Nemotivarea de către instanţa de apel a unuia dintre motivele de apel. Critică invocată în calea de atac a recursului.
| Comentarii |
|
Prin sentinţa civilă nr. 6036/11 aprilie 2013 Judecătoria Craiova, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.V., împotriva pârâtei G.N.S., a dispus ca autoritatea părintească cu privire la minora C.V.R., născută la data de 24.03.2002 să fie exercitata de ambii părinţi şi a obligat pârâta la 200 lei cheltuieli de judecata către reclamant.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.06.2012. sub nr. 15748/215/2012 pe rolul Judecătoriei Craiova reclamantul C.V. a chemat în judecată pe pârâta G.N.S., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună modificarea măsurii de stabilire a domiciliului minorei C.V., în sensul de a se stabili domiciliul minorei la reclamant, în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă că prin sentinţa civilă de divorţ minora a fost încredinţată spre creştere şi educare mamei, însă în prezent pârâta nu-i poate asigura acesteia condiţiile materiale, morale şi afective corespunzătoare dezvoltării minorei.
A arătat reclamantul că pârâta nu are un loc de muncă, locuind într-un imobil 7 persoane, care consuma in mod frecvent alcool, iar minora este puternic ataşata de tatăl reclamant care dispune de posibilităţi materiale suficiente, asigurând minorei o buna creştere si educare.
La data de 27 septembrie 2012 pârâta a depus la dosar întimpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii.
In motivare pârâta a arătat că motivele invocate de reclamant nu sunt reale, minora locuind împreuna cu pârâta in gospodăria părinţilor pârâtei, dar intr-o construcţie separata, unde minora are tot confortul necesar.
Prin sentinţa civila nr. 13778/25.11.2004 pronunţata de Judecătoria Craiova a fost admisă în parte acţiunea formulata de reclamantul-pârât C.V. împotriva pârâtei-reclamante G.N. S.
S-a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soţi.
Minora C.V.R., născută la data de 24.03.2002 a fost încredinţată spre creştere si educare mamei, tatăl fiind obbgat la 700 000 ROL pensie lunara de întreţinere in favoarea minorei, începând cu data de 28.04.2004, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei.
S-a reţinut că este în interesul minorei să fie crescută şi îngrijită de mamă, ţinând cont de vârsta acesteia precum şi de faptul că părinţii reclamantului-pârât i-au interzis chiar să o vadă pe minora.
Potrivit art. 403 Cod civil, "în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutela poate modifica măsurile cu privire la drepturile si îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi".
în speţă, coroborând probatoriile administrate în cauza, respectiv, declaraţiile martorilor şi referatul de ancheta psihosociala, instanţa a constatat că este în interesul minorei să locuiască în continuare cu mama - se are în vedere, în ce priveşte autoritatea părintească, văzând dispoziţiile art. 397 raportat la art. 483 şi următoarele Cod civil, s-a dispus ca aceasta să fie exercitată de ambii părinţi.
Fata de aceste considerente, s-a dispus admiterea acţiunii în sensul că s-a dispus ca autoritatea părinteasca în ce priveşte pe minora C.V.R. să fie exercitată de ambii părinţi.
Văzând dispoziţiile art. 274, 276 Cod procedură civilă instanţa a obligat pârâta la 900 lei cheltuieli de judecata către reclamant.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul C.V., solicitând admiterea apelului, şi stabilirea domicihului minorei la tată.
în motivarea apelului, reclamantul a arătat, hotărârea instanţei de fond nu este motivată, în sensul că considerentele hotărârii nu se menţionează motivele de fapt expuse în detaliu, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi nu în ultimul rând, raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată.
Astfel, instanţa de fond s-a rezumat decât la a enumera probatoriile administrate în cauză, abătându-se în mod evident de la scopul său esenţial cu care a fost investită, respectiv satisfacerea concretă a interesului primordial al minorului. A mai solicitat ca domiciliul minorului să fie stabilit la tată, întrucât mama nu-i poate oferii un cbmat optim de natură a-i asigura stabilitate şi închegarea armonioasă a individuahtăţii copilului, o bună dezvoltare morală şi intelectuală.
A mai arătat apelantul că intimata nu are un loc de muncă, locuind într-un imobil 7 persoane, care consuma in mod frecvent alcool, iar minora este puternic ataşata de tatăl reclamant care dispune de posibilităţi materiale suficiente, asigurând minorei o buna creştere si educare.
La data de 19.11.2013, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a sobcitat respingerea apelului.
în motivare a arătat că, din probatoriul administrat, reiese că mama locuieşte în acelaşi curte cu părinţii şi fratele său, însă are locuinţa curată, bine întreţinută şi dotată cu toate bunurile necesare unei bune gospodării. Aceasta îi oferă minorei afecţiune şi îngrijire, are rezultate bune la învăţătură împrejurare atestată şi de înscrisurile depuse la dosar. Apelantul evită să expună instanţei condiţiile concrete pe care acesta le-ar putea oferii minorei, deoarece în cadrul legăturii cu aceasta pe care o execută, minora este dusă când în domiciliul părinţilor lui, când în domicihul părinţilor lui, când în domiciliul sorei lui, aceasta întrucât apelantul locuieşte cu fiul actualei concubine, fiu care este la vârsta adolescenţei.
Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr.7 de la 21.01.2014 a respins apelul declarat de reclamantul C.V., împotriva sentinţei civile nr. 6036/11.04.2013 pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 15748/215/2012, în contradictoriu cu intimata G.N.S, ca nefondat, având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti, a obligat apelantul la plata către intimată a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 403 Cod civil, "în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutela poate modifica măsurile cu privire la drepturile si îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi".
în speţă, coroborând probatoriile administrate în cauza, respectiv, declaraţiile martorilor, referatul de ancheta psihosociala, precum şi opţiunea minorei, care cu ocazia ascultării în camera de consiliu a arătat că doreşte să locuiască cu mama sa, iar programul stabilit pentru legături personale cu tatăl său este suficient, Tribunalul a constatat că este în interesul minorei să locuiască în continuare cu mama.
Pentru considerentele arătate, având în vedere şi dispoziţiile art. 296 cod de procedură civilă instanţa a respins apelul formulat de reclamant ca nefondat.
Şi, văzând dispoziţiile art. 274, 276 Cod procedură civilă, Tribunalul a obligat apelantul la plata către intimată a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul C. V. arătând că instanţa de apel nu a analizat motivul de apel ce vizează nemotivarea sentinţei apelate.
Arată că în cuprinsul motivelor de apel a invocat faptul că hotărârea instanţei de fond este nemotivată, însă instanţa de apel nu a analizat acest motiv de apel. Instanţa de fond nu face o analiză a probatoriului administrat, ci doar le enumără.
Este nelegală o atare hotărâre în situaţia în care instanţa de fond procedează la respingerea acestui capăt de cerere, fără a analiza în concret nici un moment situaţia de fapt descrisă în acţiune raportat la probatoriul administrat (înscrisuri, declaraţiile martorilor, interogatoriile, anchetele psihosociale), încălcându-se astfel dispoziţiile art. 261 Cod procedură civilă care instituie obligaţia menţionării motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi pe cele pentm care au fost înlăturate cererile părţilor, omisiune care echivalează cu cercetarea în fond a cauzei.
Acelaşi raţionament înţelege să-l invoce şi în susţinerea motivului de recurs, instanţa de apel neanalizând acest motiv de apel invocat.
Susţine că în mod greşit instanţa de apel a respins motivul de apel privind modificarea măsurii de stabilire a domiciliului minorei C.V.R.
În drept invocă prevederile art.312 Cod procedură civilă, art.7 şi 9 Cod procedură civilă.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Hotărârea instanţei de apel este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale incidente în cauză, susceptibilă fiind în această situaţie de casare cu trimitere spre rejudecare la aceiaşi instanţă de apel, prin prisma dispoziţiilor art.304 pct. 7 şi 9 şi art.312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Motivul de recurs care se referă la faptul că instanţa de apel nu a analizat un motiv de apel invocat de către apelantul C.V. vizând nemotivarea hotărârii de către instanţa de apel este fondat.
Instanţa de apel a realizat o motivare lapidară, într-un singur paragraf, fără să analizeze motivul de apel menţionat mai sus, prin urmare fără să răspundă întocmai la acest motiv de apel invocat.
Cum instanţa de recurs este investită cu acest motiv de recurs care se referă tocmai la nemotivarea unui motiv de apel de către instanţa de apel şi, cum instanţa de apel nu a făcut o analiză în acest sens, Curtea este ţinută tocmai de la a face o critică cu privire la acest motiv de recurs.
Insuficienta motivare sau însăşi lipsa motivării unui motiv de apel în sensul verificării criticilor aduse hotărârii şi de a răspunde acestor critici are drept consecinţă casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
în acest sens,trebuie avut în vedere că, pentru asigurarea unui echilibru funcţional în activitatea jurisdicţională,pronunţarea asupra fondului cauzei şi stabilirea situaţiei de fapt rămân totuşi în sarcina instanţelor de fond,iar instanţa de recurs nu poate fi decât o instanţă de control judiciar cu structură specifică în dreptul de cenzură.
Pentru a nu prejudicia părţile şi a nu lua un grad de jurisdicţie în soluţionarea cauzei, doar cu privire la acest motiv de apel nemotivat de către instanţa de apel, prin prisma dispoziţiilor art.312 alin.5 Cod procedură civilă, va admite recursul formulat în cauză, va casa decizia şi va trimite cauza pentru rejudecare la aceiaşi instanţă Tribunalul Dolj.
(Decizia civilă nr. 636 de la 27 martie 2014 - Secţia al -a civilă, rezumat judecător Ionela Vîlculescu)
| ← Îndreptarea unei erori materiale care nu afectează legalitatea... | Contestaţie privind lămurirea înţelesului, întinderii sau... → |
|---|
