Revendicare imobiliară. Decizia nr. 9450/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9450/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 1771/267/2012
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9450/2013
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător R. M.
Judecător M. C. Ț.
Grefier G. Ț.
******************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul D. I., împotriva deciziei civile nr. 401 din 18.09.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Ș. I. I., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică la strigarea cauzei la ordine au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Conform prevederilor Regulamentului de Ordine Interioară instanța lasă cauza pentru strigarea la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare la sfârșitul ședinței au răspuns: recurentul pârât D. I. și intimatul reclamant Ș. I. I., reprezentat de avocat C. E. C. și depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială.
Recurentul pârât D. I. depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 43 lei și timbru judiciar 0.5 lei.
Nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Recurentul pârât D. I., a expus pe larg motivele de recurs, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei de apel în sensul respingerii acțiunii și admiterea grănițuirii conform schiței de la dosar.
Avocat C. E. C. pentru intimatul reclamant Ș. I. I., a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul Gorj ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Novaci sub nr._ cu precizarea ulterioară reclamantul Ș. Il.I. a chemat în judecată pe pârâtul D. I., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie stabilită linia de hotar ce le delimitează proprietățile și să-i lase în deplină proprietate și liniștită folosință, terenul pe care i-l ocupă., situat în punctul Câlnic, cu lungimea de 130 metri și lățimea de 12 m. Au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 248 din data de 11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă în revendicare și grănițuire, formulată de reclamantul Ș. Il. I., domiciliat în .-Pițic, Județul Gorj, împotriva pârâtului D. I., domiciliat în ., Județul Gorj.
A fost obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită folosință, suprafața de 0,0748 ha teren, situat pe raza comunei Alimpești, Județul Gorj, identificat în schița anexă la raportul de expertiză, întocmit de expert P. V..
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe traseul punctelor 1-2, din anexa la completarea obiectivelor.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1086 lei,cu titlu de cheltuieli de judecată față de reclamant.
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul pârât D. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Prin decizia civilă nr. 401 din 18.09.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât D. I., domiciliat în ., Județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 248 din data de 11.02.2013, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Tribunalul analizând motivele de apel în raport de sentința pronunțată în cauză, probele administrate în primă instanță și completarea raportului de expertiză în apel, în sensul ca expertul să treacă în raportul de expertiză și în schiță coordonatele punctelor 1 și 2 ce delimitează linia de hotar dintre proprietățile părților pentru ca sentința să poată fi pusă în executare, situate pe limita de nord a liniei de hotar, reține că sentința pronunțată în cauză este temeinică și legală sub toate aspectele, astfel că apelul formulat în cauză urmează să fie respins ca nefondat în temeiul art. 480 și 584 Cod civil, raportat la dispozițiile art. 296 c.pr. civ., cu următoarea motivare ;
Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamantul Ș. Il I. din . în judecată pe pârâtul D. I., solicitând grănițuirea proprietății dintre cei doi, iar în urma stabilirii liniei de hotar pârâtul să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și posesie o suprafață de aproximativ 1500 mp pe o lungime de 130 m și o lățime de 12 m, apreciindu-se valoarea terenului revendicat la suma de 1000 lei.
Cu privire la întinderea dreptului de proprietate s-a susținut că prin sentința civilă 1634 din data de 16.11.2005 a Judecătoriei Novaci, Județul Gorj, pronunțată în dosarul civil nr.2969/2005 a fost admisă acțiunea formulată de Ș. I. împotriva pârâtei A. E., constatându-se că reclamantul a cumpărat terenul în suprafață de 2,5704 ha situat în punctul Cîlnic având ca vecini la N-D. I., la S-C. A., la E.-B. P. și V-pârâul Cîlnic, sentința pronunțată ținând loc de act autentic de vânzare cumpărare ( fila 7 dosar instanță fond ).
Apelantul pârât D. I. ( fila 8 dosar instanță fond) a recunoscut că este vecin cu terenul reclamantului din punctul Cîlnic, însă respectă linia de hotar dintre părți și nu ocupă din terenul reclamantului, iar în dovedirea dreptului său de proprietate a depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 703/1989, unde la punctul b este trecut terenul din litigiu .
Pentru verificarea susținerilor părților, prima instanță la cererea părților a dispus efectuarea unei expertize topografice, expertul P. V. urmând să răspundă la următoarele obiective: să se identifice terenul din litigiu în funcție de actele de proprietate indicate de părți, terenurile urmând să fie identificate prin schiță, dimensiuni, vecinătăți, expertul urmând să aibă în vedere sentința civilă 1634/16.11.2005, schița întocmită de Primăria Alimpești ( fila 19 dosar instanță fond ), să se traseze linia de hotar în funcție de actele de proprietate ( vezi completarea obiectivelor din 6.02.2013 fila 35 dosar instanță fond) și în funcție de stabilirea liniei de hotar să se identifice suprafața de teren ocupată.
