Anulare act. Decizia nr. 3192/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3192/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 3192/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3192
Ședința publică de la 02 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE -M. C. Ț.- Judecător
- M. C.- Președinte Instanță
Grefier D. M.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul reclamant M. M. cu domiciliul C., .. 97, Jud. D., împotriva sentinței civile nr. 13/20.01.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât
C. M. I., cu domiciliul în C., ., ., ., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant M. M., lipsind intimatul pârât C. M. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal;
- s-a timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 50 lei, după care,
Având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, Instanța apreciază că nu se mai impune a se pronunța cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului și, potrivit art. 482 raportat la art. 244 NCPC, constată cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Apelantul reclamant M. M. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea în tot a sentinței pronunțată de Tribunalul D., ca nelegală și netemeinică, conform motivelor de apel formulate în scris.
Învederează instanței că în dovezile de comunicare s-a consemnat un neadevăr, faptul că le-a afișat pe ușa principală a locuinței, dar în realitate factorul poștal nu a ajuns acolo.
A prezentat starea de fapt.
În concluzie solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
După strigarea dosarului, s-a prezentat avocat Fuchs Iudith pentru intimatul pârât, căreia i s-a adus la cunoștință că dosarul a fost strigat la ordine, fiind prezent apelantul, iar instanța a rămas în pronunțare cu privire la apelul declarat în cauză.
CURTEA
Asupra apelului civil de față
Prin acțiunea înregistrată pe rolul judecătoriei C. sub nr._/215/2013, la data de 11.10.2013, reclamantul M. M. a chemat în judecată pârâtul C. M. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea dovezilor de comunicare nr._/13.09.2008,_/27.02.2009 și_/27.02.2009, completate și semnate de pârât, în calitate de factor poștal.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a arătat că în cursul anilor 2008 și 2009, a depus mai multe acțiunii la Tribunalul D. și de asemenea trebuia să primească mai multe adrese de la unitatea unde lucra-. IMPEX SRL – întrucât avea contractul individual de muncă desfăcut din luna iulie 2007. Deși adresa din cartea sa de identitate era în C., .. 97, ieșirea din curtea sa se face prin Complexul I. Oblemenco, care este situat pe . factorul poștal titular care deservea acest bulevard era M. C., acesta fiind înlocuit în zilele libere de către pârât. Pe . desfășura activitatea ca factor poștal titular C. I., aceasta asigurând distribuirea corespondenței pe această stradă, deci și la adresa lui M. M..
Reclamantul a mai arătat că cele trei acte de procedură din 12.09.2008 și 27.02.2009 au fost date spre distribuire de către OPDC C. factorului poștal C. I., în data de 11.09.2008, respectiv 27.02.2009, ulterior fiind redistribuite prin OPDC factorului poștal înlocuitor C. M., întrucât destinatarul actelor de procedură are ca adresă .. 97 (91 vechi), însă real la adresa menționată locuiește o altă familie, iar destinatarul locuiește într-o curte interioară fără acces pe . OPDC, destinatarul are acces la locuința sa dinspre . ce aparține unui alt sector de distribuire nr. 592, deservit de factorul C. M., la datele respective. Deși a completat și a semnat dovezile de comunicare menționate mai sus, susținând că le-a afișat pe ușa principală a locuinței situată în C., .. 97 și nu la . Oblemenco ce aparține B-dului Ș. V., în realitate pârâtul nu a procedat așa, dovadă fiind: adresa nr. 252/_/18.11.2008 în care Direcția Regională de Poștă C. consemnează " În perioadele 7-24 septembrie 2008, 12 ianuarie 2009 și 11-28 februarie 2009, factorul poștal C. M. nu a avut ca sarcină de serviciu deplasarea pe . a desfășura activități poștale"; adresa nr. 468/28.05.2010 emisă de OPDC C., în care se menționează că "În ceea ce privește factorul poștal C. M., acesta nu a avut ca sarcină de serviciu deplasarea pe . a desfășura activități specifice poștei".
