Conflict de competenţă. Sentința nr. 91/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 91/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 91/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 91
Ședința din Camera de Consiliu de la 03 Noiembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: - N. D.
Grefier: - A. P.
Pe rol, soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Tg. J. și Tribunalul Gorj, privind judecarea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamanții M. V. D., M. I. R., domiciliați în Tg. J., Slobozia Dr. D. Butulescu, nr. 20, jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, sector 1, .. 38, M. T. J., cu sediul în Tg. J., .. 19, jud. Gorj, C. L. S.P.A. TRENTO - SUCURSALA BUCUREȘTI - PUNCT DE LUCRU TG. J., cu sediul în Tg. J., .. 42, jud. Gorj.
La apelul nominal, au lipsit părțile..
Procedura legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 135 alin 4 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări asupra conflictului negativ de competență.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J., sub nr._/318/2015, reclamanții M. V. D. și M. I. R. au solicitat instanței ca, pe cale de ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâții C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, M. T. J. și .. A - Șantier Ocolire T. J., să dispună sistarea lucrărilor de pe terenul proprietatea reclamanților, respectiv suprafața de aproximativ 720 mp, ce face parte din suprafața totală de 2.188 mp, teren situat în intravilanul municipiului Tg-J., cartier Slobozia, jud. Gorj, cu nr. cadastral 7801, tarlaua 9, . vecini la N- P. J., la S- U. C., la E- canal, la V- . cale ferată) dobândit prin cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.134 din 15.01.2007 la Biroul Notarului Public N. N..
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului ce face parțial obiectul exproprierii pentru construirea variantei de ocolire T. J. și că acesta se află și în continuare în proprietatea lor, deoarece procedurile de expropriere prevăzute de Legea nr.255/2010 nu au fost finalizate și nu s-a realizat transferul dreptului de proprietate în favoarea statului român.
Au susținut că reprezentanții pârâtei . A - șantierul varianta ocolitoare, au efectuat săpături și decopertări ale solului și ulterior au terasat terenul cu umplutură din balastru, neavând acceptul reclamanților, iar amplasarea terasamentului s-a făcut la o distanță mai mică de 30 m, fapt ce le provoacă deranj și degradări ale imobilului, fiindu-le încălcat dreptul la proprietate, motiv pentru care au formulat acțiune în revendicare și obligația de a face pe care au înregistrat-o pe rolul Judecătoriei T. J..
Au solicitat reclamanții ca lucrările efectuate să nu se facă pe coridorul de expropriere având în vedere că nu s-au întocmit și nu s-au recepționat până în prezent documentațiile cadastrale în conformitate cu dispozițiile legii 7/1996 și ordinul ANCPI nr.700/2004, documentații impuse de legea 255/2010 în vederea exproprierii, fiindu-le afectată și porțiunea de teren ce le-a rămas după linia ocolitoare și că nu s-a finalizat procedura de expropriere.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.997- 998 C.civ.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar în copie următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 5049/2207.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul_, memoriu tehnic, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 134/15.01.2007 de BNP N. N., autorizația de construcție nr. 244/10.04.2008.
La data de 13.08.2015 pârâtul Municipiu T.-J. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială ca inadmisibilă și, pe fond, ca neîntemeiată, iar pe cale de excepție a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei T.-J., față de prevederile art. 998 Cod proc. civilă, întrucât fondul dreptului îl constituie procedura de expropriere și, raportat la art.21 alin. 1 din Legea nr.33/1994, privind exproprierea pentru o cauză de utilitate publică și Legea nr.255/2010, s-a apreciat că instanța competentă este tribunalul să soluționeze în prima instanța cererea de sistare a lucrărilor la centura ocolitoare, pe calea ordonanței președințiale.
Pârâta, în continuare, a invocat excepția lipsa calității procesuale pasive M. T. J., raportat la dispozițiile art. 21 din Legea nr. 215/2001, învederând că M. T.-J. nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu a emis decizia de expropriere, ci Guvernul României prin Hotărârea nr. 689/2014 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național „Varianta de ocolire T.-J.” și că pârâta nu execută lucrările de construire la varianta ocolitoare, autoritatea locală neavând nici o implicare în această investiție, nici măcar pentru emiterea autorizației de construire.
