Grăniţuire. Decizia nr. 4110/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4110/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 305/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4110
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: - Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - C. R.
Judecător: - T. R.
Grefier: - S. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuenta . SRL împotriva deciziei nr. 10 din data de 16 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._/215/2008, în contradictoriu cu intimații I. I., ..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns delegat N. E. reprezentând revizuenta . SRL și procurator Ș. A. reprezentând intimatul I. I., lipsind intimata ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat următoarele: cererea de revizuire apare motivată; motivele cererii de revizuire apar comunicate; cererea de revizuire este timbrată potrivit chitanței nr._ din 12,02.2013 privind consemnarea sumei de 10 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar de 0,15 lei; dosarul se află la primul termen de judecată în această etapă procesuală; depunerea la dosarul cauzei, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 326 alin. 2 Cod procedură civilă, a întâmpinării formulată de intimatul I. I., înregistrată sub nr._/25.03.2013.
Delegat N. E. a depus la dosarul cauzei delegația nr. 12/17.0.2013.
Procurator Ș. A. a depus la dosarul cauzei, în xerocopie, procură specială autentificată sub nr. 880 din 01.04.2013 de B.N.P. Ș. F..
Instanța, în raport de principiul disponibilității părților, a pus în discuție revizuentei prin reprezentant, să-și exprime voința, raportat la art. 322 Cod procedură civilă care prevede ca și condiție esențială, că pe calea revizuirii se atacă hotărârile care evocă fondul, în sensul de a preciza care este hotărârea înțelege să o atace.
Delegat N. E. a susținut că înțelege să solicite revizuirea hotărârii care evocă fondul, în speță hotărârea tribunalului.
În raport de precizarea formulată de revizuenta . SRL prin reprezentant N. E., instanța a pus în discuție declinarea cererii de revizuire.
Delegat N. E. reprezentând revizuenta . SRL a solicitat declinarea cererii de revizuire.
Procurator Ș. A. reprezentând intimatul I. I. a învederat că nu este de acord cu declinarea cererii de revizuire.
Curtea a reținut cauza spre soluționare în raport de împrejurarea pusă în discuție.
CURTEA:
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
1.Prin sentința civilă nr._ din 22.06.2010 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul I. I. în contradictoriu cu pârâtele . SRL și ..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Conform Titlului de proprietate nr. 1241-_/21.01.2002 reclamantul I. I. este proprietarul suprafeței de 2000 mp situată în extravilanul comunei Ghercești, T 30/3, P 8.
Suprafața menționată în schița de punere în posesie este de 1972 mp cu următoarele vecinătăți: la N – M. M. pe distanța de 14 ml, la E – SMA pe distanța de 136 ml, la S – DS intravilan pe distanța de 15 ml, la V – D. I. și M. M. pe distanța de 136 ml.
Terenul deținut în prezent de pârâte a fost inițial al SMA Ghercești, devenit ulterior A. C..
Conform Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate . nr. 0929 eliberat la data de 29.10.1993 pe numele A. Cîrcea, este menționat suprafața de_,36 mp.
Potrivit centralizatorului privind suprafețele de teren aparținând A. C., terenul Secției 5 Ghercești este de 10 000 mp din titlu și 8896,02 mp din măsurători.
Ulterior obținerii Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate, pârâta . SRL C. a întocmit documentația cadastrală pentru 8897 mp, pe care a dezmembrat-o în trei corpuri de proprietate, corpul nr. trei fiind deținut de pârâta ..
Conform procesului verbal de bună vecinătate din 10.08.1993 întocmit în baza HG 834/1991, terenul Secției 5 Ghercești are pe latura de SE o lungime de 160 ml, pe latura de V o lățime de 60 ml, pe latura de NV o lungime de 130 ml și pe latura de NE o lățime de 50 ml.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic C. V. rezultă că reclamantul deține un teren în suprafață de 1831 mp, rezultând un minus de 169 mp față de suprafața menționată în Titlul de proprietate care este de 2000 mp.
