Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 400/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 400/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 32436/215/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 400
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul intimat M. P. prin P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 359 din 23 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D.-Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele petente S. M. și S. N., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic K. A. pentru recurentul intimat M. P. prin P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimata petentă S. N. personal și asistată de avocat R. V. și intimata petentă S. M. reprezentată de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termen, după care;
Reprezentantul recurentului intimat a învederat instanței că a primit delegația pe fax cu o zi înainte de termenul de judecată și a solicitat acordarea unui termen pentru pregătirea apărării.
Apărătorul intimatelor petente s-a opus la amânarea cauzei pentru motivul invocat.
Instanța a respins cererea de amânare formulată de consilier juridic K. A. pentru recurentul intimat M. P. prin P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că recursul a fost declarat de partea care solicită amânarea, iar în etapa procesuală anterioară actualul recurent a fost reprezentat de același consilier juridic. Pe de altă parte în recurs nu pot fi aduse critici noi în discuție în afara celor expuse expres în recurs de recurent și a celor de ordine publică.
Reprezentantul recurentului intimat a solicitat lăsarea dosarului la a doua strigare pentru observare.
Instanța a lăsat dosarul la a doua strigare pentru a da posibilitate reprezentantului recurentului intimat să-l observe.
La a doua strigare au răspuns răspuns consilier juridic K. A. pentru recurentul intimat M. P. prin P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimata petentă S. N. personal și asistată de avocat R. V. și intimata petentă S. M. reprezentată de același avocat.
Instanța apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Consilier juridic K. A., pentru recurentul intimat M. P. prin P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a susținut lipsa calității procesuale pasive a intimatului, precizând că sechestrul asigurator a fost instituit de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial D. și că procedura prevăzută de Legea 7/1996 are caracter necontencios.
Pe fondul cauzei a pus concluzii de respingere a acțiunii ca inadmisibilă.
A arătat că ordonanța prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor proprietatea inculpatei S. N. este suficientă pentru a conferi legalitate notării acestei măsuri și că până în prezent această măsură nu a fost desființată. A depus decizia penală nr. 1012 din 05.12.2007, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._ . Ca practică în materie de carte funciară a depus decizia nr. 4644 din 30.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția I Civilă, în dosarul nr._/215/2009.
S-a mai precizat că sechestrul asigurator nu poate fi radiat decât în ipoteza în care se va ridica prin intermediul procedurii judiciare prevăzute de art. 250 NCPP.
Avocat R. V., pentru intimatele petente S. M. și S. N., a solicitat respingerea excepției calității procesuale pasive a intimatului și respingerea recursului.
A susținut că motivele invocate sunt motive de netemeinicie.
S-a arătat că terenul arabil extravilan situat în ., nu figurează în procesul verbal din 07 februarie 2007 astfel că petenta S. N. poate dispune de el.
Instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor proprietatea petentei S. N. nu este suficient pentru a conferi legalitate notării măsurii asupra terenului menționat, dat fiind că prin ordonanță s-a stabilit obligația individualizării bunurilor ce formează obiectul sechestrului.
S-a precizat că situația de drept este specifică acțiunii în rectificare, radierea având un caracter subsidiar, iar acțiunea principală este plângere împotriva încheierii d ecarte funciară.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecatoriei C. la data de 07.12.2012, sub nr._ , petentele S. M. și S. N. au formulat plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr._ emisă de registratorul-șef în dosarul nr._/15.06.2012 al OCPI D.- Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară D..
În motivare, petentele au arătat că prin contractul de donație autentificat sub nr. 910 din 15.05.2012 de BNP I. V. F., petenta S. N., în calitate de donatoare, a dispus cu titlu gratuit, în favoarea petentei S. M. asupra nudei proprietăți pentru mai multe imobile proprietatea sa, înscrise în Cartea Funciară a localității Pielești.
BNP I. V. F. a solicitat întabularea dreptului de proprietate pentru S. M. în Cartea Funciară și notarea dreptului de uzufruct pentru S. N., solicitându-se totodată rectificarea cărții funciare, ca urmare a faptului că pentru unul dintre terenurile donate, respectiv cel cu număr cadastral 871 în suprafață de 14.552 mp, în mod eronat s-a notat un sechestru asigurător în favoarea Ministerului P. –P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Au precizat petentele că solicitarea a fost soluționată nefavorabil prin încheierea de respingere nr._ dată în dosarul nr._/16.05.2012 al OCPI D.- Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D..
Prin sentința civilă_/25.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă plângerea formulată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel petentele S. N. și S. M. iar prin decizia civilă nr.302 din 23 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D., a fost respins apelul.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, petentele S. M. și S. N..