În esența, s-a arătat că nu este respectată nici condiția imperativă a caracterului temporar al ordonanței, întrucât reclamanții nu au solicitat sistarea pe o anumită perioadă, și nici caracterul urgent pe care trebuie să îl aibă o astfel de măsură, întrucât a trecut un interval de timp apreciabil de la data publicării HG nr.689/2014 în Monitorul Oficial - 26.08.2014, data emiterii autorizației de construire -14.10.2014, data începerii lucrărilor și până la introducerea cererii de sistare respectiv 07.08.2015.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.996 - 1002 din Codul de Procedură Civilă, Legea nr.255/2010, republicată și Legea nr.33/1994.
Prin notele de ședință depuse la dosar de către pârâta C. L. S.p.A Trento-Sucursala București - punct de lucru în Tg-J., s-a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei T.-J. în soluționarea cauzei de față ,raportat la dispozițiile art. 94 și 95 C.pr.civ, art.997 C. pr. civ ,coroborate cu dispozițiile art.22 și 23 din legea 255/2010, arătând că executarea lucrărilor invocate de reclamanți reprezintă un efect al unor acte de expropriere, astfel că cererea de față reprezintă de fapt o cerere de suspendare a efectelor unor acte de expropriere efectuate de o instituție centrală, respectiv CNADNR, astfel că cererea este de competența Curții de Apel C..
A invocat și excepția inadmisibilității cererii, arătând că, potrivit art. 22 alin.4 din Legea 255/2010, atât procedura de expropriere, cât și obiectivele de utilitate publică ce fac obiectul prezentei legi, nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane care invocă existența unor litigii privind posesia ori proprietatea bunului expropriat.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că reclamanții, prin înscrisurile depuse la dosar, nu au făcut dovada că terenul este suspus exproprierii, în acest sens fiind necesară administrarea de probe ce ar conduce la verificarea inclusiv a fondului dreptului invocat de reclamanți, astfel că s-ar încălca dispozițiile art. 998 alin.3 Cprciv.
S-a precizat că reclamanții nu au dovedit iminența pagubei produse și care nu s-ar mai putea repara, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 996 C.pr.civ, iar dacă s-ar considera lezați în drepturile pretinse aceștia au la îndemână promovarea unei acțiuni de drept comun la instanța competentă prin care să-și valorifice drepturile lezate, paguba despre care aceștia vorbesc putând fi reparată prin utilizarea mijloacelor legale prevăzute de Legea 255/2010.
În continuarea motivării, pârâta a arătat că reclamanții nu au făcut dovada că ar fi urmat procedura prevăzută de art. 19 alin.2 din legea 255/2010, iar urmarea pașilor prevăzuți de lege în sarcina proprietarilor expropriați nu a fost dovedită de reclamanți.
Prin sentința civilă nr. 5804/17.9.2015, pronunțată de judecătoria Tg-J., s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tg-J., competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Gorj.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că, potrivit art.. 997 C.pr.civ, cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că instanța competentă să judece în primă instanță este Tribunalul Gorj, Secția Civilă, raportat la dispozițiile art. 21 alin.1 din Legea nr. 33/1994, care arată că soluționarea cererilor de expropriere este de competența Tribunalului Județean sau a Tribunalului București în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.
Cum, în speță, fondul cauzei poate fi reprezentat de o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994 și Legea 255/2010, s-a apreciat că tribunalul este competent să soluționeze în primă instanță cererea de ordonanță președințială.
Pe rolul Tribunalului Gorj dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Prin sentința nr.328 din 23 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj.
S-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect ordonanță președințială, cu privire la reclamanții M. V. D. și M. I. R., ambii cu domiciliul în Tg-J., loc. Slobozia, ., nr. 20, jud. Gorj, și pârâții C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, b- dul D. G., nr.38, sector 1, M. Tg-J., cu sediul în municipiul Tg. J., Județul Gorj și C. L. S.p.A Trento-Sucursala București - punct de lucru în Tg-J., cu sediul în Tg-J. .. 42, jud. Gorj în favoarea judecătoriei Tg-J., județul Gorj.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat dosarul Curții de Apel C., în vederea soluționării conflictului.
La termenul de judecată din data de 23.10.2015 Tribunalul a invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială a acestei instanțe.
S-a reținut că, potrivit art. 997 c.p.c, cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului.
