Certificat de moştenitor. Forţă probantă.

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Certificatul de moştenitor face dovada cu privire la calitatea moştenitorilor şi cotele lor succesorale, fără a face distincţie sub aspectul forţei probante, după cum este vorba de relaţiile între moştenitorii participanţi la procedura succesorală notarială sau relaţiile acestora cu terţii străini de respectiva procedură. Certificatul de moştenitor nu poate face dovada dreptului de proprietate al autorului asupra unuia dintre bunurile incluse în masa succesorală sau întinderii acestui drept indiferent dacă moştenitorii au cunoscut sau nu regimul juridic al respectivului bun şi au fost de acord cu inserarea acestuia în certificat ca făcând parte din masa succesorală.

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. ../C/2006 (nr. vechi), reclamanţii M. M., R. L.-L. şi R. M.-D. i-au chemat în judecată pe pârâţii V. I.l-G. şi D. D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună ieşirea din indiviziune asupra imobilului (casă şi teren) situat în Craiova, str. C. C., nr. 42.

în motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii autoarei R. L., decedată la data de 15.03.2005, reclamantul M. M. fiind fiul acesteia, iar reclamanţii R. L.-L. şi R. M.-D fiind nepoţii defunctei, în calitate de fii ai fratelui reclamantului, R. N..

Au mai arătat că de pe urma autoarei lor, R. L., a rămas cota de Vi din imobilul situat în Craiova, strada C. C., nr. 42, format din teren în suprafaţă de 210 mp şi casă cu patru camere, sală şi anexe gospodăreşti, imobil primit cu titlu de zestre prin actul dotai transcris sub nr. 28/03.04.1942 la Secţia a IlI-a a Tribunalului Dolj.

Au arătat, de asemenea, că autoarea a adus imobilului o serie de îmbunătăţiri împreună cu reclamantul M. M. şi defunctul R. N. şi că reclamanţii au achitat cheltuielile privind impozitul şi taxele datorate pentru casă şi teren, solicitând imputarea acestora asupra loturilor pârâţilor.

Au mai arătat că cererea principală referitoare la partajarea imobilului priveşte succesiunea defuncţilor V. G. şi V. J., autorii comuni ai părţilor din dosar, care au avut trei copii - V. L. (căsătorită M. şi recăsătorită R.), V. I.-G. şi V. O.

Au precizat că defuncta V. L. a avut doi copii: M. M. şi R. N., decedat, acesta din urmă având ca moştenitori pe reclamanţii R. L.-L. şi R. M.-D., că pârâtul V. I.-G. este singurul fiu în viaţă al autorilor comuni şi că defunctul V. O. are ca unic moştenitor pe pârâta D. D..

La data de 06.07.2007 instanţa a pronunţat încheierea de admitere în principiu (la filele 100-103 din dosar).

Prin aceasta s-a dispus şi s-a motivat:

Certificatele de moştenitor nr. 1947/08.01.1974 şi, respectiv, nr. 723/08.04.1994, atestă că succesiunea autorilor V. G. şi V. J. a fost dezbătută în procedura notarială necontencioasă, actul notarial astfel eliberat şi necontestat de părţi reprezentând voinţa moştenitorilor legali ai autorilor.

Astfel, certificatul de moştenitor nr. 1947/08.01.1974 atestă că moştenitorii legali ai autoarei V. J. sunt soţul supravieţuitor, V. G., cu o cotă de Va, R. L., descendentă de gradul I, V. I.-G., descendent de gradul I şi V. O., descendent de gradul I, fiecare cu câte o cotă de Va, masa succesorală fiind compusă din: terenul în suprafaţă de 210 m.p. situat în Craiova, strada M., nr. 34 A şi cota de Vi din construcţia edificată pe acest teren împreună cu soţul supravieţuitor, cu precizarea că terenul a fost dobândit de defunctă prin moştenire de la mama sa, A. E.

Potrivit aceluiaşi certificat de moştenitor, cealaltă cotă de Vi din construcţia amintită aparţinea soţului supravieţuitor, V.G. Certificatul de moştenitor nr. 723/08.04.1994 atestă că moştenitorii legali ai autorului V. G. sunt R. L., descendentă de gradul I, V. I.-G., descendent de gradul I şi V. O., descendent de gradul I, fiecare cu câte o cotă de 1/3, masa succesorală fiind compusă din: cota de Va din terenul în suprafaţă de 210 m.p. situat în Craiova, strada M., nr. 34 A (cotă moştenită în baza certificatului de moştenitor nr. 1947/08.01.1974) şi cota de 5/8 din construcţia edificată pe acest teren (cotă compusă din cota de 1/8 moştenită în baza certificatului de moştenitor nr.1947/08.01.1974 şi cota de 4/8 ca parte de bun comun).

Cum niciunul dintre moştenitorii arătaţi nu a contestat cuprinsul celor două certificate de moştenitor în termenul general de prescripţie, rezultă că aceste acte reprezintă voinţa reală, neviciată a acestora cu privire la componenţa masei partajabile şi cotele ce le reveneau în această calitate.

în acest context, este nefondată susţinerea reclamanţilor în sensul că masa bunurilor de împărţit este formată doar din cota de Vi din imobil, cealaltă cotă de Vi reprezentând partea de bun primită cu titlu de zestre de autoarea lor, R. L., fiind evident că la dezbaterea succesiunii autorilor săi R. L. nu a înţeles să fructifice dreptul dobândit prin actul dotai încheiat în anul 1942, condiţii în care actul este lipsit de efecte juridice.

Pentru aceste motive, apare ca nefondată cererea reclamanţilor privind anularea parţială a certificatelor de moştenitor eliberate ca urmare a dezbaterii notariale a succesiunii autorilor R. L. şi V. O., în ce priveşte cota dobândită de către aceştia din succesiunea autorilor lor V. G. şi V. J., fiind fără dubiu că cei dintâi au moştenit câte o cotă de 1/3 din imobilul situat în strada M., nr. 34 A, în întregul său, aşa cum s-a statuat prin certificatele de moştenitor eliberate în succesiunile autorilor comuni V.G. şi V. J.

Examinând conţinutul actului dotai întocmit în anul 1942, instanţa a reţinut că donaţia nu este scutită de raport, aşa încât în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 751, cod civil cu toate acestea, cererea este supusă termenului general de prescripţie de 3 ani, astfel încât, raportând acest termen la data deschiderii succesiunii celor doi autori comuni, instanţa reţine că dreptul material la acţiunea privind raportul donaţiei este prescris ; or, neinvocarea acestui act cu prilejul dezbaterilor succesorale din anii 1973 şi 1994 produce efectul înlăturării lui prin voinţa moştenitorilor, actul fiind, în aceste condiţii, bpsit de efecte juridice.

în ce priveşte cererea pârâtului de includere la masa partajabilă a terenului în suprafaţă de 500 m.p., situat în prelungirea terenului în suprafaţă de 210 m.p., instanţa apreciază că în cauză nu s-a produs nicio probă de natură a justifica această pretenţie a pârâtului, fiind fără echivoc că terenul are suprafaţa înscrisă în actul dotai amintit şi certificatele de moştenitor examinate, mai exact suprafaţa de 210 mp

Cererea pârâtului privind aducerea la masa bunurilor de împărţit şi a două locuri de veci situate în cimitirul Ungureni urmează a fi admisă, în sensul că se va reţine şi dreptul de concesiune asupra locului de veci cu două gropi boltite, situat în cimitirul Ungureni, parcela

P, rândul 19, plaţul 6, individualizat atât în certificatul de moştenitor nr. 1425/1994, supliment la certificatul de moştenitor nr. nr. 723/08.04.1994, cât şi în chitanţele emise de R.A.A.D.P.F.L. Craiova.

