Rezoluţiune contract. Decizia nr. 419/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 419/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 31505/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 419
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 18 iunie 2015, privind judecarea recursului declarat de recurenții pârâți F. G. și F. Anișoara împotriva deciziei civile nr. 80 din 21.01.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. O. A., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 18 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin încheierea de ședință de la 30.01.2008, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect rezoluțiune contract de întreținere, s-a dispus, în baza art. 165 Cod pr. civilă, disjungerea capătului de cerere privind simulația, formându-se dosarul nr._ .
Prin cererea formulată la data de 13.11.2007 în dosarul nr._, reclamanta C. O. A. a chemat în judecată pe pârâții F. G. și F. Anișoara, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate simulația contractului de întreținere autentificat sub nr. 1458/01.07.2005 de BNP N. și G. din C..
La data de 09.04.2008, reclamanta C. O. A. și-a precizat acțiunea, arătând că forma simulației este o simulație relativă prin deghizarea parțială, în sensul că înțelegerea secretă a fost ca pârâții să presteze întreținere atât reclamantei, cât și fiului acesteia.
Prin sentința civilă nr. 8220/18 mai 2009, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C. O. A., în contradictoriu cu pârâții F. G. și F. Anișoara.
A fost obligată reclamanta către pârâți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, calificat recurs, conform încheierii de ședință din data de 17.11.2009, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 218 din 9 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, s-a respins recursul formulat de recurenta reclamantă C. O. A. împotriva sentinței civile nr. 8220 din_ pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta C. O. A., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia civilă nr. 883/01.07.2010, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, a fost admis recursul declarat de reclamanta C. O. A. împotriva deciziei civile nr. 09 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți F. G. și F. Anișoara.
A fost casată decizia și trimisă cauza pentru rejudecare în apel, la Tribunalul D..
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._, fiind soluționat ca și apel, având în vedere decizia de casare a Curții de Apel C..
Prin decizia nr. 489 din 26 noiembrie 2010, Tribunalul D. a respins apelul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând art. 304 pct. 5,8 și 9 Cod proc. civilă.
Prin decizia civilă nr. 871/09.06.2011, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._ *, a fost admis recursul declarat de recurenta reclamantă C. O. A. împotriva deciziei civile nr. 489 din 26 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți F. G. și F. Anișoara.
A fost casată decizia și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul D..
Prin decizia civilă nr. 230/2012 de la 11 Mai 2012, Tribunalul D., Secția I Civilă, a admis apelul declarat de reclamanta C. O.-A., împotriva sentinței civile nr. 8220/18.05.2009, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâții F. G. și F. Anișoara.
A schimbat sentința civilă nr. 8220/2009 a Judecătoriei C., în sensul că a admis capătul de cerere privind constatarea simulației.
A constatat simulat contractul de întreținere autentificat sub nr. 1458/01.07.2005 de BNP N. și G., în sensul că alături de obligația de întreținere față de T. N.-D., pârâții și-au asumat obligația de întreținere și față de reclamanta C. O.-A..
A trimis cauza la Judecătoria C. în vederea soluționării rezoluțiunii contractului.
A obligat intimații față de apelanta reclamantă C. O.-A. la plata sumei de 542,5 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții F. G. și F. Anișoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr._/13.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă, în dosarul nr._ *, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenții pârâți F. G. și F. Anișoara, împotriva deciziei civile nr._ *, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._ *, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. O. A., având ca obiect acțiune în declararea simulației.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii F. G. și F. Anișoara, invocând în drept dispozițiile art. 318 teza a II-a Cod pr. civ.
Prin decizia nr. 3937/16.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii F. G. și F. Anișoara împotriva deciziei civile nr._/13.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă, în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimata C. O. A..
Dosarul cauzei a fost înaintat Judecătoriei C., acesta fiind înregistrat pe rol la data de 23.09.2013 sub nr._ .
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 17.02.2014 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu.
La data de 19.03.2014 pârâții au depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională prin care au arătat că aparține reclamantei culpa în executarea contractului aparține iar în teză subsidiară au solicitat transformarea obligației de întreținere în natură cu obligația de întreținere prin plata lunară a unei sume de bani.
