Pretenţii. Decizia nr. 515/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 515/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 515/2015
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 515/2015
Ședința publică de la 07 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător A. M.
Judecător S. P.
Grefier G. Ț.
*************
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de către M. G., împotriva sentinței civile nr.1415 din 22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._ și decizia nr.80 din 21.04.2015 pronunțată de Tribunalul M.-Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele:
Nu a depusă la dosarul cauzei de către revizuientul M. G. dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei.
La data de 03.09.2015 a fost soluționată cererea de reexaminare formulata împotriva încheierii prin care a fost respinsa cererea de acordare a ajutorului public judiciar, fiind respinsă.
A fost depusă prin email de către revizuientul M. G. sub nr._/07.09.2015, cerere de ajutor public judiciar privind acordarea asistenței prin apărător.
Având în vedere că în condițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru acestea se plătesc anticipat, iar revizuientul nu a satisfăcut obligația de a timbra cererea de revizuire, obligație care are prioritate față de orice alte cereri ce s-ar putea formula în cauză, inclusiv pentru lipsă de apărare, Curtea invoca din oficiu excepția netimbrării cererii, pe care o va analiza cu prioritate.
CURTEA:
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin sentința civilă nr.1415 din 22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia Prin sentința nr. 1415/22.12.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Strehaia a respins acțiunea formulată de reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâtul B. M., a obligat reclamantul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat, către pârât, iar în baza art. 19 al.2 din OG nr 51/2008R, a obligat reclamantul să restituie cheltuielile avansate de stat ce constau în ajutorul public judiciar de care acesta a beneficiat prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 18.02.2011, pronunțată în dos nr_ în sumă de 1311 lei, încheierea de ședință din camera de consiliu din 23.01.2012 pronunțată în dos nr_ de Tribunalul M.-secția I civilă, în sumă de 655 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă reclamantul M. G. solicită obligarea paratului B. M. la restituirea sumei de 20.000 lei acordată cu titlu de împrumut si care trebuia restituită la data de 30.11.2010, termen care nu a fost respectat de către parat.
Înțelegerea părților, potrivit susținerii reclamantului s-a materializat prin încheierea unui înscris sub semnătură privată denumit de către reclamant, autorul întocmirii actului, contract de împrumut, înscris pe care reclamantul nu a fost în măsură să-l depună in original, în cursul judecății.
Pârâtul a contestat existența acestei înțelegeri iar reclamantul a susținut că nu poate depune actul în original întrucât originalul a rămas în posesia pârâtului.
Potrivit art. 139 alin.1 C.pc. anterior, partea care depune un înscris în copie certificată trebuie să aibă asupra sa originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se ține seama de înscris. Cum în cauză reclamantul a depus la dosar copia unui înscris denumit “contract de împrumut”, iar pârâtul, a tăgăduit în instanță existența acelui înscris, dispozițiile instanței de recurs, prin decizia civilă 340/R/2012 a Tribunalului M., au fost in sensul efectuării unei verificări de scripte, sau, eventual o expertiză tehnică în măsura in care verificarea de scripte nu va fi lămuritoare.
Atunci când înscrisul sub semnătură privată, care nu se bucură ca înscrisul autentic de prezumția de validitate, este contestat acesta nu constituie o proba iar instanța trebuie să procedeze la verificarea de scripte( Tribunalul Suprem, colegiul civil, decizia nr. 119/1957, in CD 1957, p322)
Instanța de fond, reinvestită a procedat la verificare de scripte în ședința publică din data de 24 martie 2014 și întrucât s-a declarat nelămurită a dispus efectuarea unei expertize grafice, expertiză care nu s-a putut realiza întrucât reclamantul nu a depus originalul înscrisului.
Prin adresa nr 135/07.07.2014 Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București a comunicat instanței că pentru realizarea expertizei dispuse este necesar exemplarul original al actului în litigiu.
Așadar, instanța reține că acest înscris depus în copie, în lipsa originalului și contestat de către pârât nu are valoare probatorie în cauză.
Se mai retine de către instanță, din date pe care le cuprinde copia depusă de către reclamant si denumită contract de împrumut coroborat cu afirmațiile reclamantului din cursul judecății, că acest înscris este întocmit procauza.
Astfel fiind vorba de un contract de împrumut despre are reclamantul susține că l-a întocmit, mențiuni de natura celor,, prezentul contract redactat în 2 exemplare, originalul rămânând la împrumutat,, contravin naturii acestui contract.
Potrivit art. 1180 c. civ anterior, actul sub semnătură privată, prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie să fie scris în întregul lui de acela care l-a subscris, sau cel puțin acesta, înainte de a subsemna, să adauge la finele actului cuvintele bun și aprobat, arătând totdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să iscălească.