Coroborând probele administrate în cauză, instanţa a reţinut că acţiunea principală precizată şi completată de reclamanţii R. L. - L. şi R. M.-D. este întemeiată în parte, în ce priveşte cererea de ieşire din indiviziune asupra masei bunurilor de împărţit stabilite prin certificatele de moştenitor nr. 1947/08.01.1974, nr. 723/08.04.1994 şi, respectiv, nr. 1425/1994, în speţă, imobilul situat în Craiova, strada C. C., nr. 42 (fostă M., nr. 34A), format din teren în suprafaţă de 210 mp şi casă cu patru camere, sală şi anexe gospodăreşti şi dreptul de concesiune asupra locului de veci cu două gropi boltite, situat în cimitirul U., parcela P, rândul 19, plaţul 6.

în consecinţă, în baza art. 728, Cod civil, s-a dispus ieşirea din indiviziune a reclamanţilor R. L.-L. şi R. M.-D. şi a pârâţilor V. I.-G. şi D. D. asupra bunurilor reţinute la masa partajabilă, după cum urmează: reclamanţii R. L.-L. şi R. M.-D., în calitate de descendenţi de gradul III, vor culege cota indiviză de 1/3 culeasă de bunica lor, R. L., pârâtului V. I.-G. îi revine cota de 1/3, iar pârâtei D. D., în calitate de descendent de gradul II, îi revine cota de 1/3 culeasă de tatăl său, Vasile Oprea.

Pentru motivele dezvoltate mai sus, se va respinge cererea reclamanţilor privind anularea parţială a certificatelor de moştenitor nr. 1947/08.01.1974 şi, respectiv, nr. 723/08.04.1994, eliberate ca urmare a dezbaterii notariale a succesiunii autorilor R. L. şi V. O.

Pentru aceleaşi considerente dezvoltate mai sus, cererea reconvenţională precizată şi completată de pârâtul V. I.-G. a fost admisă în parte, în ce priveşte includerea la masa partajabilă a dreptului de concesiune asupra locului de veci cu două gropi boltite, situat în cimitirul U., parcela P, rândul 19, plaţul 6, şi s-au respins capetele de cerere privind raportul donaţiei, reducţiunea liberalităţii, imputarea lotului reclamanţilor cu contravaloarea deteriorărilor şi degradărilor cauzate de o conservare necorespunzătoare a casei şi includerea la masa partajabilă a terenului în suprafaţă de 500 m.p., situat în prelungirea terenului în suprafaţă de 210 m.p.

Prin încheierea din data de 07.12.2007 (la fila 119 din dosar) a fost completată încheierea de admitere în principiu în sensul că reclamantul M. M. va culege alături de ceilalţi doi reclamanţi R L. L. şi R. M. D. cota indiviză de 1/3 din moştenirea care a revenit autoarei defuncte R. L.

Prin sentinţa civilă nr. 12608/16.09.2008, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 1926/215/2006, a fost admisă în parte acţiunea principală completată şi precizată formulată de reclamanţii M. M, R. L. L. şi R. M. D. în contradictoriu cu pârâţii V.I. G. şi D. D.

A fost admisă în parte cererea reconvenţională precizată şi completată formulată de pârâtul V. I. G..

A fost respinsă cererea reclamanţilor privind anularea parţială a certificatelor de moştenitor nr. 1947/08.01.1974 şi, respectiv, nr. 723/08.04.1994, eliberate ca urmare a dezbaterii notariale a succesiunii defuncţilor R. L. şi V. O.

Au fost respinse capetele de cerere reconvenţională privind raportul donaţiei, reducţiunea liberalităţii, imputarea lotului reclamanţilor cu contravaloarea deteriorărilor şi degradărilor cauzate de o conservare necorespunzătoare a casei şi includerea la masa partajabilă a terenului în suprafaţă de 500 mp situat în prelungirea terenului în suprafaţă de 210 mp.

Au fost admise în parte obiecţiunile la raportul de expertiză întocmit de expertul D. P., formulate de către reclamantul M. M., în sensul că reclamanţilor le revine un singur lot, în indiviziune, în cotă de 1/3 din masa succesorală, iar fiecărui pârât îi revine câte un alt lot în cotă de 1/3 din masa succesorală.

A fost omologat raportul de expertiză întocmit de expertul D.P. în varianta I, cu corectivul indicat.

S-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor, atribuind reclamanţilor, în indiviziune, lotul format din imobilul situat în Craiova, str. C. C., nr. 42 (fosta str. M, nr. 34 A), compus din casa cu două camere, hol, bucătărie şi sală, cu teren în suprafaţă de 253 mp, precum şi dreptul de concesiune asupra locului de veci cu două gropi boltite, situat în Cimitirul U., parcela P, rândul 19, plaţul 6 (valoarea totală a lotului este de 237.864 lei).

Au fost obligaţi reclamanţii să plătească fiecărui pârât sultă.

împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii M. M., M. D. şi L. D, R. L. L, R M D. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Şi pârâta D. D. a declarat apel împotriva aceloraşi hotărâri.

La termenul de judecată din 21.05.2009 s-a introdus în cauză ca moştenitor al apelantului M. M., decedat la data de 10.05.2009, M. D., în calitate de soţie supravieţuitoare.

Apelul, fiind considerat întemeiat, a fost admis prin decizia nr. 485 din 25.06.2009 motivându-se faptul că instanţa de fond în mod greşit a luat act de renunţările reclamanţilor la capătul de cerere privind constatarea şi stabilirea îmbunătăţirilor şi contravalorii ale acestora aduse la imobilul partajabil întrucât din contractul de asistenţă juridică nr. 187/2006 se constată că avocatul ales al reclamanţilor a avut mandat doar „pentru susţinere acţiune partaj succesoral” nu şi pentru a face acte de dispoziţie în numele reclamanţilor, renunţarea la capătul de cerere precizat fiind făcută prin cerere scrisă de avocat şi nu de reclamanţi personal în condiţiile legii.

în rejudecarea cauzei, după casare cu trimitere, în dosarul nou format cu nr. 25272/215/2009, instanţa de fond, în limitele îndrumărilor date de instanţa de control judiciar, a pus în vedere reclamanţilor personal şi prin apărătorii aleşi să-şi precizeze în mod expres, în condiţiile legii, poziţia procesuală privind capătul de cerere în legătură cu îmbunătăţirile aduse casei partajabile.

Reclamanţii R. L.-L., R. M.-D. şi M. D. împreună cu L. D. (în continuarea judecăţii pentru autorul lor decedat M. M. au arătat atât personal în faţa instanţei cât şi prin acte de dispoziţie autentice date la notar, că au înţeles să renunţe la judecata acestui capăt de cerere privind îmbunătăţirile aduse imobilului (casă) supus partajării, (v. filele 27, 42, 46, 48).

Prin încheierea de la 01.07.2010 (v.f. 48 dosar nou 25272/215/2009) s-a dispus admiterea excepţiei tardivităţii modificării cererii reclamanţilor privind anularea certificatelor de moştenitori cu nr. 1947 din 08.01.1974 şi cu nr. 723 din 08.04.1994 şi a decăzut pe aceştia din dreptul de a modifica cererea iniţială şi precizată la 05.12.2006 întrucât cererea modificatoare a acestui capăt de cerere a survenit la data de 01.07.2010, mult după prima zi de înfăţişare constatată prin încheierea din 26.01.2007 (v.f. 39 din dosar vechi 15940/C/2006) şi s-a respins excepţia tardivităţii cererii reclamanţilor de anulare a certificatelor de moştenitori cu nr. 65 din 16.09.2005 şi cu nr. 05 din 08.02.2006, aceasta fiind iniţială şi precizată de reclamanţi la 05.12.2006 (f. 3) din dosar vechi nr. 15940/C/2006.

în baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, în copii xerox, în dovedirea acţiunii reclamanţilor şi a cererii reconvenţionale a pârâtului, instanţa a constatat şi reţinut, ca situaţie de fapt, că prin procedură notarială necontencioasă s-au dezbătut succesiunile autorilor defuncţi V. J. şi V. G., fiind emise certificatele cu nr. 1947 din 08.01.1974 şi respectiv cu nr. 723 din 08.04.1994, actele notariale astfel eliberate şi necontestate reprezentând voinţa internă a moştenitorilor legali ai acestora.

Astfel, certificatul de moştenitor nr. 1947/08.01.1974 atestă că moştenitorii legali ai defunctei V. J. sunt soţul supravieţuitor V. G., cu o cotă de Va şi R. L., V. I.-G. şi V. O. descendenţi de gradul I, fiecare cu câte o cotă de Va, masa succesorală fiind compusă din: teren în suprafaţă de 210 mp, situat în Craiova, str. M. nr. 34 A (actual str. C. C. nr. 42) şi cota de Vi din casa edificată pe acest teren împreună cu soţul supravieţuitor, terenul fiind dobândit de defuncţi prin moştenire de la masa sa A. E.

Potrivit aceluiaşi certificat de moştenitor, cealaltă cotă de Vi din construcţia amintită aparţinea soţului supravieţuitor V. G..

Certificatul de moştenitor nr. 723/08.04.1994 atestă că moştenitorii legali ai autorului V. G. sunt R. L., V. I.-G. şi V. O., descendenţi de gradul I, fiecare cu câte o cotă de 1/3, masa succesorală fiind compusă din: cota de Va din terenul în suprafaţă de 210 mp situat în Craiova, str. M. nr. 34 A (cotă moştenită în baza certificatului de moştenitor nr. 1947/08.01.1974) şi cota de 5/8 din construcţia edificată pe acest teren (cotă compusă din cota de 1/8 moştenită în baza certificatului de moştenitor nr. 1947/08.01.1974 şi cota de 4/8 ca parte de bun comun).

Cum nici unul dintre moştenitorii arătaţi nu a contestat cuprinsul celor două certificate de moştenitor în termenul general de prescripţie, rezultă că aceste acte reprezintă voinţa reală, neviciată a acestora cu privire la componenţa masei partajabile şi cotele ce le reveneau în această calitate.

în acest context, s-a considerat nefondată susţinerea reclamanţilor în sensul că masa bunurilor de împărţit este formată doar din cota de Vi din imobil şi că cealaltă cotă de Vi ar reprezenta partea de bun primită cu titlu de zestre de autoarea lor R. L., fiind evident că la dezbaterea succesiunii autorilor săi, R. L. nu a vrut să fructifice dreptul dobândit prin actul dotai încheiat în anul 1942; or neinvocarea acestui act cu prilejul dezbaterilor succesorale din anii 1973 şi 1994 produce efectul înlăturării lui prin voinţa moştenitorilor, actul fiind în aceste condiţii, lipsit de efecte juridice.

Examinând conţinutul actului dotai întocmit în anul 1942, instanţa a reţinut că donaţia nu este scutită de raport, aşa încât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 751 Cod civil, cu toate acestea cererea este supusă termenului general de prescripţie de 3 ani, astfel încât, raportând acest termen la data deschiderii succesiunii celor doi autori comuni, instanţa a reţinut că dreptul material la acţiunea privind raportul donaţiei este prescris.

în teza subsidiară, pentru situaţia în care s-ar fi constatat că donaţia este scutită de raport, pârâtul V. I.-G. a solicitat reducţiunea liberalităţii la limita cotităţii disponibile de 1/3; cum însă, şi această cerere este prescriptibilă în termenul general de 3 ani, care curge de la data deschiderii succesiunii, instanţa reţine că şi această cerere este prescrisă.

în ce priveşte capătul de cerere privind imputarea lotului reclamanţilor cu contravaloarea deteriorărilor şi degradărilor cauzate de o conservare necorespunzătoare a casei, instanţa a constatat că pârâtul V. I.-G. nu a probat că reclamanţii ar fi folosit imobilul supus partajului, astfel încât valoarea casei să se fi micşorat prin fapta culpabilă şi ilicită a acestora; în consecinţă dispoziţiile art. 767 Cod civil nu îşi găsesc aplicabilitatea în speţă, iar cererea este nedovedită.

în ce priveşte cererea pârâtului de includere la masa partajabilă a terenului în suprafaţă de 500 mp, situat în prelungirea terenului în suprafaţă de 210 mp, instanţa a apreciat că în cauză nu s-a produs nici o probă de natură a justifica această pretenţie a pârâtului, fiind fără echivoc că terenul are suprafaţa înscrisă în actul dotai amintit şi certificatele de moştenitor examinate, mai exact suprafaţa de 210 mp.

Potrivit conţinutului certificatului de moştenitor nr. 65 din 16.09.2005, în procedura notarială necontencioasă s-a dezbătut succesiunea după defuncta R. L., autoarea reclamanţilor, constatându-se o masă succesorală compusă din cota indiviză de 1/3 asupra imobilului situat în Craiova, str. M. nr. 34 A, Dolj, compus din teren de 210 mp şi casă de locuit cu trei camere şi antreu, cotă dobândită de defunctă în timpul vieţii, conform certificatelor de moştenitor nr. 1947/1974 şi nr. 723/1994, necontestate de autoare în timpul vieţii, restul cotei de 2/3 din imobil aparţinând fraţilor autoarei, V. I. G. şi V. O., iar moştenitorii legali ai defunctei sunt M. M. (fiu), R. L (nepoată de fiu) şi R. M.-D. (nepot de fiu).

Conform certificatului de moştenitor nr. 05 din 08.02.2006, tot în procedură necontencioasă s-a dezbătut şi succesiunea după autorul V. O., constatându-se că masa succesorală rămasă după acesta este compusă din cota-parte de 1/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul Craiova, str. M. nr. 34 A (actual C. C. nr. 42), imobil compus din teren de 210 mp şi casă de locuit din 3 camere şi dependinţe, cota dobândită prin moştenire legală conform certificatelor de moştenitor nr. 1947/1974 şi nr. 723/1994, coproprietari în cote-părţi egale pentru fiecare fiind fraţii defunctului, V. I.-G. şi R. L., iar moştenitori legali ai defunctului fiind fiica sa D. D. cu o cotă de 1/1 din masa succesorală.

Certificatele de moştenitori mai sus arătate nu au fost contestate de părţi, în calitate de moştenitori legali, la dezbaterile succesiunilor precizate moştenitorii luând ca referinţă cele două certificate de moştenitor cu nr. 1947/1974 şi nr. 723/1994, reclamanţii şi pârâţii din prezenta cauză având, la momentul dezbaterii acestor succesiuni, tendinţa de a respecta memoria şi voinţa autorilor lor: R.L. şi V. O., iar motivele pentru care se doreşte anularea certificatelor cu nr. 65/2005 şi nr. 05/2006 fiind unele relative (de nulitate relativă) şi nu de nulitate absolută, se constată că s-a împlinit termenul de prescripţie de 3 ani al dreptului reclamanţilor de a solicita anularea acestora, astfel că acest capăt de cerere se va respinge.

Prin sentinţa civilă nr. 20145/15.12.2011, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 25272/215/2009, a fost admisă în parte acţiunea principală completată şi precizată privind pe reclamanţii M. D., L. D., R. L. L., R. M. D., în contradictoriu cu pârâţii D. D. şi V. I. G..

S-a luat act că acţiunea reclamantului M. M., decedat la 10.05.2009, conform certificatului de deces nr. 1172/2009, a fost continuată de la 21.05.2009 de moştenitorii acestuia: M. D. (soţie supravieţuitoare) şi L. D. (fiică).

