Fond funciar. Decizia nr. 712/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 712/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 712/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 712/2015
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător I. M.
Judecător S. A. C.
Grefier G. D. L.
_
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent I. M. G., domiciliat în . împotriva deciziei civile nr.886/29.06.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. L. de Fond Funciar Glogova, cu sediul în . și C. Județeană de Fond Funciar Gorj, cu sediul în Tg-J., județul Gorj și R. - R. - Direcția Silvică Gorj, cu sediul în Tg-J., . P., nr. 3, județul Gorj, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul I. M. G. asistat de avocat Năsărîmbă A., lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a declarat recurs împotriva unei decizii definitive, iar prin serviciul registratură s-au depus concluzii scrise de către recurent I. M. G..
Avocat Năsărîmbă A. pentru recurentul I. M. G. depune delegația avocațială.
Curtea, pune în discuție competența Curții de Apel C. în soluționarea căii de atac.
Avocat Năsărîmbă A. pentru recurentul I. M. G., consideră că este singura instanță competentă în soluționarea cererii, având în vedere că Tribunalul Gorj a dat această decizie, astfel are competență Curtea de Apel C..
La interpelarea Curții cu privire la faptul că s-a formulat o cererea de revizuire întemeiată pe mai multe motive printre care și pe disp. art.509 alin.1 pct.8 NCPC, avocat Năsărîmbă A. pentru recurentul I. M. G., arată că cererea este întemeiată și pe disp. art.509 alin.1 pct.8 NCPC și consideră că este competentă Curtea de Apel C..
Curtea va rămâne în pronunțare cu privire la competența de soluționare a recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față reține că:
Prin decizia civilă nr.886/29.06.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul I. M. G., împotriva deciziei civile nr. 501/21.05.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. L. de Fond Funciar Glogova, C. Județeană de Fond Funciar Gorj și R. - R. - Direcția Silvică Gorj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, în cauză reclamantul, nemulțumit fiind de invalidarea dreptului său de proprietate a contestat hotărârea comisiei județene cu nr. 4333/2006, pe calea plângerii prevăzută de art. 53 din Legea 18/1991, nefiind pronunțată o soluție pe fondul cauzei.
Din aceste considerente, în cauza de față, reclamantul formulează prezenta cerere ce are ca obiect aceeași hotărâre a comisiei județene, temeiul juridic invocat fiind constatarea nulității absolute a acesteia.
A reținut instanța că potrivit art. III din Legea 169/1997 pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute se poate obține desființarea actelor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, transferurile de terenuri și actele de vânzare cumpărare privind construcțiile afectate unei utilizări socioculturale. În ceea ce privește actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate legiuitorul a avut în vedere în principiu titlurile de proprietate și procesele verbale de punere în posesie, precum și hotărârile comisiei județene prin care s-au validat cererile de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, formulate de anumite persoane, în acest din urmă caz când o astfel de acțiune este introdusă de către o terță persoană care justifică un interes legitim. O astfel de interpretare este justificată de faptul că terțele persoane nu au posibilitatea de a se folosi de procedura plângerii prevăzută de capitolul IV din legea 18/1991, pentru a obține desființarea hotărârilor comisiei județene de validare a cererilor unor persoane, hotărâri prin care li se creează un prejudiciu. În schimb persoanele care au formulat cerere de stabilire a dreptului de proprietate și sunt nemulțumite de hotărârile comisiilor de fond funciar privind modul de soluționare a cererilor lor trebuie să uzeze de calea plângerii prevăzută de art. 53 din Legea 18/1991.
Legiuitorul a prevăzut astfel o procedură specială obligatorie, conform căreia împotriva acestor hotărâri se poate formula plângere în termen de la 30 de zile de la comunicare. Dispozițiile art. III, lit. a din Legea 169/1997 nu sunt aplicabile în speță, motivele pentru care hotărârea comisiei județene poate fi constatată nulă, neputându-se încadra în niciunul din cazurile enumerate de articolul mai sus menționat.
Tribunalul a reținut că reclamantul a uzitat de această procedură, solicitând anularea hotărârii comisiei județene în termenul legal prevăzut de lege, a exercitat căile de atac fiind nemulțumit de hotărârea instanței de fond, în cele din urmă lăsând cauza în nelucrare mai mult de un an, motiv pentru care a intervenit instituția perimării.
