Revendicare imobiliară. Decizia nr. 648/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 648/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 648/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 648
Ședința publică de la 28 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - M. P.-P.
Judecător - E. S.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul V. I. împotriva deciziei civile nr. 708 din 17 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. V., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant V. I., asistat de avocat I.G. și intimatul pârât P. V., reprezentat de avocat C.V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, nefiind însă timbrat cu suma de 47,14 lei, precum și faptul că la data de 27.10.2015, la dosar a fost depusă întâmpinare de către intimatul pârât P. V., după care:
Avocat I.G., pentru recurentul reclamant, a depus la dosar chitanța nr._-279-0033/2015, privind contravaloarea achitării taxei judiciare de timbru. A învederat că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării.
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului:
Avocat I.G., pentru recurentul reclamant, a expus oral motivele invocate în scris, învederând că există contradicție între considerentele și dispozitivul deciziei instanței de apel, în dispozitiv sunt înscrise date de identificare ale unor imobile din altă localitate, iar linia de hotar nu există pentru că nu sunt vecine. A pus concluzii de admiterea recursului, casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
Avocat C.V., pentru intimatul pârât, a apreciat ca fiind legală și temeinică decizia pronunțată de instanța de apel, nu există nici o contradicție între considerente si dispozitivul deciziei, e doar o eroare materială, cererea de îndreptare a erorii fiind deja depusă la Judecătoria C.. A mai arătat că instanța de apel a apreciat cauza în limitele efectului devolutiv al apelului, ținând cont de motivele cu care a fost investită, apelantul a beneficiat de asistență juridică și nu a înțeles să solicite probe în faza de apel.
A pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.5263/2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul V. I. în contradictoriu cu pârâtul P. V..
S-a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantului V. I., situat în mun. C., jud. D., . A și imobilul proprietatea pârâtului P. V., situat în .. 3, pe aliniamentul punctelor 16 -18 (actualul hotar), identificat în anexa – plan de amplasament și delimitare - a raportului de expertiză judiciară topografică din ianuarie 2014, întocmit de expert D. C..
Au fost respinse capetele de cerere ale reclamantului privind revendicare și demolare gard.
A fost admisă în parte cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată și obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de
A fost obligat reclamantul să plătească d-lui expert topo D. C. diferență de onorariu în cuantum de 200 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, la data de 23.11.2012, reclamantul V. I. chemat în judecată pe pârâtul P. V., solicitând stabilirea graniței dintre proprietățile părților și obligarea pârâtului de a – i respecta proprietatea și posesia terenului pe care a acaparat-o și obligarea aceluiași de a demola și retrage gardul cu fundație de ciment, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului situat în . de Jos, T 23, P 55, jud. D., iar pârâtul deține terenul situat în partea de est a proprietății sale. Între cele două terenuri nu există linie de hotar, motiv pentru care există neînțelegeri, iar pârâtul a edificat fără autorizație un gard cu fundație de beton acaparând o fâșie din terenul reclamantului, cu lungimea de 100 m și lățimea de 1,70 m (170 mp).
Acțiunea a fost motivată în drept, pe dispozițiile art. 560, 563 și art.1528 cod civil și a fost legal timbrată.
Pârâtul P. V. a formulat întâmpinare (fila 41), în care a solicitat respingerea cererii în revendicare și desființare de construcții, cu motivarea că nu ocupă teren proprietatea pârâtului, iar limitele terenului său sunt evidențiate în mod incontestabil în documentația cadastrală.
Au fost administrate proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză judiciară topografică.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
I. Asupra cererii principale, având ca obiect grănițuirea.
Conform înscrisurilor depuse, reclamantul deține în proprietate suprafața de 1183 mp teren extravilan, situat în satul Leamna de Jos, ., . cumpărare, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1452 din 01.06.2010 (fila 7 din dosar), care a fost dezmembrat dintr-un corp mai mare, de vânzătoarea I. V.. Aceasta a dobândit la rândul său terenul prin moștenire de la fratele său, C. N., care îl dobândise prin donație de la beneficiarul reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, C. D., titularul titlului de proprietate nr. 421-1384 din data de 17.11.1994 (filele 31-32).