S-a luat act că reclamanţii: R. L.-L., R. M.-D., L. D., M. D., prin acte autentice şi personal în faţa instanţei au renunţat la capătul de cerere privind constatarea şi stabilirea contravalorii îmbunătăţirilor aduse imobilului casă supus partajării.

A fost admisă în parte cererea reconvenţională completată şi precizată formulată de pârâtul V. I. G. şi continuată de moştenitorii acestuia G. L. şi G. J .

A fost respinsă cererea reclamanţilor privind anularea parţială a certificatelor de moştenitori cu nr. 65/2005 după defuncta R. L. şi cu nr. 5/2006 după defunctul Vasile Oprea.

A fost respinsă cererea modificatoare a acţiunii, ca tardiv formulată, după prima zi de înfăţişare (completată prin încheierea de la 26.01.2007 privind anularea parţială a certificatelor de moştenitori cu nr. 1947/08.01.1974 şi nr. 723/08.04.1994, emise după dezbaterea notarială a succesiunilor defuncţilor V. J. şi V. G).

A fost respinsă cererea reclamanţilor privind deschiderea succesiunilor autorilor defuncţi:V. J, V. G., R. L., V. O., ca fiind rămasă fără obiect.

Au fost respinse capetele de cerere reconvenţională privind raportul donaţiilor, reducţiunea liberalităţii, ca fiind prescris dreptul la acţiune şi ca neîntemeiate pentru imputarea lotului reclamanţilor cu contravaloarea deteriorărilor şi degradărilor casei partajabile şi includerea în masa partajabilă a terenului în suprafaţă de 500 mp, situat în prelungirea terenului partajabil (din suprafaţa de 210 mp).

A fost omologat raportul de expertiză refăcut şi redactat de experţii desemnaţi în specialitatea topografie (M. I.) şi specialitatea construcţii civile (D. N).

S-a dispus sistarea stării de indiviziune a părţilor asupra bunurilor partajabile ce compun masa succesorală stabilită prin IAP din 30.09.2010 şi atribuie părţilor loturile conform variantei I de lotizare propusă de experţi (f. 199) şi solicitată de părţi, după cum urmează:

Lotul nr. 1: s-a atribuit reclamanţilor R. L. L., R. M. D. şi M. D. împreună cu L. D. şi este compus din toate bunurile ce compun masa succesorală : : imobilul situat în municipiul Craiova, str. C. C. nr. 42 (fostă M. 34 A) alcătuit din teren în suprafaţă de 210 mp şi casă cu trei camere, sală şi anexe gospodăreşti şi din dreptul de concesiune asupra locului de veci cu două gropi boltite, situat în cimitirul U., parcela P, rândul 19, plaţul 6.

Reclamanţii vor plăti sultă către celelalte loturi.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere că experţii desemnaţi în cauză au întocmit şi refăcut rapoartele de expertize, specialitatea topografie - inginer M. I. - şi specialitatea construcţii civile - inginer D.N.- iar prin raportul refăcut şi redactat s-a răspuns în mod complet şi corespunzător la obiectivele stabilite (v.f. 194-216) urmează ca acesta să fie omologat ca probă legală, pertinentă, concludentă şi utilă în cauză şi pe baza acestui raport de expertiză s-a dispus sistarea stării de indiviziune a părţilor asupra bunurilor partajabile ce compun masa succesorală şi s-a atribuit părţilor loturile conform variantei I de lotizare propusă de experţii desemnaţi ( v. f. 199) şi solicitată de părţi.

împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 316 din data de 28 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj - Secţia I Civilă în dosarul nr. 25272/215/2009 s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanţii reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 20145/15.12.2011 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosaml cu nr. 25272/215/2009 .

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut:

Instanţa de apel a constatat că prima instanţă a analizat în mod corect materialul probator administrat, soluţia adoptată fiind temeinică şi legală, în concordanţă cu dispoziţiile legale incidente în materie.

Referitor la criticile esenţiale din apel care invocă nesocotirea dispoziţiilor legale care prevăd forţa probantă a certificatului de moştenitor cu privire la calitatea de moştenitor şi cotele succesorale, acestea nu sunt fondate, instanţa de fond analizând exhaustiv consecinţele juridice al necontestării certificatelor de moştenitor de către moştenitori în termenul general de prescripţie, astfel încât potrivit principiului voinţei reale a părţilor conform manifestării de voinţă a acestora a confirmat şi componenţa masei succesorale şi în consecinţă şi cotelor succesorale ale fiecărui succesibil.

A accepta o altă opinie ar însemna a imprima o gravă insecuritate raporturilor juridice ulterioare pe perioade lungi de timp, în condiţiile în care dezbaterile succesorale din anii 1973 şi 1994 au f înlăturat actul dotai, lipsindu-1 de efectele juridice specifice.

în consecinţă, voinţa părţilor nu a fost înlăturată prin invocarea dispoziţiilor legale ce prevăd forţa probantă a certificatului de moştenitor, aceste reglementări având ca finalitate protecţia drepturilor moştenitorilor eventual încălcate în procedura succesorală notarială, ori reţinând voinţa părţilor cu privire la masa succesorală, tribunalul constată că finalitatea legii a fost respectată în totalitate.

Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că motivele şi argumentele expuse în cererea de apel nu sunt de natură a conduce la schimbarea soluţiei adoptată de prima instanţă.

împotriva acestei decizii, în termen legal au formulat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie .

Prin decizia civilă nr. 11170/22.11.2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosaml nr. 25272/215/2009, a fost admis recursul declarat de reclamanţii M. D., L. D., R. L L., R. M. D. împotriva deciziei civile nr. 316 din data de 28 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj - Secţia I Civilă în dosaml nr. 25272/215/2009, în contradictoriu cu pârâtele G. L„ G. J, D. D.

A fost casată decizia civilă nr. 316 din data de 28 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj - Secţia I Civilă în dosaml nr. 25272/215/2009 şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Tribunalul Dolj.

Pentm a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Desfăşurarea procesului civil este guvernată de principii generale, precum: principiul formalismului, principiul contradictorialităţii, principiul disponibilităţii, principiul publicităţii, principiul oralităţii, principiul nemijlocirii şi principiul continuităţii.

Dreptul părţilor de a determina limitele procesului este, în principiu, neîngrădit, ceea ce înseamnă că, instanţa este obligată să se pronunţe numai cu privire la ceea ce s-a cemt - art. 29 alin. ultim Cod procedură civilă, neputând să se pronunţe asupra unui lucm care nu s-a cemt, să dea mai mult decât s-a cemt sau să nu se pronunţe asupra unui lucru cerut.

Aceste reguli sunt aplicabile şi în apel, fiind compatibile cu structura acestei căi de atac, in baza art. 298 Cod procedura civila.

Prin lucru cerut, in etapa procesuala a apelului, se înţelege fiecare motiv de apel, fiecare critica adusa sentinţei, respectiv mijloacele de apărare sau dovezile de care părţile se folosesc înaintea instanţei de apel, in sensul art. 292 alin. 1 teza I cod procedura civila.

Deci, omisiunea analizării unui motiv de apel (sau de recurs, după caz) de către instanţa investită cu soluţionarea unei căi de atac, constituie cauză de casare a deciziei astfel pronunţate şi trimitere spre rejudecare, în temeiul art. 312 alin. 5 din Cod procedură civilă (echivalând cu necercetarea fondului litigiului), în timp ce omisiunea analizării unui motiv de recurs, constituie cauză de anulare a respectivei decizii.

în speţă, decizia a fost pronunţată de instanţa de apel cu încălcarea principiului disponibilităţii, ceea ce atrage nulitatea acesteia, iar prin omisiunea de a analiza motivat o critică din apel, nu au fost respectate nici exigenţele art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă privind motivarea hotărârii judecătoreşti.