Apelantul pârât D. I. a precizat la 11.02.2013 că terenul său se învecinează cu terenul intimatului reclamant pe 138 m și nu pe 119,21 m, cât a stabilit expertul, înțelegând să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză, la care expertul a răspuns.
În raport de probele administrate, prima instanță a reținut corect starea de fapt și a aplicat corect normele de drept în speța dedusă judecății .
Astfel, prin raportul de expertiză întocmit în cauză a fost identificat terenul în litigiu, expertul reținând că în raport de sentința civilă 1634/16.11.2005 terenul se învecinează la N cu D. I., autorul pârâtului, la S-C. A., la E- B. P. și V-pârâul Cîlnic.
În raport de sentința civilă 1634/16.11.2005, suprafața efectiv deținută de Ș. Il I. este de 2,4956 ha, iar diferența de 0,0748 ha este ocupată de D. I., suprafața ocupată având vecini la N-D. I. ( autorul pârâtului ) la S- terenul reclamantului, la E-B. P. și V-pârâul Cîlnic, cele două suprafețe S1 și S2 totalizând suprafața de 2,5704 ha. ( vezi filele 29,30 din raportul de expertiză).
S-a dispus completarea raportului de expertiză în primă instanță, având în vedere că prin obiectivele inițiale nu s-a cerut expertului să stabilească și linia de hotar, expertul reținând reclamantul Ș. Il .I. deține numai suprafața de 2,4956 ha ( S1), diferența de 748 mp fiind ocupată de pârât (S2).
În ceea ce privește lățimile terenurilor, expertul a reținut că în partea de Sud terenul reclamantului se învecinează cu C. A. și are o lățime de 22 m, iar în partea de nord unde are ca vecin pe intimatul apelant lățimea terenului este de 122 m, terenul reclamantului are 328 m lungime, iar punctul 1 este punctul care corespunde lungimii de 328 m și prin măsurarea lățimii de 122 m în punctul 1 s-a trasat punctul 2, punctele 1 și 2 nefiind descrise în schița la raportul de expertiză, deoarece prin obiectivele stabilite inițial nu s-a solicitat acest lucru .
Prin prelungirea Est și Vest a aliniamentului determinat de cele două puncte marcate pe schiță s-a materializat hotarul dintre proprietățile părților propuse spre completare .
În raport de probele administrate în cauză și declarațiile martorilor, instanța a reținut că terenurile părților sunt învecinate, că intimatul reclamant a cumpărat terenul potrivit sentinței civile 1634/16.11.2005, suprafața terenului trebuie să fie de 2,5704 ha, intimatul pârât nefăcând obiecțiuni cu privire la întinderea proprietății, martorii Giuvlescu D. N. și R. M. ( filele 13-14 dosar instanță fond ) au declarat că terenul a fost deținut înainte de un boier; că pârâtul a început să ocupe din teren cu ocazia muncilor agricole, trăgând câte o brazdă, declarațiile martorilor coroborându-se cu concluziile raportului de expertiză.
În apel s-a susținut de către D. I. că limita proprietății dintre el și Ș. I. este de 130 m pe lungime, așa cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată și nu de 119,21 m cum este specificat în raportul de expertiză și să se recalculeze suprafața terenului deținut de intimatul reclamant după dimensiunile terenului și potrivit cu schița aflată al fila 19 dosar instanță.
Instanța de control judiciar observând raportul de expertiză întocmit în cauză și reținând că terenul în litigiu se află în extravilan așa cum l-a descris expertul P. V. și nu există puncte fixe de hotar pe de o parte, iar pe de altă parte punctele 1 și 2 pe lățimea de 122 m nu au coordonate, iar sentința nu putea fi pusă în executare privind trasarea liniei de hotar a solicitat expertului așa cum rezultă din încheierea din 29 mai 2013 să refacă partea de birou a raportului de expertiză în sensul de a completa raportul de expertziă cu memoriul tehnic, să întocmească schița la scară, să descrie punctele 1 și 2 prin coordonate, să indice partea de nord, expertul completând raportul de expertiză potrivit normelor tehnice, nefiind necesară o nouă deplasare în etern.
Astfel, s-a reținut că tribunalul din probele administrate în cauză și necombătute de apelantul pârât că terenul reclamantului trebuie să aibă suprafața de 2,5704 ha potrivit sentinței civile 1634/16.11.2005.
S-a reținut de asemenea, că în partea de nord unde se învecinează cu apelantul din această suprafață pârâtul a ocupat în timp 0,0748 ha individualizată pe schiță S 2, astfel că pe lățimea de 122 m cât are terenul, pârâtul ocupă o lățime de 6,28 m pe întreaga lățime, astfel că în partea de nord reclamantul datorită configurației terenului are o lățime de 119,21 m în loc de 122 m.
