Partaj judiciar. Decizia nr. 666/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 666/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 1693/241/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 666/2014
Ședința publică de la 02 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. P.-P.
Judecător: E. S.
Judecător: M. L.
Grefier: V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții D. I. și P. I. E., împotriva deciziilor civile nr.564/16.05.2012 și nr. 845/25.09.2013, pronunțate de Tribunalul O. –Secția Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. T., D. E., C. I., B. D., Ș. S., P. GRAȚIELA, V. I., Z. M. M., A. N., P. E., D. G., G. M., D. G. - decedat, D. C., D. V., D. D. (V.), D. N., D. E., P. M. M., U. C., M. E., Ș. E., M. L.- decedată, D. A., D. O., D. S., P. E., D. F. - moșt.lui D. N N., D. L.-moșt. lui D. N N., P. GRAȚIELA-moșt. lui D. N N., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, precum și faptul că recursul nu a fost timbrat. De asemenea, a învederat că la data de 12.03.2014, prin serviciul registratură, recurenții au depus cerere prin care au arătat că înțeleg să își retragă recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 845/25.09.2013, la care au anexat, în acest sens, declarații notariale. Totodată, au arătat că se obligă să comunice tuturor părților această cerere de renunțare.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare a rămas în pronunțare asupra acestei cereri.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin decizia civilă nr.564 din 16.05.2012, pronunțată de Tribunalul O. –Secția Civilă, în dosar nr._, s-a admis recursul declarat de recurentul reclamante V. I. și A. N., împotriva sentinței civile nr. 2017 din data de 21 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. I., P. I. E., și intimații pârâți D. E., C. I., B. D., Ș. S., Z. M. M., P. E., D. G., G. M., D. C., D. V., D. D., D. N., D. E., P. M., U. C., M. E., Ș. E., M. Lucreția, D. A., D. O., D. S., P. E., D. F., D. L., P. Grațiela.
S-a casat sentința și s-a reținut cauza spre soluționare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele :
O primă critică invocată de recurente a vizat nepronunțarea instanței de fond asupra puterii de lucru judecat a sentinței civile nr.205/24.02.2006, pronunțate de Judecătoria Horezu și prin care s-a dispus partajarea terenului care a fost inclus în lotul 3, față de care tribunalul a reținut următoarele:
La data de 13.01.2009 pârâtele V. I., S. E. și A. N. prin mandatarul avocat care le-a reprezentat au înțeles să renunțe la excepția autorității de lucru judecat.
Însă observând cuprinsul acestei încheieri, dar și practicaua sentinței civile nr.62/17.01.2007 pronunțată de Judecătoria Horezu în dosar nr._ se reține că pârâtele s-au apărat în permanență că suprafața de teren din acest lot 3-identificată prin punctul „Scaunul Casei” a mai făcut obiectul unui partaj, promovat de aceeași reclamantă împotriva pârâtelor V. I., S. E. și A. N., suprafața fiind atribuită acestor pârâte, prin sentința civilă nr.205/24.02.2006, pronunțată de Judecătoria Horezu, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de Tribunalul V..
Este unanim recunoscut atât în doctrină cât și în practică că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală(conform art.1201 C.civ. și 166 C.p.c) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți cu alte cuvinte existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.
Având în vedere cele mai sus menționate tribunalul a constatat că deși mandatarul avocat a renunțat la excepția autorității de lucru judecat, se poate reține că acesta a invocat sentința civilă nr.62/17.01.2007 pronunțată de Judecătoria Horezul în dosar nr._, cu putere de lucru judecat, atât la data de 07.12.2011, verbal la data încheierii dezbaterilor, dar și prin concluziile scrise, fără ca instanța să analizeze prin hotărârea pronunțată această prezumție.
Cum hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept în temeiul cărora judecătorul și-a format convingerea, precum și cele pentru care s-au înlăturat apărările părților, tribunalul constată că în speță nu este îndeplinită această cerință, instanța de fond limitându-se să ia act că pârâtele prin apărătorul lor au renunțat la excepția autorității de lucru judecat, fără a-și expune argumentele cu privire efectele pe care le produce sentința civilă nr.205/24.02.2006, pronunțată de Judecătoria Horezu.
Într-o atare situație se constată că această primă critică de nelegalitate a sentinței recurate este fondată și urmează să o admită.
O a doua critică invocată de recurente vizează greșita soluționare de către instanța de fond a excepției prescripției uzucapiunii de peste 30 de ani, pretins exercitată de recurenta V. I., asupra terenului care alcătuiește lotul 4, față de care instanța a reținut următoarele:
O primă problemă care se impune a fi lămurită este momentul la care a fost invocată această excepție și, în raport de stabilirea acestuia, dacă recurenta V. I. mai era sau nu în termen să o invoce, aspecte față de care tribunalul constată următoarele:
Prescripția achizitiva, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate face parte din categoria excepțiilor de procedura care se constituie in mijloace de apărare, care trebuie demonstrată prin încuviințarea si administrarea de probatorii, cu parcurgerea tuturor fazelor procesuale, ceea ce în mod obligatoriu presupune invocarea sa in fata primei instanțe.
Prin acțiunea înregistrată la data de sub nr._ (nr. în format vechi 2224/29.07.2005), reclamanții P. I. E. și D. I. au solicitat instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate deschise succesiunile autorilor D. M., decedată la data de 19.06.1952 si D. I. I. (zis N.), decedat la data de 7.08.1951 și să se dispună partajarea averii succesorale, rămase la decesul acestora.
Această acțiune a fost soluționată într-un prim ciclu procesual prin sentința civilă nr.62/17.01.2007, pronunțată de Judecătoria Horezu în dosar nr._, din practicaua sentinței se reține că pârâtele prin mandatarul avocat, care le-a reprezentat interesele la aceea dată (20.12.2006) a invocat stăpânirea de peste 60 de ani a terenurilor care sunt supuse partajului, și a pus concluzii asupra acestor susțineri precizând că în cauză nu poate opera uzucapiunea.
