Pretenţii. Decizia nr. 5848/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5848/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 5848/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5848
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE TANIA ȚAPURIN
Judecător M. P.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul I. M. V., născut la 28.05.1960, fiul lui M. și M., deținut în P. de Maximă Siguranță C., împotriva sentinței civile nr. 31 din 22 mai 2015, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți R. V. P. - DIRECTOR P. DR. TR. S., S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, P. D. T. S., având ca obiect pretenții SUMA DE 100.000 EURO.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul reclamant I. V., lipsind intimații pârâți R. V. P. - DIRECTOR P. DR. TR. S., S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, P. D. T. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: intimații pârâți R. V. P. - DIRECTOR P. DR. TR. S., ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, P. D. T. S. au solicitat judecata în lipsă prin întâmpinări, iar intimatul pârât P. D. T. S. a solicitat amânarea cauzei pentru lipsa consilierului juridic.
Apelantul reclamant I. M. V. nu s-a opus cererii de amânare și a solicitat proba cu interogatoriul intimatului pârât R. V. P..
Curtea a respins cererea de amânare formulată de intimatul pârât P. D. T. S., ca neîntemeiată, precum și proba cu interogatoriul intimatului pârât R. V. P., ca nefiind utilă și pertinentă.
Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelantul reclamant I. M. V. a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței civile și acordarea daunelor în cuantum de 100.000 EURO.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ din data de 2.09.2014, reclamantul I. V. a chemat în judecată pe pârâții R. V. P., S. R. prin Ministerul Finanțelor, Administrația Națională a Penitenciarelor, P. D. T. S., pentru pretenții - 100.000 EURO.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în fapt, începând din data de 27 august 2014 a fost trimis pe tranzit în P. D. T. S. unde a fost încarcerat în celula nr.16, coleg de celulă fiind L. G. D.. La raportul de la orele 19 -19,30 a raportat că în celula 16 nu există apă la chiuvetă și la wc, că în celulă este un focar de infecție din cauza canalizării defecte și a defecțiunilor existente la instalațiile sanitare, existând pericol de intoxicație. Aceleași aspecte le-a relatat și la raportul de dimineață din data de 29.08.2014 orele 7-7,30.
De asemenea, a solicitat să i se permită accesul la magazinul penitenciarului între orele 10-16 din 29.08.2014 pentru a cumpăra șampon și hârtie igienică, însă nu i s-a permis.
Pentru toate acestea, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 100.000 euro.
La 13.10.2014, la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare formulată de pârâta P. D. T. S. prin care a invocat excepția netimbrării cererii întemeiată pe disp. art.16 din OUG nr.80/26.06.2013, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată întemeiată pe disp. art.9 din Legea 254/2013 iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, nefondată și nelegală pentru următoarele considerente:
Pentru acordarea daunelor solicită să se aibă în vedere că pentru acordarea acestora este necesară existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii daunelor respective, nefiind suficientă libera apreciere a reclamantului sau a instanței de judecată.
Angajarea răspunderii trebuie să aibă la bază îndeplinirea cumulativ a condițiilor privitoare la existența prejudiciului, existența faptei ilicite și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu, fapta ilicită și vinovăția celui care a săvârșit fapta ilicită.
Obligația de reparațiune ia naștere numai ca urmare a existenței unui prejudiciu iar pentru acordarea pretențiilor este necesar ca reclamantul să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate prin încălcarea prevederilor legale și pe cale de consecință, să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul.
Reclamantul nu face dovada existenței prejudiciului suferit și nu precizează care drepturi și în ce măsură i-au fost afectate prin încălcarea prevederilor legale.
În concluzie a solicitat admiterea excepțiilor invocate și respingerea cererii reclamantului ca fiind nedovedită, nefondată, nelegală, neîntemeiată și fără obiect.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art.205 N.c.pr.civ., OUG nr.80/2013.
La 10.12.2014, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare formulată de pârâtul R. P. în care au fost reluate punctual aceleași aspecte din întâmpinarea depusă de P. D. T. S..
La data de 11.02.2015 pârâtul S. R. prin Ministerul de Finanțe au depus întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond au solicitat respingerea cererii. A arătat că S. nu este ținut a răspunde pentru alte autorități publice decât dacă legea prevede în mod expres acest lucru, cum este de exemplu răspunderea pentru erorile judiciare prevăzută de art. 538-541 din Codul de procedură penală, ceea ce nu este cazul în speță.
Pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor a depus întâmpinare prin care a invocat cu aceleași argumente ca și pârâta P. D. T. S. excepțiile netimbrării și inadmisibilității acțiunii, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive în susținerea căreia a invocat faptul că reclamantul a fost deținut în P. D. T. S., penitenciar care conform HG 1849/2004 are personalitate juridică și deci răspunde personal pentru faptele sale.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece reclamantul nu a făcut dovada că ar fi suferit vreun prejudiciu și nici a unei fapte ilicite.