Pârâtele . SRL și . dețin împreună un teren în suprafață de 8880 mp, rezultând un minus de 1120 mp față de suprafața de_ mp înscrisă în Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate . nr. 0929/29.10.1993 pe numele A. Cîrcea și de 16 mp față de suprafața de 8896 mp înscrisă la rubrica „rezultat din măsurători”.
Conform concluziilor din raportul de expertiză pârâtele nu ocupă mai mult teren decât cel înscris în actele de proprietate, ocupă chiar mai puțin.
Astfel nu ocupă din terenul reclamantului iar linia de hotar nu a fost modificată.
În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit de expert D. D., instanța nu îl va avea în vedere deoarece expertul s-a limitat a face doar simple afirmații, unele aparținând reclamantului și nu a efectuat măsurători, astfel cum rezultă din cuprinsul expertizei.
Acțiunea în revendicare este acțiunea prin proprietarul care a pierdut posesia bunului cere restituirea acestuia de la cel la care se găsește.
Potrivit art. 584 cod civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
Având în vedere faptul că din probele administrate a rezultat faptul că pârâtele nu ocupă vreo suprafață din terenul proprietatea reclamantului, iar proprietățile reclamantului și cele ale pârâtelor sunt împrejmuite cu gard, linia de hotar nefiind modificată, instanța a constatat neîntemeiată acțiunea, urmând să o respingă.
Împotriva sentinței civile nr._/22.06.2010 a formulat apel reclamantul I. I., prin care a arătat că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică.
În esență, apelantul a arătat că instanța de fond a analizat sumar speța dedusă judecății, motivarea soluției de respingere a celor două petite având ca suport raportul de expertiză topometrică efectuată în cauză de expert C. V., deși în acest raport a fost valorificată documentația cadastrală deținută de cele două societăți pârâte, realizată necorespunzător. Există neconcordanță între planul de situații întocmit conform HG nr.834/1993 și planul de amplasament și delimitare întocmit în octombrie 2002, conținut în documentația cadastrală a intimatelor, precum între acestea din urmă și procesul-verbal de vecinătate încheiat la 10.08.1993. Până în anul 2002 limita de hotar pe partea de vest apare pe o porțiune marcată cu gard de sârmă, restul fiind limită convențională. Construcțiile Agromec C. de la acea dată sunt amplasate în interiorul proprietății. În schița cadastrală preluată și în raportul de expertiză topometrică întocmit de expert C. V. apare o schimbare a formei terenului deținut de cele două societăți prin deplasarea aliniamentului pe laturi.
S-a mai arătat că apelantul a arătat că instanța, deși sesizată cu o acțiune în grănițuire ce presupune potrivit art.584 C.civil, restabilirea liniei de hotar care separă fondurile învecinate și marcarea acestora prin semne vizibile, în mod neîntemeiat a respins acțiunea în grănițuire fără a rezolva efectiv prin probe concludente, operațiunile juridice specifice – identificarea hotarului real, trasarea și așezarea semnelor de hotar. Deși au fost solicitate proba testimonială și cercetarea la fața locului, pentru stabilirea corectă a liniei reale de hotar prin identificarea unor semne materiale, exterioare vechi, instanța a respins aceste probe. Rezolvarea speței nu poate avea la bază numai documentația cadastrală întocmită necorespunzător de societățile pârâte. În regimul de carte funciară hărțile au relevanță numai dacă ajută la operațiunea de reconstituire a hotarului real.
Prin încheierea din 21.02.2011 s-a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială în dovedirea situației de fapt privind linia de hotar, fiind audiați în cauză martorii M. F. și V. P..
Prin încheierea din 27.06.2011 s-a încuviințat cererea de efectuare în cauză a unei noi expertize tehnice în specialitatea topografie având ca obiective: identificarea terenurilor aparținând celor două părți; stabilirea liniei de hotar în funcție de actele de proprietate ale părților, având în vedere și procesul verbal de vecinătate din 10.08.1993; stabilirea liniei de hotar actuală, cu redarea acesteia prin puncte de contur.
