași să plătească drepturile bănești ale salariatului unei alte instituții, pentru organul fiscal este pus în dificultatea de a recupera această sumă de bani.
Prin efectuarea acestei plăți, în numele debitorului Școala Fratoștița, s-ar crea astfel un precedent, organele fiscale putând fi obligate să plătească din contul bugetului consolidat de stat sume datorate cu titlul de drepturi bănești, ceea ce ar duce la crearea unei perturbări bugetare.
In temeiul dispoz. art. 242 alin. 2 din C.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul de judecată din data de 27 mai 2013 petenții au depus la dosar practică judiciară.
Prin sentința civilă nr.386/27 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de petenții C. C. V. și Gosea I., în contradictoriu cu debitoarea Școala G. Fratoștița, și terțul poprit T. Filiași.
Instanța a constatat și reținut că prin sentința nr.53/13.01.2010, pronunțată de către Tribunalul D., irevocabilă prin nerecurare, instanța de judecată a obligat pârâta, Școala Fratoștița să calculeze și să plătească reclamanților diferențele dintre drepturile cuvenite conform Legii nr 221/2008 pentru aprobarea OG 15/2008 și cele încasate, actualizate la momentul plății, începând cu data de 01.10.2008 și până la intervenirea unei cauze de modificare ori stingere a dreptului.
Creditorii au formulat cerere de executare silită adresată B. S. C. D., fiind format dosarul de executare nr.162/E/2012.
B EJ S. C. D., a solicitat Judecătoriei Filiași încuviințarea executării silite, iar prin încheierea din data de 04.07.2012, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, a fost încuviințată executarea silită împotriva debitoarei Școala Fratoștița.
La data de 13.07.2012 a fost întocmit proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, prin care au fost calculate cheltuieli de executare în cuantum total de 2905,16 lei.
B. a emis adresa de înființare a popririi nr.162 către terțul poprit, T. Filiași prin care s-a dispus înființarea popririi asupra contului debitorului Școala Fratoștița, până la concurența sumei de_,51 lei, debitorul fiind înștiințat cu privire la înființarea popririi.
Prin adresa înregistrată sub nr._/12.02.2013, terțul poprit a comunicat B. că potrivit OUG 71/2009, orice procedură de executare silită se suspendă de drept, plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială urmând a se realiza potrivit actului normativ invocat .
Instanța a reținut neîntemeiată cererea de validare a popririi formulată de creditoare, ( prin luarea în considerare a dispozițiilor legale aplicabile în materia executării silite ,la data începerii executării silite, respectiv a dispozițiilor vechiului cod de proc civilă) pentru următoarele considerente:
În drept, instanța a reținut că potrivit art.452 al 1 C., " sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporabile urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente "
Potrivit art.460 al 1 C.." Dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a eliberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. " Potrivit al.2 din același text de lege, în cazul în care în baza probelor administrate se constată că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, instanța de executare va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar va hotărî desființarea popririi ".
Din coroborarea textelor menționate anterior a rezultat că procedura de validare a popririi presupune cu necesitate existența unei popririi în mod legal înființate, legalitatea înființării popririi urmând a fi analizată cu luarea în considerare a dispozițiilor legale în materia executării silite prin raportare și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În conformitate cu dispozițiile art.379 C., nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește condiția exigibilității creanței această condiție este îndeplinită atunci când creanța a ajuns la scadență, executarea acesteia putând fi solicitată imediat de către creditor, în cazul în care obligația este afectată de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă în momentul îndeplinirii termenului suspensiv.
În ceea ce privește titlul executoriu care face obiectul prezentei cereri de validare a popririi, executarea acestui este reglementată într-o procedură specială de executare prevăzută de OUG nr.71/2009, astfel cum a fost modificată și completată prin OUG 18/2010, OUG 45/2010, OUG 113/2010 și Legea 230/2011, în care se prevede că: Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a)în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b)în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c)în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d)în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e)în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Având în vedere calitatea creditorilor și a debitorului, natura debitului, precum și data pronunțării titlului executoriu, în speță sunt aplicabile dispozițiile OUG 71/2009
Prin Decizia nr.1533/2011, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor OUG 71/2009, și a reținut că " spre deosebire de cele stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 15 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Burdov 2 împotriva Rusiei, sau prin Hotărârea din 15 octombrie 2009, pronunțată în Cauza Yuriy Nikolayevich I. împotriva Ucrainei, statul român nu numai că nu refuză executarea hotărârilor judecătorești, ci se obligă la plata eșalonată a sumelor prevăzute prin acestea. Astfel, rezultă că situațiile avute în vedere nu sunt comparabile; în speță, nu este vorba de complexitatea procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public ori de faptul că autoritățile statului se prevalează de lipsa de fonduri sau a altor resurse pentru executarea hotărârilor judecătorești, ci de problema sistemică ce rezultă din plata sumelor de bani care ar trebui executate și de impactul acesteia asupra stabilității economice și financiare a țării.