Prin decizia civilă nr.1570/17.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost admis recursul, s-a casat decizia din apel și s-a trimis cauza spre rejudecarea acestei căi de atac.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a arătat că premisa litigiului nu consta in aprecierea valabilității ori a nevalabilității măsurii sechestrului asigurator aplicat de organele de urmărire penală pentru a fi incidente, cum intimata pretinde, dispozițiile art. 250 NCPP (art. 168 CPP) privitoare la contestarea masurilor asiguratorii.
Din contra, atât cererea adresata OCPI, cat si caile de atac declanșate împotriva încheierii de carte funciara pun in discuție aspecte legate doar de eronata notare a măsurii sechestrului, derivata din neaplicarea sa asupra unuia dintre bunurile ce se doresc a fi înstrăinate, învederându-se constant faptul ca terenul cu număr cadastral 871 în suprafață de_ mp nu a făcut obiect al acesteia.
S-a apreciat ca fiind corecta susținerea potrivit căreia înlăturarea mențiunilor din cartea funciara privind sechestrul asupra unui bun nu se poate realiza pe calea îndreptării erorii materiale, căci erorile vizate de art. 53 din Legea nr. 7/1996 sunt simple greșeli materiale sau omisiuni în legătură cu numele proprietarilor, numerele topografice sau cadastrale si adresa de situare a imobilelor, erori care nu se regăsesc in prezenta cauza.
Curtea a stabilit că în soluționarea cererii adresate OCPI, cat si in procedura declanșată în fața instanței de judecata, era necesar a se stabili finalitatea dorita de partea interesata, conținutul cererii iar scopul procedurii consta in rectificarea cărții funciare, respectiv radierea măsurii sechestrului pretins a fi notata in mod eronat asupra unui bun.
Prin urmare, s-a concluzionat că se impune analizarea aspectelor de fond deduse judecății si care nu au fost supuse cenzurii niciunei instanțe, atât judecata în prima instanță cât și cea în apel fiind în mod greșit limitate la verificarea aspectelor procedurale considerat a fi incidente în cauză.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D.-Secția I Civilă cu prim termen la 26.01.2015.
Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către intimatul M. P., prin P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și prin decizia civilă 359 din 23 februarie 2015 a Tribunalului D. s-a admis apelul formulat împotriva sentinței civile nr._/25.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. .
S-a schimbat sentința și s-a admis plângerea formulată de petentele S. M. și S. N. în contradictoriu cu intimatul M. P. prin P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a admis cererea de reexaminare înregistrată sub nr._/15.06.2012 la O.C.P.I. D..
S-au anulat încheierile nr._/29.05.2012 (dosar nr._/2012) și nr._/23.08.2012 (dosar nr._/2012), emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D..
S-au admis cererile de înscriere drepturi și rectificare carte funciară, formulate de petentele S. M. și S. N. prin mandatar B.N.P. I. V. F., înregistrate la O.C.P.I. D. sub nr._/16.05.2012.
S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate (nuda proprietate) în favoarea petentei S. M. în Partea a II-a ("Foaie de proprietate") a cărții funciare nr._ (provenită din conversia pe hârtie a cărții funciare nr. 647) a loc. Pielești, cu privire la imobilul - teren arabil extravilan în suprafață de 14.552 m.p. din act și 14.600 m.p. din măsurători, situat în com. Pielești, ., în T 50, P 33, având număr cadastral 871.
S-a dispus înscrierea dreptului de uzufruct în favoarea petentei S. N. în Partea a III-a ("Foaie de sarcini") a cărții funciare nr._ (provenită din conversia pe hârtie a cărții funciare nr. 647) a loc. Pielești, cu privire la imobilul - teren arabil extravilan în suprafață de 14.552 m.p. din act și 14.600 m.p. din măsurători, situat în ., în T 50, P 33, având număr cadastral 871.
S-a dispus rectificarea cărții funciare nr._ (provenită din conversia pe hârtie a cărții funciare nr. 647) a loc. Pielești, în sensul că se va radia din Partea a III-a ("Foaie de sarcini") sechestrul asigurător înscris în favoarea Ministerului P. prin P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție asupra imobilului - teren arabil extravilan în suprafață de 14.552 m.p. din act și 14.600 m.p. din măsurători, situat în com. Pielești, ., în T 50, P 33, având număr cadastral 871.
S-a dispus dispune comunicarea hotărârii către O.C.P.I. D., în situația în care va rămâne irevocabilă, conform art. 31 alin. 6 din Legea nr. 7/1996 rep.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin Încheierea nr._ din data de 16.05.2012 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D.- Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C. s-a respins capătul de cerere privind radierea sechestrului și întabularea dreptului de proprietate și a dreptului de uzufruct în baza contractului de donație autentificat sub nr. 910 din 15.05.2012, imobilul fiind sechestrat, astfel că aceasta constituie o piedică la înstrăinare.