La data de 21.11.2011 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică efectuat de expert N. C. față de care s-au respins obiecțiunile formulate de intimata-pârâtă . SRL ca nefondate, prin încheierea din 05.12.2011.
2. Prin decizia nr.10 din 16 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008, s-a admis apelul declarat de reclamantul I. I., împotriva sentinței civile nr._ din 22.06.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2008, în contradictoriu cu intimatele pârâte . SRL și ..
S-a schimbat în parte sentința atacată în sensul că:
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe amplasamentul dintre punctele 4-5-6-7-8-9-91-_-13-_ conform schiței anexă nr. 5 la raportul de expertiză tehnică în varianta 1 efectuat de exp. N. C. în apel, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
Au fost obligate intimatele la câte 273 lei fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantul – reclamant.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut:
S-a reținut că prin sentința apelată, prima instanță a respins acțiunea în totalitate ca neîntemeiată, reținând că potrivit raportului de expertiză întocmit de expert tehnic C. V., pârâtele nu ocupă terenul reclamantului iar linia de hotar nu a fost modificată.
Art.584 Cod civil stabilește că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa.
Chiar dacă prima instanță ar fi stabilit linia de hotar pe amplasamentul deja existent, avea obligația de a se pronunța prin admitere asupra acestui capăt de cerere. Introducerea unei astfel de acțiuni de către reclamant demonstrează că există un litigiu privind linia de hotar pe care era firesc ca instanța să-l stingă, deoarece o altfel de soluție, respectiv cea de respingere a acestui capăt de cerere duce la perpetuarea conflictului existent între părți.
Oricum, situația de fapt reținută de prima instanță în sensul că linia de hotar dintre părți nu a fost modificată, nu corespunde cu cea rezultată din probele administrate. Astfel, martorii audiați în faza procesuală a apelului, propuși de apelantul-reclamant au declarat că a avut loc o retragere a gardului inițial, în acest sens M. F. arătând că, raportat la momentul punerii în posesie, prin retragerea gardului de către intimatele-pârâte, s-a modificat forma terenului aparținând acestora, în calitatea lor de succesoare a . asemenea, martorul V. P., deși a susținut că nu a observat personal o modificare a liniei de hotar, a arătat pe de altă parte, faptul că a auzit de la un vecin despre împrejurarea că intimata . SRL și-ar fi modificat gardul cu ocazia întocmirii documentației cadastrale.
Declarația martorilor se coroborează cu planșele fotografice depuse la dosar(f.54-59)din care rezultă în mod vizibil că noul gard de scândură construit de intimate, depășește linia celui inițial, alcătuit din plăci de beton și constatările raportului de expertiză efectuat în apel, potrivit cărora suprafața deținută în prezent de intimata-pârâtă este îngrădită între punctele 5-7 de zid construcție parțial degradat, între punctele 7-111 zid construcție, între punctele 111-14 gard plăci beton, între punctele 14-45 gard scândură, între punctele 45-36 gard, cu mențiunea că poarta de acces este mai retrasă.
De altfel, chiar intimata . SRL a susținut prin întâmpinările și notele scrise depuse pe parcursul derulării procesului că și-a construit gardul pe hotarul pe care l-au considerat legal, respectiv pe aliniamentul punctelor 52,56, 57, 51 din Planul de amplasament aferent propriei documentații cadastrale –nr._/09.10.2001.
A rezultat în mod evident că prin construirea noului gard de scândură nu s-a mai respectat aliniamentul liniei de hotar inițiale, că între părți există în mod evident neînțelegeri în ceea ce privește acest aspect, ceea ce justifică stabilirea corectă a liniei de hotar. În sensul prevederilor art.584 Cod civil, grănițuirea constituie o operațiune de determinare, prin semne exterioare și vizibile, a limitelor dintre 2 proprietăți limitrofe pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor 2 fonduri. O asemenea operațiune poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, cât și în situația în care astfel de semne există, dar sunt contestate de părți.