Reclamantul a învederat că a formulat plângere împotriva pârâtului la organele de urmărire penală pentru infracțiunea de fals intelectual, iar, prin rezoluția nr. 4217/P/2009 din 08.05.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 11 pct. 1 lit. b, raportat la art. 10 lit. d C.pr.p., apreciind că fapta există dar nu întrunește elementele unei infracțiuni, fără a se dispune nimic cu privire la conținutul fictiv al dovezilor de comunicare, și, deși a atacat această rezoluție, plângerea a fost respinsă conform sentinței penale nr. 3088/12.10.2012.
Reclamantul a mai precizat că, întrucât nici instanța penală nu a dispus nimic cu privire la dovezile de comunicare al căror conținut a susținut că este fictiv, s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria C. pentru anularea lor, însă cererea i-a fost respinsă prin rezoluția procurorului nr. 715/II/2/2013.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 308 C.pr.civ.
La data de 17.12.2013, pârâtul C. M. a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, ca nefondată, cu motivarea că între el și reclamant au existat o . litigii de natură penală, respectiv, la data de 04.03.2009, reclamantul a depus plângere la P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sa, motivând că în calitate de agent procedural a atestat în mod nereal în cuprinsul dovezilor de îndeplinire a procedurilor de citare și comunicare a actelor procedurale din intervalul septembrie 2008 - februarie 2009 și că a afișat respectivele acte pe ușa principală a locuinței acestuia; iar prin rezoluția din 8 mai 2012 emisă de P. de pe lângă Judecătoria C., s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală. Reclamantul a formulat plângere împotriva acestei rezoluții, însă prin rezoluția P. Procurorului s-a dispus respingerea plângerii și s-a menținut rezoluția inițială. Reclamantul a formulat plângere și împotriva acestei ultime rezoluții iar prin sentința civilă nr. 3088/12.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012 s-a admis plângerea reclamantului și s-a dispus desființarea în parte a rezoluției nr. 4217/P/2009, trimițând cauza spre parchet pentru începerea cercetării penale pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.
Pârâtul a mai arătat că, după efectuarea cercetării penale, prin rezoluția nr. 4217/P/2009 emisă de P. de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale; împotriva acestei soluții, reclamantul a formulat plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 715/II/2/2012 din 14.03.2013 și, în baza art. 279 ind. 1 C.pr.p., reclamantul a formulat plângere la instanță, fiind înregistrată sub nr._/215/2013 iar prin sentința penală nr. 1821/29.05.2013 s-a respins plângerea formulată și s-a menținut ca legală rezoluția atacate.
Pârâtul a invocat inadmisibilitatea cererii formulate având în vedere faptul că atât organele de cercetare penală cât și instanța de judecată au considerat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals.
Referitor la fondul cauzei, pârâtul a arătat că cererea formulată este nefondată, având în vedere că în lumina materialului probator administrat în cauză, ulterior urmăririi penale, procurorul de caz a concluzionat că în speță sunt incidente disp. art. 10 lit. d C.pr.p., fapt pentru care a dispus scoaterea de sub urmărire penală prin rezoluția din data de 08.05.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 4217/P/2009, reținându-se că în perioada mai 2008 – septembrie 2009, pârâtul a fost factor poștal urban îndeplinind atribuțiile specifice factorului poștal "de libere", care asigură distribuirea corespondenței în locul factorilor poștali aflați în concedii de odihnă sau în alte situații similare.
Pârâtul a mai arătat că în lunile septembrie 2008 – februarie 2009, a îndeplinit activitatea de distribuție a corespondenței în sectorul 592, în locul factorului poștal titular, conform adreselor Companiei Naționale Poșta Română SA, sector ce avea arondată și .. 97, unde reclamantul își are domiciliul, deși accesul la locuința reclamantului nu se face din . dinspre .>
Pârâtul a învederat că a afișat actele de procedură pe ușa principală a imobilului având atașată plăcuța cu adresa, dar unde reclamantul nu putea să ia cunoștință de ele, cu toate acestea, procurorul a reținut că realitatea efectivă a afișării actelor procedurale pe ușa principală nu poate fi pusă la îndoială de niciun mijloc de probă administrat în cauză.