Sentința mai sus menționată a fost casată și trimisă spre rejudecare la instanța de fond - Judecătoria Horezu, prin decizia civilă nr.190/11.02.2008, pronunțată în dosar nr._ .
Din analiza actelor dosarului din al doilea ciclu procesual Tribunalul constată că pârâta V. I. prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, dar și la cuvântul pe fondul cauzei a invocat stăpânirea suprafeței de teren din lotul 4, iar în cererea de recurs promovată împotriva sentinței pronunțate în al doilea ciclu procesual, a invocat această posesie continuă a terenului dobândit de la D. I. autorul comun al reclamantei P. E. și pârâta recurentă V. I..
Sentința civilă nr.429/14.04.2009 a fost casată și trimisă spre rejudecare la instanța de fond prin decizia civilă nr.786/29.06.2010, pronunțată de Tribunalul V. în dosar nr._ din considerentele acestei decizii reținându-se că instanța de recurs prin decizia de casare ca instanța de fond să aibă în considerare și chestiunile de fond criticate în calea de atac, printre acestea aflându-se și aceea a posesiei neîntrerupte exercitate asupra terenului din lotul 4 de către recurenta V. I..
După această rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu sub nr._ .
La data de 03.11.2010 recurenta V. I. a formulat întâmpinare prin care a invocat prescripția achizitivă de peste 30 de ani, cu privire la terenul din pct.”Scaunul Casei”, reluând aceleași motive ca cele expuse în ciclurile procesuale anterioare.
Având în vedere cele mai sus expuse tribunalul constată că prin această întâmpinare recurenta a înțeles să invoce temeiul în drept al prescripției achizitive, dar și joncțiunea posesiilor, posesia asupra acestui teren fiind susținută, este adevărat nu sub această denumire explicită, încă din primul ciclu procesual, fără ca instanța în temeiul art.129 C.p.c să se preocupe să lămurească această apărare a recurentei pârâte, în niciunul dintre ciclurile procesuale anterioare.
Pe de altă parte, din decizia de casare mai sus menționată se reține că instanța de recurs a dat îndrumări instanței de fond să aibă în vedere și chestiunile de fond invocate de recurenta V. I. prin cererea de recurs.
Dispozițiile art.315 C.p.c dau hotărârii pronunțate de către instanța de recurs putere numai cu privire la problemele de drept, iar nu și la cele de fapt asupra cărora instanța de trimitere are dreptul să aprecieze. Dacă instanța de recurs a făcut stabiliri de fapt acestea nu sunt obligatorii pentru instanța de trimitere, ele neavând decât valoare indicativă. Această instanță are totuși obligația să ia în cercetare faptele indicate în decizia instanței superioare și să administreze probe pentru cunoașterea lor exactă.
Având în vedere cele mai sus menționate se constată că recurenta a invocat uzucapiunea pe cale de excepție în termen legal, instanța de fond având obligația să o analizeze, prin administrarea de probatorii pentru a se clarifica dacă sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii.
Se mai constată că după înregistrarea cauzei sub nr._, instanța de fond la data de 03.10.2010 a încuviințat probe cu privire la îndeplinirea condițiilor uzucapiunii, iar la data de 30.03.2011 Înalta Curte de Casație și Justiție dispunând strămutarea cauzei la Judecătoria Corabia, anterior administrării probatoriilor încuviințate, a menționat că se păstrează actelor de procedură efectuate până la data strămutării.
Cum instanța supremă a menținut toate actele de procedură efectuate până în acel moment, tribunalul constată că instanța la care s-a strămutat cauza era obligată să reia judecata de la ultimul act de procedură, respectiv administrarea probatoriilor încuviințate de Judecătoria Horezu în al doilea treilea ciclu procesual.
Având în vedere cele mai sus expuse tribunalul constată că instanța de fond a soluționat excepția prescripției achizitive cu aplicarea greșită a legii, respingând-o ca tardiv formulată, fără a administra probe privind îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acesteia, astfel că și această critică este fondată.
Concluzionând, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, prin prisma argumentelor mai sus expuse, nepronunțarea asupra puterii de lucru judecat, precum și neadministrarea probatoriilor pentru soluționarea excepției prescripției achizitive, echivalează cu nesoluționarea cauzei pe fond.
Se mai reține că pentru soluționarea aspectelor mai sus menționate este necesară suplimentarea probatoriului, atât pentru identificarea cu dimensiuni și vecinătăți, a terenului care a făcut obiectul partajului prin sentința civilă nr.205/24.02.2006, pronunțată de Judecătoria Horezu, expertiza efectuată în cauză nefiind lămuritoare sub acest aspect având în vedere că expertul s-a limitat să individualizeze suprafețele de teren prin punctele în care se găsesc, fără a stabili vecinătățile acestora, cât și cu privire la excepția prescripției achizitive, față de care în temeiul art. 312 C.p.c se impune casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare instanța urmează să pună în discuție necesitatea efectuării unei noi expertize prin care să se identifice cu vecinătăți și dimensiuni suprafața de teren care a făcut obiectul partajului prin sentința menționată, să se stabilească dacă aceasta face parte din suprafața de teren a cărui partajare s-a solicitat prin prezenta acțiune, individualizarea terenului care a fost menționat în lotul 4, cu dimensiuni și vecinătăți și față de care s-a invocat excepția prescripției achizitive, precum și probe noi cu privire la condițiile uzucapiunii, impunându-se totodată și individualizarea terenului supus partajului cu dimensiuni și vecinătăți și formarea propunerilor de lotizare avându-se în vedere aceste toate aceste aspecte.
Prin decizia civilă nr. 845/25.09.2013, pronunțate de Tribunalul O. –Secția Civilă, în dosar nr._, s-a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a respins excepția prescripției achizitive, ca neîntemeiată.
S-a admis acțiunea de ieșire din indiviziune reclamanții D. I. și P. I. E., în contradictoriu cu pârâții V. I., A. N., D. E., C. I., B. D., Ș. S., Z. M. M., P. E., D. G., G. M., D. C., D. V., D. D., D. N., D. E., P. M.,, U. C., M. E., Ș. E., M. Lucreția- decedată, D. A., D. S., P. E., D. F., D. L., P. Grațiela și intimatul moștenitor M. T..
