Conflict de competenţă. Sentința nr. 50/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 50/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 793/54/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 50
Ședința din Camera de Consiliu de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: - P. B.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria C. și Tribunalul Dol, în soluționarea cauzei privind pe reclamanta S.C. ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE - C.F.R. IRLU, cu sediul în București, b.dul D. G., nr. 38, sector 1 reprezentată prin administrator judiciar FIVE SPRL, cu sediul în București, ., nr. 33A, sector 1, cod poștal_ și pe pârâtul D. M., cu domiciliul în C., .. 83, ., ..
La apelul nominal au lipsind reclamanta S.C. ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE - C.F.R. IRLU reprezentată prin administrator judiciar FIVE SPRL și pârâtul D. M..
Procedura legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art. 135 alin. 4 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări asupra conflictului negativ de competență.
CURTEA:
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data 22.08.2014, reclamanta . LOCOMOTIVE SI UTILAJE-CFR IRLU SA a chemat în judecată pârâtul D. M., solicitând instantei obligarea acestuia la restituirea sumei de 3019 lei cu titlu de sumă nedatorată și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că prin sentința nr.3397/2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr_/63/2012, reclamanta a fost obligată la plata drepturilor solicitate de pârât, hotărâre rămasă definitivă și executorie în conformitate cu art 274 Codul Muncii.
In temeiul art.622 din NCPC, reclamanta a achitat în mod voluntar pârâtului D. M. suma de 2712 lei conform OP nr.324/28.06.2013.
Împotriva sentinței menționate, s-a declarat recurs care a fost admis prin Decizia nr.7831/2013 pronunțată de Curtea de Apel C., astfel că titlul executoriu în temeiul căruia au fost executate aceste drepturi bănești a fost desființat în parte, astfel că nu mai există temei legal pentru plata efectuată pârâtului.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1341 Cod civil, art.256 și următoarele din Codul muncii.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
A depus la dosar în copie sentința nr.3397/2013, decizia nr.7831/2013, fluturaș de salariu, OP nr 324/28.06.2013, borderou, adresa emisă de FIVE SPRL.
La data de 22.12.2014, pârâtul D. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru considerentul că reclamanta i-a achitat drepturile salariale cuvenite în baza contractului individual de muncă încheiat cu pârâta și a contractului Colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar înregistrat sub nr 2836/28.12.2006 și CCM unic la nivel de ramură Transporturi pe anii 2008 – 2010, a contractelor colective de muncă la nivel de unitate.
În ședința publică din 21.01.2015, instanța a invocat din oficiu, excepția de necompetență materială a Tribunalului D..
Prin sentința nr. 289 din data de 21 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului D..
S-a declinat competența soluționării cererii formulată de reclamanta . LOCOMOTIVE SI UTILAJE- IRLU SA cu sediul în București, .. 38, sector 1 în contradictoriu cu pârâtul D. M., având CNP_, cu domiciliul în C., ..83, ., ., în favoarea Judecătoriei C..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
În ședința publică din 21.01.2015, instanța a invocat din oficiu, excepția de necompetență materială a Tribunalului D..
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art.723 alin.1 Cod procedură civilă, atunci când instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat se va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării.
A.. 2 al aceluiași articol reglementează situația în care instanța care a desființat hotărârea executată și a dispus rejudecarea în fond a procesului, dar nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, stabilind că această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul.
In sfârșit, alin. 3 al art. 723Cod procedură civilă prevede că, dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin.1 și alin.2, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii.
In cauză, repunerea în situația anterioară a fost solicitată de către reclamantă în condițiile art. 723 Cod procedură civilă .
Titlul în baza căruia a fost făcută executarea și care, ulterior, a fost desființat este o hotărâre judecătorească dată în materia conflictelor de muncă.
Obiectul executării silite l-a constituit o sumă de bani constând în drepturi salariale .
De vreme ce restabilirea situației anterioare executării a fost cerută pe cale principală, raportul juridic dedus judecății nu mai păstrează natura aceluia în baza căruia s-a emis titlul executoriu.
Pretenția concretă a reclamantei, în cererea de repunere în situația anterioară, adică obiectul cererii îl constituie o sumă de bani care nu mai are ca temei drepturile sau obligațiile salariale ale părților. Instanța este sesizată cu analiza unui raport juridic nou, de sine stătător, respectiv acela la baza căruia stă executarea unui titlu desființat și care nu împrumută nimic din particularitățile raportului juridic ce a format obiectul litigiului finalizat prin titlul executoriu desființat.
Față de cele ce preced, în speță, sintagma „instanța judecătorească competentă potrivit legii" cuprinsă în art. 723 alin. 3 Cod procedură civilă trebuie înțeleasă în sensul că are în vedere instanța a cărei competență materială de primă instanță se determină în funcție de criteriul valorii obiectului cererii de chemare în judecată.