Curtea Constituțională a mai arătat, că executarea eșalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în nici un mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno icto constituie o modalitate de executare, însă nu singura pe care statul o poate alege.
Astfel, statul a făcut uz de marja sa de apreciere în privința termenului în care să fie executate hotărârile judecătorești, tocmai datorită situației economice și financiare îngrijorătoare în care se află, ceea ce nu este contrar nici art. 21 alin. (3) din Constituție și nici art. 6 paragraful 1 din convenția sus-menționată
De avut în vedere la soluționarea cauzei este și faptul că prin decizia pronunțată la data de 04 septembrie 2012, în cauza D. și alții CEDO a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților prin care invocau încălcarea art.6 din CEDO (dreptul la un proces echitabil) și respectiv art.1 din Primul Protocol adițional la Convenție (dreptul de proprietate) prin aceea că autoritățile interne au refuzat să pună de îndată în executate hotărâri judecătorești definitive, hotărâri ce recunoșteau drepturi salariale restante, apreciind că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut, neputându-se reproșa Guvernului român că a refuzat să execute hotărârile interne ce recunoșteau reclamanților drepturi de natură patrimonială, eșalonarea de către Guvern, în calitate de debitor, printr-o . acte normative, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România, începând din anul 2008,, neaducând atingere dreptului la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.
Astfel debitorul beneficiază de un termen suspensiv legal pentru a-și executa obligația de plată a sumelor prevăzute în titlul executoriu, exigibilitatea creanței fiind așadar amânată .
Instanța a reținut că în conformitate cu art.1 al2 OUG 71/2009, astfel cum a fost modificată și completată OUG 18/2010, OUG 45/2010, OUG 113/2010 și Legea 230/2011 În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Astfel adresa de înființare a popririi emisă de B. reprezintă un act de executare silită efectuat în cursul termenului de eșalonare prevăzut de art1 din OUG 71/2009 în care executarea silită este suspendată de drept, și prin urmare adresa de înființare a popririi a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a respins cererea având ca obiect validarea popririi, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel petenții C. C. V. și Gosea I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Petenții arată că, calea de atac a fost stabilită a fi recursul.
În art. 452 si urm. Cod proc.civilă, nu sunt stabilite căile de atac, validarea popririi dispunând de prima instanța de judecată conform art. 400 alin. 1 Cod proc.civilă, potrivit căruia contestația se introduce la instanța de executare. Potrivit art. 373 alin.2 din același cod, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Având în vedere faptul că, în art. 452 și urm. Cod proc.civilă, nu sunt stabilite căile de atac, devin aplicabile dispozițiile art. 282 alin.l și art. 299 Cod proc.civila.
În speța dedusă judecății nu se aplica criteriul valoric la cuantumul debitului, ținând cont și de faptul că, de câte ori legiuitorul a dorit să suprime apelul, a făcut-o explicit, iar în lipsa unor mențiuni exprese referitoare la calea de atac, hotărârea este supusă normelor de drept comun în materie, respectiv art. 282 si 299 Cod proc.civila.Ca atare, în spetele având ca obiect validare poprire, căile de atac sunt apel și recurs, nu numai recurs, cum s-a dispus în cauza de față.
Petenții au arătat că debitoarea Școala Fratostița a cuprins în bugetul pentru anul 2013, ulterior cererii de validare a popririi, sumele necesare punerii în executare pentru subsemnații a sentinței nr.53/2010, însă acestea nu au fost plătite integral subsemnaților.
Prin neexecutarea sentinței definitive și irevocabile nr.53/2010, pronunțată de Tribunalul dosarul nr.l_, se creează o discriminare intre sentințele prin care s-au stabilit drepturi salariate pentru angajații bugetari și sentințele prin care administrațiile finanțelor publice sunt plătească drepturi bănești reprezentând alte obligații.
Din datele publice prezentate cu ocazia întocmirii bugetului de stat pentru anul 2013, în primele sentințe reprezintă circa 770 milioane euro, celelalte sentințe reprezintă circa 1 miliard de lei Primele sentințe in cuantum mai mic se executa eșalonat, conform OUG 71/2009, celei în cuantum mai mare se executa imediat.
Petenții au precizat că prin OUG nr. 71/2009 se creează o discriminare după natura obligațiilor bănești prin sentințe definitive și irevocabile dar și a naturii creditorilor și debitorilor stabilite prin aceste sentințe judecătorești, încălcându-se astfel tratatele internaționale menționate pe larg anterior (art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.20 și 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art 14 CEDO și art.l Protocolul nr.l CEDO, art.16 Constituția României), care au prioritate în fața legislației naționale, conform art.20 din Constituție.