S-a constatat deschisă succesiunea autorului D. I., decedat la data de 06.08.1951, având ultim domiciliu în . V..
S-a constatat că de pe urma autorului au rămas în calitate de moștenitori, cu vocație succesorală concretă la moștenire: D. M. (decedată ulterior), în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă succesorală de 5/20 (1/4) din moștenire; D. I., în calitate de descendent de gr. I, cu o cotă succesorală de 3/20 din moștenire, cotă care va fi culeasă, de moștenitorii acestuia (reclamanta P. E., pârâții V. I., S. M. M. și A. N.); D. N., în calitate de descendent de gr. I, cu o cotă succesorală de 3/20 din moștenire, cotă care va fi culeasă, de moștenitorii acestuia pârâții M. E., D. G., D. F., D. L., P. G., care vin prin reprezentarea aut. D. N. N., G. M., P. E., D. M., în calitate de descendent de gr. I, cu o cotă succesorală de 3/20 din moștenire, cotă care va fi culeasă de moștenitorii acesteia reclamantul D. I., pârâții D. E., C. I., B. D., Ș. S., D. C., D. V., D. D., D. N.; D. D., în calitate de descendent de gr. I, cu o cotă succesorală de 3/20 din moștenire, cotă care va fi culeasă, de moștenitorii acestuia pârâții D. A., D. S., D. O., M. T., ca succesor al lui M. L., D. E., P. E., P. M., Ș. E.) și U. A., în calitate de descendent de gr. I, cu o cotă succesorală de 3/20 din moștenire, cotă care va fi culeasă, de moștenitorul său, pârâtul U. C..
S-a constatat deschisă succesiunea autoarei D. M., decedată la data de 18.06.1952, având ultim domiciliu în . V..
S-a constatat că de pe urma autoarei D. M. au rămas, în calitate de moștenitori, cu vocație succesorală concretă la moștenire: D. I., în calitate de descendent de gr. I, cu o cotă succesorală de 1/5 din moștenire, cotă care va fi culeasă, de moștenitorii acestuia (reclamanta P. E., pârâții V. I., S. M. M. și A. N.; D. N., în calitate de descendent de gr. I, cu o cotă succesorală de 1/5 din moștenire, cotă care va fi culeasă, de moștenitorii acestuia ( pârâții M. E., D. G., D. F., D. L., P. G., care vin prin reprezentarea aut. D. N. N., G. M., P. E.), D. M., în calitate de descendent de gr. I, cu o cotă succesorală de 1/5 din moștenire, cotă care va fi culeasă de moștenitorii acesteia reclamantul D. I., pârâții D. E., C. I., B. D., Ș. S., D. C., D. V., D. D., D. N.); D. D., în calitate de descendent de gr. I, cu o cotă succesorală de 1/5 din moștenire, cotă care va fi culeasă, de moștenitorii acestuia pârâții D. A., D. S., D. O., M. T., ca succesor al lui M. L., D. E., P. E., P. M., Ș. E. și U. A., în calitate de descendent de gr. I, cu o cotă succesorală de 1/5 din moștenire, cotă care va fi culeasă, de moștenitorul său, pârâtul U. C..
S-a constatat că de pe urma autorilor a rămas un teren situat în punctul „Scaunul Casei –La râu”, în suprafață de 18.898 m.p.
S-a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de exp. F. E. M. si valorile terenurilor reținute în raportul de expertiză întocmit de exp. Latiu I..
Dispune ieșirea din indiviziune și atribuirea în proprietate a bunului reținut la masa partajabilă, după cum urmează:
Lotul nr.l - în valoare de 23.872,25 lei, se atribuie most. def. D. D. (pârâții D. A., D. S., D. O., M. T., ca succesor al lui M. L., D. E., P. E., P. M., Ș. E.), care vor primi in proprietate suprafata totala de 4144,91mp, compusa din:
-3030,14 mp, cu vecinii: Nord: V. I., Sud: Drum sătesc, Est: Lotul nr. 2 - moștenitorii lui D. N., Vest: V. I. (in care este inclusa suprafata de- 808.60 mp teren curți construcții).
- 581.04 mp, cu următoarele vecinătăți: Nord: Moștenitorii lui D. M.; Sud: lotul nr. 5 - Moștenitorii lui U. A.; Est: rest proprietate (drum); Vest: lotul nr. 5 - Moștenitorii lui U. A.
-168,37 mp (drum) cu următoarele vecinătăți: Nord: lotul nr. 4 - Moștenitorii lui D. M. – drum; Sud: lotul nr. 5 - Moștenitorii lui U. A. – drum; Est: rest proprietate; Vest: rest proprietate
-356,36 mp cu următoarele vecinătăți: Nord: lotul nr. 4 - Moștenitorii lui D. M.; Sud: lotul nr. 5 - Moștenitorii lui U. A. ; Est: Albia Râului Otăsău; Vest: rest proprietate.
Total valoare bunuri atribuite: 27.296,80 lei.
Pentru egalizarea loturilor, va plăti sulta în sumă totală de 3.424,55 lei, din care: către Lotul nr.3 – most. def D. I., suma de 2.311,08 lei și către Lotul nr.4 - most. def. D. M., suma de 1.113.47 lei.
Lotul nr.2 - in valoare de 23.872,25 lei, se atribuie most. def. D. N. (pârâții M. E., D. G., D. F., D. L., P. G., care vin prin reprezentarea aut. D. N. N., G. M., P. E.), care vor primi in proprietate suprafata totala de 3680,37mp, compusa din:
-2803,06 mp cu vecinatatile:N-V. I., S.drum satesc, E-lot nr.3, most D. I.;V- lot nr.1- Moștenitorii lui D. D. ( in care este inclusa suprafata de- 821,08 mp teren curți construcții)
-417,57 mp, cu următoarele vecinătăți: Nord: lotul nr. 5 -Moștenitorii lui U. A.; Sud: D. sătesc; Est: rest proprietate (drum); Vest: lotul nr. 5 - Moștenitorii lui U. A.