În atare situație, hotarul despărțitor dintre proprietățile părților se impune a se stabili în varianta în care se respectă dreptul de proprietate al părților.
În speță, intimata-pârâtă . SRL a susținut pe tot parcursul procesului că linia de hotar pe care s-a construit gardul din scândură respectă aliniamentul din planul de amplasament din documentația sa cadastrală nr._/09.10.2002 față de care s-a intabulat dreptul de proprietate de către Judecătoria C. prin încheierea nr.5556/21.05.2003.
Tribunalul nu a primit această susținere, pentru că în stabilirea unei linii de hotar între două părți, se impune a se avea în vedere cu prioritate actele de proprietate ale acestora, care delimitează clar vecinătățile și forma terenurilor și care ar trebui să fie repere și pentru întocmirea documentațiilor cadastrale.
Documentația cadastrală nu este un act de proprietate, iar în speță se va avea în vedere și faptul că există indicii cu privire la anumite neregularități ale documentației aparținând intimatelor. Terenul deținut de intimate a aparținut inițial S.M.A Ghercești, devenit ulterior AGROMEC Cîrcea și care în baza H.G. nr.348/1991 a întocmit documentația cadastrală pentru obținerea Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenului, iar în urma măsurătorilor, Secția 5 – Ghercești avea suprafața de 8896 mp (filele 14, 15 dosarul primei instanțe). La data întocmirii planului de situație conform HG nr.834/1991 în anul 1993 (fila 65 dosarul primei instanțe) terenul din partea de vest al SMA, vecin cu reclamantul I. I., era materializat prin gard de sârmă, fiind încheiat procesul-verbal nr.6/10.08.1993 privind limitele de hotar aferente incintei Secției de mecanizare nt.5 Ghercești, aflat în patrimoniul . ( f 187dosarul primei instanțe) în care se menționează acordul vecinilor, inclusiv cel al apelantului-reclamant privind limitele de hotar prevăzute pe planul cadastral.
Ulterior obținerii certificatului de atestare, intimata-pârâtă . SRL a întocmit documentația cadastrală pentru suprafața de 8897 mp pe care a dezmembrat-o în trei corpuri de proprietate, corpul 3 fiind deținut de . dar planul de amplasament și delimitare din documentația cadastrală din anul 2002 nu corespunde cu planul de situație inițial și cu dimensiunile din schița și procesul-verbal de vecinătate încheiat la 10.08.1993, diferențele fiind relevate în raportul de expertiză tehnică efectuat de expert asistent D. D. la prima instanță (fila 183).
Conform adresei nr.3513/06.05.2010 emisă de O.C.P.I. D. (f 227dosar fond) documentația cadastrală depusă la O.J.C.G.C cu nr._/09.10.2002 (cea la care face referire intimata . SRL pentru imobilul din . – Agromec SA Cîrcea, beneficiar . SRL, provenind din divizarea . a fost recepționată tehnic pentru suprafața de 8897 mp, existând la dosarul respectivei documentații declarația dată de . SRL prin N. E. în care acesta declara pe proprie răspundere că bunul imobil măsurat este proprietatea . SRL și că își asumă întreaga răspundere pentru identificarea și individualizarea limitelor bunului imobil măsurat, declarație existentă la fila 228 din dosarul primei instanțe.
E adevărat că la momentul întocmirii documentației cadastrale (2002) persoanele fizice sau juridice care solicitau înregistrarea în Cartea Funciară a acesteia, completau un formulat tipizat prin care își asumau întreaga responsabilitate pentru identificarea și individualizarea bunului imobil măsurat însă documentația trebuie realizată având în vedere și actele de proprietate. Altfel, legea nu are nicio finalitate, părțile putând să-și măsoare singure terenul. Sensul Legii nr.7/1996 nu e doar ca persoană autorizată să pună o ștampilă pe o documentație, ci să o întocmească conform actelor de proprietate și realității din teren, tocmai pentru a se avea în timp o situație clară a proprietăților.