Tribunalul a constatat că în mod greșit a fost calificată cererea inițială formulată de BNP I. V. F. drept cerere de îndreptare a erorilor materiale, în realitate obiectul acesteia fiind rectificare carte funciară, prin radierea sechestrului asigurător notat în cartea funciară pentru terenul cu nr. cadastral 871, în suprafață de_ mp, situat în com. Pielești, ., în T 50, P 33 și întabularea dreptului de proprietate și a dreptului de uzufruct în baza contractului de donație menționat anterior.
Prin Ordonanța nr. 292/D/P/2005 din 1 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea învinuitei S. N. și a altor persoane, astfel cum vor fi identificate la organul fiscal competent, urmând a fi individualizate în procese-verbale de aducere la cunoștință a măsurii dispuse fiecărei persoane interesate.
Bunurile apelantei-reclamante S. N. au fost individualizate prin procesul-verbal din data de 07 februarie 2007, în care nu figurează și terenul arabil extravilan situat în com. Pielești, ., în T 50, P 33, având număr cadastral 871.
Prin urmare, s-a apreciat că în mod eronat a fost notată măsura sechestrului asigurător asupra acestui teren, iar faptul că prin Ordonanța nr. 292D/P/2005 s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor proprietatea petentei S. N. nu este suficient pentru a conferi legalitate notării măsurii asupra terenului menționat, dat fiind că prin chiar această ordonanță s-a stabilit obligația individualizării bunurilor ce formează obiectul sechestrului.
De asemenea, s-a reținut că, nefiind cuprins în procesul-verbal din data de 07 februarie 2007, apelanta-reclamantă putea dispune de terenul situat în T50, P33, acesta nefiind în realitate indisponibilizat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs M. P. prin P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea recursului s-a criticat modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului, dat fiind faptul că dosarul penal 292/D/P/2005 a fost instrumentat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial D., care este titulara sechestrului asigurator .
A mai susținut că procedura prevăzută de Legea 7/1996 are caracter necontencios, citarea sa în cauză nefiind legală.
Asupra fondului cauzei, s-a susținut că din analiza dispoz. art. 47 alin. 1 din Legea 7/1996 rezultă că înscrisul care trebuia notat în cartea funciară era Ordonanța nr. 292/D/P/2005 din 1.02.2007 iar faptul că prin aceasta s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor proprietatea inculpatei S. N. este suficient pentru a conferi legalitate notării acestei măsuri.
A susținut că instanța civilă a lipsit de efecte o măsură procesual penală.
Recurentul a citat dispozițiile art. 881 și art. 902 cod civil, a arătat că oficiile de cadastru nu intervin în conținutul actelor și faptelor juridice evidențiate în cuprinsul acestora, procedura în materie de carte funciară este necontencioasă iar registratorul de carte funciară verifică doar formal actele.
A concluzionat că sechestrul asigurator nu poate fi radiat decât în ipoteza în care se va ridica prin intermediul procedurii judiciare prevăzute de art. 250 NCPP.
Recursul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
Procedura necontencioasă reglementată de art. 331 cod procedură civilă are ca obiect cereri prin care nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de altă persoană.
Plângerile întemeiate pe prevederile Legii 7/1996, formulate împotriva unor încheieri de carte funciară, pot avea un caracter necontencios dat fiind faptul că legea nu recunoaște oficiului de cadastru calitate procesual pasivă și pentru că registratorul de carte funciară nu dă o rezolvare unor situații judiciare. Este cazul procedurii de înscriere în cartea funciară, reglementată de art. 47-55 din Legea 7/1996, în forma și numerotarea de la data înscrierii.
Însă, în situația în care în cadrul unei astfel de plângeri se invocă situații litigioase, când plângerea vizează conținutul unui raport juridic litigios ori când înscrierea în cartea funciară s-a făcut în contradictoriu cu terțe persoane, care ar putea fi vătămate, plângerea împotriva încheierilor de carte funciară dobândește caracter contencios.
Ca atare, pentru a proteja interesele terților care au un drept înscris în cartea funciară, este necesar ca într-un astfel de litigiu să fie citate toate persoanele care au un interes și față de care produce efecte înscrierea în cartea funciară sau orice alte operațiuni.
În speță, cu privire la un anumit bun, proprietatea reclamantei S. N., s-a făcut o notare în cartea funciară a unei măsuri asiguratorii. Proprietarul bunului, având interes în radierea sechestrului, are obligația să solicite chemarea în judecată a persoanei în favoarea căreia s-a dispus notarea, pretențiile din plângerea de față fiind obligatoriu a fi analizate în contradictoriu cu persoana despre care reclamantele pretind că le-a prejudiciat și care este vizată prin înscrierea contestată.