La termenul din 06.03.2015, instanța a respins, prin încheiere excepțiile netimbrării și inadmisibilității și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de S. R. prin Ministerul de Finanțe și Administrația Națională a Penitenciarelor.
La termenul din 15.05.2015 a fost audiat martorul propus de reclamant, L. G. D..
Prin sentința civilă nr. 31 din 22 mai 2015, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Națională a Penitenciarelor și Statului R. prin Ministerul Finanțelor și s-a respins acțiunea față de acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate.
S-a respins acțiunea privind pe reclamantul I. V., născut la 28.05.1960, fiul lui M. și M., deținut în P. de Maximă Siguranță C. și pe pârâții R. V. P., P. D. T. S., ..5, județul M.,, P. D. T. S., ..5, județul M., având ca obiect pretenții - 100.000 EURO, ca neîntemeiată.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a ANP și Statului R. prin Ministerul Finanțelor, Tribunalul a constatat că este întemeiată, pentru următoarele argumente.
Potrivit art. 36 din Codul de procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
În speță, reclamantul a solicitat despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a condițiilor de detenție din P. D. T. S.. Față de această justificare a calității procesuale a pârâților, se constată că, întra-adevăr, Administrația Națională a Penitenciarelor și S. R. prin Ministerul Finanțelor nu sunt părți ale raportului juridic obligațional, nefiind persoanele care să fi săvârșit faptele ilicite imputate de reclamant.
De asemenea, s-a mai reținut că P. D. T. S., are conform HG 1849/2004 personalitate juridică și deci răspunde personal pentru faptele sale, nefiind prepus al pârâtului ANP, iar în ceea ce privește S. R. nu există o dispoziție expresă care să-l oblige la repararea prejudiciului invocat de reclamant.
Cu privire la fondul pretențiilor, s-a reținut că reclamantul I. V. a fost arestat în data de 24.03.2012, depus în P. D. T. S. la 04.05.2012, iar din 10.05.2012 a fost transferat la P. C.. În perioada 27.08._14, când reclamantul invocă tortura și relele tratamente la care a fost supus datorită condițiilor de detenție, s-a aflat în custodia P. D. T. S., în regim de tranzit justificat de procesele ce le avea pe rol la Judecătoria D. T. S.. A fost cazat în camera nr. 16 din cadrul Secției a-II- a E, fiind coleg de celulă cu martorul L. G. D..
Potrivit art. 1357 din Codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu, printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Textul de lege stabilește condițiile răspunderii civile delictuale, și anume: existența unui prejudiciu, fapta ilicită, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția celui care a săvârșit fapta cauzatoare de prejudicii.
În speță, Tribunalul a apreciat, în baza probelor administrate, că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana pârâților.
Astfel, reclamantul se plânge că în camera în care a fost cazat era un focar de infecție datorită lipsei apei pentru toaletă, iar instalațiile sanitare erau defecte. De asemenea, a mai invocat
că a fost mușcat de insecte în cameră, dar și că nu aveau apă potabilă la chiuveta din cameră.
Afirmațiile reclamantului sunt contrazise de martorul L. G. D., care a precizat că în perioada în care a fost deținut în P. D. T. S. a fost coleg de cameră cu reclamantul I. V.. În legătură cu condițiile materiale din cameră, a arătat martorul, își aduce aminte că existau grupuri sanitare în cameră, respectiv chiuvetă, wc-ul, duș, iar toate acestea erau funcționale existând apă astfel că puteai să le folosești. În cameră existau obiecte necesare pentru igienă aduse de deținuți, iar conductele de la canalizare nu erau sparte.
Din înscrisurile depuse de pârâta P. D. T. S. rezultă că periodic, inclusiv înainte - luna iulie dar și după sesizarea reclamantului - luna septembrie, au fost efectuate deratizări. Condițiile igienico-sanitare, calitatea apei și a hranei au făcut obiectul și unei anchete dispuse de Avocatul Poporului ce s-a realizat la data de 29.01.2015, din procesul verbal încheiat cu acea ocazie nerezultând deficiențele sesizate de reclamant.
Față de cele expuse, a fost respinsă acțiunea formulată de I. V. ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate în raport cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, respectiv ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței reclamantul I. V. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel reclamantul a reiterat susținerile din cererea introductivă, pretinzând că relele tratamente la care a fost supus s-au datorat condițiilor de detenție, fiind încarcerat într-o încăpere în care instalațiile sanitare erau defecte, iar pe de altă parte, datorită neefectuării deratizării și dezinsecției, în cameră erau șobolani și insecte.