Potrivit dispozițiilor art. 1176 c.civ anterior, actul sub semnătură privată, recunoscut de acela cărui se opune, sau privit, după lege, ca recunoscut, are același efect ca actul autentic, între acei care l-au subscris și între cei care reprezintă drepturile lor.
Acest fapt este cunoscut de către reclamant întrucât prin notele de ședință depuse la aproximativ un an de la întocmirea pretinsului înscris, 09.09.2011( fila 121-122 a dos nr._ ) afirmă că nu este necesară, fiind vorba de un contract de împrumut, îndeplinirea cerinței multiplului exemplar, întrucât nu este în prezența unui contract sinalagmatic iar potrivit dispozițiilor art.1584 c.civ., principala obligație a pârâtului împrumutat este aceea de a restitui la scadență suma de bani împrumutată.
În aceste condiții, încheierea unui act juridic unilateral, instanța consideră că reclamantul nu trebuia decât să păstreze înscrisul original, să nu facă o mențiune, în mod obligatoriu a numărului de exemplare în care se întocmește actul și să treacă o dată a încheierii actului, până la locul unde pretinde că au fost efectuate semnăturile, dată care în mod clar nu este a reclamantului întrucât cifrele datei nu au aceleași trăsături cu cifrele sumei de bani din cuprinsul actului pe care reclamantul susține că l-a întocmit întrutotul.
Lipsa actului în original, contestarea înscrisului de către pârât și imposibilitatea efectuării expertizei grafice conduce la concluzia că pretențiile reclamantului nu pot fi probate prin copia înscrisului denumit de către reclamant contract de împrumut și depus în cauză.
Cu privire la declarația martorului M. E. propus de către reclamant și audiat în primul ciclu procesual instanța retine că declarația martorului M. E. este subiectivă si urmează a fi înlăturată, data fiind relația de prietenie existentă între reclamant și martor, cei doi afirmând că sunt vecini, foști colegi de școală și prieteni, si mai ales ca fiind nesinceră, întrucât între cele relatate de către martor și răspunsurile la interogatoriu luat reclamantului există o . contradicții. Astfel, martorul M. E. a declarat că se afla pe bancheta din spate a autoturismului reclamantului, iar pârâtul pe bancheta din dreapta față în momentul în care a fost redactat contractul de împrumut, în timp ce reclamantul a arătat că pârâtul a stat pe bancheta din spate, iar martorul a stat pe scaunul din dreapta față.
Reclamantul a susținut că a redactat înscrisul ajutându-se de o mapă pe care a așezat-o pe volanul autoturismului, pe când martorul M. a declarat că reclamantul a așezat mapa pe genunchi. Reclamantul a arătat că după plecarea pârâtului a mers împreună cu martorul M. la cumpărături, iar după aceea s-au despărțit pentru o perioadă după care s-au reîntâlnit și au plecat către localitatea de domiciliu, martorul a declarat că a mers singur la cumpărături pentru cca.10 – 15 minute, timp în care reclamantul l-a așteptat la autoturism, iar apoi au plecat către casă.
Întrucât reclamantul nu a făcut dovada pretenției sale, deși lui îi incumbă sarcina acestei probe, instanța urmează a respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Reținând că înscrisul a fost întocmit procauza, instanța în aplicarea dispozițiilor art. 19 al.2 din OG nr 51/2008R, obligă reclamantul să restituie cheltuielile avansate de stat ce constau în ajutorul public judiciar de care acesta a beneficiat prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 18.02.2011, pronunțată în dos nr_ în sumă de 1311 lei, încheierea de ședință din camera de consiliu din 23.01.2012 pronunțată în dos nr_ de Tribunalul M.-secția I civilă, în sumă de 655 lei.
Împotriva acestei sentințe în termenul legal a formulat recurs reclamantul M. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că instanța de fond în rejudecare nu a respectat în totalitate dispozițiile deciziei nr.34/r/13/03.201.pronunțată de Tribunalul M. și anume:
- în ședința publică din 11.06.2012 a respectat prev. art. 315 c.pr.civ-1864,dispunând citarea paratului in vederea verificării de scripte.