Pârâtul deține în proprietate terenul în suprafață de 1250 mp situat în intravilanul satului Leamna de Jos, ., parcelele 53 și 54, și învecinat terenului proprietatea reclamantului. Acest teren a fost dobândit prin cumpărare, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1174 din 22.11.2012 (fila 44 din dosar), care a fost dezmembrat dintr-un corp mai mare, de vânzătoarea C. G., teren înscris în titlul de proprietate nr. 179-_ din data de 23.09.1993 (fila 54).
Din probele administrate s-a mai reținut că linia de hotar dintre părți este delimitată prin gardul edificat deja între părți, de către pârât, pe aliniamentul punctelor de contur 16 -18 (actualul hotar), identificat în anexa – plan de amplasament și delimitare (fila 146), gard care respectă limitele proprietăților învecinate, astfel cum rezultă din raportul de expertiză judiciară topografică întocmit în cauză de expertul D. C. (filele 98-102) în ianuarie 2014, cu suplimentul ulterior (răspunsul la obiecțiuni, filele 144-148).
Astfel, expertul a arătat că pârâtul deține în fapt o supărafață de 1184 mp, față de 1183 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare, iar o parte din teren este ocupată de vecina din partea de nord a pârâtului – D. C., care a edificat gardul despărțitor parțial pe terenul reclamantului.
Raportul de expertiză cuprinzând linia de hotar identificată de expert a fost avizat de OCPI D., în ceea ce privește corectitudinea măsurătorilor.
Potrivit dispozițiilor art. 560 Cod civil (Legea nr. 287/2009 privind codul civil, aplicabil în speță, potrivit art. 5 din Legea nr. 71/2011 și art. 6 alin. 6 din Codul civil), ,,Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta”.
Art. 561 îndreptățește pe orice proprietar de a-și grănițui proprietatea sa, adică să-i fixeze linia de hotar, prin semne exterioare vizibile și de a cere vecinilor săi să procedeze în acest sens.
Această operațiune constă în verificarea titlurilor de proprietate ale vecinilor, în măsurarea proprietăților lor, în fixarea liniei despărțitoare a proprietăților vecine și punerea unui semn exterior acesteia.
Instanța de fond a apreciat că raportul de expertiză este util cauzei, în sensul art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, care se coroborează cu celelalte probe, expertul răspunzând la obiectivele stabilite de instanță, în mod complet și argumentat științific. Reclamantul nu a adus contraargumente de aceeași valoare în susținerea privind anumite greșeli ale expertului în întocmirea raportului de expertiză, obiecțiunile sale fiind subiective.
Față de concluziile expertului și înscrisurile depuse, nu mai era necesară administrarea probei testimoniale solicitate de reclamant în cererea introductivă, motiv pentru care instanța nu s-a mai pronunțat cu privire la aceasta. Nici reclamantul nu a mai solicitat aceasta, până la închiderea dezbaterilor.
S-a mai reținut că pentru terenul reclamantului s-a întocmit o documentație cadastrală ce a avut la bază sistemul de proiecție grafic (cu coordonate aproximative), ce poate avea la bază erori de măsurare, în timp ce documentația întocmită pentru terenul pârâtului este în sistem Stereografic 1970, care presupune o mai mare precizie a măsurătorilor.
Reclamantul nu a făcut dovada că documentația cadastrală a imobilului deținut de pârât este greșită.
Față de motivele de fapt și de drept expuse mai sus, a admis acțiunea de grănițuire și, pentru a pune capăt neînțelegerilor, a stabilit că linia de hotar este pe actualul hotar, pe care se află gardul despărțitor, pe aliniamentul punctelor de contur 16 -18.
II. Cu privire la cererea de revendicare, față de situația de fapt reținută mai sus și în baza probelor administrate, instanța de fond a reținut că pârâtul nu ocupă nicio suprafață din terenul proprietatea reclamantului, motiv pentru care, nefăcându-se dovada ocupației, conform art. 1169 Cod civil, a respins cererea, ca neîntemeiată.
Întrucât gardul este corect edificat, nu este întemeiată nici cererea privind demolarea și mutarea gardului edificat de pârât, motiv pentru care va fi respinsă și această cerere.
În temeiul art.276 cod procedură civilă, admițând doar parțial acțiunea, în măsura admiterii ei, a admis în parte și cererea accesorie privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, care sunt în cuantum total de 519 lei, dovedite cu chitanțele depuse la dosar. Prin urmare, a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 419 lei, cu acest titlu.
