Partaj judiciar. Decizia nr. 8865/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8865/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 11275/215/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8865
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: - C. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Judecător: - M. P.
Grefier: - S. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții moștenitori B. G., B. M., împotriva deciziei numărul 233 din data de 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâții B. F. M., B. F. M., având ca obiect partaj judiciar, ieșire din indiviziune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat A. V. reprezentând recurenții reclamanți moștenitori B. G., B. M. și avocat S. S. reprezentând intimații pârâți B. F. M., B. F. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele: recursul apare declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă; motivele de recurs apar comunicate; recursul este timbrat potrivit chitanței .-10- nr._ din 02.10.2012 privind consemnarea sumei de 10,00 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, aflată la fila 12 din dosarul cauzei; dosarul se află la primul termen de judecată în această etapă procesuală.
Avocat A. V. a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr. OT/_.. și chitanța nr._/09.10.2013 reprezentând onorariu avocat..
Avocat S. S. a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr._ . O.
Ambii reprezentanți ai părților au învederat că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind excepții de ridicat, alte cereri de formulat, Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat A. V. reprezentând recurenții reclamanți moștenitori B. G., B. M. a pus concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat și obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
A susținuut că, în cauză s-a mai pronunțat Curtea de Apel prin decizia nr. 5444 din 25 aprilie 2012 în dosarul numărul_/215/2009 în care intimații de astăzi au fost irevocabil constatați ca străini de succesiunea autorului B. G.. La fila ultimă din considerentele deciziei se spune că nu are relevanță scopul pentru care autorul reclamanților a renunțat la succesiune, acesta putea să retracteze renunțarea la succesiune, ceea ce nu făcut întrucât formulase cerere de cumpărare a unei locuințe și l-ar fi prejudiciat. Intimații nu au calitate de moștenitori ai lui B. G. întrucât acesta renunțase.
Concluzionând a solicitat admiterea recursului.
A solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
Avocat S. S. reprezentând intimații pârâți B. F. M., B. F. M. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, fără cheltuieli de judecată.
A susținut că recursul privește în exclusivitate nemulțumirile legate de soluționarea completării motivelor de apel, care a fost respinsă în lumina dispozițiilor art. 294 C.pr.civ. motivul indicat fiind invocat pentru prima dată în fața instanței de apel. În recurs se cere să se constate că reclamanții sunt singurii moștenitori. Nu s-a criticat soluția legală de sultă. Hotărârea Curții de Apel invocată nu a statuat nimic, a respins cererea formulată de părțile pe care le reprezintă privind constatarea simulației actului de renunțare la moștenire, a antecesorului lor B. F.. Drepturile care sunt supuse împărțelii astăzi nu sunt drepturi date de moștenire. Pe fond, a susținut că, dincolo de motivele de recurs este un titlu de proprietate valid care conține dreptul de proprietate al părților.
A depus concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/26.11.2008, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. G. C. și cererea reconvențională formulată de pârâții B. F. M. și B. F. M..
A fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert I. I. depus la dosarul cauzei la 04.11.08 și a atribuit terenul în varianta a treia propusă, respectiv: lotul nr. 1 s-a atribuit reclamantului B. C. și se compune din: teren situat în . de 927 mp în valoare de_ euro situată în Cv 32 P 123, 122, 124 ; suprafața de 1623 mp în valoare de 3246 euro, situată în T 59, P 41 ; suprafața de 96 mp în valoare de 192 euro situată în T 59 P 43 ; suprafața de 4596 mp în valoare de 9192 euro situată în T 59 P 182 ; suprafața de 3658 mp în valoare de_ euro situată în T 67, P 15; suprafața de 9959 mp în valoare de_ euro situată în T 58 P 108 ; suprafața de_ mp în valoare de_ euro situată în T 57 P 14 ; suprafața de 287 mp în valoare de 574 euro situată în T 59 P 40; suprafața de 382 mp în valoare de 764 euro situată în T 59 p 42 ; total valoare lot nr. 1- 184.935 euro. L. valoric cuvenit 174.577 euro urmând a achita sultă lotului nr. 2 – 5179 euro.Lotul nr. 2 s-a atribuit pârâților Blintiș M. și B. M. și se compune din: teren situat în . de 1180 mp în valoare de 2360 situată în T 59 P 254 ; suprafața de 9959 mp în valoare de_ euro situată în T 58 P 108 ; suprafața de_ mp în valoare de_ euro situată în T 57 P 14/1; total valoare lot nr. 2 – 164.219 euro. L. valoric cuvenit 174.577 euro urmând a primi sultă de la lotul nr. 1 suma de 5179 euro.