Posibila existență a unor deficiențe la întocmirea documentației cadastrale a intimatei rezidă nu numai din coroborarea înscrisurilor mai sus menționate și a concluziilor raportului de expertiză efectuat de expert D. D. dar și din nota scrisă întocmită de expert cadastrist C. A. la 20.07.2009 către reclamant (f 123 dosarul primei instanțe) în care se arată că în urma consultărilor la baza de date OCPI) a constatat că terenul din documentația din est (la E fiind . SRL) intră în terenul acestuia, cu 5 m peste zidul de beton ce împrejmuia acest teren la data efectuării măsurătorilor.
Așadar, susținerea intimatei-pârâte . SRL din răspunsul la interogatoriu (f 79 dosarul primei instanțe) conform căreia gardul nou din scândură a fost construit pe linia de hotar care totalizează metrii pătrați înscriși în documentația cadastrală, nu a fost reținută la stabilirea liniei de hotar dintre părți, hotarul despărțitor dintre proprietăți impunându-se a se stabili în varianta în care se respectă dreptul de proprietate ale părților stabilite prin actele de proprietate și nu documentația cadastrală.
În cauză, potrivit raportului de expertiză efectuat de expert N. C., în faza procesuală a apelului, reclamantul I. I. are în proprietate conform titlului de proprietate nr.1241-_/21.01.2002 o suprafață de teren de 2000 mp în T30/3, . schiței parcelare și schiței cu amplasarea în teritoriu, extrasă din caietul de schițe de punere în posesie la Legea nr.18/1991. În urma măsurătorilor s-a constatat că deține în prezent 2190 mp. Pârâtele . SRL și . au în proprietate conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului ., nr.929/29.10.1993 o suprafață de teren de_,36 mp. Terenul ce face obiectul acestui certificat se identifică conform planurilor topografice din documentația înregistrată sub nr.1652/15.09.1993. Ulterior, eliberării certificatului, . SRL întocmește documentația cadastrală de identificare a terenului înregistrat cu nr._/09.10.2002 având suprafața de 8897 mp. În urma măsurătorilor s-a constatat că pârâta . SRL deține o suprafață îngrădită de 5576 mp și o suprafață de 386 mp, aflată în exteriorul incintei iar pârâta . deține o suprafață de 2964 mp.
În varianta nr.1 expertul a prezentat ca linie de hotar cea realizată prin respectarea aliniamentului hotarului dintre părți, conform amplasamentului din schița cu amplasarea în teritoriu a proprietății reclamantului I. I. – suprafața 1972 mp emisă de Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991 și a procesului-verbal de vecinătate din 10.08.1993, respectiv pe amplasamentul dintre punctele 4-5-6-7-8-9-91-101-10-11-12-13-104-103, 102, conform schiței anexate nr.5.
Tribunalul a considerat că propunerea expertului în varianta nr.1 este în concordanță cu întinderea dreptului de proprietate al fiecărei părți, cât și amplasamentul acestor proprietăți, varianta adoptată fiind conformă cu elementele de determinare ale proprietăților și ținând cont de actele de proprietate ale acestora, de modul de punere în posesie a apelantului-reclamant dar și de împrejurarea că cele 2 lucrări topografice ale intimatelor-pârâte prezintă diferențe majore de amplasament.
Astfel, față de probele administrate în cauză, s-a apreciat că solicitarea de a se dispune grănițuirea a fost considerată întemeiată, premisele cerute de art.584 C.civil pentru stabilirea prin hotărâre judecătorească a unei granițe regăsindu-se în speță.
Astfel, Tribunalul, în baza art.296 C.pr.civ, a admis apelul formulat de reclamantul I. I. împotriva sentinței civile nr._/22.06.2010 și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe amplasamentul dintre punctele 4-5-6-7-8-9-91-101-10-11-12-13-_,conform schiței anexă nr.5 la raportul de expertiză tehnică în varianta 1 efectuat de expert N. C. în apel, ce va face parte integrantă din prezenta decizie.