În timp ce creditorii din primele sentințe sunt salariații bugetari, ceilalți creditori sunt persoane fizice bugetare sau nebugetare, în timp ce debitorii sunt în toate situațiile instituții sau autorități publice.
Hotărârile judecătorești definitive și irevocabile privind restituirea taxei de poluare sunt puse imediat în executare de Administrația Finanțelor Publice Filiași, prin T. Filiași.
Petenții au arătat că la data de 27 mai 2013 au depus decizia nr.3942/201l, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, prin care Primăria Filiali a fost obligată să restituie reclamanților suma de 1847 lei reprezentând taxa de poluare, C.; înștiințare de restituire nr._/27.02.2012 emisa de A.F.P.F., pentru suma de 1847 lei;nota privind restituirea/rambursarea unor sume nr._/27.02.2012 emisă de A.F.P. Filași pentru suma de 1847 lei;
Mai arată că prima instanță nu s-a referit în niciun fel la acest motiv privind discriminarea în motivarea sentinței nr. 386/2013.
Invocarea de către instanță a cauzei D. si alții contra României în aceasta speța nu are relevanță, deoarece petenții s-au referit la încălcarea art. 14 CEDO la care nu se face referire în această CEDO.
Petenții s-au referit și la discriminarea făcută și după natura obligațiilor bănești sentințe definitive și irevocabile dar și a naturii creditorilor și debitorilor stabilite prin aceste judecătorești, analiză lăsată la decizia fiecărei instanțe pe baza evaluării nemijlocite, directe, de către instanțe în raport cu circumstanțele fiecărei spețe.
In drept, invocă dispozițiile art.282-298 C., art. 1, 6, 14 CEDO, art.1 din CEDO, art..1 din Protocolul nr.12 CEDO, art. 20, 21 din Carta Drepturilor Fundamentale U.E., art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 16 Constituția României.
In soluționarea apelului s-a încuviințat proba cu înscrisuri.
Prin decizia nr.360 din 18 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de petenții C. C. V., G. I. în contradictoriu cu debitoarea S. G. FRATOȘTIȚA,, terț poprit T. FILIAȘI, împotriva sentinței civile nr. 386 din 27 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._ .
S-a reținut că potrivit art. 452 Cod proc. civ. poprirea presupune existența inițială a două raporturi juridice: unul între creditor și debitor și altul între debitor și terțul poprit, în care debitorul este creditor al terțului. Prin înființarea popririi se naște un al treilea raport juridic, între creditorul din primul raport juridic (creditorul popritor) și terț (terț poprit), în care terțul va fi obligat să plătească creditorului popritor ceea ce datora creditorul său – debitor în primul raport juridic.
În speță, așa cum rezultă din actele dosarului de executare creditoarea are titlu executoriu împotriva debitoarei Școala Gimnaziala Fratostița.
Potrivit art. 43 alin.1 din Legea bugetului de stat pe anual 2012 plata titlurilor executorii se efectuează în cuantumul prevăzut pentru acest an prin OUG nr.71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Pentru validarea unei popriri, trebuie îndeplinite în mod obligatoriu două condiții: raportul juridic obligațional între terțul poprit si debitor și neîndeplinirea obligațiilor ce-i revin terțului poprit pentru efectuarea popririi, condiții ce sunt îndeplinite în speță întrucât creditoarea a solicitat potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. NR. 71/ 2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, potrivit cărora "Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu, b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Tribunalul a constatat că procedura de executare demarată la cererea intimatei-creditoare vizează o creanță pentru care nu se poate declanșa executarea silita, față de incidența prevederilor OUG nr.71/2009, care instituie o eșalonare a plății acestor drepturi bănești.
Dispozițiile O.U.G. nr.71/2009 nu sunt incompatibile cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului ori cu Protocoalele adiționale la aceasta, perspectiva de abordare a speței impunându-se a fi reconsiderată în faza recursului.
Astfel, obiectivul avut în vedere la adoptarea acestui act normativ de legiuitorul intern constă în menținerea stabilității economice a țării, iar acest obiectiv nu poate fi nici ignorat, nici cenzurat de instanța de judecată. C. economică este un fenomen global și, totodată, un fapt notoriu, ce nu mai trebuie probat, astfel încât dreptul de creanță având ca obiect o sumă de bani pe care îl are un subiect împotriva statului trebuie raportat la interesul general al societății, privită în ansamblul său, societate ce traversează o criză economică însemnată.
Statul, privit în sens larg, ca entitate juridică, are calitatea de debitor într-un număr cvasiinfinit de raporturi juridice obligaționale; de asemenea, este un fapt devenit notoriu că statul, ca entitate juridică, poate intra în stare de insolvență; or, o asemenea situație de fapt și de drept ar fi dezavantajoasă pentru fiecare membru al unei societăți organizate într-o entitate statală, interesul general al societății fiind reprezentat de menținerea echilibrului bugetar și a stabilității economice a țării.