Prin sentința civilă nr._/07.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de reclamanta C. O. A., în contradictoriu cu pârâții F. G. și F. Anișoara.
S-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 1458/01.07.2005 de B.N.P. N. și G., contract a cărui simulație a fost constatată prin decizia civilă nr. 230/11.05.2012 pronunțată de Tribunalul D., irevocabilă prin decizia nr._/13.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel C..
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți F. G. și F. Anișoara, ca neîntemeiată.
Au fost obligați pârâții F. G. și F. Anișoara la plata către reclamanta C. O. A. a sumei de 518 lei cheltuieli de judecată
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 230 din data de la 11 Mai 2012, ramasa irevocabila, Tribunalul D. a constatat simulat contractul de întreținere autentificat sub nr. 1458/01.07.2005 de BNP N. și G., în sensul că alături de obligația de întreținere față de T. N.-D., pârâții și-au asumat obligația de întreținere și față de reclamanta C. O.-A. si a trimis cauza la Judecătoria C. în vederea soluționării capatului de cerere prin care reclamanta C. O.-A. solicitase si ea rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 1458/01.07.2005 de B.N.P. N. și G. si in cercetarea caruia nu s-a intrat datorita accesorialitatii fata de petitul privind constatarea simulatiei.
Instanța a reținut, in conformitate cu decizia Tribunalului D., ca pârâtii au incheiat si cu reclamanta C. O.-A. contractul de intretinere autentificat sub nr. 1458/01.07.2005 de B.N.P. N. și G., devenind astfel proprietarii imobilului.
In schimbul transmiterii proprietatii acestui bun, paratii s-au obligat sa o ingrijeasca si pe reclamanta, alaturi de fiul acesteia cu tot ce este necesar traiului zilnic (procurare de hrana, imbracaminte, incaltaminte, medicamente), iar la deces sa o inmormanteze potrivit obiceiurilor crestinesti.
Prin probele administrate, respectiv depozitiile martorilor Otet M. si C. O. M. reclamanta a dovedit că paratii nu si-au indeplinit si nu isi indeplinesc in continuare obligatia de intretinere asumata fata de ea.
In raspunsul la interogatoriu, paratii au recunoscut ca si-au indeplinit obligatia de intretinere fata de Tinjala D., iar fata de reclamanta C. O.-A. pana la data chemarii in judecata (aprilie 2007) din mila sau din umanitate si nu pentru ca ar fi avut aceasta obligatie.
S-a apreciat că rezolutiunea contractului de intretinere se impune intrucat din probatoriul administrat rezulta ca paratii nu si-au indeplinit obligatiile asumate prin contract.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel F. G. și F. A. .
În motivare s-a susținut că în ceea ce privește rezolutiunea contractului de întreținere nr. 1458/01.07.2005 contract a cărui simulație a fost constatata prin decizia civila 230/11 mai 2012 pronunțată de Tribunalul D., instanța de fond motivează soluția rezoluțiunei contractului de întreținere numai prin caracterul indivizibil al acestei obligații ,fără a se raporta la situația de fapt si de drept a spetei.
Au arătat că dupa sesizarea instanței de judecata deteriorarea relațiilor s-a datorat reclamantei, aspect reținut și prin decizia penala 200/14 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel in dosar_/63/2009.
In ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâți, arată că hotărârea nu cuprinde potrivit art. 261 pct. 5 C pr. civila motivele care au format convingerea instanței, motivele de fapt si de drept pentru înlăturarea susținerilor paraților, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului.
Prin decizia civilă 80 din 21 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul D., s-a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul a reținut că instanta de fond a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale la starea de fapt retinuta in urma administrarii probelor, imbratisand o solutie legala si temeinica.
In cauza, este vorba despre modalitatea in care debitorii contractului de intretinere au inteles sa-si execute obligatiile asumate, in conditiile in care prin hotarare judecatoreasca definitiva (decizia civila nr. 230/11.05.2012 pronuntata de Tribunalul D. in dosarul nr._ *), s-a constatat simulat contractul de intretinere autentificat sub nr. 1458/01.07.2005, in sensul ca alaturi de obligatia de intretinere fata de Tanjala N. D., paratii si-au asumat obligatia de intretinere si fata de mama acestuia, C. O. A..