Astfel, al doilea motiv de apel invocat de reclamante a fost acela vizând interpretarea greşită de către prima instanţă, a unui act juridic dedus judecăţii, respectiv actul dotai din anul 1942. Recurenţii apelanţi au arătat că prin acest act, autorii au constituit ca dotă, fiicei lor, R. L., cota de Vi din imobil, efectul actului fiind acela de ieşire din patrimoniul acestora, a bunului donat. Donaţia nu a fost revocată. Au mai susţinut că în mod corect a reţinut prima instanţă că cererea pentru raportul donaţiei depusă de pârâtul V. I., a fost formulată peste termenul general de prescripţie de 3 ani, însă în mod nelegal nu s-a dat eficienţă efectelor actului dotai şi nu s-a concluzionat că la masa partajabilă trebuie inclusă doar cota de Vi din bun. Includerea întregului bun, deci şi a bunului donat (cota de 1/2) este greşită, putând duce la concluzia că moştenitorii autorilor care au constituit dota, ar putea prin acordul lor dat la întocmirea certificatului de moştenitor, să facă practic un act de revocare a acelei dote.

Deci, acest motiv de apel a fost amplu dezvoltat de apelanţi. Cu toate acestea, tribunalul a omis să se pronunţe.

Astfel, tribunalul nu a îndeplinit condiţia unei examinări efective şi a analizat numai primul motiv de apel, socotind indirect că toate problemele de drept ridicate de apelante se reduc în mod esenţial la una singură, aceea a efectelor necontestării certificatelor de moştenitor în termenul general de prescripţie şi a respectării voinţei părţilor cu privire la masa succesorală, înlăturând de la aplicare dispoziţiile legale privind forţa probantă a certificatului de moştenitor, deşi s-a reţinut că finalitatea acelor dispoziţii legale, a fost respectată.

Este corect şi judicios ca o instanţă de control judiciar să sistematizeze motivele de nelegalitate şi pentru o analiză logica si raţionala a caii de atac, să aprecieze care din motive este determinant pentru lămurirea raporturilor juridice dintre părţi, motiv pe să-l examineze cu prioritate.

De asemenea, instanţa de control judiciar este în drept să grupeze motivele şi argumentele folosite de titularul căii de atac, care au elemente comune, fiind apte de a fi analizate din aceiaşi perspectivă în fapt şi în drept şi de a primi aceiaşi soluţie .

Dar, în ambele situaţii, cu respectarea dispoziţiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă şi art. 6 CEDO, aceeaşi instanţă, în măsura în care procedează în felul arătat mai sus, este ţinută să arate clar şi fără echivoc faptul că: fie că discutarea şi rezolvarea unui motiv face inutilă cercetarea celorlalte motive subsumate si a celorlalte argumente prezentate, răspunzându-se căii de atac prin considerente unice şi valabile în mod corespunzător pentru toate criticile, fie că discutarea motivelor de nelegalitate într-un mod comasat, face inutilă cercetarea distinctă a fiecărui motiv, răspunzându-se apelului/recursului, prin considerente comune fiecărui grup de motive în parte.

O asemenea împrejurare nu se poate deduce, astfel că omisiunea de a argumenta procedeul, respectiv de a expune raţionamentul logico-juridic folosit, conduce fără echivoc la situaţia neanalizării motivelor şi criticilor, care nu apar nici subsumate, nici comasate.

Pe de altă parte, dacă în privinţa analizării consecinţelor necontestării certificatelor de moştenitor, fapt apreciat ca relevând voinţa părţilor inclusiv cu privire la masa succesorală evidenţiată în actul neatacat, prima instanţă răspunde la problema de drept vizând interpretarea dispoziţiilor legale din legile privind activitatea notarială care se referă la forţa probantă a certificatului de moştenitor, în ceea ce priveşte cea de-a doua critică, apelantele ridică o altă problemă de drept, distinctă şi cu un alt sediu de reglementare decât legea privind activitatea notarială.

Or, aşa cum s-a arătat în precedent la critica privind actul dotai tribunalul nu a răspuns şi nu a argumentat, fie şi greşit, care este motivul pentru care această critică nu trebuie analizată distinct, sau care sunt argumentele pentru care, problema de drept se subsumează primei critici sau poate fi analizată comasat cu aceasta, dar fără vreo referire directă sau indirectă.

în mod greşit s-a arătat în concluziile orale şi scrise de către intimate prin apărător, faptul formulării unui motiv de recurs sub forma abuzului de drept, întrucât prin apelul declarat împotriva sentinţei pronunţate în al doilea ciclu procesual, s-ar aduce critici noi, care nu au fost formulate prin apelul declarat în primul ciclu procesual, împrejurare ce ar conduce la inadmisibilitatea celor din urmă.

Astfel, instanţa de control judiciar era ţinută să răspundă fie şi la un motiv de apel socotit inadmisibil şi, bineînţeles, să argumenteze aplicat la speţă şi la dispoziţiile legale incidente, care sunt considerentele pentru care acel motiv de apel este apreciat ca inadmisibil.

în acest context, orice discuţie privind un eventual abuz procesual al părţii care critică împrejurarea că tribunalul nu a analizat toate motivele de apel, nu are obiect, de vreme ce calea de atac este prevăzută de lege, titularul căii de atac are un drept legitim de a primi o hotărâre judecătorească motivată corespunzător, astfel că dreptul procedural căruia îi corespunde în mod corelativ obligaţia instanţei în acest sens, apare exercitat cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut.

în orice caz, critica neanalizată din apel nu poate fi examinată direct în recurs fără ca părţile să fie lipsite de un grad de jurisdicţie pe fond şi se impune casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, pentru a se da un răspuns clar, neechivoc şi argumentat tuturor criticilor. Procedându-se în acest mod, toate părţile au posibilitatea fie să critice în cunoştinţă de cauză, iar nu în baza unor presupuneri, fie să susţină clar şi coerent, legalitatea soluţiei, iar instanţa de recurs are posibilitatea reală să exercite un control judiciar complet şi adecvat.

Curtea de Apel a reţinut că este incident cazul de recurs de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă şi de trimitere prevăzut de art. 312 alin. 5 teza I Cod procedură civilă, urmând ca în baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza II Cod procedură civilă, să se admită recursul ca fondat, să se caseze decizia în tot şi să se trimită cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, Tribunalul Dolj.

Având în vedere prioritatea în examinare a motivului de recurs de casare şi soluţia de reluare a judecăţii care s-a impus, apare de prisos analizarea criticilor care vizează fondul cauzei, acestea urmând a fi avute în vedere în rejudecare, împreună cu apărările intimaţilor, pentru soluţionarea legală şi temeinică a cauzei.

Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Dolj - Secţia I Civilă sub nr. 25272/215/2009*.

Prin decizia civilă nr. 429/25.10.2013, pronunţată de Tribunalul Dolj - Secţia Civilă în dosarul nr. 25272/215/2009*, s-a admis apelul formulat apelanţii-reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 20145/15.12.2011 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.25272/215/2009 în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi .

S-a schimbat, în parte încheierea de admitere în principiu din 30.10.2010 şi sentinţa civilă nr. 20145/15.12.2011, în sensul celor ce succed:

S-a constatat că masa partajabilă se compune din:

- cota de 1/2 din imobilul situat în municipiul Craiova, str. C. C., nr. 42, judeţul Dolj, alcătuit din teren în suprafaţă de 163 mp şi casă cu trei camere, sală şi cămară, imobil identificat conform raportului de expertiză întocmit şi refăcut de experţii D. N. şi I. M.-G., în valoare de 53.250 lei;

- cota de 1/1 din dreptul de concesiune asupra locului de veci cu două gropi boltite, situat în municipiul Craiova, cimitirul U, parcela P, rândul 19, plaţul 6, în valoare de 9.000 lei.