Prin urmare, există o ingerință în dreptul creditorului la un bun în accepțiunea art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la CEDO, ingerință ce este justificată de menținerea unui echilibru între interesul particular și cel general.
La dezlegarea în drept a prezentei cauze se impune a se avea în vedere jurisprudența recentă a CEDO, mai exact decizia dată în cauza "D. și alții împotriva României", prin care s-a statuat că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut și că eșalonarea plăților de către guvern, în calitatea sa de debitor, printr-o . acte normative, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului lor la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.
Critica privind existența unei discriminări în modalitatea în care a înțeles Statul R. să își eșaloneze debitele izvorâte din sentințe irevocabile privind drepturi salariale si alte debite către alte creditori nu poate fi reținută.
In privința discriminării invocată față de celelalte creanțe pe care le datorează Statul R. altor categorii de creditori, Tribunalul a reține netemeinicia acestei invocări.
Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație, împiedicarea oricărei discriminări privitoare la drepturile și libertățile garantate în situația în care există modalități diferite de a se conforma dispozițiilor sale.
Dreptul de care beneficiază reclamantul apelant cade sub incidenta principiului nediscriminării, întrucât este un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 al Convenției.
Convenția interzice tratamentul diferențiat al persoanelor aflate în situații similare, cazurile în care un individ este mai bine tratat decât altul fără justificare adecvată
Natura discriminării invocate se încadrează în al treisprezecelea motiv de discriminare - discriminare ce ar putea rezulta din orice altă situație: tratament diferit de executare de către debitorul Stat a creanțelor în care are calitatea de debitor.
In cercetarea argumentelor invocate, este necesar a se stabili cu prioritate daca persoanele ale căror drepturi se pretind a fi tratate diferit se afla sau nu in situații similare.
Se retine ca ambele categorii de titulari de drepturi, la care se face referire sunt creditori ai statului.
Natura juridică a raportului care a generat creanța este însă diferită. In speță OUG 71/2009 cu modificările sale vizează exclusiv numai creanțe ce vizează drepturi salariale. Eșalonarea executării si suspendarea de drept a executării sunt incidente numai în privința tuturor drepturilor salariale constatate prin sentințe judecătorești irevocabile, indiferent de categoria de salariat bugetar care beneficiază de aceste drepturi. Ca atare persoanele vizate sunt salariați bugetari în exercitarea dreptului de a-si executa drepturi salariale obținute prin sentințe irevocabile.
Discriminarea este invocată față de alți titulari de drepturi de creanță împotriva Statului R. prezentați cu titlu de exemplu, ca cei ce dețin drepturi izvorâte din plata nedatorată a taxei de mediu, etc.
Diferența de tratament necesară pentru atragerea incidenței discriminării impune reținerea aceleiași situații în care se afla persoana care invoca discriminarea cât și persoana față de care se invoca discriminarea. Or, în cauză aceeași situație presupune categorie de bugetari salariați ce au drepturi salariale câștigate prin sentințe irevocabile. Ceilalți creditori ai Statului R. au calitate de persoane fizice sau juridice, iar drepturile lor de creanță sunt izvorâte din diverse categorii de raporturi juridice.
In consecință, persoanele care invocă discriminarea cu cele față de care se invocă, nu sunt în situații similare. Pentru a fi în situații similare, era necesar ca acestea să fie în aceeași categorie de salariați bugetari. Simpla calitate de creditori ai Statului nu le conferă atributul de simililaritate în privința situației în care se află.
Împotriva deciziei au declarat recurs petenții C. C. V., G. I., criticând-o pentru nelegalitate.
Au solicita admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului, și pe fond modificarea sentinței pronunțate de Judecătoria Filiași în sensul validării popririi asupra terțului poprit, obligându-1 să le plătească sumele bănești râmase de executat până la data prezentei, actualizate cu rata inflației la momentul plății efective plus cheltuieli de executare conform titlului executoriu, pentru următoarele:
1. Pe excepție, s-a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art.l ale OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 864 din 8 decembrie 2011, având următorul conținut: "Articol unic: Se aproba Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71 din 17 iunie 2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 416 din 18 iunie 2009, cu următoarea modificare:
La articolul 1, alineatele (1) si (2) vor avea următorul cuprins: "Art. 1
(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedura de executare care începe astfel:
a) in anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) in anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c )in anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d )in anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) in anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) In cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedura de executare silita se suspenda de drept.", pentru următoarele considerente:
1. Aliniatul 1 al art.l mai sus menționat încalcă principiul neretroactivității legii civile prevăzută de Constituția României in art. 15 alin.2: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.”
Petenților li se invocă dispozițiile art.l din Legea nr.230/2011, în validarea popririi, pentru o sentință definitivă și irevocabilă din anul 2010, ori Legea nr.230/2013 nu poate dispune decât pentru sentințele devenite executorii pentru perioada 11 decembrie (data intrării în vigoare a legii, conform art.78 din Constituție) -31 decembrie 2011.