În drept, pârâtul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 205 NCPC.
Prin sentința civilă nr.3530/12.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. invocată din oficiu de către instanță.
S-a declinat competența soluționării cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M. M. împotriva pârâtului C. M. I..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 131 alin.(1) din NCpc " la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, sa verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina…".
Din formularea imperativă a normei, rezultă că verificarea din oficiu este primul act de procedură pe care instanța trebuie să-l îndeplinească la acel termen, iar rezultatul verificării se va transpune în soluția asupra excepției de necompetentă, după cum rezultă din art. 132 NCpc.
Pe calea prezentei acțiuni reclamantul M. M. a solicitat anularea dovezilor de comunicare nr._/13.09.2008 emisă în dosarul de executare silită nr. 308/E/2008 al B. B. T.,_/27.02.2009 și_/27.02.2009 emise în dosarul nr._/63/2007 al Tribunalului D. Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, completate și semnate de pârât, în calitate de factor poștal .
Instanța a apreciat că judecătoriei îi revine competenta soluționării doar a cererilor expres arătate în art. 94 C. proc. civ., iar tribunalul este instanța de drept comun în ceea ce privește judecata în prima instanță, în sensul că, ori de câte ori legiuitorul nu prevede instanța competentă a soluționa o anumită cerere, aceasta va fi judecată în prima instanță de către tribunal. Această competență rezultă din atribuirea către tribunal, spre soluționare în prima instanță, a tuturor cererilor care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, atribuire prevăzută de art.95 pct.1.NCpc.
Astfel, legiuitorul a prevăzut în norma menționată un criteriu de partajare a competentei ratione materile raportat la obiectul, valoarea sau natura cererii, indiferent de calitatea părților, cu excepția situațiilor de atribuire a competentei, prin lege, exclusiv judecătoriei sau tribunalului, după caz.
Pentru stabilirea caracterul evaluabil ori neevaluabil în bani al obiectului cererii de chemare în judecată, instanța are în vedere Decizia nr. 32/2008 pronunțată de Înalta Curte e Casație și Justiție – Secțiile Unite asupra recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit, cu caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată, că litigiile având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial au caracter patrimonial și sunt, așadar, evaluabile în bani.
În considerentele Deciziei nr. 32/2008, se arată că "dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecații, intră un drept patrimonial, real sau de creanță."
Din considerente anterior redate ale deciziei rezultă că instanța supremă a apreciat că acțiunea prin care se valorifică un drept patrimonial-real sau de creanță-este întotdeauna evaluabilă în bani, însemnând că doar acțiunile prin care se tinde la protejarea unor drepturi personale nepatrimoniale sunt neevaluabile în bani.
În cauza de față, având în vedere Deciziei nr. 32/2008 al ÎCCJ, instanța reține că obiectul prezentei cereri de chemare în judecată nu este evaluabil în bani raportat la solicitarea de anulare a dovezilor de comunicare a unor acte procedurale, iar față de dispozițiile art. 94 N.C.proc. civ. se constată că o astfel de cerere nu intră în sfera categoriilor de cereri, evaluabile sau neevaluabile, a căror natură atrage competenta judecătoriei, enumerate limitativ de codul de procedură civilă prin norma menționată.
În aceste condiții, față de dispozițiile art. 94, coroborat cu art.95 pct.1.N.C.proc.civ., competența soluționării prezentei cererii, aparține tribunalului ca primă instanță. Această competenta materiala, potrivit dispozițiilor art.129 alin.(2), pct 2. din NCpc are un caracter absolut, fiind reglementata de norme de ordine publica, astfel încât părțile nu pot conveni sa deroge de la aceste norme, nici cu autorizarea instanței.