-136,64 mp (drum) cu următoarele vecinătăți: Nord: lotul nr. 5 - Moștenitorii lui U. A. – drum sătesc; Sud: drum sătesc; Est: rest proprietate; Vest: rest proprietate
-323,10 mp cu următoarele vecinătăți: Nord: lotul nr. 5 - Moștenitorii Iui U. A.; Sud: Albia Râului Otăsău; Est: Albia Râului Otăsău ; Vest: rest proprietate (drum)
Total valoare bunuri 28.277,58 lei.
Pentru egalizarea loturilor, va plăti sulta în sumă totală de 4.405,34 lei, din care, către Lotul nr.4 - most. def. D. M. suma de 961,85 lei și către Lotul nr.5 – most. def. U. A., suma de 3.443,49 lei.
Lotul nr.3 - in valoare de 23.872,25 lei, se atribuie most. def. D. I. (reclamanta P. E., pârâții V. I., S. M. M. și A. N.) care vor primi in proprietate suprafata totala de 3672,39 mp, compusa din: -2672,40 mp cu următoarele vecinătăți: Nord: V. I.,Sud: Drum sătesc,Est: Lotul nr. 4 - Moștenitorii lui D. M., Vest: Lotul nr. 2 - Moștenitorii lui D. N.;
-484,29 mp, cu următoarele vecinătăți: Nord: P. I.; Sud: Lotul nr. 4 - Moștenitorii lui D. M. ; Est: rest proprietate (drum); Vest: lotul nr. 5 - Moștenitorii lui U. A.
-114,68 mp (drum) cu următoarele vecinătăți: Nord: P. I.; Sud: Lotul nr. 4 - Moștenitorii lui D. M. (drum) ; Est: rest proprietate; Vest: rest proprietate
-401,02 mp cu următoarele vecinătăți: Nord: P. I. ; Sud: Lotul nr. 4 - Moștenitorii lui D. M.; Est: Albia Râului Otăsău ; Vest: rest proprietate (drum)
Total valoare bunuri 21.561,17 lei.
Pentru egalizarea loturilor, primeste sultă în suma de 2.311,08 lei de la lotul nr. 1 -most. def. D. D., pe care o vor impărti potrivit cotelor ce le revin de pe urma aut. D. I...
S-a luat act ca prin sentinta civila nr.205/2006 pronuntata de Judecatoria Horezu, succesorii lui D. I. au iesit din indiviziune.
Lotul nr.4 - în valoare de 23.872,25 lei, se atribuie most. def. D. M. (reclamantul D. I., pârâții D. E., C. I., B. D., Ș. S., D. C., D. V., D. D., D. N.) care vor primi in proprietate suprafata totala de 3804,33mp, compusa din:
- 2701,63 mp cu următoarele vecinătăți: Nord: V. I. și P. I., Sud: Drum sătesc, Est: lotul nr. 5 - Moștenitorii lui U. A., Vest: Lotul nr. 3 - Moștenitorii lui D. I.;
-555,51 mp, cu următoarele vecinătăți: Nord: Lotul nr. 4 - Moștenitorii lui D. M.
Sud: Lotul nr. 1 - Moștenitorii lui D. D. ; Est: rest proprietate (drum); Vest: lotul nr. 5 - Moștenitorii lui U. A.
- 133,14 mp (drum) cu următoarele vecinătăți: Nord: Lotul nr. 3 - Moștenitorii lui D. I. (drum); Sud: Lotul nr. 1 - Moștenitorii lui D. D. (drum); Est: rest proprietate; Vest: rest proprietate
-414,05 mp cu următoarele vecinătăți: Nord: Lotul nr. 3 - Moștenitorii lui D. I. ; Sud: Lotul nr. 1 - Moștenitorii lui D. D. ; Est: Albia Râului Otâsău ; Vest: rest proprietate (drum)
Total valoare bunuri atribuite: 21.796,92 lei.
Pentru egalizarea loturilor, primește sultă în suma totală de 2.075,32 lei, din care de la Lotul nr. 1 - Most. def. D. D. suma de 1.113,47 lei și de la Lotul nr.2 - most. def. D. N., suma de 961,85 lei.
Lotul nr.5 - in valoare de 23.872,25 lei se atribuie most. def. U. A. (U. C.), care va primi in proprietate suprafata totala de 3604,22mp, compusa din: - 2748,19 mp cu următoarele vecinătăți: Nord: P. I., Sud: Drum sătesc, Est: Lotul nr. 1 - Moștenitorii lui D. D. Lotul nr. 2 - Moștenitorii lui D. N., Lotul nr. 3 - Moștenitorii lui D. I.,Lotul nr. 4 - Moștenitorii lui D. M., Lotul nr. 5 - Moștenitorii lui U. A., Vest: Lotul nr. 4 - Moștenitorii lui D. M.;
-421,32 mp, cu următoarele vecinătăți: Nord: Lotul nr. 1 - Moștenitorii lui D. D.; Sud: Lotul nr. 2 - Moștenitorii lui D. N.; Est: rest proprietate (drum) ; Vest: rest proprietate
-131,58 mp (drum) cu următoarele vecinătăți: Nord: Lotul nr. 1 - Moștenitorii lui D. D. (drum); Sud: Lotul nr. 2 - Moștenitorii lui D. N. (drum); Est: rest proprietate; Vest: rest proprietate
-303,13 mp cu următoarele vecinătăți: Nord: Lotul nr. 1 - Moștenitorii lui D. D.
Sud: Lotul nr. 2 - Moștenitorii lui D. N. ; Est: Albia Râului Otăsău; Vest: rest proprietate (drum)
Total valoare bunuri atribuite 20.428,766 lei.
Pentru egalizarea loturilor, primește sultă suma de 3.443,49 lei de la lotul nr.2 most. def. D. N..
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată și au fost obligate loturile nr.1, 2 la plata sumelor de 782,1 lei către reclamanta P. E., de 782,1 lei, către reclamantul D. I. și de 959 lei către pârâtele V. I. și A. N..