De asemenea ar fi încălcat principiul neretroactivității menționat de jurisprudența CEDO (hotărârea CEDO din 8 martie 2006, BLECIC contra Croația, paragraful nr.81, menționata in Decizia Curții Constituționale nr. 1354/20 octombrie 2010.)
Prin urmare, toate executările silite pornite de salariații bugetari, în baza unor sentințe devenite executorii până la data de 11 decembrie 2011 nu sunt supuse prevederilor art.l aliniatelor 1 si 2 din OUG 71/2009, așa cum a fost modificată prin Legea nr.230/2011, ci numai sentințele devenite executorii în perioada 11-31 decembrie 2011, în caz contrar încălcându-se art. 15 din Constituție și jurisprudența CEDO menționată anterior.
Potrivit dispozițiilor OUG nr.71/2009, nemodificată, până în anul 2012 petenților ar fi trebuit să li se plătească toata creanța prevăzută în sentința nr.53/2010.
2.Art. 1 alin. 1 si 2 încalcă principiul legalității prevăzut art.1 alin.5 și de art.15 alin. 1 din Constituție.
Astfel, potrivit art.l alin.5 din Constituție prevede: "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie."", iar. art. 15 alin. 1 din Constituție prevede: "Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.""
Potrivit art. 16 aliniatele 1 si 2 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă și elaborarea actelor normative:
"(1) In procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementari în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere. (2) In cazul existentei unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementari unice.”
Astfel, în timp ce OG nr.22/2002 modificată și completată, în vigoare și în prezent, precum și Noul Cod de procedura civilă (dar și vechiul cod de procedură civilă) permit executarea silită a titlurilor reprezentate de hotărâri judecătorești împotriva instituțiilor publice, nefăcând nicio distincție între aceste titluri executorii (drepturi bănești acordate personalului bugetar sau nu), Legea nr.230/2011 de aprobare a OUG nr.71/2009 instituie un alt mod de executare a titlurilor executorii reprezentate de drepturi bănești acordate personalului bugetar.
Prin urmare, s-a considerat că dispozițiile art.l alin.l si 2 din OUG nr.71/2009 încalcă dispozițiile art. 16 din Legea nr.24/2000 modificată, și implicit încalcă dispozițiile art.l alin.5 și ale art. 15 alin.l din Constituție.
3. Executarea silită este încuviințată de instanța de judecată, având ca temei legal dispozițiile Deciziei nr.458/2009 ale Curții Constituționale precum si dispozițiile Codului de procedură civilă.
A nu se aplica toate procedurile de executare silită, înseamnă a nu se respecta Decizia Curții Constituționale, ceea ce înseamnă încălcarea dispozițiilor art. 147 alin.4 din Constituție, care prevede: "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. ", și prin urmare dispozițiile art.l alin.2 din OUG nr.71/2009 modificată prin Legea nr.230/2011 nu mai pot fi invocate în cazul încuviințării executării silite.
4. Dispozițiile art.l din OUG nr.71/2009 modificată încalcă dispozițiileart.16 alin.l din Constituție „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări"".Astfel, în timp ce creanțele împotriva Statului Român, reprezentând drepturi salariale sunt eșalonate la plată, alte creanțe, cum ar fi de exemplu taxe de poluare, sunt executate imediat.
Un titlu executoriu deținut de un salariat bugetar nu poate fi executat imediat de către stat, în timp ce un alt titlu executoriu, în sumă mai mare, împotriva statului poate fi executat imediat, creându-se astfel un privilegiu pentru acest din urmă caz sau o discriminare pentru primul caz, fapt interzis și de art.14 al Convenției Europene a Drepturilor Omului si art.l din Protocolul nr.12 la Convenție.
Pe fondul cauzei s-a solicitat validarea popririi, pentru următoarele considerente:
1. OUG nr.71/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr.416/18.06.2009, și a fost modificată prin OUG nr. 18/2010, OUG nr.45/2010 și OUG nr.113/2010.
Prin Legea nr.228/2011 a fost respinsă OUG nr.18/2010, prin Legea nr. 229/2011 a fost respinsă OUG nr.45/2010, iar prin Legea nr. 196/2011 a fost respinsă OUG nr.113/2011.
Prin Legea nr.230/2011 a fost aprobată cu modificări OUG nr.71/2009, și a fost publicată în Monitorul Oficial nr.864/08 decembrie 2011.
Potrivit dispozițiilor art.78 din Constituție, Legea nr.230/2011 a intrat în vigoare la data de 11 decembrie 2011 (la trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial).