În speță, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de ordonanță președințială, reclamanții, potrivit principiului disponibilității reglementat de art. 9 c.p.c., s-au adresat judecătoriei Tg-J. cu o acțiune civilă având ca obiect revendicare și obligația de a face și nu cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii 255/2010, iar în cadrul acestei acțiuni instanța nu este chemată să verifice aplicarea acestor din urmă dispoziții, ci numai calitatea de proprietar a reclamanților și ocupațiunea terenului de către pârâți, astfel că fondul dreptului nu vizează procedura exproprierii.
Verificând sistemul informatic al Judecătoriei Tg-J., s-a constatat că acțiunea reclamanților a fost înregistrată sub nr._/318/2015 și are ca obiect ,, revendicare”.
Față de aceste aspecte, în raport de dispozițiile art.997 c.p.c, Tribunalul a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Gorj și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg-J..
În temeiul art.133 alin. 1 pct. 1 c.p.c s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Curții de Apel C., în temeiul art. 134 c.p.c, în vederea soluționării conflictului.
Curtea de Apel C. soluționând conflictul negativ de competență constată următoarele:
Esențial în soluționarea acestui conflict negativ de competență este a se stabili care este instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului, raportat la dispozițiile art.998 Cod pr.civilă potrivit cărora cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.
Dispoziția legală citată stabilește deci că este atrasă competența de judecată a instanței pentru cererea de ordonanță președințială de competența instanței de judecată asupra fondului dreptului, fiind subsecventă acesteia.
Cele două instanțe aflate în conflict de competență au considerat că fondul dreptului îl reprezintă Legea nr.33/1994, cererea introductivă fiind o cerere de expropriere și respectiv dreptul civil, cererea introductivă fiind o acțiune în revendicare întemeiată pe normele civile.
În funcție de actele dosarului se constată că reclamanții din cererea de ordonanță președințială au investit instanța de judecată – Judecătoria Tg.J. cu acțiune în revendicare și obligație de a face, dosar nr._/312/2015, deoarece se consideră în continuare proprietarii terenului care face obiectul revendicării dar și al ordonanței președințiale în ceea ce privește obligarea de sistare a unor lucrări efectuate de pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
Este adevărat că prin Hotărârea 689 din 19 august 2014, privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere a lucrării de utilitate publică de interes național „ Varianta de ocolire Tg.J.” și în baza Legii 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere, în Anexa 1 fiind cuprinsă și o pare din terenul proprietatea reclamanților, după cum recunosc chiar și reclamanții în acțiune.
Faptul că terenul este propus pentru expropriere nu poate duce la concluzia că acțiunea în revendicare și obligație de a face, aflată pe rolul Judecătoriei Tg.J., constituie o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii 255/2010, atât timp cât reclamanții invocă faptul că sunt proprietarii terenului respectiv, nepierzând niciodată această proprietate.
În cadrul acțiunii în revendicare se va analiza fondul dreptului și se vor compara titlurile de proprietate prezentate de părți, însă această acțiune constituie o acțiune de drept comun întemeiată pe Codul civil (art.563 Cod civil), potrivit căruia proprietarul deposedat solicită restituirea proprietății de la posesorul neproprietar.
Se va constata deci că instanța care se pronunță asupra fondului dreptului este Judecătoria Tg.J., situație în care și cererea de ordonanță președințială urmează să fie soluționată de această instanță conform art.998 Cod civil, cu respectarea cerințelor impuse de art.997 cod civil privind condițiile de admisibilitate ale acestei cereri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială formulată de reclamanții M. V. D., M. I. R., domiciliați în Tg. J., Slobozia Dr. D. Butulescu, nr. 20, jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, sector 1, .. 38, M. T. J., cu sediul în Tg. J., .. 19, jud. Gorj, C. L. S.P.A. TRENTO - SUCURSALA BUCUREȘTI - PUNCT DE LUCRU TG. J., cu sediul în Tg. J., .. 42, jud. Gorj, în favoarea Judecătoriei Tg.J..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Noiembrie 2015.
Președinte, N. D. | ||
Grefier, A. P. |
Red.jud.N.D.
Tehn.M.D.7 ex
5.11.2015
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 111/2015. Curtea de Apel... | Strămutare. Sentința nr. 142/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