A fost fixat termen pentru achitarea sultei 3 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 1146-1200/1997 s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului și autorului pârâților pentru suprafața de 5,93 ha teren situat pe raza localității Pielești, în calitate de descendenți gr. I ai defunctului B. G., fiecăruia revenindu-le câte o cotă de ½.
S-a reținut că autorul pârâților a decedat la 10.03.2003, pârâții fiind moștenitorii acestuia așa cum rezultă din certificatele de moștenitor nr. 83/2003, 112/2007, 3852/2007, 113/2007, 3800/2007. Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert I. I. se reține că valoarea de circulație a terenului este de 349.154 euro.
S-a mai reținut că reclamantul este singurul moștenitor al defunctului B. G. pentru bunul imobil construcție situat în localitatea Pielești - așa cum reiese din certificatul de moștenitor S 1200/1969 ( fila 44 )- astfel încât la atribuirea terenului individualizat în titlul de proprietate 1146-1200/1997 în varianta a III- a propusă de expert I. I. se va avea în vedere că terenul intravilan - curți construcții – să fie atribuit proprietarului construcției precum și ca sulta ce urmează a fi achitată să fie în cuantum minim (respectiv varianta a III a).
Pentru aceste considerente, instanța în raport de dispozițiile art. 728 C. civ. a admis acțiunea și cererea reconvențională și va omologa raportul de expertiză întocmit de expert I. I., depus la dosarul cauzei la 04.11.08 și va atribui terenul în varianta a treia propusă.
În raport de dispozițiie art. 673 ind. 10 alin. 4 C.p.civ. instanța a fixat termen pentru achitarea sultei 3 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Împotriva sentinței civile_/26.11.2008 a formulat apel reclamantul B. G.C. prin care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării sale la plata către lotul nr.2 a sultei de 5179 euro, în lei la data efectuării expertizei, respectiv 18.780 lei.
În esență, apelantul a arătat că suma de 5179 euro la care a fost obligat să o achite sultă lotului nr.2 ce a revenit pârâților B. M. și B. M., valora la data de 26.11.2008, când s-a pronunțat hotărârea – 18.780 lei. Din cauza deprecierii permanente a leului, suma de 5179 euro valorează în prezent, în condițiile în care 1 euro = 4,29 lei la cursul BNR, aproximativ_ lei, apreciind că diferența de cel puțin 3438 lei pe care ar fi necesară a o achita în plus lotului nr.2, în condițiile achiziționării valorii de 5179 euro, reprezintă o îmbogățire fără just temei a acestora.
A solicitat așadar ca valoarea sultei pe care urmează să o achite lotului nr.2 să fie exprimată în lei, respectiv 18.780 lei, astfel cum rezultă din evaluarea efectuată de către expertul I. I. prin raportul de expertiză efectuat în cauze.
A menționat în mod expres că nu contestă valoarea sultei stabilite prin expertiză ci modul de exprimare a plății acesteia.