Potrivit dispozițiilor art.15 alin.2 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Prin urmare, dispozițiile Legii nr.230/2011 se aplică numai sentințelor devenite executorii în perioada 11 decembrie - 31 decembrie 2011, în caz contrar încălcându-se principiul neretroactivității legii civile, precum si jurisprudența CEDO menționată anterior. Din cele menționate anterior, rezultă fără echivoc ca sentința petenților nr. 0053/2010, în speța de față pusă în executare prin procedura executării silite (inclusiv a validării popririi), nu face deci obiectul OUG nr. 71/2009 modificată prin Legea nr.230/2011, și prin urmare refuzul Trezoreriei Filiași prin adresa nr._/12.02.2013 de a valida poprirea întemeiată pe dispozițiile legale în vigoare (art.460 C. si OMFP nr.2336/19.07.2011) reprezintă un abuz.
A menționat că, având în vedere cele menționate anterior, salariați ai debitorului au pus în executare în întregime sentințele executorii privind drepturi salariale, în timp ce petenților le-a fost refuzat acest drept, fiind nevoiți să recurgă la executarea silită și fiind astfel discriminați.
2. Având în vedere cele menționate anterior, nici hotărârea CEDO D. si alții contra României nu poate fi invocată în speța de față, ci doar hotărârilor judecătorești devenite executorii doar în perioada 11 decembrie - 31 decembrie 2011, având în vedere considerentele hotărârii CEDO care se referă strict la OUG nr.71/2009 (eventual modificată prin Legea nr.230/2011)
Hotărârea CEDO menționată anterior a constituit temeiul de drept pe care s-au bazat atât instanțele de fond cât și de apel în respingerea validării popririi, dar având în vedere cele menționate anterior această hotărâre CEDO nu mai prezintă relevanță juridică în speța de față, motiv pentru care au solicitat admiterea recursului.
3. In speța de față devin aplicabile, având în vedere cele menționate anterior la punctele 1 și 2 dispozițiile Codului de procedură civilă privind validarea popririi, precum si jurisprudența CEDO în această materie.
Potrivit jurisprudenței constante a C.E.D.O. de la Strasbourg, statele semnatare ale Convenției au fost condamnate în mod constant la plata de despăgubiri materiale și morale, pentru încălcarea art.l din Protocolul nr.l, art.6 si art.6 paragraful 1 la Convenție, privind executarea silită.
Exemple din această jurisprudență CEDO se regăsesc în lucrarea "Executarea silită și dreptul la un proces echitabil în jurisprudența CEDO", R. S., Editura Hamangiu, 2011, din care menționez hotărârile QUFAJ CO. SH.P.K. contra Albaniei (cererea nr._/00), SUKHOBOKOV contra Rusiei (cererea nr._/01), C. contra României (cererea nr.3360/03), etc.
Ca practică judiciară s-au menționat sentințele civile nr._/2010 și_/2011, sentințe pe care la anexă în copie la prezenta, pronunțate de Judecătoria C. în dosarele nr._/215/2010 si_, prin care au fost validate popriri asupra conturilor debitorilor, instituții publice, și obligarea terțului poprit, T., să achite creanțele datorate de debitor creditorilor, persoane fizice angajați ai debitorului.
S-a menționat că aceste sentințe s-au bazat în motivarea lor pe încălcarea art. 1 Protocolul nr.l, art.6 si art.6 alin.l ale Convenției Europene ale Drepturilor Omului prin aplicarea OUG 71/2009 (aprobată și modificată inclusiv de Legea nr.230/2011), instanțele aplicând art.20 din Constituție și dând prioritate aplicării Convenției.
In cauza Ș. contra României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca: „Administrația constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi."
4. Prin Decizia nr.1/2012 din 16.01.2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.20 din 29.03.2012 privind recursul în interesul legii ce a format obiectul Dosarului nr.25/2011 la I.C.C.J. - completul competent, a respins recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I.C.C.J. privind dispozițiile articolului 1 alin.(l) si (2) din OUG nr.71/2009, modificată și completată prin OUG nr.l8/2010 și OUG nr.45/2010, în procedura de executare silită a titlurilor executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, decizie obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedura civilă.
In motivarea acestei decizii, se precizează: " De aceea, Înalta Curte de Casație si Justiție - completul competent să judece recursul în interesul legii constată că numai pe baza evaluării nemijlocite, directe, de către instanțe, în raport cu circumstanțele fiecărei spețe, se poate stabili compatibilitatea dispozițiilor art.1 alin.(1) si (2) din OUG nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2010, cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului si cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, însă analiza în concret a acestei compatibilități nu poate fi realizată pe calea recursului în interesul legii întrucât ar exceda obiectului acestuia și competențelor I.CC.J., recursul în interesul legii nefiind un recurs național în convenționalitate."
In speța de fată, instanța s-a pronunțat prin încuviințarea executării silite a debitorului în dosarul de executare silită nr. 162/E/2012.