A fost obligat lotul nr.5 la plata sumelor de 740 lei către reclamanta P. E., 740 lei, către reclamantul D. I. și 910 lei către pârâtele V. I. și A. N..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele :
În temeiul art.137 Cod procedură civilă, instanța a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității pe care a respins-o având în vedere că părțile au stăpânit terenurile în modalitatea in care le-au fost împărțite încă din timpul vieții autorilor, însă nu suntem în fața unui partaj voluntar ci în fata unei înțelegeri care ar fi intervenit între moștenitori după decesul autorilor lor. Partajul voluntar trebuie sa îndeplinească potrivit disp. art. 730 al. 1 C. Civil, o . condiții, iar împărțeala de ascendent reprezintă o altă instituție specială a dreptului succesoral, și nu o ieșire din indiviziune, ci practic o modalitate prin care se evita partajarea prin acte ce se încheie anterior, conform art. 794 C. Civil, aspecte care au fost soluționate irevocabil, prin deciziile de casare și trimitere spre rejudecare a cauzei, pronunțate de Tribunalul V. în cele două cicluri procesuale.
Pe fondul cauzei a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar se constată că autorul D. I., a decedat la data de 06.08.1951, având ultimul domiciliu în . V., iar autoarea D. M. a decedat la data de 18.06.1952, având ultimul domiciliu în . V..
Observând actele de stare civilă coroborate cu răspunsurile părților la interogatoriu, instanța a reținut că la decesul autorului au rămas ca moștenitori: D. M. în calitate de soție supraviețuitoare, în concurs cu descendenții de gradul I.
Legea nr. 319/1944 acordă soțului supraviețuitor o cotă parte din masa succesorală a cărei mărime variază în funcție de clasa sau subclasa de moștenitori, cu care vine în concurs.
În cazul în care soția supraviețuitoare vine la moștenire în concurs cu clasa I de moștenitori, în acord cu dispozițiile art. 1 lit. a din acest act normativ, are dreptul la ¼ din moștenire, restul cotei de ¾ urmând să se împartă între descendenții de gradul I, care culeg câte o cotă de din masa succesorală, după cum urmează D. M. ( decedată ulterior), în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă succesorală de 5/20 (1/4) din moștenire; D. I., în calitate de descendent de gr. I, cu o cotă succesorală de 3/20 din moștenire, cotă care va fi culeasă, în indiviziune de moștenitorii acestuia (reclamanta P. E., pârâții V. I., S. M. M. și A. N.); D. N., în calitate de descendent de gr. I, cu o cotă succesorală de 3/20 din moștenire, cotă care va fi culeasă, în indiviziune de moștenitorii acestuia pârâții pârâții M. E., D. G., D. F., D. L. și P. Grațiela, care vin prin reprezentarea autorului D. N.N., G. M. și P. E., D. M., în calitate de descendent de gr. I, cu o cotă succesorală de 3/20 din moștenire, cotă care va fi culeasă, în indiviziune de moștenitorii acesteia (reclamantul D. I., pârâții D. E., C. I., B. D., Ș. S., D. C., D. V., D. D., D. N.); D. D., în calitate de descendent de gr. I, cu o cotă succesorală de 3/20 din moștenire, cotă care va fi culeasă, în indiviziune de moștenitorii acestuia ( pârâții D. A., D. S., D. O., M. T. prin reprezentarea autoarei M. Lucreția decedată la data de 20.12.2012; D. E., P. E., P. M., Ș. E.) și U. A., în calitate de descendent de gr. I, cu o cotă succesorală de 3/20 din moștenire, cotă care va fi culeasă, de moștenitorul său, pârâtul U. C..
S-a mai reținut că de pe urma autoarei D. M. au rămas, în calitate de moștenitori, cu vocație succesorală concretă la moștenire: D. I., în calitate de descendent de gr. I, cu o cotă succesorală de 1/5 din moștenire, cotă care va fi culeasă, în indiviziune de moștenitorii acestuia ( reclamanta P. E., pârâții V. I., S. M. M. și A. N.), D. N., în calitate de descendent de gr. I, cu o cotă succesorală de 1/5 din moștenire, cotă care va fi culeasă, în indiviziune de moștenitorii acestuia pârâții M. E., D. G., D. F., D. L. și P. Grațiela, care vin prin reprezentarea autorului D. N.N., G. M. și P. E., D. M., în calitate de descendent de gr. I, cu o cotă succesorală de 1/5 din moștenire, cotă care va fi culeasă, în indiviziune de moștenitorii acesteia ( reclamantul D. I., pârâții D. E., C. I., B. D., Ș. S., D. C., D. V., D. D. și D. N.), D. D., în calitate de descendent de gr. I, cu o cotă succesorală de 1/5 din moștenire, cotă care va fi culeasă, în indiviziune de moștenitorii acestuia (pârâții D. A., D. S., D. O., M. T., prin reprezentarea autoarei M. Lucreția decedată la data de 20.12.2013, D. E., P. E., P. M., Ș. E. și U. A., în calitate de descendent de gr. I, cu o cotă succesorală de 1/5 din moștenire, cotă care va fi culeasă, de moștenitorul său, pârâtul U. C..
In cazul dezbaterii succesiunii prima problemă ce trebuie rezolvată este determinarea masei succesorale.
In masa succesorală a defuncților se constată că a rămas un teren, situat în punctul „Scaunul Casei –La râu”, în suprafață de 18.882,24 m.p (din acte) și_,02 m.p, din măsurători (astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză fila 244 din dosar recurs), având următoarele vecinătăți: la N-V. I.; și P. M.; la S-drum sătesc; la E-albia râului Otasau și la V-V. I., teren cumpărat de soții defuncți în timpul căsătoriei, prin contractul de vânzare cumpărare transcris la Tribunalul V. sub nr.3205/24.04.1923.
Instanța a analizat cu prioritate prescripția achizitivă a terenului în suprafață de 2686,01 m.p, care a fost atribuit în lotul nr.4, prin sentința instanței de fond, invocată de pârâtele Valdu I. și A. N., față de care reține următoarele:
În sistemul dreptului nostru civil uzucapiunea este un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, ca efect al posesiei utile, asupra acelui bun, într-un timp determinat de lege.