S-a reținut că prin actiunea care a facut obiectul dosarului nr._, C. O. A. a investit instanta cu solutionarea rezolutiunii contractului de intretinere ca urmare a neexecutarii obligatiei fata de beneficiarul Tanjala N. D. decedat la data de 02.11.2005. Prin hotararea la care fac trimitere apelantii s-a retinut prestarea intretinerii si fata de intimata-reclamanta C. O. A., insa nu in considerarea contractului, ci ca o liberalitate pe care debitorii intretinerii au inteles sa i-o faca acesteia. Aceasta inseamna ca sub aspectele care intereseaza o actiune in rezolutiune contract de intretinere pentru neexecutarea obligatiei, analiza ar trebui reluata, plecand de la regula conform careia obligatia de intretinere este indivizibila si pornind de la intinderea pe care intretinerea asumata prin contract trebuie sa o aiba.
Pe baza inscrisurilor (chitante de plata utilitati si impozite), a depozitiilor martorilor audiati (in special ale martorelor C. O. M. si C. I. care au stiut de la reclamanta personal ca dupa decesul fiului sau paratii nu i-au mai prestat si ei intretinere), a raspunsului la interogatoriu al apelantilor parati si tinand seama si de cererea reconventionala formulata la 25.04.2007 prin care apelantii-parati au solicitat evacuarea reclamantei din garsoniera si obligarea acesteia la plata sumelor platite cu intretinerea fiului sau inainte de incheierea contractului si dupa decesul creditorului, s-a ajuns concluzia ca apelantii nu si-au indeplinit obligatia si fata de reclamanta.
S-a rețiut că lipsa prestatiilor in beneficiul reclamantei s-a perpetuat si dupa data investirii instantei cu actiunea in rezolutiune la data de 16.03.2007, apelantii insisi recunoscand implicit in cuprinsul intampinarii depuse la dosar pentru termenul din 24.03.2014, iar apoi expres, cu prilejul interogatoriului de la termenul din 12.05.2014, ca dupa pronuntarea respectivei sentinte relatiile cu beneficiara intretinerii s-au deteriorat mult si ca aceasta a refuzat sa primeasca prestatiile de intretinere.
Recunoasterea apelantilor in sensul ca nu au mai prestat intretinere in beneficiul intimatei C. O. A. este sustinuta de inscrisurile existante la dosarul de fond la filele nr. 46 si urm, potrivit carora creditoarea si-a platit singura costurile la intretinere incepand din anul 2008, cele privind furnizarea energiei electrice si cablul TV.
Tribunalul a apreciat ca neexecutarea obligatiei este importanta si grava si se datoreaza unor cauze imputabile debitorilor.
Instanta nu a retinut sustinerea potrivit careia refuzul creditoarei de a primi intretinerea ii poate absolvi de orice culpa in executarea contractului, intrucat s-a dovedit ca apelantii au refuzat sa ii acorde intretinere imediat dupa decesul celuilalt creditor, iar de la data la care reclamanta a manifestat refuzul, ei nu au cautat prin orice mijloace sa contracareze o eventuala desfiintare retroactiva a contractului, de buna-credinta fiind.
Acest lucru se putea realiza prin singurul mijloc pe care il aveau la indemna, si anume prin transformarea in bani a prestatiei periodice, care in cazul opozitiei creditoarei se putea stabili prin hotarare judecatoreasca. Or, apelantii au formulat cererea de transformare in bani a obligatiei lor abia la data de 19.03.2014 cand au solicitat acesta pe cale reconventionala.
Referitor la necercetarea fondului in raport de cererea reconventionala, s-a constatat ca argumentele pentru care s-a apreciat ca se impune desfiintarea retroactiva a contractului, sustin si solutia de respingere a solicitarii de a se transforma in bani obligatia de intretinere, instanta avand in vedere obligatia continua, permanenta la asigurarea mijloacelor de trai pentru beneficiar, obligatie care pana la data reconventionalei (02.11.2005 – 19.03.2014) nu a fost indeplinita, cu rea-credinta.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții F. G. și F. Anișoara.