5. In punctul de vedere al Procurorului General al Parchetului de pe lângă I.C.C.J., referitor la proiectul de lege de aprobare a OUG nr.113/2010 (de modificare a OUG 73/2009 prin care se eșalona plata creanțelor stabilite prin hotărâri judecătorești pentru personalul din instituțiile publice) se menționează faptul că aceasta nu respectă exigențele CEDO.
Astfel, în articolul intitulat ""Amânarea unor drepturi salariale nu respectă exigentele CEDO", publicat în pag.2 a ziarului "Gazeta de Sud" din data de 12 octombrie 2011, se menționează: "......procurorul general invoca și poziția CEDO, conform căreia o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o hotărâre judecătorească. Koveși mai spunea că imposibilitatea de a obține executarea hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil constituie și o ingerință în dreptul de proprietate al beneficiarilor acestor titluri. "Pentru a răspunde exigențelor stabilite prin protocolul adițional la Convenția Drepturilor Omului, trebuie ca o atare ingerință a statului să fie prevăzută de lege, să fie impusă de o cauză de utilitate publică și să respecte un raport rezonabil de proporționalitate cu scopul urmărit", se mai arată în document. Potrivit procurorului general, chiar dacă reeșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii poate fi privită ca o forma de executare succesivă a titlurilor executorii, în condițiile în care această măsură este dublată de suspendarea de drept a executării silite și depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, nu se mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție, fiind afectată însăși substanța dreptului."
"Debitorului îi revine datoria de a-și organiza sistemul financiar într-o asemenea manieră încât să poată executa obligațiile de plată ce le are față de reclamanți în baza unor titluri executorii pentru a asigura protecția efectivă a drepturilor stabilite prin Convenție", mai spune procurorul general."
"In contextul suspendării de drept a executării silite în actualul cadru legislativ, s-a învederat că împotriva Ministerului Public s-a pornit deja executarea silită în privința a 73 de hotărâri judecătorești ce constituie titluri executorii, iar în ipoteza perpetuării acestor soluții legislative este posibil ca excepția să se transforme într-o regulă la care vor recurge toți creditorii, ceea ce va împiedica exercitarea atribuțiilor stabilite prin lege organică", conchide Kovesi." (Newln)
6. Conform art.452 C.proc.civ., sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau "alte bunuri mobile incorporale datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.
Specificul popririi este determinat de caracterul triunghiular al acestei operațiuni juridice procesuale, care, în principiu, presupune participarea indispensabilă a trei părți: creditorul popritor, debitorul poprit si terțul poprit, între aceste trei subiecte de drept stabilindu-se tot atâtea raporturi juridice.
Dintre aceste raporturi juridice, două preced înființarea popririi si anume: raportul de creanța dintre creditorul urmăritor si debitorul urmărit, precum și raportul de creanță dintre debitorul poprit și terțul poprit, acesta din urmă caracterizându-se prin aceea că terțul este dator față de debitorul urmărit.
In temeiul popririi se naște și un al treilea raport juridic între creditorul popritor și terțul poprit, în cadrul procedurii de urmărire silită. Și acest raport juridic este tot unul de creanță, un raport de la creditor la debitor, în sensul că debitorul poprit este creditor al terțului poprit, raport ce ia naștere prin adresa de înființare sau, după caz, de validare a popririi.
In speța de față, există o situație specială, în care terțul poprit nu apare ca un adevărat debitor al Școlii Gimnaziale Fratostița, jud. D., dar, dat fiindcă prin intermediul acestuia debitorul este alimentat cu fonduri de la bugetul statului, în mod constant s-a apreciat, în practică, posibilitatea ca Administrația Finanțelor Publice (T.) să participe la raporturile juridice în calitate de terț poprit.
În drept și-au întemeiat prezentul recurs pe dispozițiile art.299-316 C.proc.civ.
Recursul este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente:
Curtea apreciază că dispozițiile OUG nr. 71/2009 sunt aplicabile, aceste dispoziții legale nefiind în conflict cu prevederile Convenției Europene pentru Drepturile Omului.
Pentru a conchide astfel, instanța are în vedere contextul economic național și internațional, de notorietate, în care a fost adoptată OUG nr. 71/2009. În anul 2008 s-a declanșat criza economică în SUA. Începând cu 2009 efectele acesteia s-au făcut simțite și în Europa, inclusiv în România. Principalul efect al crizei economice, care prezintă interes în cauză, este cel al diminuării veniturilor bugetare. Guvernul a fost în situația de a adopta măsuri aspre pentru a menține echilibrul bugetar (cum ar fi acordarea a 10 zile de concediu fără plată salariaților din sistemul bugetar în lunile noiembrie-decembrie 2009, creșterea TVA, reducerea cu 25% a salariilor din sistemul bugetar începând cu 1 iulie 2010 etc.). Necesitatea menținerii echilibrului bugetar a constituit un aspect de interes general, ce a impus luarea unor măsuri ce pot fi calificate ca ingerințe în drepturile recunoscute prin Convenție (dreptul la un proces echitabil și dreptul la respectarea bunurilor).