Această interpretare a fost dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 5/12.03.2012 prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că "instanța judecătorească competentă potrivit legii să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria.
Prin urmare, instanța a apreciat competența materială de soluționare a cererii ca aparținând Judecătoriei C., în raza căreia se află domiciliul pârâtului, astfel încât în baza art. 132 alin 3 cod procedură civilă a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 14.04.2015, reclamanta a solicitat respingerea apărărilor formulate și argumentelor invocate prin întâmpinare și admiterea cererii formulată de către reclamantă, astfel cum a fost formulată.
Reclamanta a susținut, în esență, că obligația de plată stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3397/2013 a fost executată integral, de bună-voie (plata s-a efectuat prin O.P. nr. 324/28.06.2013), în urma cererii formulată de către pârât, astfel cum rezultă și din statul de plată pe anul 2013.
Totodată, reclamanta a mai arătat că temeiul de drept al cererii de chemare în judecată este reprezentat de dispozițiile art. 1341 Cod civil, astfel că nu poate fi considerată cerere privind întoarcerea executării.
Prin sentința civilă nr. 5492 din data de 27 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria C. – Secția Civilă s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată din oficiu.
S-a declinat competenta de soluționare a cauzei formulată de reclamanta S.C. ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE - C.F.R. IRLU S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1 în contradictoriu cu pârâtul D. M., domiciliat în C., .. 83, ., ., în favoarea Tribunalului D. – Secția Conflicte de muncă și Asigurări Sociale.
S- a constatat ivit conflictul de competență. A fost suspendată din oficiu judecarea cauzei și s-a înaintat dosarul către Curtea de Apel C. pentru a hotărî asupra conflictului.
Pentru a pronunța această sentință, analizând cu prioritate, conform art. 248 alin. 1 N.C.p.c., excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată din oficiu, instanța a constatat următoarele:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE - C.F.R. IRLU S.A. a solicitat obligarea pârâtului D. M. la plata sumei de 3019 lei reprezentând drepturi bănești încasate necuvenit și care au fost achitate pârâtului în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3397/2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sentința ce a fost modificată de către Curtea de Apel C. care prin decizia nr. 7831/2013 a respins acțiunea promovată de reclamantul D. M..
În drept, reclamanta a înțeles să invoce dispozițiile art. 1341 C.civ. art. 256 alin. 1 și art. 257-259 C. muncii, iar prin precizarea depusă la data de 10.04.2015 reclamanta a arătat că cererea de chemare în judecată se referă la plata nedatorată, întemeiată pe dispozițiile art. 1341 Cod civil, art. 256 alin. 1, art. 257-259 Codul muncii și nu la întoarcerea executării silite.
Din înscrisurile aflate la dosarul nr._/63/2014 al Tribunalului D. - Secția C.M.A.S s-a reținut că prin ordinul de plată nr. 324/28.06.2013, reclamanta i-a achitat pârâtului drepturi bănești datorate în temeiul hotărârii judecătorești. Această plată este voluntară și anterioară desființării sentinței civile nr. 3397/2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
S-a reținut că, inițial prin sentința civilă nr. 3397/2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, S.C. ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE - C.F.R. IRLU S.A. a fost obligată să-i achite angajatului său D. M. salariul suplimentar pentru anii 2009-2010 și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. 2009-2010, P. 2010 și Ziua Feroviarului 2010.
Pentru executarea obligației stabilite în această hotărâre judecătorească ce constituia titlul executoriu, angajatorul i-a achitat voluntar suma de 2712 lei, care actualizată cu dobânda legală și rata inflației are în prezent valoarea de 3286 lei.
Temeiul restituirii acestor sume îl reprezintă art. 256 alin. 1 C.muncii conform căruia "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie", acestea fiind normele speciale în materia restituirii în caz de plată nedatorată, dispozițiile art. 1341 N.C.civ. reprezentând normele de drept comun ce reglementează plata nedatorată.
În speță, față de temeiul juridic invocat de parte, dar și față de motivarea în fapt și situația concretă rezultată din înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată, instanța a constatat că pretențiile reclamantei derivă din plata voluntară a unor drepturi bănești în baza raporturilor de muncă existente între părți.
Prin urmare, instanța a apreciat că dispozițiile art. 722 -723 N.C.p.c nu pot constitui temei al cererii de restituire promovată de reclamantă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 650(1) Cod de procedură civilă "instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
În cauza dedusă judecății instanța a constatat că nu a fost nevoie de concursul executorului judecătoresc astfel că, nu este îndeplinită condiția prevăzută de lege. Norma folosește sintagma "care face executarea" și nu "care este competent să facă executarea."