La data de 30.03.2009, apelantul a formulat o cerere de completare a motivelor de apel invocând faptul că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății atunci când a apreciat că pârâții sunt moștenitorii autorului B. F. și a stabilit cota pentru fiecare moștenitor. A arătat că este singurul moștenitor al autorului B. G. iar B. F. fiind renunțător la succesiunea tatălui B. G., pârâții nu pot dobândi calitatea de moștenitori ai bunicului lor B. Ghoerghe, întrucât conform art.696 C.civil, tatăl lor nu a fost niciodată socotit moștenitor. Conform art.84 C.proc.civ, instanța era obligată să dea cererilor părților interesul legal astfel încât să constate că este unicul moștenitor al lui B. G. și să-i atribuie întreaga suprafață de teren din titlul de proprietate nr.1146-1200/05.03.1997.
Apelul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 10 lei achitată prin chitanța nr._/23.03.2009.
Intimații B. F.M. și B. F.M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În esență, au arătat că stabilirea unei sulte în euro nu reprezintă o îmbogățire fără just temei întrucât temeiul juridic îl reprezintă hotărârea judecătorească, fiind în speță în prezența unei cauze legitime care nu creează un dezechilibru între cele două patrimonii. Valoarea obligației stabilite printr-un titlu trebuie actualizată la data plății efective iar criteriul stabilit de instanță a fost cursul euro, sulta fiind consolidată valutar pentru siguranța tranzacției. Modul de împărțire solicitat și stabilit prin raportul de expertiză împotriva căruia nu s-au efectuat obiecțiuni, s-a hotărât în funcție de valoarea de circulație a fiecărei suprafețe de teren ce compune fiecare lot, valoare exprimată în euro. Este corectă stabilirea în euro a sumei pentru egalizarea loturilor întrucât doar aceasta poate reflecta valoarea economică reală a terenurilor și are drept consecință crearea unei echități între coindivizari, îndeosebi între acei cărora li s-au stabilit terenuri în natură și acei ale căror drepturi indivize au fost acordate în bani.
Prin încheierea din 11.05.2009 s-a dispus suspendarea judecării cauzei conform dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 C.proc.civ. până la soluționarea acțiunii având ca obiect constatarea nulității parțiale absolute a titlului de proprietate nr.1146-1200/05.03.1997, cuprinzând terenurile a căror s-a solicitat în prezenta cauză.
Prin decizia civilă nr.1212/13.06.2012 pronunțată în dosarul n r._ de către Tribunalul D. a fost soluționată cauza ce a atras suspendarea în sensul modificării sentinței recurate și respingerii cererii ca inadmisibilă, cauza dedusă judecății fiind repusă pe rol la data de 22.04.2013.
În cursul soluționării apelului ca urmare a decesului apelantului-reclamant B. G.C. au fost introduși moștenitorii acestuia, respectiv numiții B. G. și B. M..
Prin decizia nr. 233 din data de 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_ s-a respins ca nefondat apelul declarat apelantul reclamant B. G. C. – decedat pe parcursul procesului și continuat de apelanții reclamanți moștenitori B. G., comuna Pielești, ..363, judeețul D. și B. M., domiciliat în București, ..46, ., sector 6 împotriva sentinței civile nr._/26.11.2008, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimații pârâți B. F. M., domiciliată în C., . 10, . și B. F. M.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut :
În esență, în motivarea cererii de apel s-a susținut că nu se contestă valoarea sultei stabilite prin expertiză ci modul de exprimare a plății sultei – în EURO, ceea ce ar însemna o îmbogățire fără justă cauză a intimaților-pârâți, pe seama apelantului-reclamant/apelanților (ca urmare a decesului acestuia).
Examinând sentința atacată în raport cu criticile invocate, Tribunalul a constatat că apelul este nefondat.
Valoarea masei partajabile constând în terenul în suprafață de 5 ha 9300 mp intravilan și extravilan din ., pentru care s-a emis titlul de proprietate nr.1146-1200/1997 a fost determinată de către expert I. I. și însușită de instanța de judecată atât în lei cât și în EURO, datorită fluctuației monedei naționale în raport cu cea europeană.
Este de necontestat că operațiunile curente financiar contabile în România se exprimă în moneda națională.