Instituția dobândirii uzucapiunii este reglementată prin art. 1890 C.civ, care prevede ca regulă generală că dreptul de proprietate asupra unui bun se poate dobândi prin simpla exercitare a unei posesii, utile adică continue, neîntrerupte și sub nume de proprietar, timp de 30 de ani, fără ca persoana, care posedă să fie ținută „ a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință”.
Totodată în baza art. 1860 C.civ. se prevede posibilitatea ca cel, care invocă uzucapiunea să poată uni posesiunea exercitată de el cu cea a autorului său, singura obligația în sarcina sa fiind ca el să continue posesia în aceleași condiții ca și autorul său, situație în care termenul uzucapiunii va fi acela care ar fi fost necesar autorului pentru a uzucapa.
În cazul unei proprietăți indivize coproprietarii sunt presupuși că stăpânesc bunul împreună, motiv pentru care posesia lor, având un caracter echivoc, nu este aptă a fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Viciul echivocității poate fi înlăturat prin acte din care să rezulte intenția fermă a unuia dintre coindivizari de a se comporta ca proprietar exclusiv.
În speță pârâtele V. I. și A. N. au invocat uzucapiunea pentru o suprafață de 2686,01 m.p, care a fost atribuită în lotul nr.4, moștenitorilor autoarei D. M., teren pe care acestea au pretins că s-a edificat împreună cu soțul, respectiv tatăl o fundație de beton, pentru care au plătit impozitele și taxele aferente și care a fost înscris la rolul agricol al autorului V. G., precum și în certificatul de moștenitor emis la data deschiderii succesiunii aceluiași autor.
Din actele dosarului se constată că această suprafață de teren pentru care s-a solicitat uzucapiunea a mai fost a adusă în discuție și regimul său juridic supus analizei instanței cu ocazia partajării averii autorului V. G., ce a făcut obiectul dosarului nr.1119/2003, soluționat irevocabil prin sentința civilă nr.205/24.02.2006, pronunțată de Judecătoria Horezu și decizia civilă nr.1053/26.10.2006 a Tribunalului V., pronunțată în dosar,_ .
Astfel analizând considerentele acestor hotărâri se constată că în punctul “Scaunul Casei” se regăsea o suprafață de 5565,90 m.p, din care numai suprafața de 2500 m.p acte și 2696, 76 m.p, indicată ca S2 pe schița anexă la raportul de expertiză (aflată la fila 208 din dosarul de recurs) a fost solicitată la masa de partaj și a fost atribuită în lotul care i-a revenit pârâtei V. I., A. N. și S. M., instanța reținând cu putere de lucru judecat că pe această suprafața de teren a fost edificată o fundație de construcție, de autorul acestora V. G., în baza autorizației din anul 1992, aspect care a fost invocat și în prezenta cauză în susținerea posesiei exclusive, fundament al dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Prin sentința civilă mai sus menționată fila 115 din dosarul de recurs s-a reținut că această suprafață de teren a fost stăpânită de autorul V. G. și familia sa de peste 40 de ani, rațiuni pentru care a fost atribuită în lotul său. Mai mult decât atât prin decizia civilă nr.1053/2006, instanța de recurs a reținut cu putere de lucru judecat că suprafața identificată S1, pe schița la raportul de expertiză, care reprezintă jumătate din terenul aflat în pct.”Scaunul Casei”, se afla în posesia reclamantei P. I. și la aceea dată forma obiectul unui partaj suplimentar( cel care formează obiectul prezentei cauze).
De altfel din înscrisurile depuse la dosar se mai reține că această suprafață de teren care a aparținut autoarei D. M., ar fi fost înstrăinată de aceasta reclamantei P. E., aspect care a fost învederat de numiții D. V D., D. V.C. și D. N. și D. V.V., atât la interogatoriu luat de instanță la data de 17.02.2006, ocazie cu care au afirmat faptul că autoarea a dat in exploatare acest teren reclamantei P. E., (dosar 2224/2005) confirmându-și poziția și prin cererile formulate la data de 16.03.2012 in dosar_ recurs), afirmații susținute și prin înscrisul sub semnătură privată pe care P. E. l-a atașat la dosarul cauzei fila 100 din dosarul 2225/2005, care deși nu a fost de natură să transmită dreptul de proprietate, exprimă manifestarea de voință autoarei D. M., privind posesia terenului, ce infirmă susținerile pârâtei V. I. în ceea ce privește darea in folosință a acestui teren autorului său V. G., sau înstrăinarea către aceștia.
Martorul S. D. care a fost audiat în dosar nr._, la data de 20.12.2006, a afirmat că terenul autoarei D. M. a fost cultivat de autorul D. I., dar și de aceasta (mai rar), iar după decesul autoarei terenul a intrat în posesia reclamantei P. E., căreia din anul 1975 nu i s-a mai permis folosința acestuia de familia V.. Martorul a mai precizat că are cunoștință că autoarea D. M. a dorit să-și lase terenul în posesia reclamantei P. E., iar familia V. nu a permis nici moștenitorilor autoarei D. M., folosința terenului, care a aparținut acesteia de la autorul D. I..
Se mai constată că între autoarea D. M. și autorul V. G. au existat mai multe litigii privind o suprafață de teren de 500 m.p, situată în între parcele lui D. I. și U. A., autoarea fiind îndrumată prin sentința civilă nr.1016/1976 să promoveze o acțiune în revendicare împotriva autorului V. G., aspect din care se poate deduce că dreptul de proprietate asupra acestui teren s-a recunoscut în favoarea numitei D. M..
Într-o atare situație apare ca neîntemeiată susținerea pârâtelor V. I., A. N. și S. M., în sensul că acest teren a fost preluat de autorul lor de la D. I., teren pe care l-ar fi înscris și la rolul său agricol și care s-a atestat prin adeverința nr.361/2003 de Primăria Păușești, adeverință din care nu rezultă decât că numita D. N.I., a avut până în anul 1989 rol agricol, iar în urma desființării o suprafață de teren de 1,66 ha a trecut la rolul lui V. G., iar o altă suprafață de 1,65 ha la rolul reclamantei P. E., fără a se menționa punctele în care erau situate aceste terenuri pentru a se putea identifica dacă suprafața de teren în litigiu se înscrie în aceasta suprafață totală transferată la rolul autorului V. G..