Au fost menținute dispozițiile sentinței atacate în ceea ce privește respingerea cererii de revendicare, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea în grănițuire se urmărește numai trasarea liniei despărțitoare a proprietăților învecinate, nu constituirea unui drept de proprietate, deoarece grănițuirea proprietăților nu constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate.
Instanța este limitată în a soluționa cauza în cadrul legal precizat de parte, fiind obligată a respecta principiul disponibilității părților în precizarea cadrului procesual dorit sub aspectul obiectului procesului.
Potrivit art.295 alin.1 C.pr.civ. instanța de apel a verificat, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Principiului tantum devolutum quantum appellatum i s-a dat o semnificativă formulare în jurisprudență, în sensul că instanța de apel nu poate discuta decât punctele deduse în judecata ei prin petiția de apel.
Faptul că în apelul reclamantului s-a făcut referire la nerespectarea dispozițiilor art.480 Cod civil ce ar fi putut privi cel de-al II-lea petit al cererii de chemare în judecată având ca obiect revendicarea, nu echivalează cu învestirea instanței de apel privind judecarea acestuia, de vreme ce, în mod clar, cererea de apel, prin motivele expuse are în vedere exclusiv soluția privind acțiunea în grănițuire. În acest sens, s-a menționat în mod expres, în cuprinsul motivelor dezvoltate de apel că instanța de fond, deși sesizată cu o acțiune în grănițuire ce presupune, potrivit art.584 Cod civil, restabilirea liniei de hotar care separă fondurile învecinate și marcarea acestora prin semne vizibile, în mod neîntemeiat a respins acțiunea în grănițuire, fără a rezolva efectiv prin probe concludente, operațiunile juridice specifice – identificarea hotarului real, trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar.
În consecință, reclamantul nu a formulat nicio critică în legătură cu dispoziția din hotărârea primei instanțe vizând petitul referitor la revendicare, iar instanța de apel nu poate, din oficiu, să-și extindă cercetarea și cu privire la problemele de fapt și de drept legate de aceasta.
La data de 09.02.2012, petentul I. I. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr.10 din 16 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008, în sensul că nu au fost acordate în totalitate cheltuielile de judecată efectuate în cauză, conform înscrisurilor existente la dosar.
Prin decizia nr.162 din 2 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008, s-a respins cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 10/16.01.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008, formulată de apelantul-reclamant I. I., în contradictoriu cu intimatele-pârâte . SRL, și ..
Analizând cererea dedusă judecății, din perspectiva dispozițiilor art. 2812 alin.1 C.pr.civ., instanța a constatat că, de principiu, se poate proceda la completarea hotărârii numai în caz de „minus petita”, atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unei cereri principale sau accesorii, ori asupra unei cereri conexe ori incidentale, or, în cauză nu poate fi vorba de nicio astfel de omisiune, instanța pronunțându-se asupra apelului dedus judecății, pe care admițându-l a dispus, drept consecință, schimbarea în parte a sentinței atacate și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, modalitatea în care instanța a calculat și acordat cheltuielile de judecată apelantului - reclamant, neputând forma altceva decât motive de netemeinicie sau nelegalitate ce pot fi formulate în cadrul exercitării căii de atac a recursului.
Împotriva deciziei nr.162 din 2 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008 a formulat recurs reclamantul I. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Împotriva deciziei nr.10 din 16 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008, a declarat recurs pârâta . SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul formulat de I. I. s-a criticat soluția pentru faptul că nu s-au acordat cheltuielile de judecată integral depunând în acest sens borderoul chitanțelor privind efectuarea acestor cheltuieli.
În recursul formulat de pârâta . SRL, s-a criticat soluția instanței de fond arătând că prin adoptarea variantei I a raportului de expertiză s-a acordat mai mult decât s-a cerut teren în suprafață de 278 mp. diminuându-se suprafața recurentei cu 328 mp.
