Neîndeplinirea de către reclamant a obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii. Aplicarea dispoziţiilor art. 242 alin. 1 Cod procedura civila, după caz.
Comentarii |
|
În situaţia in care din titlurile executorii depuse la dosar, respectiv hotărâri judecătoreşti, rezultă că debitorul obligaţiei de plată a drepturilor salariale restante este alta persoana juridica decât cea chemata in judecata pentru obligarea la plata dobânzii legale, in mod corect instanţa va cere lămuriri reclamantului in acest sens.
Dar, în mod greşit instanţa va respinge acţiunea cu motivarea că reclamantul nu a dat lămuririle necesare.
Astfel, această împrejurare nu este prin ea însăşi un motiv care să justifice respingerea unei cereri de chemare în judecată, deci care să genereze netemeinicia unor pretenţii, ci în context, este un motiv de suspendare a cauzei în sensul dispoziţiile art. 242 alin. 1 Cod procedură civilă, deci o cauză care să ţină în loc procesul sau să genereze prelungirea procedurii judiciare.
Astfel, potrivit acestor dispoziţii legale, când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate.
Deci în cauză, prin nelămuririle pe care le instanţa le avea asupra pârâtului chemat în judecată, în realitate se ridica problema calităţii procesuale pasive a pârâtului indicat în cerere.
Şi, în aceste condiţii, instanţa fie rezolva procesul raportat la legitimarea procesuală pasivă, fie în caz că nu avea certitudinea privind inexistenţa acestei legitimări, având astfel nevoie de lămuriri suplimentare, putea să dispună suspendarea procesului aşa cum s-a arătat în precedent.
1. Prin sentinţa civilă nr. 6500 din 15 noiembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj -Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor CONSILIUL LOCAL C. si PRIMARUL mun. C. - invocata în întâmpinare si, în consecinţă, s-a respins acţiunea fata de aceştia.
S-a respins acţiunea formulata de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SP.H. DOLJ pentru membrii de sindicat B.M. si C.M în contradictoriu cu pârâtul ŞCOALA GIMNAZIALĂ N.M, privind obligarea la plata dobânzii legale pentru creanţele stabilite anterior prin titluri executorii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 16 din H.G. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanţarea şi administrarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat din judeţele - pilot, între care şi judeţul Dolj (nominalizat prin H.G. 1942/2004), potrivit cărora calculul şi plata drepturilor salariale, pentru personalul didactic de predare, didactic auxiliar şi nedidactic, este realizată de unităţile şcolare care au calitatea de ordonator de credite.
Pe fond, instanţa a reţinut următoarele: reclamantul B.M. a fost salariat al unităţii şcolare Şcoala nr. 29 N.R. iar reclamanta C.M a fost salariata a unităţii şcolare Şcoala nr. 31 T.A. - calitate în care au solicitat în instanţă obligarea acestor pârâţi la plata unor drepturi salariale cuvenite şi neacordate şi sa calculeze drepturile reclamanţilor rezultate din aplicarea Legii 221/2008, obţinând in acest sens titluri executorii.
Prin încheierea din data de 1 octombrie 2013, instanţa a dispus efectuarea unei adrese către reclamant pentru ca acesta sa precizeze unitatea şcolara pârâta in cauza de faţă, deoarece în titlurile executorii invocate sunt menţionate ca pârâţi alte unităţi şcolare, iar nu unitatea şcolara chemată în judecată în prezenta cauză.
Reclamantul nu a răspuns la adresa instanţei si pentru aceste considerente, instanţa a respins acţiunea formulată.
2.împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
S-a arătat ca in mod greşit s-a respins acţiunea, întrucât cele doua scoli care figurează în titlurile executorii s-au comasat, rezultând unitatea şcolară chemată în judecată in prezenta cauză
Apelul este fondat şi s-a admis ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare :
într-adevăr, din titlurile executorii depuse la dosar, respectiv hotărâri judecătoreşti, rezultă că debitorul obligaţiei de plată a drepturilor salariale restante este angajatorul, Şcoala nr. 29 N.R. şi Şcoala nr. 31 T.A.
în aceste condiţii, în mod corect prima instanţă a cerut lămuriri reclamantului cu privire la unitatea şcolara chemată în judecată, care are altă denumire.
Dar, în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea cu motivarea că reclamantul nu a dat lămuririle necesare instanţei.
Astfel, această împrejurare nu este prin ea însăşi un motiv care să justifice respingerea unei cereri de chemare în judecată, deci care să genereze netemeinicia unor pretenţii, ci în context, un motiv de suspendare a cauzei în sensul dispoziţiilor art. 242 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, deci o cauză care să ţină în loc procesul sau să genereze prelungirea procedurii judiciare.
Astfel, potrivit acestor dispoziţii legale, când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate.
Deci în cauză, prima instanţă, prin nelămuririle pe care le avea asupra pârâtului chemat în judecată, în realitate ridica problema calităţii procesuale pasive a pârâtului indicat în cerere.
Şi, în aceste condiţii, instanţa fie rezolva procesul raportat la legitimarea procesuală pasivă, fie în caz că nu avea certitudinea privind inexistenţa acestei legitimări, având astfel nevoie de lămuriri suplimentare, putea să dispună suspendarea procesului aşa cum s-a arătat în precedent.
Or, prima instanţă nu a apelat la niciuna din aceste două soluţii, ci la o a treia soluţie, aceea de respingere a acţiunii faţă de şcoala chemată în judecată, raportat exclusiv la un considerent de fapt, acela că reclamantul nu a răspuns la adresă.
Din această perspectivă, Curtea - în raport cu cerinţa soluţionării unei acţiuni injustiţie prin prisma legalităţii şi temeiniciei pretenţiilor, deci pe fond, sau după caz prin prisma unor excepţii, atunci când sunt invocate şi găsite ca întemeiate - constată că tribunalul nu a soluţionat procesul formulat împotriva angajatorului, nici pe fond, dar nici pe excepţie, reţinând un motiv străin de natura şi obiectul pricinii şi care nu era apt să conducă decât la o suspendare a cauzei şi, pe de altă parte, fără a fi respectate cerinţele legale prevăzute de art. 425 alin. 1 lit. b Noul Cod procedură civilă, privind motivarea hotărârii judecătoreşti.
Astfel, potrivit acestor dispoziţii legale, în considerentele hotărârii se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a reţinut că sentinţa primei instanţe este afectată de nelegabtate, fiind incident cazul de anulare a sentinţei prevăzut de art. 480 alin. 2 teza I, alin. 3 teza I Cod procedură civilă, în sensul că în mod greşit s-a soluţionat procesul fără evocarea fondului.
Având în vedere că niciuna din părţi nu a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, Curtea după anulare, va reţine procesul pentru evocarea fondului, fixând termen în acest sens cu citarea părţilor.
De asemenea, în rejudecare, se va lua act de precizarea făcută de apelantul reclamant, prin care s-au furnizat explicaţiile necesare privind faptul că a chemat în judecată Şcoala Gimnazială N.R., întrucât şcolile care figurează în titlurile executorii ale membrilor de sindicat semnatari, s-au comasat. (Decizia civila nr. 770 din 13 martie 2014 - Secţia al -a civilă, rezumat judecător Rădulescu Tatiana)
← Perimarea cererii de chemare în judecată. Citarea părţilor.... | Neprezentarea la interogatoriu. Consecinţe juridice. → |
---|