În aceste condiții, pentru a evita soluționarea cauzei pe excepția tardivității, reclamantul a formulat cererea de față în nulitatea absolută a hotărârii comisiei județene.
Nefiind arătate motivele de nulitate pe care se întemeiază plângerea, instanța neputându-le încadra în niciunul din cazurile arătate de Legea 18/1991, s-a reținut că acțiunea formulată de reclamant nu este întemeiată, fiind respinsă în ceea ce privește terenurile cu vegetație forestieră.
Întrucât pârâta C. locală de fond funciar Glogova nu a formulat apel împotriva sentinței civile, tribunalul a reținut că hotărârea a intrat în puterea lucrului judecat în ceea ce privește terenul curți construcții în suprafață de 1432 mp atribuit reclamantului.
Revizuentul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 1, 5, 6, 8 Cod proc. civilă, însă motivele invocate nu se încadrează în aceste dispoziții legale.
Astfel, nu s-a putut susține că prin decizie, instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori că s-a dat mai mult decât s-a cerut, întrucât instanța de apel s-a pronunțat asupra apelului formulat de R. R. - Direcția Silvică Gorj, respectând totodată limitele cererii de chemare în judecată și ale cererii de apel.
Art.509 alin.1 pct.6 Cod proc. civilă prevede posibilitatea revizuirii unei hotărâri dacă s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, însă revizuentul nu expune o astfel de situație de fapt, nearătând în motivarea cererii anularea sau casarea vreunei hotărâri.
Din considerentele deciziei nr.501/2014 rezultă că instanța de apel a avut în vedere hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr._, dar revizuentul nu arată că ar fi fost anulate sau schimbate aceste hotărâri.
Cazul de revizuire prevăzut de art.509 alin.1 pct. 8 Cod proc. civilă prevede drept cauză de revizuire existența unor hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, prin care se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
În cauza de față, nu există hotărâri potrivnice prin care se încalcă autoritatea de lucru judecat, împrejurarea că prin sentința nr. 200/2014 a Judecătoriei Motru, acțiunea a fost admisă și pentru suprafața de_ mp teren cu vegetație forestieră, iar prin decizia nr. 501/2014 sentința a fost schimbată în sensul respingerii acțiunii pentru acest teren nu se încadrează în cazul de revizuire sus menționat întrucât sentința nr. 200/2014 nu era definitivă, decizia nr. 501/2014 fiind pronunțată tocmai în apelul formulat împotriva acelei sentințe.
Nici dispozițiile art.509 alin.1 pct.5 Cod proc. civilă nu pot constitui temei juridic pentru revizuirea deciziei nr.501/2014, întrucât înscrisurile anexate cererii de revizuire nu îndeplinesc cerințele impuse de acest text de lege.
Astfel, tribunalul a constatat că o parte din înscrisuri au fost depuse la dosar anterior pronunțării deciziei 501/2014, deci nefiind înscrisuri noi, o parte din înscrisuri sunt adrese ale instituțiilor statului emise către revizuent, deci erau cunoscute acestuia și nu se poate susține că revizuentul a fost în imposibilitatea să le înfățișeze instanței dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Pentru înscrisul – proces verbal încheiat azi 21.02.2003, prin care revizuentul tinde a dovedi că R. R. nu avea calitate procesuală în cauză, pe lângă împrejurarea că revizuentul nu a dovedit cum a obținut acest înscris, pentru a se putea aprecia dacă a fost sau nu reținut de partea potrivnică, tribunalul constată că înscrisul nici nu este apt să ducă la schimbarea deciziei, întrucât în adoptarea acesteia au fost avute în vedere alte considerente, respectiv că anterior, cu privire la întinderea dreptului de proprietate stabilit prin HCJ 4333/2006 există deja o hotărâre judecătorească irevocabilă și că nu există cauze de nulitate absolută a acestei hotărâri.
Față de cele arătate, tribunalul a respins cererea de revizuire.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuentul I. M. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs arată în esență că instanța nu a dat dovadă de rol activ în soluționarea corectă și justă a cauzei, neținând cont de probele administrate de acesta, doar de cele administrate de pârâți, susținând totodată că R. nu avea calitate procesuală deoarece prin cele 2 procese verbale din 1995 și 2003 nu mai administrează aceste terenuri.