Pentru aceste considerente, în baza art. 132 alin. (3) N.C.proc. civ., raportat la art. 94, coroborat cu art.95 pct.1.NCpc, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._ .
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat atașarea dosarului penal nr. 4217/P/ 2009 și audierea nemijlocită a martorilor C. I. și M. C., probe cu care pârâtul a fost de acord a se administra și pe care instanța le-a încuviințat.
Astfel, la dosarul a fost atașat dosarul nr. 4217/P/ 2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și au fost audiați martorii M. C. și C. I..
Prin sentința civilă nr. 13 din 20.01.2014 Tribunalul D. a respins acțiunea formulat de reclamantul M. M., domiciliat în C., .. 97, județul D., în contradictoriu cu pârâtul C. M. I., domiciliat în C., .. 11, ., ., județul D..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Reclamantul a solicitat să se dispună anularea dovezilor de comunicare nr._/13.09.2008, nr._/27.02.2009 și nr._/27.02.2009 completate de pârâtul C. M., întrucât ele sunt fictive, nefiind afișate la locuința reală a reclamantului.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile aflate la dosarul nr.4217/P/ 2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., precum și declarațiile martorilor M. C. și C. I., se reține că, deși reclamantul are adresa de domiciliu pe ..97 (fost 91), a solicitat Oficiului Poștal ca întreaga corespondență să îi fie distribuită pe . la adresa din ..97 locuia o altă familie, iar reclamantul nu mai avea acces de la locuința sa, aflată într-o curte interioară, la .>
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că martorul M. C. deservea, în calitate de factor poștal, sectorul de pe . . în sectorul martorei C. I., astfel încât, corespondența pentru reclamantul M. M. primită pe adresa din ..97 era redistribuită către martorul M. C. pentru a fi predată reclamantului la adresa de pe .>
Când martorul M. C. a intrat în concediu de odihnă, atribuțiile de serviciu ale acestuia au fost îndeplinite de pârâtul C. M., care i-a ținut locul pe perioada concediului și care, potrivit declarațiilor martorului M. C., a fost instruit de acesta timp de o săptămână asupra sectorului de activitate, explicându-i și situația locuinței reclamantului.
Martora C. I. a arătat că, în perioada în care pârâtul l-a înlocuit pe martorul M. C., corespondența pentru reclamantul M. M. a fost redistribuită pe . nu l-a văzut pe pârât să fi afișat corespondența pe . că nu intra în competența lui această stradă.
Prin întâmpinarea formulată, la finalul acesteia pârâtul a susținut că a avut prefigurarea faptului că în ceea ce privește locul afișării, ușa principală a locuinței lui M. M. este aceea de pe .>
Instanța a apreciat că, în condițiile în care actele de procedură ce urmau a fi comunicate reclamantului, au fost afișate de către pârât la adresa menționată în ele, respectiv pe ..97, nu se poate reține că pârâtul a falsificat dovezile de comunicare, că a alterat conținutul lor prin indicarea unor aspecte neconforme cu realitatea.
De asemenea, faptul că pârâtul nu a ținut seama de solicitarea reclamantului adresată Oficiului Poștal de a i se înmâna corespondența la o altă adresă, respectiv pe . poate duce la anularea dovezilor de comunicare întocmite de acesta, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, conținutul lor nu a fost alterat, falsificat, însă, ca urmare a nerespectării convenției intervenită între reclamant și Oficiul Poștal, în măsura în care reclamantul a fost prejudiciat în vreun fel, acesta are posibilitatea de a pretinde despăgubiri de la cel care se face vinovat de nerespectarea acestei convenții.
Prin urmare, față de cele arătate mai sus, instanța apreciază că acțiunea reclamantului prin care solicită anularea dovezilor de comunicare a actelor de procedură este neîntemeiată, astfel încât a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente.