Întrucât instanța a admis în parte suplimentarea onorariului de expert cu suma de 200 lei, pe care reclamantul nu a achitat-o, deși însăși încheierea din data de 12.03.2014 este executorie în privința plății diferenței de onorariu cuvenit expertului, conform art. 213 alin.2 Cod procedură civilă, a reiterat această obligație și în prezenta sentință, obligând reclamantul să plătească d-lui expert topo D. C. diferență de onorariu în cuantum de 200 lei.
Cu privire la cererea de refacere a expertizei și motivele invocate de reclamant, formulate neprocedural în cadrul concluziilor depuse în scris după închiderea dezbaterilor, nu trebuie să fie analizate, dar, pentru a evita orice speculație ulterioară, instanța de fond a apreciat că refacerea expertizei nu este utilă, având în vedere motivul pentru care au fost respinse și obiecțiunile formulate de reclamant pe parcursul procesului.
Astfel, nu se justifică repunerea cauzei pe rol.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din data de 21.05.2014, a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea acestuia, desființarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a arătat că instanța de fond s-a pronunțat pe altceva decât s-a judecat, a respins acțiunea în revendicare pentru un teren situat în C. și a stabilit o linie de hotar care nici măcar imaginară nu poate fi, pentru că proprietățile părților din proces nu se învecinează. Din dispozitivul sentinței rezultă că părțile s-ar fi judecat pentru proprietăți din C., deși din considerente rezultă că ar fi vorba de proprietăți din satul Leamna.
Hotărârea este nelegală deoarece nu a încuviințat și administrat probele cerute, care ar fi fost utile pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Au fost respinse obiecțiunile reclamantului la expertiza topo, deși din lucrarea de cadastru făcută pentru terenul său sunt certe punctele de situare, suprafața și dimensiunile, în timp ce în lucrarea de cadastru a pârâtului există mențiunea că poziționarea terenului este incertă.
În drept au fost invocate disp. Art. 284 și urm Cpciv, art. 480 Cciv și art 1 din Primul Protocol la Convenția EDO.
Prin decizia civilă nr.798 din 17 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul V. I. împotriva sentinței civile nr.5263 din 09.04.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Unul dintre principiile care limitează regula caracterului devolutiv al apelului este tantum devolutum quantum apellantum, care este o cerință a principiului disponibilității aplicabil procesului civil, principiu ce se impune și în fața instanțelor de control judiciar, așadar și a instanței de apel.
Ca atare, conform principiului enunțat, instanța de apel, ca instanță de reformare, este chemată să cerceteze cauza doar prin raportare la motivele invocate în cererea de apel, neputându-se pronunța asupra altor motive de reformare neindicate în conținutul motivelor de apel, cu excepția motivelor de ordine publică.
În speță, Tribunalul nu a identificat existența unor motive de ordine publică și analizând motivele de reformare invocate de apelant, le-a apreciat a fi neîntemeiate.
Astfel, instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în revendicare și grănițuire a proprietăților părților situate în comuna Bucovăț, .> Instanța de fond a încuviințat în ședința publică din data de 03.04.2013 probele solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, respectiv proba cu înscrisuri, pe cea cu interogatoriul pârâtului, precum și proba cu expertiza tehnică și probele solicitate de pârât, respectiv proba cu înscrisuri, pe cea cu interogatoriul reclamantului, precum și proba cu expertiza tehnică.
În ceea ce privește proba testimonială, Tribunalul a constatat că în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat, generic, proba testimonială, fără a respecta disp. art. 112 alin.6 Cpciv, respectiv fără a indica numele și adresa martorilor.
Această modalitate de propunere a probei, lipsită de determinare, a împiedicat instanța sa verifice concludența și pertinența acesteia.
Concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul D. C. au avut la bază atât actele de proprietate ale părților cât și documentațiile cadastrale ale acestora, răspunzând obiectivelor stabilite de instanță.
Criticile apelantului vizând certitudinea poziționării terenurilor celor două părți nu pot fi primite.
Astfel, potrivit procesului verbal de recepție nr.859/2013 întocmit de OCPI D., imobilul proprietatea reclamantului, al cărui cadastru a fost întocmit în sistem de proiecție grafic, beneficiază de coordonate aproximative.