În concluzie, cererea prin care s-a solicitat rectificarea înscrierii în cartea funciară, prin radierea sechestrului asigurator și înscrierea dreptului de proprietate al uneia dintre reclamante are un caracter contencios, soluționarea acesteia fiind corect făcută în contradictoriu cu persoana juridică în favoarea căreia a fost notat sechestrul, care are calitate procesual pasivă în cauză și interes pentru a cunoaște situația juridică a imobilului.
Este nefondată susținerea recurentului în sensul că nu are calitate procesual pasivă, ci DIICOT - Biroul Teritorial D., aceasta fiind instituția care a dispus înființarea sechestrului.
Calitatea procesual pasivă a Ministerului P.- P. de pe lângă ÎCCJ este justifică prin aceea că este persoana în favoarea căruia s-a făcut notarea în cartea funciară, așa cum rezultă din cartea funciară nr._, Partea III ( Foaie de sarcini).
Pe fondul cauzei, se reține că obiectul acțiunii și calificarea juridică a acesteia, inclusiv sub aspectul temeiului de drept aplicabil, au fost stabilite prin decizia 1570/17.11.2014 a Curții de Apel C., decizie irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat și ale cărei dezlegări de drept sunt obligatorii pentru instanța de trimitere, potrivit art. 315 cod procedură civilă.
Prin aceeași decizie s-a statuat că litigiul de față nu pune în discuție valabilitatea măsurii asiguratorii și nu constituie o modalitate de contestare a acestei măsuri sau de scoatere a bunului de sub sechestru. Așadar, susținerile recurentului referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor art. 250 cod procedură penală nu sunt fondate și au făcut deja obiectul unei căi de atac anterioare, primind soluționare irevocabilă.
Cu titlu prealabil, instanța constată că dispozițiile noului cod civil, invocate de recurent în motivele de recurs, nu sunt aplicabile în cauză, deoarece potrivit dispozițiilor legii cadastrului, în caz de litigiu se aplică forma legii de la data când a operat înscrierea contestată. Ori, în anul 2007 când fost notat sechestrul nu erau în vigoare dispozițiile noului cod civil.
După cum s-a stabilit și prin decizia de casare anterioară, reclamantele nu contestă legalitatea ordonanței prin care organele de urmărire penală au instituit sechestrul, ci susțin că în cuprinsul acestei ordonanțe, așa cum a fost întregită cu procesele verbale de identificare a bunurilor, nu este precizat și imobilul în litigiu.
Așadar, nu se urmărește scoaterea unui bun de sub sechestru și nu se contestă o măsură procesual penală în cadrul unui litigiu civil, instanța fiind chemată să stabilească dacă terenul situat în ., P 33 a făcut obiectul sechestrului.
Recurentul susține greșit că prin ordonanța din 1 februarie 2007, dată în dosarul nr. 292/D/P/2005 s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatei S. N.. Din cuprinsul acestei ordonanțe se reține că măsura asiguratorie a fost instituită cu privire la bunurile mobile și imobile „astfel cum vor fi identificate la organul fiscal competent, urmând a fi individualizate în procesele verbale de aducere la cunoștință a măsurii dispuse”.
Din modul în care procurorul a formulat ordonanța rezultă cu claritate că măsura asiguratorie a privit bunurile inculpatei, așa cum erau individualizate în procesele verbale subsecvente ordonanței, nu totalitatea bunurilor acesteia, iar în cele trei procese verbale, încheiate la 7.02.2007, 8.02.2007, 9.02.2007 nu a fost cuprins și imobilul în litigiu, ci alte 78 suprafețe de teren din . de teren din ..
În condițiile în care sechestrul asigurator nu a privit bunul imobil în litigiu, nu s-a pus în discuție legalitatea acestui act, efectul său de indisponibilizare și nici nu s-a făcut o analiză a conținutului juridic al actului, a aspectelor de fond ale măsurii, cum susține recurentul, doar s-a constatat că sechestrul asigurator nu a operat și cu privire la acest bun, caz în care notarea măsurii este făcută fără titlu juridic.
Prin soluția adoptată tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 33 din Legea 7/1996, fără a scoate un bun de sub sechestru, în condițiile în care asupra acestui bun nici nu s-a instituit o măsură asiguratorie.
Decizia atacată fiind legală, potrivit art. 312 cod procedură civilă, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul intimat M. P. prin P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 359 din 23 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D.-Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele petente S. M. și S. N..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2015
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | Judecător, C. S. |
Grefier, A. C. |
Red. Jud. G. I.
2ex/23.06.2015
Jud. Apel: D. G.
D. O.
Jud. Fond A. C.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 50/2015. Curtea de Apel... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 419/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