Instanța de fond, deși a reținut că reclamantul a solicitat Oficiului Poștal să-i distribuie întreaga corespondență pe . nu avea acces de la locuința sa la . ține cont de această constatare și, total greșit, reține că nu se poate susține că pârâtul a falsificat dovezile, nerecunoscând ceea ce susținut mai sus și nici faptul că afișarea pe ușa principală a altei familii nu înseamnă comunicarea adreselor către el.
De asemenea, deși instanța reține că au fost audiați doi martori, nu ține cont de declarația martorului M. C. și consideră că afișarea corespondenței pe .. 97 este corectă, deși trebuia efectuată în .>
Instanța de fond a refuzat să țină cont la pronunțarea sentinței de faptul că situația locuinței sale a fost explicată pârâtului de martorul M. C. în momentul în care acesta a intrat în concediu, iar în perioada respectivă corespondența sa a fost redistribuită pe . pârâtul nu a fost văzut să afișeze corespondența pe . declarațiilor martorilor M. C. și C. I..
În concluzie, instanța a dat o interpretare subiectivă acestor aspecte, nu a ținut cont de ele și a respins acțiunea, fără a fi sigură că actele de procedură au fost afișate la adresa menționată pe ele.
De asemenea, a reținut instanța că nu pot fi anulate dovezile de comunicare pentru faptul că pârâtul nu a ținut seama de solicitarea sa; ori, pârâtul nu avea sarcini de serviciu pe . adreselor nr. 252/_/18.11.2008 și nr. 468/28.05.2010 și declarațiilor martorei C. I..
În realitate, nu s-a afișat nici o corespondență pe . cele consemnate în dovezile de comunicare nr._/13.09.2008,_/27.02.2009 și_/27.02.2009 sunt fictive, neconforme cu adevărul și trebuie anulate.
În concluzie, apelantul a solicitat desființarea în tot a sentinței civile nr. 13/20.01.2015, reținerea cauzei spre rejudecare și anularea dovezilor de comunicare nr._/13.09.2008,_/27.02.2009 și_/27.02.2009 al căror conținut este fictiv, neconform cu realitatea.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 NCPC.
S-a procedat la regularizarea cererii de apel, potrivit dispozițiilor art. XV din Legea nr. 2/2013.
Intimatul C. M. I. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că în mod corect a apreciat instanța de fond că nerespectarea convenției dintre apelant și oficiul poștal nu poate conduce la anularea dovezilor de comunicare.
Apelantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare și concluzii scrise.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, Curtea Constată că apelul este nefundat, față de următoarele considerente.
Situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în baza probelor administrate în cauză, care au fost corect interpretate și coroborate.
Astfel, rezultă într-adevăr din declarațiile martorilor și înscrisurile depuse la dosar că, deși reclamantul are adresa de domiciliu pe ..97 (fost 91), a solicitat Oficiului Poștal ca întreaga corespondență să îi fie distribuită pe . din . mai avea acces la locuința sa, aflată într-o curte interioară.
În consecință, corespondența apelantului primită pe adresa din ..97 era redistribuită către martorul M. C., care deservea, în calitate de factor poștal, sectorul de pe . E. T. fiind în sectorul martorei C. I..
Dovezile de comunicare a căror anulare a fost solicitată în cauză au fost emise în perioada în care martorul M. C. era în concediu de odihnă, astfel încât atribuțiile de serviciu ale acestuia au fost îndeplinite de pârâtul C. M..
Rezultă din declarațiile martorilor că pârâtului i-a fost explicată situația locuinței apelantului, corespondența pentru acesta a fost redistribuită pe . C. I. declarând că nu l-a văzut pe pârât să fi afișat corespondența pe . că nu intra în competența lui această stradă.
Din conținutul dovezilor de îndeplinire a procedurii de comunicare a căror anulare a solicitat-o apelantul în prezenta cauză rezultă că comunicarea actelor s-a realizat prin afișarea actului pe ușa principală a locuinței destinatarului la adresa nr. ..