În motivarea recursului s-a susținut că instanțele de judecată trebuiau să verifice temeinicia susținerilor reclamantei prin raportare la momentul când a fost constatată simulația contractului de întreținere, respectiv luna mai 2012, deoarece de la această dată pârâții au dobândit calitatea de debitori ai obligației de întreținere, ca efect al pronunțării hotărârii judecătorești. S-a susținut că instanța nu a fost sesizată cu o cerere în rezoluțiune pentru această perioadă de timp, reclamanta sesizând instanța în luna noiembrie 2007 iar acțiunea în rezoluțiune a fost respinsă, caz în care era necesar să se țină seama de situația de fapt dovedită.
Au susținut că reclamanta a fost cea care a refuzat continuarea relațiilor cu pârâții după data introducerii acțiunii și inițial nu a susținut că ar fi existat obligația de întreținere și față de ea.
Recurenții au criticat faptul că instanța de apel a reținut că a fost motivată soluția dată de prima instanță cererii reconvenționale.
Au invocat încălcarea dreptului lor la apărare prin soluționarea apelului în lipsa apărătorului lor și au susținut că nu li s-a a cordat cuvântul pe fondul apelului.
În recurs s-au depus ca înscrisuri noi, pentru dovedirea ultimului motiv de recurs, copie de pe caietul grefierului de la tribunal și înregistrarea ședinței de judecată din apel.
Recursul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
Critica privind încălcarea dreptului la apărare al pârâților apelanți și a principiului contradictorialității și oralității nu este fondată, instanța de apel aplicând corect dispozițiile art. 156 cod procedură civilă și ale art.127 cod procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 156 cod procedură civilă partea poate solicita motivat amânarea judecății pentru lipsa de apărare, însă textul nu prevede obligația instanței de a acorda termen ori de câte ori apărătorul părții lipsește.
În speță, la data de 20.01.2015 avocatul ales al apelanților pârâți a formulat în scris o cerere prin care a solicitat strigarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată, fără a cere și amânarea cauzei în caz de neprezentare.
Instanța a avut în vedere această cerere și a lăsat dosarul pentru a doua strigare la sfârșitul ședinței, așa cum rezultă din practicaua hotărârii. În lipsa avocatului apelanților și a unei cereri scrise sau verbale din partea apelanților pentru acordarea unui termen în condițiile art. 156 cod procedură civilă în mod corect s-a trecut la judecarea pricinii pe fond.
Din practicaua hotărârii, din copia depusă la dosar de pe caietul grefierului și din înregistrarea audio a ședinței de judecată rezultă că instanța de apel a acordat cuvântul apelantului atât asupra chestiunilor incidentale vizând calificarea căii de atac, cât și asupra fondului apelului, partea solicitând admiterea apelului conform motivelor scrise.
În consecință, drepturile procesuale ale părților au fost respectate, nefiind incident vreun motiv de nulitate a hotărârii din apel.
Pe fondul cauzei, instanța de recurs constată că în mod greșit recurenții au susținut că obligația lor de întreținere față de reclamantă s-a născut la data când s-a constatat ca fiind simulat contractul de întreținere încheiat de ei cu fiul reclamantei și că au dobândit calitatea de debitori ai întreținerii ac efect al hotărârii judecătorești.
Simulația este o operațiune juridică prin care părțile unui contract înțeleg să facă publică doar o anumită latură a raportului lor juridic, însă între ele produce efectul contractul în forma sa secretă. Prin acțiunea în declararea simulației se urmărește ca actul secret să devină public, însă înțelegerea secretă nu ia naștere la data publicității, respectiv la data hotărârii prin care s-a constatat caracterul simulat al convenției, ci chiar la data când s-a perfectat convenția între părți.
Ca atare, pârâții au fost debitori ai obligației de întreținere atât față de reclamantă, cât și față de fiul acesteia la data când a fost încheiat contractul nr. 1458/1.07.2005 iar prin decizia 230/11 mai 2012 a Tribunalului D. nu s-a născut obligația de întreținere, ci a fost făcută publică. Instanțele trebuie, așadar, să analizeze dacă pârâții și-au executat obligația de întreținere față de reclamantă începând cu anul 2005.