Exprimarea sultei în Euro nu este însă de natură să realizeze o îmbogățire fără justă cauză, apelanții nefiind obligați la plata sultei în EURO ci la echivalentul în lei la data efectuării plății tocmai pentru a se evita riscul încercat ca urmare a unei posibile deprecieri a monedei naționale cu cea europeană și a se respecta principiul de bază, în materie de partaj, a copărtașului atributar al bunului de a plăti celorlalți copărtași echivalentul exact al cotelor-părți ale acestora, ca singură modalitate de realizare a egalității între copărtași.
În ceea ce privește motivul de apel indicat prin cererea de completare (f 5), deși nu este tardiv, fiind formulat până la prima zi de înfățișare conform art.287 C.proc.civ, nu poate fi primit întrucât este invocat pentru prima dată în fața instanței de apel.
Principiului dublului grad de jurisdicție nu îngăduie examinarea unei pretenții pentru întâia oară în apel, fără ca ea să fi fost supusă soluționării într-o primă etapă a procesului. În acest sens art.294 alin.1 C.proc.civ precizează că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza și obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Textul consacră principiul inadmisibilității modificării în apel a elementelor esențiale ale acțiunii civile și ale judecății ce a avut loc în prima instanță.
Acțiunea efectului devolutiv, privită prin prisma principiului tantum devolutum quantum apellatum nu poate avea ca rezultat nici denaturarea obiectului cererii asupra căreia s-a statuat în prima instanță.
Cum în speță, față de limitele învestirii, prima instanță a tranșat o cerere de ieșire din indiviziune, nu s-ar putea pune în discuție în apel, aspecte noi, formularea pentru prima dată, legate de calitatea de moștenitori acceptanți sau neacceptanți a intimaților-pârâți.
Oricum, și dacă ar exista posibilitatea ca din punct de vedere procedural să poată fi analizate aceste susțineri formulate pentru prima dată în apel, pe fond sunt nejustificate, soluția firească fiind de a da eficiență firească efectelor de drept substanțial ale unor hotărâri judecătorești pronunțate în dosarele anterioare ce au antamat aspecte legate de calitatea de moștenitor a părților în cauză.
Astfel, titlul de proprietate nr.1146-1200/05.03.1997 a fost menținut ca fiind valabil prin decizia civilă nr.1212/13.06.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, deși apelantul-reclamant B. C. solicitase în contradictoriu cu aceiași pârâți, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate pentru aceleași considerente exprimate în cauza dedusă judecății în cererea de completare a motivelor de apel, respectiv – invocarea lipsei calității de moștenitor a fratelui B. F. de pe urma defunctului B. G. ca urmare a renunțării sale la moștenire prin declarația din 30.01.1970.
În același sens, chiar dacă prin decizia nr.5444/25.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr._/215/2009 intimații-pârâți (reclamanți în acel dosar) nu au triumfat în demersul lor juridic de a se declara simulat actul de renunțare la moștenire de pe urma defunctului B. G., a autorului lor B. F., totuși s-a statuat cu titlu irevocabil că pârâtul-B. C. a înțeles ca și fratele său renunțător să beneficieze de reparația acordată de Legea nr.18/1991 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului deținut de defunctul B. G. ceea ce reflectă poziția subiectivă de a înțelege să împartă acest teren.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.296 C.proc.civ, Tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții moștenitori B. G., B. M. solicitând admiterea recursului, întrucât consideră soluția instanței de apel ca fiind netemeienică și nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii și a materialului probator administrat în cauză.
S-au invocat dispoz. art. 261 al.5 C.pr.civilă .
În decizia menționată anterior instanța a argumentat sumar soluția adoptată, fără a arăta care sunt elementele de fapt și de drept care stau la baza convingerii sale în adoptarea unei astfel de soluții.