Anularea acestora ca fiind fictive se putea dispune numai în condițiile în care rezulta din probele administrate că conținutul acestora nu corespunde adevărului, în sensul că acestea ar fi fost, în fapt, afișate la o altă adresă decât cea arătată, sau alta a fost modalitatea de înmânarea sau comunicare a respectivelor acte.
Ori, din chiar conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că motivul pentru care apelantul a solicitat anularea acestora nu a vizat o asemenea ipoteză, ci dimpotrivă, anularea dovezilor a fost cerută pentru faptul că pârâtul a menționat că a afișat actele la adresa din . este de fapt adresa menționată în cuprinsul dovezilor), și nu la adresa reală a locuinței apelantului.
Aceste împrejurări nu erau însă de natură a determina anularea dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare, caracterul fictiv al acestora fiind apreciat strict, prin analizarea consemnărilor factorului poștal raportate la situația reală de fapt.
Contrar susținerilor apelantului, nu rezultă din probele administrate în cauză că mențiunile referitoare la afișarea actelor la adresa din ..97 nu ar corespunde adevărului, și nici apelantul nu a susținut prin cererea introductivă acest lucru, ci doar prin cererea de apel.
Acesta a fost și motivul pentru care, în dosarul penal nr. 4217/P/2009, având ca obiect plângerea penală formulată de apelant împotriva intimatului pârât pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 249 alin. 1 lit. c din Codul penal (abuz în serviciu, fals intelectual și neglijență în serviciu), s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 10 lit. d C.pr.pen.
Împotriva acestei soluții apelantul a formulat plângere, care a fost respinsă prin sentința penală nr. 1821/29.05.2013 a Judecătoriei C., instanța penală constatând, printre altele, că intimatul a afișat actele pe ușa imobilului situat în C., .. 97, fost 91, adică aceeași adresă menționată pe formularul comunicărilor și pe adresele înaintate acestuia.
În acest context, susținerile apelantului în sensul că nu s-a stabilit cu certitudine că actele au fost afișate la respectiva adresă ori că intimatul nu avea sarcini de serviciu pe . erau suficiente pentru a anularea dovezilor de comunicare, în lipsa unor probe certe din care să rezulte că actele nu au fost afișate nici la adresa din .>
În prezenta cauză, instanța nu este chemată să se pronunțe cu privire la modul defectuos în care intimatul și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu, în sensul nerespectării convenției dintre apelant și oficiu poștal privind redistribuirea corespondenței acestuia de pe . . nici cu privire la împrejurarea dacă, în raport de situația de fapt reținută, apelantul era în măsură sau nu să intre în posesia actelor de procedură comunicate.
Eventualele abateri al factorului poștal puteau determina anularea actelor întocmite de acesta în măsura în care se concretizau în inserarea unor mențiuni necorespunzătoare adevărului, nu și pentru faptul că acesta nu ar fi afișat actele la altă adresă decât cea indicată de emitent, stabilită la solicitarea apelantului.
Astfel, aceste împrejurări nu erau de natură a atrage nulitatea actelor de procedură ci, în măsura în care erau invocate și dovedite ca atare, puteau eventual fi valorificate prin formularea unor cereri de repunere în termen, în măsura în care apelantul ar fi fost decăzut din dreptul de a formula acțiuni sau căi de atac urmare a neexercitării acestora în termen.
Față de aceste considerente, constatând că sentința primei instanțe este legală și temeinică iar motivele de apel formulate nu sunt întemeiate, în baza art. 480 alin. 1 NCPC Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de M. M., domiciliat în C., .. 97, județul D., împotriva sentinței civil nr. 13 din 20.01.2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul C. M. I., domiciliat în C., .. 11, ., ., județul D..
Decizie definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2015
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, M. C. | |
Grefier, D. M. |
16.07.2015
Red. jud. M.C.Ț.
Jud. fond. A. B.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 15-09-2015, Curtea de Apel CRAIOVA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 109/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