Pe de altă parte, competența instanței de executare este cea prevăzută de art. 650 alin.2 Cod de procedură civilă respectiv: soluționează cererile de încuviințare a executării silite; contestațiile la executare (înțeleasă tot ca executare silită!); orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Astfel, în speță, nu este vorba despre o executare silită, ci despre o veritabilă acțiune în pretenții derivate din raporturi de muncă, astfel că nu judecătoria este competentă să judece pricina.
Este adevărat că potrivit art. 723(3) C. proc. civ "dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile ali,n (1) – de către instanța de control judiciar la cererea celui interesat- și (2)- de către instanța care rejudecă fondul – cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare…" ale cărei competențe sunt, însă cele prevăzute de art. 650 alin (2)
Însă, cel îndreptățit, respectiv reclamantul din prezenta cauză s-a adresat instanței nu cu o cerere privind restabilirea situației anterioare, ci cu o cerere în pretenții.
Acesta cunoștea sau nu că restabilirea situației anterioare nu subsuma și reactualizarea creanței și dobânda aferentă, astfel că, în mod corect acțiunea a fost calificată în momentul înregistrării ca fiind o acțiune în pretenții, calificare pe care reclamantul a menținut-o și prin precizarea depusă la data de 14.04.2015.
Revenind la dispozițiile art. 722 Cod de procedură civilă instanța care desființează titlul se pronunță și asupra cererii de restabilire a situației anterioare, înțeleasă ca o cerere incidentală și subsecventă, ce urmează regimul juridic al cererii principale constând în desființarea titlului, iar în cauza dedusă judecății, instanța de control judiciar a desființat titlul, dar nu a dispus restabilirea situației anterioare pentru că nici nu s-a formulat o asemenea cerere, nu a dispus nici rejudecarea cauzei pe fond astfel că restabilirea situației anterioare de către instanța de fond nu mai este posibilă.
Astfel, dacă îndestularea creditorului nu este posibilă printr-o hotărâre care să dispună restabilirea situației anterioare, ea este posibilă printr-o acțiune distinctă la care, de altfel, reclamantul având și calitatea de creditor, a recurs în prezenta cauză.
Pe de altă parte, cu excepția prevederilor art. 622, alin. (1) Cod de procedură civilă care statuează că "obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie" , întreaga legislație cuprinsă în Cartea a V-A a Codului de procedură - Despre executarea silită - privește executarea în care creditorul apelează la concursul autorităților statale pentru satisfacerea drepturilor sale prin executarea obligațiilor debitorului în mod silit., coercitiv.
În cauza dedusă judecății nu s-a pus, vreodată, problema refuzului societății de a executa hotărârea judecătorească, executorie prin voința legii, aceasta și-a executat voluntar obligația, nefiind așadar, necesar a se recurge la instituțiile de drept ce se raportează generic la executarea silită.
În condițiile în care titlul a fost desființat, repunerea în situația anterioară nu poate opera cu instituția întoarcerii executării (silite!) pentru că, pur și simplu, în cauză nu fost vorba despre o asemenea executare.
Nu s-a putu reține aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 5/2012, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție având în vedere că prin această decizie s-a stabilit competența de soluționare în favoarea judecătoriei în ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, ori în cauză pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 2944/26.03.2013 nu a fost declanșată procedura executării silite, plata fiind efectuată voluntar de către reclamantă prin ordinul de plată depus la dosar.
Pe aceste considerente instanța a constatat că, în cauză nu este vorba despre o întoarcere a executării silite ci o acțiune în pretenții care își are cauza (temeiul juridic!) în acte fapte și împrejurări ce se circumscriu normelor de dreptul muncii.
Calificarea unui conflict ca având natura juridică a unui conflict de muncă, supus, pe cale de consecință, jurisdicției muncii, depinde de măsura în care acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile din legislația muncii. În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 256 alin. 1 din C.muncii, în conformitate cu care salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Sumele de bani încasate de pârât în baza Sentinței civile nr. 3397/2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale au reprezentat drepturi salariale rezultate din raporturile de muncă dintre acesta și reclamantă, raporturi guvernate de legislația muncii.
Reclamanta nu a formulat în cauză o acțiune de întoarcere a executării, ci a indicat expres în cuprinsul cererii de chemare în judecată că solicită restituirea unor sume pe care le-a achitat voluntar pârâtului, ce este angajatul său, dar care în prezent sunt nedatorate, instanța neputând proceda la modificarea cererii în condițiile în care partea insistă în soluționarea cererii astfel cum a fost formulată.