În completările la motivele de apel s-a arătat că singurul moștenitor acceptat al succesiunii autorului B. G. a fost autorul B. C. autorul intimaților pârâți B. M. și B. M.- respectiv B. F. fiind străin de succesiune ca efect al renunțării exprese manifestată de acesta consemnată în procesul verbal din 30.01.1970 în registrul special de renunțări, instanța ignorând acest apect, motivul –„ nu poate fi primit întrucât este invocat pentru prima dată în fața instanței de apel „.
Instanța de apel a pronunțat soluția recurată încălcând în primul rând dispoz. art. 289 alin. 3 C.pr.civilă care prevăd că atunci când dovezile propuse în apel sunt martori sau înscrisuri nearătate la prima instanță se vor aplica dispoz. art. 112 pct. 5 C.pr.civilă și dispoz. dec. 5444/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. – dos._/215/2009.
Instanța de apel a ignorat și faptul că ulterior declarației de renunțare s-a emis certificatul de moștenitor nr. S 1200/1969/30.01.1970.
Prin declarația consemnată în procesul verbal din 30.01.1970 al Fostului notariat de Stat D. și înregistrată în registrul de renunțări la succesiune la nr. 112/1970 B. F. și-a exprimat unilateral manifestarea de voință în sensul renunțării la succesiunea autorului său B. G., înțelegând să rămână străin de succesiunea acestuia.
Dacă s-ar trece peste toate aceste aspecte, s-ar ignora efectele unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă și totodată efectele certificatului de moștenitor nr. S 1200/1969/30.01.1970 care conferă calitatea de unic moștenitor autorului B. C., dar și dreptul de proprietate asupra bunurilor rămase de pe urma autorului său B. G..
Solicită admiterea recursului și modificarea decizirei apelate, iar pe fond admiterea cererii de apel, să se constate că intimații pârâți B. M. și B. M. sunt străini de succesiunea autorului B. G., ca efect al renunțării exprese la această succesiune manifestată de autorul lor B. F. și că singurii moștenitori acceptați ai acestei succesiuni sunt B. G. și B. M., aceștia din urmă să rămână în indiviziune la masa succesorală.
Recursul este nefondat.
Hotărârea atacată cu prezentul recurs este însă deficitară sub aspectul motivării.
Se constată, din verificările motivării sentinței, că în realitate instanța de fond a făcut o motivare a hotărârii în fapt și în drept astfel încât pe calea controlului judiciar, Curtea să poată analiza justețea acesteia.
Motivarea hotărârii reprezintă arătarea argumentelor ce sunt aduse pentru justificarea temeiniciei și legalității soluțiilor pe care instanțele judecătorești sau alte organe de jurisdicție le pronunță în cauzele judecate.
Motivarea hotărârii se face în fapt și în drept: 1) Motivarea în fapt cuprinde analiza și evaluarea probelor pe baza cărora s-a stabilit existența sau inexistența faptelor și împrejurărilor care au generat litigiul dintre părți, respectiv pentru ce au fost admise susținerile uneia din părți și înlăturate cele formulate de cealaltă parte.
Motivarea în drept cuprinde justificarea aplicării în cauza judecată a anumitor norme de drept și de ce li s-a dat acestora o anumită interpretare. Rațiunea și obligativitatea motivării oricărei hotărâri o dau următoarele considerații și interese: a) constituie o garanție pentru justițiabili, care, din expunerea sistematică și logică a considerațiunilor de fapt și drept, pot cunoaște temeiurile ce au condus la soluția dată cauzei și pot ataca hotărârea combătând temeiurile pe care le găsesc nefondate.
Conform art.261 Cod pr.civilă pct.5 o hotărâre cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, trebuind să existe o concordanță între motivare și dispozitiv.
Motivarea unei hotărâri nu este problemă de volum, ci una de conținut.
Motivarea hotărârii înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar, precum și exercitarea căilor de atac de retractare.
Cercetarea fondului cauzei rezulta din insasi motivarea deciziei, a fondului intrinsec al cauzei, intre acestea existand o legatura de necesitate sisuficienta,or, in situatia in care argumentele instantei nu se regasesc in considerente aceasta echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei.