Recurenta a mai arătat că în acest fel proprietatea reclamantului este amplasată față de linia de hotar la 1,4 m peste proprietatea recurentei, apreciindu-se eronat poziționarea liniei de hotar.
În final recurenta arată că nu s-a ținut cont de înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nu s-a ținut cont de obiecțiunile la raportul de expertiză și nu s-au analizat întâmpinările și întrebările adresate martorilor.
3. Prin decizia nr.8029 din 29.08.2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/215/2008 s-a respins ca nefondat recursul formulat de I. I. împotriva deciziei nr. 162/02.04.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008 în contradictoriu cu intimata pârâtă . SRL împotriva deciziei nr. 10 din data de 16 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._/215/2008, în contradictoriu cu intimata pârâtă ..
S-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta . SRL împotriva dec. nr. 10/16.01.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008, în contradictoriu cu intimata pârâtă ..
Pentru a decide astfel, instanța a reținut:
Recurentul a criticat decizia nr.162 din 2 aprilie 2012 prin care i s-a respins cererea de completare a dispozitivului deoarece nu i-au fost acordate în totalitate cheltuielile de judecată efectuate în cauză.
Soluția instanței de fond este legală având în vedere că potrivit art,2812 Cod pr.civilă completarea hotărârii se poate face numai dacă instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Rezultă că cererea formulată de recurent nu a fost considerată întemeiată în cauză nefiind întrunite dispozițiile art.2812 alin.1 Cod pr.civilă, neexistând o omisiune, instanța pronunțându-se argumentat în privința acordării cheltuielilor de judecată.
Potrivit art.304 Cod pr.civilă modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face numai pentru motivele de nelegalitate prev. de pct.1-9 .
Din examinarea deciziei atacate, prin prisma deciziei de recurs instanța a constatat pe de o parte, că în recurs nu au fost primite criticile care vizează netemeinicia hotărârii, modul de apreciere a probelor inclusiv a expertizei tehnice administrate în cauză.
Pe de altă parte la omologarea raportului de expertiză în varianta I s-a avut în vedere așa cum a rezultat din acest raport concordanța acestei variante cu întinderea dreptului de proprietate al fiecărei părți și amplasamentul proprietăților ținându-se cont de actele de proprietate al părților, de modul de punere în posesie, reținându-se că în cauză sunt întrunite dispoz.584 Cod civil.
De asemenea instanța a avut în vedere limitele învestirii și regimul juridic al acțiunii în grănițuire față de cel în revendicare, împrejurarea că instanța nu a fost învestită cu un petit referitor la revendicare, iar în căile de atac părțile nu se pot folosi de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului a rezultat că instanțele au avut în vedere ansamblul probelor administrate în cauză, iar în adoptarea raportului de expertiză și omologarea acestuia în varianta I s-au examinat și obiecțiunile la acest raport, inclusiv întâmpinările și depozițiile martorilor.
4. La data de 18. 02.2013, recurenta pârâtă . SRL a formulat cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 2 și 324 C.pr.civilă solicitând admiterea cererii, anularea deciziei pronunțată de Curtea de Apel C. nr. 8029/29.08.2012, schimbarea în tot a deciziei atacate.
În toate documentele prezentate pentru justificarea proprietăților, atât de către reclamant și cât de către pârâte, linia de hotar este o lnie dreaptă, pe când varianta I din raportul de expertiză prezentat de d-nul N. C. este o linie frânt, găsind soluția ilegală și inadmisibilă, ca linia de hotar să o reprezinte pentru streașina contrucțiilor existente, proprietate S.C. N& B AGRCOM R.R.L., să frângă această linie pentru a ocoli una din construcții din cărămidă- grup social ( WC) după care revine, neținând cont nici măcar de picătura de apă a streașinii care după lege trebuie să cadă pe terenul unde este construită .