La rândul lor martorii propuși de pârâte au relatat că au cunoștință că familia acestora a lucrat o suprafața de teren pe care se află o fundație de la o casă veche, terenul fiind împrejmuit la drum și pe partea de vest, fără a fi însă delimitat prin gard la vecinătatea cu U..
Instanța însă va înlătura depoziția martorului I. I. având în vedere că acesta nu vorbește cu reclamanții D. I. și P. E. din anul 1992, aspect din care tribunalul constată că se află în relație de dușmănie, întreținută și de un incident care a avut loc între fiul reclamantei și fiica martorului, soldat cu un final tragic.
Pe de altă parte deși martora C. a declarat că pârâta a lucrat o suprafață de teren de 5000 m.p, în același timp a menționat și că pe acesta se află o temelie de casă, depoziție care însă coroborată cu cele mai sus menționate nu poate conduce decât la concluzia că suprafața de teren care a fost lucrată de familia pârâtelor, este cea atribuită prin sentința civilă nr.205/24.02.2006, pronunțată de Judecătoria Horezu (filele 114-116 din dosarul de recurs).
Tribunalul a mai constatat analizând raportul de expertiză efectuat de expert F. (filele 243 și 250 din dosarul de recurs) că pe suprafața de teren de 2701,63 m.p, pentru care s-a invocat prescripția achizitivă și individualizată ca având următoarele vecinătăți la N-Valdu I. și P. M., la S-Drum sătesc; la E-moștenitorii lui U. C. și la V-moștenitorii lui D. I., nu a fost identificată nicio fundație sau temelie, aspect atestat și prin raportul de expertiză întocmit de expertul parte P. I. L..
Se mai constată că nu este întemeiată nici susținerea pârâtelor potrivit căreia suprafața de teren de 2701,63 m.p, cu vecinătățile mai sus evocate a fost menționată în certificatul de moștenitor nr.193/1995 respectiv ca făcând parte din suprafața totală de 5271 m.p, întrucât acesta apare situat în pct. „La Casa V.”, neputându-se stabili pe baza altor probe că există identitate între pct. denumit “Scaunul Casei” și pct. denumit “Casa V.”, iar pe de altă parte dacă s-ar accepta că există o astfel de identitate, menționarea unui imobil în certificatul de moștenitor nu conduce la dovedirea dreptului de proprietate al autorului în privința acestui bun, certificatul de moștenitor nefiind un titlul de proprietate și nu face prin el însuși dovada dreptului ce proprietate asupra bunurilor care alcătuiesc masa partajabilă.
În consecință din toate cele mai sus expuse se poate concluziona că terenul care s-a aflat în posesia exclusivă a defunctului Valdu G. și familiei sale, mai bine de 40 de ani și pe care se află și fundația edificată de acesta, aspecte invocate de acestea în susținerea prescripției achizitive, este unul și același cu cel care a fost atribuit pârâtelor V. I., A. N. și S. M., prin sentința civilănr.205/24.02.2006, pronunțată de Judecătoria Horezu, rămasă definitivă și irevocabilă, neputându-se încălca puterea de lucru judecat a celor statuate prin aceste hotărâri.
Cum în prezenta cauză pârâtele nu au făcut dovada că s-a produs o intervertire a precarității posesiei comune în posesie exclusivă pentru suprafața de teren de 2701,63 m.p, tribunalul urmează să respingă cererea privind constatarea dreptului de proprietate prin prescripția achizitivă în privința acestei suprafețe de teren.
Concluzionând tribunalul constată că în masa de partaj va intra și această suprafața de teren care face parte integrantă din suprafața totală de 18.882,24 m.p(din acte) și_, 02 m.p, din măsurători (astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză fila 244 din dosar) în pct. „Scaunul Casei –La râu”.
În ceea ce privește modalitatea de atribuire a terenurilor tribunalul a constatat următoarele:
Conform art. 6739 C.p.c., la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți și masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unul dintre coproprietari, înainte de a cere împărțeala, a făcut construcții, îmbunătățiri, cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.
De asemenea față de dispozițiile art. 741 C.civ. instanța trebuie să dea în fiecare lot, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, imobile, de drepturi și de creanțe.
În doctrină și în jurisprudență trebuie să se țină seama și de alte asemenea criterii, respectiv folosirea bunului de către un copărtaș, utilitatea mai mare pentru unul dintre copărtași, evitarea împărțirii excesive a bunului.
Concluzionând, la alcătuirea loturilor urmează să se țină seama de regula egalității părților care presupune ca fiecare copărtaș să primească un lot „egal” cu drepturile sale.
În speță se constată că autorii părților și-au împărțit în fapt terenul care alcătuiește masa succesorală, în 5 loturi aproximativ egale, aspect care rezultă și din răspunsul la interogatoriile luate de instanță la data de 17.02.2006, această poziție a părților menținându-se pe întreg parcursul judecății, exceptând poziția pârâtelor V. I., A. N. și S. M..
Din înscrisurile dosarului se mai reține că prin sentința civilă nr.205/24.02.2006, pronunțată de Judecătoria Horezu și decizia civilă nr.1053/26.10.2006, pronunțată de Tribunalul V. în dosar nr._, s-a dispus împărțirea bunurilor de pe urma autorului D. I., în masa succesorală a acestui fiind inclusă și suprafața de teren de 2696,76 m.p, din măsurători rezultând 2672,40 m.p, care a fost atribuită în indiviziune în lotul pârâtelor V. I. A. N. și S. M. M. și care face parte integrantă din suprafața totală de 18.882,24 m.p (din acte) și_,02 m.p, din măsurători (astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză fila 244 din dosar recurs), .
În esență puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești, semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată că exprimă adevărul și nu trebuie contrazisă.
Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat cu alte cuvinte existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces cu autoritate de lucru judecat când se invocă exclusivitatea hotărârii sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți să se discute același obiect și aceeași cauză.