Conform jurisprudenței Curții Europene, noțiunea de proces echitabil în sensul art.6 CEDO, presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real toate problemele esențiale ce i-au fost supuse.
Se constată că în cauză instanța a dezbătut pe fond aspectele cu care a fost investită.
Instanța s-a pronunțat raportat la principiul disponibilității, în limitele investirii la toate criticile apelului formulat inițial relativ la modul de exprimare a plății sultei de către instanță .
Nemulțumirea recurentului vizează faptul că instanța de apel de fapt nu a analizat și nu s-a pronunțat în privința motivelor formulate prin completarea cererii de apel.
Se reține, însă că în această privință instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Cererea de completare a apelului a fost formulată la prima zi de înfățișare, însă motivele invocate nu au fost formulate în fața instanței de fond, ci pentru prima dată direct în apel.
În acest sens art.294 alin.1 C.proc.civ precizează că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza și obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Textul consacră principiul inadmisibilității modificării în apel a elementelor esențiale ale acțiunii civile și ale judecății ce a avut loc în prima instanță.
O cale de atac este devolutivă dacă antrenează o rejudecare a fondului pricinii, în întregul ei, fără restricții în privința probelor.
Este adevărat că apelul prezintă un astfel de efect, dar în anumite condiții și anume judecarea cauzei se face prin prisma obiectului inițial cu care instanța a fost investită, instanța fiind ținută să judece în limitele sesizării inițiale, neputându-se ajunge la modificarea, denaturarea obiectului cererii asupra căruia instanța a procedat la o analiză și s-a pronunțat.
În raport de limitele învestirii, prima instanță a tranșat o cerere de ieșire din indiviziune, nu s-a putut pune în discuție în apel, aspecte noi, formularea pentru prima dată, legate de calitatea de moștenitori acceptanți sau neacceptanți a intimaților-pârâți, aspecte asupra cărora instanța de fond nu a statuat, neputându-se astfel exercita controlul judiciar.
Oricum, corect a reținut instanța de apel că în situația în care ar fi existat această posibilitate a analizării în apel pentru prima dată formulate, aceste susțineri nu sunt întemeiate, în contextul în care se dă eficiența firească efectelor de drept substanțial ale unor hotărâri judecătorești pronunțate în cauze anterioare ce au antamat și tranșat în mod irevocabil probleme legate de calitatea de moștenitor a părților în cauză.
Decizia civilă 1212/13.06.2012 a Tribunalului D. menține ca valabil titlul de proprietate nr.1146/1200/05.03.1997 cu toate că apelantul-reclamant B. C. solicitase în contradictoriu cu aceiași pârâți, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate pentru aceleași considerente exprimate în cauza dedusă judecății în cererea de completare a motivelor de apel, respectiv – invocarea lipsei calității de moștenitor a fratelui B. F. de pe urma defunctului B. G. ca urmare a renunțării sale la moștenire prin declarația din 30.01.1970.
De asemenea, prin dec. 5444/25.04.2012 a Curții de Apel C. s-a reținut irevocabil că pârâtul-B. C. a înțeles ca și fratele său renunțător să beneficieze de reparația acordată de Legea nr.18/1991 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului deținut de defunctul B. G. ceea ce reflectă poziția subiectivă de a înțelege să împartă acest teren.
Văzând și dispoz. art. 312 alin. 1 teza 2 C.pr.civilă se va respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamanții moștenitori B. G., B. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții moștenitori B. G., B. M., împotriva deciziei numărul 233 din data de 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâții B. F. M., B. F. M..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 octombrie 2013.
Președinte, C. R. | Judecător, M. L. N. A. | Judecător, M. P. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.M.L.N. A.
Tehn.I.C./Ex.2/19.11.2013
Jud.Apel/I.G. P. și
L.C. C.
Jud.Fond/ M. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 195/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Legea 10/2001. Decizia nr. 2/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