În motivarea cererii s-a arătat în esență următoarele: Se critică faptul că instanțele de apel și recurs ajung ca, în acțiunea de grănițuire și revendicare a reclamantului I. I. care cere aprox. 70 mp., instanța dispunând acordarea fără nici un temei legal reclamantului 386 m.p din proprietatea S.C. N& B AGRCOM R.R.L. și 88 mp, din proprietatea . reclamantul obținând titlul de proprietate abia în data de 21.01.2002, din actele ce le deține rezultă că reclamantul nu a fost niciodată pus în posesie pentru cei 2000 mp. Prevăzuți în titlu, situația în care trebuia să se adreseze Primăriei Ghercești pentru întregirea dreptului de proprietate din rezerva de terne a acestei instituții, sau la fel de bine putea să intre în litigiu cu următorii vecini, nu cu revizuienta care este situată de margine, vecini cu un drum județean și așa cum rezultă din acte și măsurători la fața locului li s-a respectat proprietatea.
În drept invocă disp. art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă și art. 324 Cod procedură civilă.
Solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Intimatul I. I. a depus Note scrise, solicitând respingerea cererii de revizuire.
Cererea de față se va declina la Tribunalul D., spre competentă soluționare, având în vedere următoarele considerente:
La termenul de astăzi titularul cererii a precizat obiectul revizuirii, iar principiul disponibilității părții în procesul civil, trebuie să fie respectat.
În același timp, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac de retractare, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel încât exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Revizuirea se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive în cazurile și condițiile expres prevăzute de legale.
Astfel, dispozitiile art. 322 partea introductiva Cod procedura civila, preved că, sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Asadar, regula prevăzută de art. 322 este în sensul că hotărârea supusă revizuirii este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății.
Rezultă că nu pot fi atacate pe calea revizuirii hotărârile pronunțate de instanțele de recurs, prin care recursul a fost respins fără a se evoca fondul, menținându-se situația de fapt stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost recurată.
In cauza, hotararea prin care s-a rezolvat fondul pretentiei, pastrata prin respingerea recursului, a fost pronuntata de Tribunalul D. – decizia civilă nr.10 din 16 ianuarie 2012 prin care s-a schimbat în parte sentința primei instanțe, stabilindu-se linia de hotar între proprietățile părților, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței apelate, nr._ din 22.06.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2008.
Potrivit disp. art. 323 alin. 1 Cod procedura civila, cererea de revizuire se indreapta la instanta care a dat hotararea ramasa definitiva si a carei revizuire se cere, cu excepția cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, aceste dispozitii legale fiind imperative.
Acest din urmă caz de excepție nu este incident în speță.
Conform art. 158 alin. 1 Cod procedura civila, cand in fata instantei de judecata se pune in discutie competenta acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanta competenta ori, daca este cazul, un alt organ cu activitate jurisdictionala competent.
In conformitate cu prevederile art. 159 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila necompetenta este de ordine publica cand pricina este de competenta unei instante de alt grad.
Conform art. 158 alin. 3 Cod procedura civila și cu respectarea disp. art. 159 ind. 1 alin. 4 Cod procedură civilă privind condițiile de verificare a competenței, daca instanta se declara necompetenta, dosarul va fi trimis instantei competente sau, dupa caz, altui organ cu activitate jurisdictionala competent, hotararea de declinare a competentei fiind irevocabila.
Prin urmare, in cauza se va declina competenta de solutionare a cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, împotriva deciziei nr. 10 din data de 16 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._/215/2008, în contradictoriu cu intimații I. I., . spre competentă soluționare la Tribunalul D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină cererea de revizuire formulată de revizuenta . SRL împotriva deciziei nr. 10 din data de 16 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._/215/2008, în contradictoriu cu intimații I. I., . spre competentă soluționare la Tribunalul D..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 aprilie 2013.
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, C. R. | Judecător, T. R. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.T.R.
Tehn.I.C./Ex.2/
17.05.13
Jud.rec.T-Ț., D.S. și
M.P.
Jud. fond J.f.M.D.M.
J.a.I.G.P.
A.D.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 7054/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 1198/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