În speță instanța constată că s-a reținut cu putere de lucru judecat îndreptățirea pârâtelor la atribuirea în lot a acestei suprafețe, astfel că instanța nu mai poate efectua o nouă lotizare și atribuire a sa, fără a încălca puterea de lucru judecat a sentinței mai sus evocate.
În ceea ce privește valoarea bunului supus partajării tribunalul va avea în vederea valoarea stabilită de expert L. I., prin suplimentul la raport depus la data de 10.03.2009 și aflat la filele 367-369 din dosar nr._, valori necontestate de părți și față de care aceștia și-au exprimat acordul.
Având în vedere toate cele mai sus expuse, respectiv posesia părților, construcțiile existente pe suprafețele de teren care alcătuiesc lotul I și lotul II astfel cum au fost identificate de expert F. M. E., prin suplimentul la raportul de expertiză depus la data de 26.06.2013 în recurs, principiul partajării în natură din raportul de expertiză reieșind că acestea sunt comod partajabile în această modalitate, precum și cele statuate cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr.205/24.02.2006, pronunțată de Judecătoria Horezu, instanța va omologa raportul de expertiză efectuat de expert F. M. E. și va atribui bunurile în varianta unică stabilită de aceasta, urmând ca egalizarea loturilor să se realizeze prin plata unor sulte.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată tribunalul a constatat următoarele:
Având în vedere ca obiectul cauzei este partaj succesoral, părțile sunt obligate sa plătească cheltuieli de judecata corespunzător cotei care le-a revenit din succesiune, astfel că tribunalul urmează să compenseze în parte cheltuielile de judecată avansate de reclamanți și pârâtele V. I., A. N. și S. M., în toate cele 3 cicluri procesuale și în consecință urmează să oblige loturile nr.1, 2 la plata sumelor de 782,1 lei către reclamanta P. E., de 782,1 lei către reclamantul D. I. și de 959 lei către pârâtele V. I. și A. N..
A obligat lotul nr.5 la plata sumelor de 740 lei către reclamanta P. E.; 740 lei către reclamantul D. I. și 910 lei către pârâtele V. I. și A. N..
Împotriva celor două decizii au declarat recurs reclamanții D. I. și P. I.E..
Solicită admiterea recursului, casarea celor două decizii și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru a soluționa calea de atac în complet de apel - compus din doi judecători - față de valoarea masei partajabile de 119.000 lei stabilită încă de la instanța de fond.
Conform disp. art 282 (1) C.pr.civ. „Hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supus apelului la tribunal, ..." iar conform disp. art. 2821 (1) C.pr.civ. „Nu sunt supuse apelului hotărârii judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, î litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, ..." Cum în cauza de față încă de la instanța de fond s-a stabilit o valoare a masei partajabile mai mare de 100.000 lei prin raportul de expertiză întocmit de exp. L. I., raport ce a fost menținut din punct de vedere al valorii masei partajabile și prin Decizia civilă nr. 845/25.09.2013, era aplicabilă regula generală înscrisă în disp. art.132 alin. 1 C.pr.civ. invocată mai sus și nu excepția înscrisă în disp. art. 282 alin. 1 indicată mai sus.
Conform disp. art. 84 C.pr.civ. instanța trebuia să califice exact și corect calea de atac în funcție de prevederile legii. Cum legea prevede pentru cauza de față calea de atac apelul și cum apelul se soluționează d :ii judecători, este evident că cele două hotărâri sunt nelegale (art. 304 pct. 9 C.pr.civ.) și sunt date de instanță ce nu a fost alcătuită conform dispozițiilor legale (art. 304. pct. 1 C.pr.civ.), ceea ce atrage casarea cu trimitere a celor două decizii pentru ca tribunalul să soluționeze calea de atac ca instanță de apel în complet de doi judecători. Este evident că deciziile pronunțate de către tribunal în aceste circumstanțe încalcă normei legale imperative, norme ce nu pot și nu trebuiesc ignorate ci trebuiesc aplicate cu bună credință.
Cele două decizii contestate sunt nelegale și netemeinice. In prima decizie este valorificată întâmpinare depusă de pârâte în al treilea ciclu procesual prin care au invocat uzucapiunea, se reține greșit c expertul nu ar fi stabilit vecinătățile terenurilor și de asemenea că ar trebui identificarea cu dimensiuni și vecinătăți a terenului din sentința civilă nr. 205/24.02.2006 pentru a se verifica autoritatea de lucru judecat invocată de pârâte deși în această cauză se discuta succesiunea altor autori și erau alți moștenitori. Cum soluția dată de instanța de fond era legală și temeinică, aceasta trebuia menținută și nu casată cu reținere
Tot în decizia civilă nr. 845/25.09.2013 sunt strecurate numeroase greșeli materiale, în principal privind indicarea vecinătăților unor suprafețe de teren, sens în care a formulat și cerere de îndreptare eroare materială în baza disp. art. 281 C.pr.civ.
Prin declarațiile autentificate prin Încheierile nr. 553 și nr. 554 din data de 11.03.2014 la Biroul Individual Notarial M. M. Râmnicu V., recurenții P. E. și D. I. au renunțat la judecarea prezentului recurs.
În temeiul dispozițiilor art. 246 din Codul de procedură civilă, Curtea urmează să ia act de renunțarea recurenților-reclamanți la judecata recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanții D. I. și P. I. E., împotriva deciziilor civile nr.564/16.05.2012 și nr.845/25.09.2013, pronunțate de Tribunalul O. –Secția Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. T., D. E., C. I., B. D., Ș. S., P. GRAȚIELA, V. I., Z. M. M., A. N., P. E., D. G., G. M., D. G. - decedat, D. C., D. V., D. D. (V.), D. N., D. E., P. M. M., U. C., M. E., Ș. E., M. L.- decedată, D. A., D. O., D. S., P. E., D. F. - moșt.lui D. N N., D. L.-moșt. lui D. N N., P. GRAȚIELA-moșt. lui D. N N..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2014.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, E. S. | Judecător, M. L. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.P.-P.
Tehn.MC/2 ex.
Data red.07.04.2014
j.a. M.I.S.
A.C.Tițoiu
I.D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 5088/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 61/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