Cum potrivit art. 1 lit. n din Legea 62/2011 conflictul de muncă reprezintă conflictul dintre angajați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă sau de serviciu, rezultă că și prezentul litigiu prin care angajatorul solicită restituirea de la angajat a sumelor reprezentând drepturi salariale pe care i le-a achitat voluntar, are natura juridică a unui conflict de muncă.
În privința competenței materiale de soluționare a conflictelor de muncă, instanța reține că potrivit art. 208 din Legea 62/2011 conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal.
Față de considerentele expuse mai sus, fiind în prezența unei competențe materiale reglementate de norme de ordine publică, instanța a apreciat că nu este competentă material să soluționeze un conflict de muncă, astfel că a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Întrucât Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în favoarea căruia urmează a se declina competența de soluționare a cauzei și-a declinat la rândul său competența în favoare prezentei instanței, în temeiul art. 133 alin. 1 pct. 2 N.C.p.c., s-a constatat ivit conflictul de competență între Judecătoria C. și Tribunalul D.– Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, cu privire la soluționarea prezentei cauze.
În temeiul art. 134 N.C.p.c., va constata suspendată de drept judecata cauzei.
În temeiul art. 135 alin. 1 N.C.p.c. s-a înaintat dosarul nr._ al Judecătoriei C. către Curtea de Apel C., instanța superioară comună, în vederea soluționării conflictului.
În vederea soluționării conflictului negativ de competență cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. - Secția I Civilă sub nr._ .
Statuând asupra conflictului negativ de competență cu care a fost sesizată, Curtea apreciază că, în speță, competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține Judecătoriei C., pentru considerentele ce vor fi expuse.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 723 alin.3 din noul Cod de pr. civilă. Potrivit acestora „dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin.1 și 2, cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare. Judecata se va face de urgență și cu precădere, hotărârea fiind supusă numai apelului”.
Curtea apreciază că prevederile art. 723 Cod pr. civilă sunt aplicabile ori de câte ori se solicită resituirea prestațiilor făcute în temeiul unui titlu executoriu; nu prezintă relevanță dacă executarea a fost una benevolă sau pe cale silită. Este adevărat că normele legale referitoare la întoarcerea executării au fost înserate în Cartea a V-a din Cod, care se referă la executarea silită; se apreciază, însă, că nu există argumente care să justifice aplicarea unui regim juridic diferit situațiilor de întoarcere a executării care derivă dintr-o executare de bună voie a unui titlu executoriu în raport cu regimul juridic aplicabil atunci când executarea titlului executoriu s-a făcut silit. Îndeplinirea de bună voie a obligațiilor stipulate într-un titlu executoriu se circumscrie tot etapei de finalizare a unui litigiu; faptul că această executare s-a realizat fără a fi implicată forța coercitivă a organelor abilitate nu justifică crearea unui regim juridic diferit pentru soluționarea cererilor prin care se solicită restituirea plății făcută de bună voie dar în baza unui titlu executoriu.
În această interpretare, în situația în care reclamanta din litigiul de față ar fi cerut instanței de recurs (care a desființat titlul executoriu) ca, odată cu soluționarea recursului, să dispună și întoarcerea executării (în temeiul art. 723 alin. 1) aceasta era competentă să soluționeze cererea, neputând invoca inaplicabilitatea dispozițiilor legale menționate cu argumentul că executarea s-a făcut de bună voie și că aceste dispoziții ar fi incidente doar în cazul în care executarea s-a făcut silit. A aprecia altfel ar echivala cu îngreunarea situației procesuale a celor care execută de bună voie un titlu executoriu în raport cu cei care refuză executarea (fiind necesar ca aceasta să se realizeze silit).
Nu sunt incidente în cauză prevederile art. 256 din Codul muncii, cum greșit a apreciat Judecătoria C.. Aceste dispoziții constituie cadrul procesual general de urmat (acțiunea în răspundere patrimonială) pentru recuperarea unui prejudiciu suferit de angajator ca urmare a efectuării unei plăți nedatorate. Prevederile art. 722 – 725 din noul Cod de pr civilă reprezintă norme speciale de procedură (în raport cu cele din art 256 Codul muncii), aplicabile ori de câte ori plata nedatorată s-a făcut în baza unui titlu executoriu.
În raport de cele expuse, în temeiul art.135 Cod pr. civilă, va fi stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE - C.F.R. IRLU, cu sediul în București, b.dul D. G., nr. 38, sector 1 reprezentată prin administrator judiciar FIVE SPRL, cu sediul în București, ., nr. 33A, sector 1, cod poștal_ și pe pârâtul D. M., cu domiciliul în C., .. 83, ., ., în favoarea Judecătoriei C..
Sentință definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 iunie 2015.
Președinte, P. B. | ||
Grefier, S. C. |
Red.jud.P.B.
Tehn. S.C. 4 ex.
15.06.2015
| ← Cereri. Sentința nr. 52/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