Instanța de fond a analizat pe baza acestui raport de expertiză, situația proprietăților celor două părți, respectiv terenul în suprafață de 1183 mp situat în extravilanul satului Leamna de Jos, . 23 P 55, proprietatea reclamantului și respectiv terenul în suprafață de 1250 mp situat în intravilanul satului Leamna de Jos, . 23 P 53 și 54, proprietatea pârâtului, concluzionând în sensul că pârâtul nu ocupă nicio suprafață din terenul reclamantului și stabilind linia de hotar pe aliniamentul punctelor 16-18 din schița anexă la raport (actualul hotar).
Tribunalul a apreciat că identificarea eronată din cuprinsul dispozitivului a celor două proprietăți, a căror grănițuire s-a dispus, se circumscrie unei erori materiale, ce poate fi îndreptată în procedura reglementată de disp. Art. 281 Cpciv.
Criticile apelantului potrivit cărora instanța s-a pronunțat pe altceva decât s-a cerut, nu au fost primite.
Astfel cum s-a arătat anterior, instanța de fond a analizat în considerentele sentinței apelate situația terenurilor, proprietatea celor două părți, situate în satul Leamna de Jos, în T 23, iar la stabilirea liniei de hotar a făcut trimitere la concluziile și schița anexă a raportului de expertiză întocmit de expert D. C. care, de asemenea, a identificat aceste terenuri .
Ca atare, Tribunalul a concluzionat că instanța de fond a analizat cauza în limitele investirii, mențiunile vizând situarea celor două terenuri la adresele de domiciliu ale părților constituind o eroare materială ce poate fi îndreptată la cerere sau din oficiu, iar nu un motiv de reformare a hotărârii, având în vedere dispozițiile art. 281 ind 2a Cpciv (normă legală introdusă prin art I pct. 25 Legea 202/2010).
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Tribunalul a reținut că hotărârea instanței de fond este legală, astfel încât în baza art. 296 Cod pr.civ a respins apelul ca nefondat.
În temeiul disp. Art. 274 Cpciv, constatând culpa procesuală a apelantului a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimat în cuantum de 1000 lei (reprezentând contravaloarea onorariului avocațial).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul V. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a arătat că tribunalul nu a examinat, în concret, motivele de apel formulate, s-a rezumat a reține că motivele sunt neîntemeiate, că nu au fost respectate prevederile art.112 alin.6 Cod procedură civilă privind neindicarea numelor și adreselor martorilor, iar în ultimul aliniat al pag.4 s-a reținut că expertiza a avut în vedere actele de proprietate și documentațiile cadastrale ale părților, deși expertiza efectuată nu a avut în vedere în mod corect posesia terenurilor și amplasarea fiecărei parcele..
S-a mai arătat că, deși în dispozitivul sentinței apelate este înscris greșit punctul de poziționare a terenurilor în litigiu, s-a reținut că aceasta este o greșeală materială ce poate fi corectată prin procedura prev. de art.282 și nu pe calea apelului, deci apelul a fost apreciat ca inadmisibil.
Apelantul reclamant a precizat că în mod neîntemeiat instanța de apel a apreciat ca neîntemeiat motivul referitor la faptul că s-ar fi dat altceva decât s-a cerut, deși este evident că în dispozitiv sunt înscrise date de identificare ale unor imobile din altă localitate, iar linia de hotar nu există pentru că imobilele nu sunt vecine.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct.6,7 și 8, art.312, art.480 și urm.Cod procedură civilă și Codul civil și art.1 din Primul Protocol la CEDO, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât P. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, cu cheltuieli de judecată.
Curtea, analizând decizia prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente :
Prin primul motiv de recurs, reclamantul a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate.
Din analiza apelului declarat de acesta se reține că a indicat ca motive de apel pronunțarea instanței pe altceva decât s-a judecat, respectiv a fost respinsă acțiunea în revendicare pentru un teren situat în C. și a stabilit o linie de hotar care nu poate exista, iar pe fondul cauzei a arătat că hotărârea este nelegală deoarece nu au fost încuviințate și administrate probele cerute, care ar fi fost utile pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Din analiza deciziei pronunțate în apel, se reține că au fost avute în vedere probele solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, apreciindu-se motivat asupra modalității de încuviințare și administrare de către instanța de fond a fiecăreia dintre probele solicitate.