Lotul nr. 1 s-a atribuit în indiviziune reclamanţilor M. D., L. D., R. M.-D. şi R. L.-L. şi fiind compus din cota de 1/2 din imobilul menţionat anterior şi din cota de 1/1 din dreptul de concesiune asupra locului de veci cu două gropi boltite.

S-a constatat că cealaltă cotă de 1/2 din imobil constituie dreptul de proprietate, bunul propriu al defunctei R. L., dobândit prin actul dotai încheiat la data de 02.04.1942, în prezent acesta revenind reclamanţilor, în calitate de moştenitori ai autoarei R. L..

Au fost obligaţi reclamanţii să plătească celorlalte două loturi câte 20.750 lei cu titlul de sultă.

S-au menţinut restul dispoziţiilor încheierii de admitere în principiu şi ale sentinţei apelate.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele :

Problema de drept asupra căreia părţile îşi dispută litigiul şi cu care a fost învestită instanţa de apel o reprezintă interpretarea actului juridic dedus judecăţii, respectiv a actului dotai încheiat la data de 02.04.1942, autentificat de Tribunalul Dolj - Secţia a IlI-a sub nr. 732/03.04.1942, prin raportare la certificatele de moştenitor nr. 1947/08.01.1974 şi nr. 723/08.04.1994, emise de fostul notariat de Stat Judeţean Dolj.

Prin actul dotai din 1942, soţii V. G. şi V.J. au înzestrat-o pe fiica acestora, L V, cu ocazia căsătoriei cu numitul I. M., constituindu-i ca dotă o parte din imobilul situat în Craiova, str. J. nr. 30 (adresa actuală fiind Craiova, str. C. C., nr. 42), adică jumătate din locul de casă având o lăţime de 5 m şi o lungime de 42 mp, deci o suprafaţă totală de 210 mp teren (în urma expertizei efectuate în dosarul primei instanţe de către expertul I. M-G., în rejudecare, a rezultat din măsurători o suprafaţă reală de 163 mp), împreună cu camera din faţă şi cu antreul, cei doi părinţi înzestrători păstrând camera din spate şi jumătate din teren.

Se ştie că o donaţie poate fi revocată doar pentru anumite motive ce ţin de neîndeplinirea condiţiilor cu care s-a făcut, de ingratitudine sau survenienţă de copil (art. 829 din vechiul Cod civil de la 1864), iar în cauză nu s-a făcut dovada că acest act de liberalitate a fost revocat pentru o anumit motiv din cele prevăzute de lege şi că partea donată din bunurile imobile a reintrat în patrimoniul soţilor V. G. şi V. J..

Pe de altă parte, tribunalul a mai reţinut că certificatele de moştenitor menţionate anterior atestă dezbaterea succesiunii autorilor V. J. şi V. G., decedaţi la data de 17.10.1973, respectiv 10.10.1974.

în cuprinsul certificatului de moştenitor nr. 1947/08.01.1974, ce atestă dezbaterea succesiunii autoarei V. J, care a decedat prima, s-a reţinut la masa succesorală "un imobil situat în Craiova, str. M., nr. 34A, compus din teren în suprafaţă de 210 mp şi jumătate din una casă de cărămidă cu 3 camere, acoperită cu ţiglă", consemnându-se că terenul a fost dobândit de defunctă pe cale de moştenire de la mama sa, A. E., decedată în anul 1948, iar casa a fost făcută de defunctă împreună cu soţul său, V. G., prin contribuţie egală, cealaltă jumătate din construcţie revenind astfel acestuia.

Pe cale de consecinţă, în masa succesorală rămasă la decesul autorului V. G., potrivit certificatului de moştenitor nr. 723/08.04.1994, s-a reţinut cota indiviză de 'A din terenul în suprafaţă totală de 210 mp, moştenită de defunct de la soţia sa, V. J., dar şi cota indiviză de 5/8 din casa cu 3 camere şi antreu, casă ce a constituit bunul comun al celor doi soţi.

în prezenta cauză, se pune problema de a stabili regimul juridic al cotei-părţi de Vi din suprafaţa de teren şi din casa respectivă (imobile care au fost reţinute ca făcând parte în întregime din masa succesorală a celor doi autori), cotă care a făcut obiectul actului dotai din anul 1942, în sensul de a statua dacă jumătate din imobile reprezintă proprietatea exclusivă a numitei V. L. (devenită M., apoi R. prin a doua căsătorie) în baza acestui act dotai sau trebuie reţinută, potrivit celor două certificate de moştenitor, la masa succesorală rămasă de pe urma autorilor V. J. şi V. G..

Este evident că, la data când s-au dezbătut succesiunile soţilor V. J. şi V. G, jumătate din terenul şi din casa în discuţie se afla în proprietatea numitei R. L. (fostă V.), dobândită prin donaţia făcută prin actul dotai încheiat în anul 1942 cu ocazia celebrării căsătoriei.

De aceea, în mod eronat, la masa succesorală a celor doi autori s-a reţinut un bun care nu mai făcea parte din patrimoniul acestora din anul 1942 când a trecut în proprietatea numitei R. L.

Faptul că moştenitorii soţilor V. G. şi V. J. au acceptat sau au declarat că masa succesorală a fiecăruia dintre defuncţi are componenţa menţionată în cuprinsul certificatelor de moştenitor, nu presupune suprimarea sau pierderea dreptului de proprietate dobândit de R. L. prin actul dotai din 1942. Dreptul de proprietate poate fi dobândit sau transmis exclusiv prin modalităţile prevăzute de lege, respectiv prin succesiune, prin legate, prin convenţie, prin tradiţiune, prin accesiune sau incorporaţiune, prin prescripţie, prin lege şi prin ocupaţiune (art. 644, 645 din vechiul Cod civil de la 1864, aplicabil în cauză). Aşadar, după ce a fost constituit ca dotă fiicei acestora, bunul în litigiu nu a revenit în proprietatea donatorilor prin vreuna dintre modalităţile enumerate anterior sau prin revocarea ori desfiinţarea actului dotai, pentru a se putea reţine acesta în componenţa masei succesorale rămase la decesul fiecăruia dintre aceşti autori.

Actul dotai, păstrându-şi valabilitatea, continuă să-şi producă efectele juridice şi în prezent în favoarea lui R. L. (fostă V.) şi a moştenitorilor săi, neavând niciun fel de relevanţă împrejurarea că moştenitorii autorilor V. J. şi V. G. au dezbătut succesiunea şi au reţinut la masa de partaj şi bunurile ce au făcut obiectul actului dotai, aceasta datorându-se probabil unei erori.

Chiar şi în situaţia în care, la momentul dezbaterii celor două succesiuni, numita R. L. ar fi fost de acord să renunţe în favoarea tuturor descendenţilor părinţilor săi la dreptul său de Vi din imobilele în litigiu, dobândit prin actul dotai, această renunţare nu poate produce efecte juridice, deci nu echivalează cu pierderea dreptului de proprietate, întrucât legea nu prevede o astfel de modalitate de dobândire sau transmitere a proprietăţii.

Din acest motiv nici nu era necesar a se formula o acţiune în nulitatea certificatelor de moştenitor care, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii lor (art. 25 din Decretul nr. 40/1953 privitor la procedura succesorală notarială), fac dovada deplină doar cu privire la calitatea de moştenitor şi cota sau bunurile ce revin fiecărui moştenitor, deci nu şi cu privire la regimul juridic al bunurilor ce au constituit masa succesorală stabilită de notarul public potrivit susţinerilor erezilor.

Pe de altă parte, instanţa de judecată poate, într-o astfel de situaţie, în virtutea prerogativelor sale legale, să examineze cele două acte juridice contradictorii şi să ofere doar unuia dintre acestea preferinţă în vederea stabilirii regimului legal al bunului în litigiu.

