Validare poprire. Decizia nr. 3164/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3164/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 11926/215/2012
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3164
Ședința publică de la 01 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător S. P.
Judecător R. M.
Grefier G. Ț.
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea B. G., împotriva deciziei civile nr.464 din 15.11.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul debitor S. C. JUDETEAN DE URGENTA NR 1 C. și intimata terț poprit T. M. C., având ca obiect
validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței nedepunerea taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei de către creditoarea B. G. și s-a solicitat în temeiul art. 242 c.pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Curtea reține cauza pentru soluționare pe excepție.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
La data de 16.05.2012, creditoarea B. G. a chemat în judecată debitorul S. C. Județean de Urgență nr. 1 C., solicitând validarea popririi asupra terțului poprit T. C. pentru suma de 1025,80 lei, reprezentând 5% din debitul conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4344/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ și cheltuieli de executare .
Prin decizia civilă nr. 464 din 15.11.2012, pronunțată de Tribunalul D., a fost respins apelul declarat de creditoarea B. G. cu domiciliul ales în C., ., ., ., județul D., împotriva sentinței civile nr._/ 10.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. in dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-debitor S. C. JUDEȚEAN DE URGENTA NR 1 C., cu sediul în C., ., județul D. și intimatul terț-poprit T. M. C., cu sediul în C., ..2, județul D..
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Art.20 din Constituție prevede că legile interne vor fi interpretate în conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte iar jurisprudența Curții Europene a Dreptului Omului are aplicare directă în dreptul intern în virtutea principiului subsidiarității și în conformitate cu Comisia Europeană a drepturilor omului.
Este de necontestat faptul că, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, practica Curții Europene a Drepturilor Omului era în sensul că o autoritate a statului nu ar trebui să se folosească de pretextul lipsei fondurilor pentru a nu onora o datorie întemeiată pe o hotărâre judecătorească. Fiecare stat are datoria de a deține un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive ce îi revin. Executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces, în sensul art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul la instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă din cadrul statului contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul uneia dintre părți.
Pe data de 04.09.2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat însă Decizia de inadmisibilitate în cauza nr._/2008 – D. D. și alții contra României.
Cauza se referă la eșalonarea, de către Statul Român, a plății anumitor sume de bani obținute de către aplicanți prin hotărâri judecătorești definitive.
Curtea a constatat că în perioada 2008-2011 statul român a adoptat mai multe acte normative prin care se suspendă de drept orice cerere de executare a titlurilor executorii pronunțate în favoarea funcționarilor publice prin hotărâri judecătorești și prin care se introducea un sistem de executare a datoriilor prin plata unor tranșe anuale.
Se au în vedere în raționamentul Curții, OUG nr.71/2009 care prevede plata datoriilor în 3 tranșe anuale, în intervalul 2010-2012, OUG nr.45/2010 care a prevăzut ca plata sumelor datorate să se facă tot în 3 tranșe anuale, însă în intervalul 2012-2014 și Legea nr.230/2011 care a eșalonat plata pe 5 ani, în intervalul 2012-2016, cu anuități progresive, ajungând de la 5 % în primul an până la 35 % în ultimul an.
În contextul unei situații de dezechilibru bugetar major al Statului Român, Curtea consideră că măsurile luate și mecanismul de eșalonare instituit, de natură a menține echilibrul bugetar între cheltuieli și veniturile publice, pot fi considerare ca urmărind un scop de utilitate publică, plata eșalonată a sumelor datorate neputând fi nerezonabilă.
În speță, intimatul-creditor a solicitat validarea popririi înființate în mâinile terțului poprit T. Mun. C. ca urmare a faptului că acesta a restituit adresa de poprire cu mențiunea că au intrat în vigoare prevederile OUG nr.71/2009 potrivit căreia orice cerere de executare silită având ca obiect drepturi de natură salarială, este suspendată de drept.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat în cauza mai sus menționată chiar acest act normati, considerând că interesul general poate justifica o ingerință a Statului în ceea ce privește modul de executare a unei obligații stabilite prin hotărâre judecătorească.
Cum situația de fapt a cauzei D. D. și alții Contra României este similară speței deduse judecății, fiind vorba tot despre caracterul sistematic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar și executarea eșalonată a unui titlu executoriu ce are drepturi bănești și față de dispozițiile art.20 din Constituție, se impune a se ține cont de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie.
Nici critica apelantei referitoare la faptul că a respectat dispozițiile OUG 71/2009 întrucât a solicitat validarea popririi doar pentru un procent de 5% din debit nu poate fi reținută de instanță întrucât potrivit alin. 2 al art. 1 din OUG 71/2009 în cursul termenului prevăzut la alin. 1 se suspendă de drept orice procedură de executare silită, iar termenul prevăzut de alin. 1 lit.a expiră la finele anului 2012, cererea de validare a popririi fiind formulată anterior expirării acestui termen.
Pe cale de consecință, în baza art.296 C.proc.civ., Tribunalul a respins apelul ca nefondat și a menținut ca legală și temeinică sentința apelată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea B. G., criticand-o ca nefiind legala.
În motivarea recursului s-a susținut că decizia tribunalului a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 456-460 cod proc. civ. și ale Ordinului 2336/2011, a principiului separației puterilor în stat, precum și a principiului aplicării legii civile în timp.
Recurenta a arătat că terțul poprit avea obligația de a plăti sumele de bani, dispozițiile legale fiind în sensul că poprirea trebuia validată pentru sumele ajunse la scadență și pentru cele ce vor fi scadente în viitor. A arătat că a solicitat validarea popririi pentru 5% din debitul datorat de debitor iar instanța de apel a analizat greșit dispozițiile OG 22/2001 și ale OUG 71/2009 iar debitorul nu a făcut dovada respectării calendarului plăților așa cum a fost reglementat prin lege.
S-a făcut referire la Ordinul 2336/2011 și la obligațiile ce revin debitorului, s-a susținut că până la 4.12.2012 recurenta nu a primit tranșa de 5% din debit.
Debitorul S. C. Județean de Urgență C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și arătând că a achitat tranșa de 5% din debit.
Analizând sentința recurata prin prisma excepției netimbrarii, se rețin următoarele:
Potrivit art. 20 - (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.
(3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
In cauza, deși recurenta a fost citata cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 5 lei si a timbrului judiciar de 0,15 lei, conform dovezilor aflate la dosar, nu s-a conformat obligației stabilite pana la termenul de judecata, devenind incidente dispozițiile legale sus menționate.
In consecința, fata de prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat recursul declarat de creditoarea B. G., împotriva deciziei civile nr.464 din 15.11.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul debitor S. C. JUDETEAN DE URGENTA NR 1 C. și intimata terț poprit T. M. C., având ca obiect validare poprire..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2013.
Președinte, A. M. | Judecător, S. P. | Judecător, R. M. |
Grefier, G. Ț. |
Red.jud.R.M../ 02 Aprilie 2013
Tehn. 2ex/G.Ț
Jud.fond.L.C.
Jud.apel.L.Mariusciac/G.C.filimon
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 8344/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 7983/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