Astfel, s-a reținut că instanța de fond a încuviințat în ședința publică din data de 03.04.2013 probele solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, respectiv proba cu înscrisuri, pe cea cu interogatoriul pârâtului, precum și proba cu expertiza tehnică și probele solicitate de pârât, respectiv proba cu înscrisuri, pe cea cu interogatoriul reclamantului, precum și proba cu expertiza tehnică.
În ceea ce privește proba testimonială, Tribunalul a constatat că în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat, generic, proba testimonială, fără a respecta disp. art. 112 alin.6 Cpciv, respectiv fără a indica numele și adresa martorilor.
Această modalitate de propunere a probei, lipsită de determinare, a împiedicat instanța sa verifice concludența și pertinența acesteia.
Concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul D. C. au avut la bază atât actele de proprietate ale părților cât și documentațiile cadastrale ale acestora, răspunzând obiectivelor stabilite de instanță.
Au fost respinse motivat și criticile apelantului reclamant privind certitudinea poziționării terenurilor celor două părți, reținându-se că identificarea eronată din cuprinsul dispozitivului a celor două proprietăți, a căror grănițuire s-a dispus, se circumscrie unei erori materiale, ce poate fi îndreptată în procedura reglementată de dispozițiile art.281 Cod procedură civilă.
Nu s-a reținut de către instanța de apel că apelul declarat de reclamant ar fi inadmisibil, întrucât în raport de obiectul cauzei – grănițuire și revendicare – precum și data înregistrării acțiunii la instanța de fond – 23.11.2012, apelul era admisibil conform dispozițiilor art.2 pct.2 din vechiul Cod de procedură civilă aplicabil în cauză, instanța de apel apreciind că motivul de apel privind identificarea eronată din cuprinsul dispozitivului a celor două proprietăți poate fi soluționat pe calea cererii de îndreptare a erorii materiale, prevăzută de art.281 Cod procedură civilă.
Părțile în litigiu dețin proprietăți vecine, iar analiza amplasamentului și limitele proprietăților au făcut obiectul expertizei topografice efectuată la instanța de fond.
Faptul că instanța de fond a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantului V. I., situată în mun.C., . A și imobilul proprietatea pârâtului P. V., situat în .. 3, pe aliniamentul punctelor 16 -18 (actualul hotar), identificat în anexa – plan de amplasament și delimitare - a raportului de expertiză judiciară topografică din ianuarie 2014, întocmit de expert D. C., nu reprezintă o eroare a instanței cu privire la obiectul acțiunii cu care a fost investită, în condițiile în care în același dispozitiv s-a făcut referire expresă la raportul de expertiză judiciară topografică din ianuarie 2014 întocmit de exp.D. C..
De altfel, în recurs s-a învederat că pe rolul instanței de fond a fost formulată o cerere de îndreptare a erorii materiale, strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.5263/9 aprilie 2014, în sensul menționării în mod corect a imobilelor deținute de părți și care au făcut obiectul grănițuirii.
Recurentul reclamant a mai invocat modul de apreciere și raportare de către instanța de apel a expertizei efectuate în cauză, motiv de recurs care face referire la probatoriul administrat de către instanța de fond și modul de interpretare a acestuia. Acesta reprezintă însă un motive de netemeinicie a hotărârilor, care vizează stabilirea unei anumite situații de fapt, ca rezultat a modului de apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză și nu poate constitui un motiv de recurs, în sensul prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, și, ca atare, nu poate fi supus examinării de către instanța de recurs.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304 pct. 1- 9 cod procedură civilă, nefiind încălcate nici dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului în baza art. 312 alin.1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art.274 Cod procedură civilă, va fi obligat recurentul reclamant la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V. I. împotriva deciziei civile nr.78 din 17 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. V..
Obligă recurentul să achite intimatului 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2015.
Președinte, M. M. | Judecător, M. P.-P. | Judecător, E. S. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.E.S.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.-04.11.2015
j.a. G.C. F.
L.A.
J.f. L.N.
| ← Strămutare. Sentința nr. 104/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Grăniţuire. Decizia nr. 682/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