Se consideră că instanța a depășit atribuțiunile puterii judecătorești, se încalcă regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, hotărârea nu cuprinde motive reale și este dată cu încălcarea normelor de drept material.
Nu se ține cont de legile retrocedării, fondul cauzei, disp. art. 44-46 Constituție și de decizia nr. 1823/07 07 2009, căreia îi este potrivnică.
La acest termen de judecată a fost invocată excepția de necompetență materială în soluționarea recursului, asupra căreia Curtea reține următoarele:
Scopul litigiului de față este revizuirea deciziei civile nr. 501/21.05.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, iar cererea introductivă de chemare în judecată, prin care a fost inițiat procesul pendinte este înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, la data de 30 04 2013.
Suntem deci sub incidența dispozițiilor Noului Cod de procedură civilă – prescurtat în continuare NCPC -, iar astfel cum impune textul art. 24 NCPC:
„Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..”
Cu privire la competența de soluționare a cererilor de recurs, Noul Cod de procedură civilă are următoarea reglementare:
„Art. 483 - Obiectul și scopul recursului. Instanța competentă.
(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.
(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
(4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.”
Spre deosebire de acest text legal, Codul anterior de procedură civilă avea o altă reglementare, care potrivit disp. art. 299 alin. 2 avea următorul conținut:
„Recursul se soluționează de către instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel.”
Prin urmare, ca regulă stabilită de prevederile NCPC, competența de soluționare a recursului îi revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar, prin excepție, îi revine instanței ierarhic superioare, dar excepția fiind de strictă interpretare, este deci aplicabilă numai în cazurile expres prevăzute de lege.
Cu alte cuvinte, dat fiind că tribunalul devine potrivit noului cod instanța cu plenitudine de competență, iar curtea de apel este cea care judecă apelurile, Înalta Curte de Casație și Justiție este cea care are în competență judecata recursurilor, după cum prevăd și disp. Art. 97 din NCPC:
„Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:
1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
2. recursurile în interesul legii;
3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
4. orice alte cereri date prin lege în competența sa.”
Se poate constata deci din prevederile punctului 1 al art. 94 că Înalta Curte de Casație și Justiție va fi competentă a judeca nu numai recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, dar și recursurile declarate împotriva altor hotărâri pronunțate de alte instanțe, ceea ce reprezintă o chestiune cu caracter de noutate față de prevederile vechiului cod care stabilea ca regulă generală ca judecarea recursului să fie efectuată numai de instanța ierarhic superioară celei care pronunța hotărârea supusă recursului.
Revenind la obiectul cererii de față – cerere de revizuire -, căile de atac au o reglementare specială cuprinsă în disp. alin. 6 al Art. 513 din NCPC:
„Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul este de competența Completului de 5 judecători.”
Prin urmare, în cazul revizuirii întemeiate pe contrarietate de hotărâri - art.509 alin.1 pct.8 NCPC, legea nu prevede ca recursul să fie soluționat de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.
În aceste condiții, potrivit disp. alin. 4 al Art. 483 din NCPC, „Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător”, adică „Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.”
În concluzie, cum în cauză nu se regăsește o excepție de la regula potrivit căreia competența de soluționare a recursului îi revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport și de disp. art. 132 NCPC, Curtea va declina competența de soluționare a prezentului recurs, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Declină competența de soluționare a cauzei, privind soluționarea recursului declarat de recurent I. M. G., domiciliat în ., împotriva deciziei civile nr. 886/29.06.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. L. de Fond Funciar Glogova, cu sediul în . și C. Județeană de Fond Funciar Gorj, cu sediul în mun. Tg-J., județul Gorj și R. - R. - Direcția Silvică Gorj, cu sediul în mun. Tg-J., . P., nr. 3, județul Gorj, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2015
Președinte, M. M. | Judecător, I. M. | Judecător, S. A. C. |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud.S.A.C.
6ex/G.L./07 12 2015
j.f.C.I.
j.apel.M.B.
| ← Strămutare. Sentința nr. 135/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Strămutare. Sentința nr. 151/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