De asemenea, calculul suprafeței reclamantului a fost stabilită de expert matematic prin ridicarea în plan a terenului cu mijloace tehnice ,respectiv stație GPS Stonex S9 ,care înregistrează direct coordonatele în sistem stereo 70 ,prelucrarea datelor făcându-se automat prin programe speciale de tip A-cad, în urma operațiunii rezultând schița anexă a raportului de expertiză și suprafața determinată matematic.
De asemenea, prin completarea raportului (vezi fila 17 dosar instanță apel) punctele 1 și 2 sunt determinate prin coordonate, punctul 1 având coordonatele_(X) punctul Y având coordonatele_,iar punctul 2 are coordonate X_, iar Y_, astfel că sentința poate fi pusă în executare.
În raport de dispozițiile art.584 cod civil și reținând că grănițuirea reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a liniilor dintre două proprietăți învecinate, se concluzionează că proprietățile părților se învecinează în partea de Nord, că expertul a stabilit linia de hotar prin determinări tehnice exacte, că suprafața de teren ocupată de pârât este de 0,0748 ha ,astfel că și în raport de dispozițiile art. 480 Cod civil, apelul a fost respins ca nefondat, sentința primei instanțe fiind temeinică și legală sub toate aspectele.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâtul D. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, s-a criticat decizia în privința conținutului raportului de expertiză tehnică, susținându-se următoarele: că nu s-a arătat un punct de reper în partea de Sud la vecinătatea cu C.; că nu apare în schiță terenul recurentului; că nu s-a respectat lungimea terenului lui Ș. I., de 328 metri, așa cum s-au respectat lățimile de 72 la Sud și 122 la Nord, conform schiței de la pagina 19 din dosarul de fond, prin care au fost puși în posesie cei ce au vândut terenul lui Ș. I.; că pe latura de Vest a ajuns la 342 metri și pe latura de Est a ajuns la 333,88 metri în loc de 328 metri.
Recurentul nu a indicat temeiul de drept al cererii de recurs.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În speță, recurentul pârât nu a invocat nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod pr.civ., pentru care se putea exercita recursul împotriva deciziei civile pronunțate în apel, prin cererea de recurs făcându-se referiri numai la conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză.
Soluționarea acțiunii civile în grănițuire și revendicare formulată de reclamantul Ș. I. s-a realizat în baza probelor administrate în cauză, respectiv în baza înscrisurilor depuse și în baza expertizei tehnice finalizată prin raportul de expertiză întocmit în dosarul de fond, iar în cererea de apel, pârâtul nu a solicitat efectuarea unei alte expertize, în cazul în care ar fi considerat că se impune.
De altfel, instanța de apel, a dispus refacerea în totalitate a raportului de expertiză, pentru a se răspunde la obiectivele stabilite de către instanță, apreciind că raportul de expertiză din dosarul de fond este lipsit de partea introductivă, de memoriul tehnic, că partea scrisă nu îndeplinește condițiile tehnice pentru expertiza topografică, schița nefiind întocmită la scară, nefiind descrise punctele 1 și 2 care ar reprezenta linia de hotar.
Tribunalul a analizat probele administrate, având în vedere conținutul raportului de expertiză tehnică, în raport de care a apreciat că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
În primul rând, Curtea reține că, în motivarea recursului, pârâtul a formulat susțineri privind greșita apreciere de către instanța de apel a raportului de expertiză efectuat în cauză.
Așadar, recurentul pârât critică modul de stabilire, pe baza probelor administrate, a situației de fapt în prezenta pricină.
Or, asemenea critici nu se încadrează în niciunul din cazurile de modificare sau casare prevăzute, expres și limitativ, de dispozițiile art.304 Cod pr.civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.
Față de dispozițiile art. 304 Cod pr.civ., care permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, așa cum urmărește în realitate pârâtul, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii, prin raportare la situația de fapt pe care acesta o constată.
De aceea, susținerile formulate pe aspectul situației de fapt nu pot forma obiect de analiză în calea de atac a recursului, ridicând o problemă legată de temeinicia, iar nu de legalitatea hotărârii atacate.
Pentru considerentele ce preced, constatând că nu s-a făcut dovada incidenței în cauză a nici unui motiv de casare sau modificare prevăzut de art.304 Cod pr.civ., urmează ca în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civ.,recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul D. I., împotriva deciziei civile nr. 401 din 18.09.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Ș. I. I., având ca obiect revendicare imobiliară.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Noiembrie 2013.
Președinte, A. M. | Judecător, R. M. | Judecător, M. C. Ț. |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud.A.M./10.12.2013
Tehn. 2ex/G.Ț.
Jud.fond.I.F.D.
Jud.apel.M.A.C./VGhimiș
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 216/2013. Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1923/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