Se apreciază că este opozabilă în cauză și trebuie reținută cu putere de lucru judecat situația de fapt reținută prin sentința civilă 3155/2008, pronunțată în dosarul_, având ca obiect acțiunea în rezoluțiunea contractului pentru pretinsa neexecutare a obligației de întreținere față de fiul reclamantei. Cum instanțele au reținut că pârâții au achitat cheltuielile de întreținere, au asigurat alimentele pentru fiul reclamantei, este evident că de aceleași cheltuieli a beneficiat și reclamanta, care locuia împreună cu celălalt beneficiar al întreținerii.
Prin urmare, pentru perioada 1.07.2005 – 2. 11. 2005, când a decedat T. N.- D., fiul reclamantei, se reține că executând obligația de întreținere față de acesta, pârâții și-au executat și obligația față de reclamantă, asumată prin forma secretă a contractului de întreținere.
D. cu privire la această perioadă instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 3155 din 5.03.2008, în dosarul_ a cercetat modul în care obligația a fost executată și cu privire la perioada respectivă situația de fapt și de drept reținută irevocabil de instanțe anterioare nu mai poate fi pusă în discuție .
Pentru perioada de după decesul fiului reclamantei, aceeași instanță a reținut că pârâții au făcut unele cheltuieli, cu titlul de liberalitate față de reclamantă.
În cauza de față se pune în discuție dacă pârâții au executat față de reclamantă obligația complexă de întreținere, care presupune suportarea tuturor cheltuielilor cu întreținerea, hrana, medicamentele, aspect care nu a făcut obiectul dosarului nr._ .
În atare condiții, în mod corect tribunalul a analizat îndeplinirea obligației și pentru perioada anterioară introducerii acțiunii în simulație.
Instanța de recurs reține că situația de fapt avută în vedere de tribunal nu poate fi modificată în calea extraordinară de atac a recursului, dispozițiile art. 304 cod procedură civilă interzicând formularea unor critici de netemeinicie. Prestarea efectivă a întreținerii constituie un aspect care ține de starea de fapt, dovedită în cauză în principal cu declarațiile martorilor și interogatoriile luate părților.
Esențial în cauză este recunoașterea pârâților, faptul că s-a dovedit că aceștia au refuzat prestarea întreținerii după decesul celuilalt creditor și faptul că deși litigiul dintre părți a durat o perioadă mare de timp pârâții nu au făcut niciun demers pentru a se libera de datoria față de reclamantă. Chiar în lipsa unei transformări a obligației de întreținere în obligație pecuniară, pârâții puteau încerca executarea chiar și parțială a contractului prin trimiterea unor sume de bani suficiente pentru plata întreținerii curente și pentru procurarea medicamentelor sau prin orice mijloace care să dovedească buna lor credință și intenția fermă de a-și îndeplini obligațiile.
Se apreciază astfel că nu sunt fondate nici susținerile din recurs privitoare la neexecutarea obligației ca urmare a refuzului creditoarei.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs ținând de modul de aplicare a dispozițiilor art. 261 pct. 5 cod procedură civilă.
În apel, apelanții pârâți au susținut nemotivarea sentinței primei instanțe cu privire la cererea lor reconvențională, cerere subsidiară, prin care s-a solicitat ca în cazul respingerii acțiunii principale să se dispună transformarea obligației de întreținere în obligație de plată a unei rente viagere.
În mod corect tribunalul a apreciat că obligația de a motiva soluția adoptată a fost îndeplinită de judecătorie, în condițiile în care admiterea acțiunii principale excludea admiterea cererii reconvenționale.
Chiar pârâții au arătat că solicitarea făcută prin cererea reconvențională depusă la 19.03.2014 are caracter subsidiar, fiind evident că în cazul admiterii acțiunii în rezoluțiunea contractului este fără efect transformarea pentru viitor a obligației.
Tribunalul a apreciat, astfel, corect că sub acest aspect sentința primei instanțe respectă cerințele art. 261 pct. 5 cod procedură civilă., critica din recurs nefiind fondată.
Decizia atacată fiind legală, potrivit art. 312 cod procedură civilă recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții pârâți F. G. și F. Anișoara împotriva deciziei civile nr. 80 din 21.01.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. O. A..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2015.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | Judecător, C. S. |
Grefier, A. C. |
Red. Jud. G.I.
Tehn. A.C:
2ex/29.06.2015
Jud. Apel: M. N.
L.C.C.
Jud. Fond: S.M.B.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 420/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