A arătat că răspunzători pentru prejudiciul suferit sunt atât P. Dr.Tr.S., reprezentat prin director, care a acționat în complicitate cu medicul penitenciarului, cât și Administrația Națională a Penitenciarelor și S. R. prin Ministerul Finanțelor.
Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că, așa cum a reținut prima instanță, nu are calitate procesuală în cauză.
P. D. Tr.S. a depus întâmpinare, motivând că, potrivit probelor administrate, au fost asigurate toate condițiile igienico-sanitare în locul de deținere și ca atare nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Și pârâtul R. P. – directorul Penitenciarului a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea apelului.
Examinând criticile invocate se constată nefondat apelul, pentru următoarele considerente:
În ce privește pe pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și S. R. prin Ministerul Finanțelor, Tribunalul M. a reținut întemeiat că nu au calitate procesuală pasivă.
Acțiunea promovată de reclamant, pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin atingerea drepturilor sale, datorată condițiilor din camera de detenție, este o acțiune în răspundere delictuală, pentru fapta proprie, presupunând existența unui raport juridic între persoana vătămată și cel care, prin fapta sa, a produs acestuia vătămarea (art.1349 și 1357 Cod civil).
Reprezentând una din condițiile prevăzute de art.32 alin.(1) Cod pr. civilă pentru exercitarea acțiunii civile, calitatea procesuală rezultă, conform art.36 Cod pr. Civilă, din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Or, acțiune reclamantului decurge din raportul juridic cu P. Dr.Tr.S. care, conform HG 1844/2004 are personalitate juridică proprie și drept urmare, răspunde pentru faptele sale, între reclamant și Administrația Națională a Penitenciarelor, respectiv S. R., neexistând un raport juridic litigios, care să atragă răspunderea delictuală a acestora.
Așadar, criticile invocate de apelant sub acest aspect sunt nefondate.
Pe fondul cauzei, prima instanță a analizat corect condițiile răspunderii civile delictuale directe.
Art.1349 cod civil instituie în alin.(1) obligația oricărei persoane de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și de a nu aduce atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, prevăzând în alin(2) că persoana care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Reglementând răspunderea civilă delictuală directă, art.1357 Cod civil, potrivit căruia cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, instituie condițiile antrenării răspunderii, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția celui chemat să răspundă.
Fapta ilicită reprezintă faptul generator de răspundere, persoana ce se consideră prejudiciată fiind ținută să facă dovada că prejudiciul suferit este consecința săvârșirii cu vinovăție a unei fapte ilicite de către persoana responsabilă.
Element obiectiv al răspunderii delictuale, fapta ilicită este acea acțiune sau inacțiune prin care s-a adus atingere drepturilor subiective ale altor persoane sau intereselor lor legitime, de natură a le crea prejudicii, iar caracterul ilicit se stabilește în raport de regulile generale de comportament instituite în societate prin dispoziții legale și norme morale.
Pretinsa faptă ilicită invocată de reclamant în cauză constă în neluarea măsurilor necesare de către P. Dr.Tr.S., prin conducerea sa, pentru a se asigura condițiile igienico-sanitare corespunzătoare la locul de detenție, respectiv repararea instalațiilor sanitare, măsuri de dezinsecție și deratizare pentru înlăturarea insectelor și șobolanilor.
Din probele administrate se reține că reclamantul s-a aflat în custodia Penitenciarului Dr.Tr.S. în perioada 04.05._12, în regim de tranzit, fiind cazat în celulă cu deținutul L. G. D. care, fiind audiat ca martor a relatat că, pe perioada celor 5 zile cât a fost coleg de celulă cu reclamantul instalațiile sanitare au fost în stare de funcționare, în permanență s-a asigurat apă curentă, iar conductele de canalizare nu au suferit avarii.
Totodată, la dosar s-au depus atât înscrisuri din care rezultă că în mod periodic în penitenciar s-au făcut deratizări, dar și procesul verbal încheiat în urma anchetei efectuată de Avocatul Poporului la data de 29.01.2015, în ale cărui concluzii s-a consemnat că nu s-au constatat deficiențe referitoare la condițiile igienico-sanitare, calitatea apei și a hranei.
În consecință, întrucât nu s-a făcut dovada existenței faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, cerință prevăzută de art. 1357 Cod civil, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâților, astfel încât întemeiat prima instanță a respins acțiunea.
Față de aceste considerente apelul este nefondat și urmează să fie respins, conform art.480 alin.(1) Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul I. M. V., născut la 28.05.1960, fiul lui M. și M., deținut în P. de Maximă Siguranță C., împotriva sentinței civile nr. 31 din 22 mai 2015, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți R. V. P. - DIRECTOR P. DR. TR. S., S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, P. D. T. S..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2015.
Președinte, T. Ț. | Judecător, M. P. | |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.6 ex
J.f.C.E.C.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 5843/2015. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 103/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