OUG nr. 71/2009 este o astfel de măsură, cu efecte în planul celor două drepturi protejate de Convenție. Contextul economic în care această măsură a fost adoptată, finalitatea urmărită, în condițiile în care este, de asemenea, de notorietate, că împotriva statului existau pronunțate un număr relativ mare de hotărâri judecătorești, prin care a fost obligat la plata unor sume de bani (reținându-se aplicarea necorespunzătoare a unor prevederi referitoare la salarizarea unor categorii de salariați din sistemul bugetar), impune calificarea acestei măsuri ca fiind justificată, din considerente de interes general (menținerea deficitului bugetar).
Totodată, faptul că prin actul normativ menționat, amânarea executării obligației a fost dispusă pentru termene precise (fiind înlăturată, astfel, incertitudinea sub aspectul momentului realizării creanței), îndreptățește Curtea să considere că, prin adoptarea OUG nr. 71/2009, nu a fost afectată substanța dreptului reglementat prin art.6 alin.1 din Convenție, pentru persoanele care intră sub incidența acestei ordonanțe de urgență.
Cât privește proporționalitatea măsurii, analizată în raport de speța concretă dedusă judecății, Curtea apreciază că aceasta a fost respectată, în cauză.
Pentru a concluziona în acest sens, instanța are în vedere mai multe aspecte:
- faptul că prin titlul executoriu nu s-a reținut lipsirea în totalitate a creditorului de salariu pentru o perioadă de timp în care munca a fost prestată (ci doar unele diferențe salariale datorate de angajator pentru o perioadă anterioară, diferențe rezultate din aplicarea greșită a unor prevederi legale cu impact în ce privește drepturile salariale ale creditorului în calitatea sa de angajat în sistemul bugetar);
- obligația efectuării plății din titlul executoriu nu a fost stinsă, prin voința legiuitorului, ci doar amânată;
- față de amploarea crizei economice, perioada pentru care a fost eșalonată plata, este una rezonabilă;
- pentru a preîntâmpina prejudiciul ce ar putea fi produs creditorului, prin amânarea și eșalonarea executării obligației de plată, s-a prevăzut actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum.
În concluzie, instanța apreciază că OUG nr. 71/2009 nu contravine Convenției Europene pentru Drepturile Omului; astfel fiind și întrucât, prin această ordonanță de urgență, a fost amânată și eșalonată executarea hotărârilor judecătorești care au ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar (categorie în care se încadrează și titlul executoriu al intimatei), Curtea apreciază că soluția care se impunea a fi adoptată în cauză, era cea de respingere a cererii de validare.
Referitor la jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, invocată de instanța de apel, Curtea apreciază că nu este determinantă în soluționarea cauzei. Circumstanțele concrete care au fost avute în vedere de instanța europeană pentru drepturile omului în cauzele Broniowski contra Poloniei și respectiv Bourdov contra Rusiei, atunci când a reținut că au fost încălcate prevederile Convenției, diferă sub multe aspecte față de elementele concrete ale speței de față. Spre exemplu: în niciunul dintre cazurile menționate ingerința nu îmbrăca forma unui act normativ.
În soluționarea cauzei, în condițiile în care se reține incidența prevederilor OUG nr. 71/2009, nu prezintă relevanță faptul că la data adoptării ordonanței, trecuse o anumită perioadă de la obținerea titlului executoriu.
Pe de altă parte, se constată că instanța europeană a considerat anumite perioade de prelungire a procedurilor de executare a unor datorii ca intrând în marja de apreciere a statului, sub aspectul duratei procedurii în condiții de excepție date, mecanismul eșalonării plății fiind considerat în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Constituționale și Curții Europene ale Drepturilor Omului, în măsura în care sunt respectate anumite condiții și anume: tranșe de efectuare a plăților precis determinate, termen rezonabil de efectuare a acestora și identificarea resurselor financiare necesare achitării acestor sume. În acest sens, a fost soluția CEDO în cauza D. și alții împotriva României, din 4 septembrie 2012.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenții C. C. V., G. I. împotriva deciziei civile nr. 360/18.09.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare S. G. FRATOȘTIȚA și intimata terț poprit T. FILIAȘI
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Președinte, N. D. | Judecător, Florența C. C. | Judecător, L. M. L. |
Grefier, A. P. |
Red.jud.N.D.
tehn.M.D.2 ex
J.f.S.M.O.
J.a.R.L.Z.
G.C.F.
17.12.2013
| ← Acţiune pauliană. Sentința nr. 667/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Grăniţuire. Decizia nr. 1003/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