în acest sens, tribunalul a reţinut forţa juridică superioară a actului dotai din anul 1942, ca act translativ de proprietate, în raport cu certificatele de moştenitor folosite în apărarea interesului lor de către pârâţi, care, chiar dacă nu sunt anulate, nu pot înfrânge dreptul de proprietate dobândit anterior în mod legal de către R. L.

Drept urmare, la masa succesorală a autorilor V. G. şi V. J. nu poate fi reţinută decât cota de 1/2 din imobilul în litigiu, alcătuit din teren în suprafaţă de 163 mp (cât măsoară în realitate) şi casa cu trei camere, sală şi cămară, imobil identificat conform raportului de expertiză întocmit şi refăcut de experţii D. N. şi I. M-G (filele 194-216 dosar primă instanţă), ceea ce impune admiterea apelului, schimbarea în parte a încheierii de admitere în principiu şi a sentinţei civile apelate, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, urmând a se constata că masa succesorală se compune din cota de Vi din imobilul menţionat anterior, dar şi din cota de 1/1 din dreptul de concesiune asupra locului de veci cu două gropi boltite, situat în municipiul Craiova, cimitirul U., parcela P, rândul 19, plaţul 6, acest din urmă bun nefiind contestat în cauză.

Tribunalul a menţinut modalitatea de lotizare adoptată de prima instanţă şi valorile bunurilor stabilite de prima instanţă în baza expertizei întocmite de experţii D. N. şi I M-G, întrucât aceste aspecte nu au fost criticate de niciuna dintre părţi prin intermediul căii ordinare de atac a apelului.

Conform art. 673⁵ alin. 2 Cod procedură civilă, loturile vor fi egalizate prin plata unor sume de bani cu titlul de sultă, de care vor beneficia intimaţii-pârâţi.

S-au menţinut restul dispoziţiilor încheierii de admitere în principiu şi ale sentinţei apelate.

în temeiul principiului disponibilităţii, s-a luat act că apelanţii nu solicită cheltuieli de judecată.

Fiind în culpă procesuală prin admiterea apelului părţilor adverse, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost respinsă cererea intimatelor-pârâte G. L. şi G. J. privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiată.

împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta G.L, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

în motivarea recursului, pârâta a arătat că instanţa de apel a dat eficienţă, în mod greşit, celor susţinute de apelanţii reclamanţi, recurenta considerând că trebuia dată, în schimb, eficienţă juridică certificatelor de moştenitor.

în acest sens, recurenta a susţinut că dezbaterea succesiunii a avut loc pentru ambii autori, succesiunea autoarei V.J. fiind rezolvată prin certificatul de moştenitor nr.1947/08.01.1974, iar cea a autorului V.G. prin certificatul de moştenitor nr.723/08.04.1994, astfel încât consideră că, între părţi, a intervenit asumarea prin confirmare în momentul dezbaterii succesiunii notariale şi neatacarea celor două certificatele moştenitor în termenul general de prescripţie, iar din modul în care au procedat moştenitorii se deduce voinţa expresă a acestora ca întreg imobilul să fie reţinut ca bun succesoral.

Cu privire la certificatele de moştenitor 65/2005 privind pe defuncta R.L. şi nr.5/08.02.2006 şi suplimentul la certificatul de moştenitor nr. 1/13.11.2006 privind succesiunea defunctului V.O. recurenta a arătat că, din cuprinsul acestora, se observă că au fost chemaţi la dezbaterea succesorală toţi moştenitorii, s-a stabilit în mod corect cota succesorală, iar masa succesorală a fost stabilită în baza certificatelor de moştenitor emise în precedent, nefiind contestate nici această masă şi nici cotele corespunzătoare.

A mai arătat că, din anul 1974, data eliberării primului certificat de moştenitor şi până la data ultimului din 2006, niciuna din părţi nu a atacat în instanţă aceste acte, recunoscând implicit că întregul imobil este succesoral astfel că, în opinia recurentei, aceste acte reprezintă voinţa reală, neviciată a moştenitorilor cu privire la componenţa masei partajabile şi cotele ce le reveneau în această calitate.

A susţinut recurenta că este incorectă reţinerea instanţei de apel, în sensul că masa bunurilor de împărţit este formată doar din 1/2 din imobil, cealaltă cotă reprezentând partea de bun primită cu titlu de zestre de autoarea R. L, întrucât la dezbaterea succesiunii autorilor, aceasta nu a dorit să se folosească de acest act, nu a dorit să fructifice dreptul dobândit prin actul de dotă, context în care recurenta consideră că actul dotai din 1942 este lipsit de efecte juridice, efecte juridice producând doar certificatele de moştenitor.

De asemenea, a susţinut că orice pretenţie cu privire la actul dotai din 1942 este prescrisă, fără efecte juridice întrucât neinvocarea acestui act în cadrul dezbaterilor succesorale din 1974 şi 1994 produce efectul înlăturării acestuia prin voinţa moştenitorilor, că este clară voinţa autoarei R.L. de a nu uza de actul dotai din 1942 şi că singura motivaţie pentru emiterea acestui act dotai este aceea că, în acea perioadă de timp, fetele erau în mod obligatoriu înzestrate la căsătorie, fiind un simplu act formal, lucra care ar fi demonstrat şi prin faptul că, dacă ar fi înţeles să uzeze de acest act şi în timpul vieţii, R. L. ar fi trebuit să fie înregistrată cu rol separat cu această proprietate.

A mai arătat că certificatele de moştenitor fac dovada cu privire la cote, moştenitori şi masa succesorală astfel că dacă moştenitorii doreau să fructifice actul dotai din 1942 puteau în termenul general de prescripţie să conteste cele de mai sus lucru neîntâmplat.

Sub acest aspect, a invocat prevederile Legii nr.36/1995 privind notarii publici şi a activităţii notariale, conform cărora certificatul de moştenitor se eliberează de către notarul public în cadrul procedurii succesorale notariale necontencioase şi cuprinde constatările referitoare la masa succesorală, calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din patrimoniul defunctului, respectiv : bunurile atribuite dacă moştenitorii şi-au împărţit averea prin bună învoială.

Totodată, a menţionat că, potrivit art.88 alin.l din Legea 36/1995, până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină a calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte, ceea ce înseamnă că, până în momentul administrării probei contrarii în cadrul acţiunii judecătoreşti, certificatul de moştenitor conferă celor menţionaţi în cuprinsul său, calitatea de moştenitori.

A mai arătat că certificatul de moştenitor este rezultatul unui acord între moştenitorii participanţi la procedura succesorală notarială necontencioasă, că acest acord trebuie să fie neafectat de vicii de consimţământ sau cauze de nulitate absolută, iar moştenitorii participanţi la procedura notarială nu pot face dovada contrară menţiunilor cuprinse în certificatul de moştenitor, faţă de ei acest act având o formă probantă deplină.

De asemenea, a susţinut că, prin prezentarea în faţă notarului de stat şi solicitarea eliberării certificatului de moştenitor în condiţiile art.22 alin. 2 din Decretul nr.40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, aceştia şi-au recunoscut reciproc drepturile succesorale şi au consimţit la toate menţiunile din el referitoare la calitatea de succesor, întinderea drepturilor succesorale şi cuprinsul masei succesorale.

Consideră recurenta că, având în vedere această forţă probantă a certificatului de moştenitor, reieşită din acordul succesorilor, se impune concluzia că între aceştia menţiunile din el fac dovada deplină împotriva lor, atât timp cât nu s-a dovedit că acordul este rezultatul unui viciu de consimţământ.

Cu privire la acest aspect, recurenta a invocat şi dispoziţiile art.25 din Decretul nr.40/1953, potrivit cărora, după eliberarea certificatului de moştenitor, în principiu, nu se mai poate elibera alt certificat; iar cei care au pretenţii la moştenire ori au fost prejudiciaţi în alt fel prin eliberarea sau cuprinsul certificatului pot cere in justiţie anularea lui şi stabilirea drepturilor lor şi a menţionat că practica judiciară şi literatura de specialitate au subliniat constant temeiurile şi natura forţei probante a certificatului de moştenitor care îşi trage puterea doveditoare din acordul părţilor (comoştenitorilor) care şi-au recunoscut reciproc calitatea, drepturile succesorale dezbătute notarial şi că, deci, acesta are o sorginte convenţională.

Faţă de motivele invocate, a solicitat admiterea recursului şi, pe fondul cauzei, menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr.20145/2011 a Judecătoriei Craiova.

în drept şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art.304 pct.8 şi 9 cod procedură civilă.

Curtea, examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, se constată că singurele motive de nelegalitate care se încadrează în cele limitativ prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă sunt cele referitoare la interpretarea si aplicarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor legale reglementând forţa probantă a certificatului de moştenitor, recurentele făcând referire în cererea de recurs la disp. art.88 din Ixjgca nr.36/1995 si la disp.art.22 alin. 2 si 25 din Decretul nr.40/1953 privitor la procedura succesorală notarială.

în speţă, certificatele de moştenitor a căror valoare probatorie a fost pusă în discuţie în cadrul soluţionării acţiunii de partaj succesoral sunt certificatele nr.1947/08.10.1074 eliberat de pe urma autoarei V. J., nr.723/08.04.723/08.04.1994 eliberat de pe urma autorului V. G, certificatul de moştenitor nr.65/2005 privind pe defuncta R. L. şi suplimentul la certificatul de moştenitor nr.5/08.02.2006 privind succesiunea defunctului V. O., primele două emise sub imperiul Decretului nr.40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, iar ultimele două sub imperiul Legii nr.36/1995 privind notarii publici şi a activităţii notariale.

Examinând forţa probantă a certificatelor de moştenitor nr.1947/08.10.1074, eliberat de pe urma autoarei V. J. şi nr.723/08.04.723/08.04.1994, eliberat de pe urma autorului V G., prin prisma dispoziţiilor legale în vigoare la momentul emiterii lor, Curtea constată că, potrivit art.23 alin.l şi 2 din Decretul nr.40/1953, „După eliberarea certificatului de moştenitor nu se mai poate elibera alt certificat; cei care au pretenţiuni la succesiune, pot cere in justiţie anularea certificatului eliberat şi stabilirea drepturilor lor. ”, iar „ Până la anulare prin sentinţa judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada în ce priveşte calitatea de moştenitor şi cota bunurilor ce revin fiecărui moştenitor. ”

Dispoziţii similare se regăsesc si în Legea nr.36/1995, în vigoare la data emiterii certificatului de moştenitor nr. 65/2005 privind pe defuncta R. L. şi suplimentului la certificatul de moştenitor nr.5/08.02.2006 privind succesiunea defunctului V. O. la acesta, art. 88 - alin.l din lege dispunând că : „ Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte. ”

Prin urmare, dispoziţiile legale cuprinse în cele două acte normative prevăd expres că certificatul de moştenitor face dovada cu privire la calitatea moştenitorilor si cotele lor succesorale, fără a face distincţie, sub aspectul forţei probatorii, după cum este vorba de relaţiile între moştenitorii participanţi la procedura succesorală notarială sau relaţiile acestora cu terţii străini de respectiva procedură. per a contrario, certificatul de moştenitor nu poate face dovada dreptului de proprietate al autorului asupra unuia dintre bunurile incluse în masa succesorală sau întinderii acestui drept, indiferent dacă moştenitorii au cunoscut sau nu regimul juridic al respectivului bun şi au fost sau nu de acord cu inserarea acestuia în certificat ca făcând parte din masa succesorală.

Este adevărat că, din dispoziţiile art.81 din Legea nr.36/1995 şi, respectiv, art. 13-15 şi art.23 din Decretul nr.40/1953 se desprinde concluzia că emiterea certificatului de moştenitor are la bază acordul moştenitorilor, dar acest acord nu poate fi privit ca având valoarea unei tranzacţii prin care părţile să-şi facă reciproc concesii, renunţând la anumite drepturi imobiliare.

Dacă s-ar recunoaşte o astfel de valoare juridică certificatului de moştenitor ar însemna că neincluderea în masa succesorală a defunctului a unor bunuri care făceau parte din patrimoniul acestuia, dar de existenţa cărora moştenitorii sau unii dintre aceştia nu aveau cunoştinţă ori, dimpotrivă, includerea în această masă a unor bunuri care aparţineau deja moştenitorilor să aibă valoarea unei renunţări a moştenitorilor cu privire la drepturile lor legate de succesiune sau la drepturile lor proprii. Or, o astfel de renunţare nu s-ar putea deduce din simplul fapt că moştenitorul a fost de acord cu finalizarea procedurii succesorale notariale şi cu eliberarea certificatului, ci ar trebui să fie expresă si lipsită de echivoc, iar renunţarea moştenitorului la un drept propriu aflat în patrimoniul său, iar nu al defunctului, indiferent de modalitatea de dobândire a acestuia de către moştenitor, nu s-ar putea face decât printr-un act translativ de proprietate.

Prin urmare, Curtea apreciază că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare si aplicare a dispoziţiilor legale reglementând valoarea probatorie a certificatului de moştenitor.

Totodată, în condiţiile în care certificatul de moştenitor nu face dovada dreptului de proprietate al defunctului cu privire la bunurile trecute în masa succesorală, este corect argumentul instanţei de apel în sensul că nu era necesară formularea unei acţiuni în constatarea nulităţii certificatului de moştenitor pe considerentul includerii în acesta a unui bun care nu aparţinea defunctului, în cauză punându-se doar problema stabilirii, în cadrul acţiunii de partaj, a actului juridic căruia trebuie să i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate asuprea bunurilor reţinute la masa succesorală a unuia sau altuia dintre autori.

Or, în speţă, dovada că din patrimoniul defuncţilor V. G. şi V. J. nu făcea parte, la momentul deschiderii succesiunilor acestora, si cota de Vi din imobilul casă şi teren situat în Craiova, str. C. C., nr.42 a fost făcută cu actul de dotai din 1942, act care nu a fost revocat, nu a făcut obiectul raportului si care îşi produce efectele juridice, atestând intrarea în patrimoniul fiicei R. L. a respectivei cote din imobil si dovada dreptului său de proprietate asupra acesteia.

Sub acest aspect, Curtea reţine şi faptul că actul dotai şi-a produs efectele juridice translative de proprietate din patrimoniul autorilor în cel al fiicei R. L. la momentul încheierii căsătoriei pentru care a aceasta a fost înzestrată, iar aceste efecte nu sunt reversibile şi nu ar putea fi înlăturate decât în cazul revocării donaţiei sau raportării acesteia, iar nu prin simpla neopunere la includerea cotei de Vi din respectivul imobil în masele succesorale reţinute în certificatele de moştenitor de pe urma părinţilor sau necontestarea acestor certificate.

Drept urmare, este nefondat motivul de recurs formulat în baza ari.304 pct.9 C.pr.civ.

Totodată, Curtea apreciază că, atâta timp cât instanţa de apel a apreciat corect valoarea juridică si forţa probantă a certificatelor de moştenitor, nu se poate retine că a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, astfel că este nefondat si motivul de recurs întemeiat pe art.304 pct.8 Cod procedură civilă.

Având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea urmează ca, în temeiul art.312 alin.l Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat recursul declarat.

(Decizia 649/1.04.2014 - Secţia 1 civilă, rezumat judecător Lăloianu Lucia Mariana)

← Anulare act. Cercetarea falsului de către instanţa civilă....		Servitute de trecere existentă în actul de dezmembrare.... →

Certificat de moştenitor. Forţă probantă.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Certificat de moştenitor. Forţă probantă.