- în ședința publică din 25.06.2012.instanta la cererea expresa si convingătoare a paratului nu si-a mai respectat dispoziția din ședința precedenta si decizia Tribunalului, dispunând suspendarea judecării cauzei conf. prev. art. 183 c.pr. civ, si trimiterea dosarului ptr. cercetării de sav, inf. prev. de art. 290 cp. la parchetul d.p.l. Judecătoria Strehaia, reținând în mod eronat sau intenționat ca s-a folosit doar de contractul de împrumut în susținerea plângerii, deși se putea observa fără echivoc si irefutabil că, Tribunalul M. a constatat și dispus că înlăturarea depoziției martorului M. E., a fost în mod eronat exclusa de Judecătoria Strehaia în primul ciclu procesual.
Instanța de fond a respins cererea motivată de strigare a cauzei la sfârșitul ședinței, tot la cererea expresa a paratului, încălcându-se prev. art. 180 c.pr.civ. instanța trebuia să dispună înfățișarea pârtilor în persoana la alt termen și încălcarea prev. art. 104.alin. 3 din hotărârea CSM nr. 387/22.09.2005.
- după cercetările efectuate de P. d.p.l. Judecătoria Strehaia s-a adoptat si dispus N.U.P, rezoluție împotriva căreia paratul nu a formulat plângere.
Fără a se aștepta comunicarea rezoluției parchetului, instanța a dispus perimarea cauzei. A învederat instanței ca nu sunt întrunite cerințele prev. art. 249-250 c.pr.civ si atunci s-a repus cauza pe rol, dispunând-se o expertiza grafoscopică la laboratorul de expertize criminalistice București.
Deși a învederat ca s-au mai efectuat 2 asemenea expertize dispuse de parchetul Strehaia și Motru, instanța nu a ținut cont de aceste lămuriri, de documentele arătate.
Cu toate că laboratorul de exp. București a comunicat instanței,sa fie remise acte in original,instanța a insistat in efectuarea expertizei. Răspunsul laboratorului de expertize criminalistice București, a fost negativ cerinței instanței.
Având in vedere ca era cercetat ca infractor și pârâtului i se admitea orice cerere, uneori chiar cu încălcarea prevederilor legale, a formulat cerere recuzare ce a fost respinsă ca inadmisibila de instanțele superioare.
Instanța de judecata, nu a cercetat paratul sub aspectul prev. art. 174 c pr.civ. cu toate ca a solicitat în repetate rânduri, iar în pronunțare nu a luat in discuție și motivat aceasta cerere pe care o consideră pertinentă și relevantă în aflarea adevărului.
Nu a luat în discuție depoziția martorului M. E., deși tribunalul a făcut precizare și dispus ca înlăturarea depoziției acestuia a fost făcuta eronat de instanța de fond în primul ciclu procesual mai ales că a învederat instanței că, martorul a fost cercetat la plângerea pârâtului ptr. sav. inf. prev. de art.290 v.c.p. și în urma cercetărilor efectuate de P. d.p.l. Judecătoria Motru a adoptat și dispus rezoluție de NUP față de acesta.
Nu a întocmit contractul de împrumut –pro cauza, cum eronat a decis instanța.
În cuprinsul contractului este precizat ca a fost redactat in 2 exemplare, deoarece după redactare urma să xeroxeze originalul,paratul păstrând copia ptr. a justifica rudelor sale proveniența banilor.
A solicitat acest împrumut precizând ca fratele sau este bolnav de cancer, însă ulterior a înțeles ca fratele sau deja decedase.
Sub aspectul urgentei efectuării operație fratelui sau, a convenit cu pârâtul să-i înmâneze originalul actului,urmând ca în cel mai scurt timp să-l restituie, fapt neîndeplinit de pârât, acesta susținând ca momentan nu găsește originalul.
A avut încredere În parat deoarece îl reprezentase într-un litigiu cu compania minera Oltenia și ajunsese la o înțelegere amiabilă cu aceasta companie ptr. ca pârâtul să primească despăgubirii de cca 100 000 mii lei,deci avea garanția returnării împrumutului,
În primul ciclu procesual a precizat ca, nu este cazul îndeplinirii cerinței multiplului exemplar referindu-se la acel moment în care nu mai era posibil acest fapt, pârâtul ascunzând sau distrugând actul original eu.
Instanța nu a luat în discuție și a pronunțat asupra existentei unui exemplar în xerocopie color primit prin scrisoare recomandata de la procuratorul pârâtului în primul ciclu procesual.
A solicitat o expertiza grafologica care să se bazeze pe teza "o persoana poate fi ușor recunoscuta prin gesturile sale, gesturi care nu depind de intenția sau voința de moment, ci de conjugarea forțelor conștiente și inconștiente ce ar anima fiecare persoana. Toate atitudinile ființei umane sunt deci gesturi încărcate de semnificație psihologica care se reflecta net si (atenție) în scris și anume in caracteristicile generale ale scrisului”.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond conf. prev. art. 304 pct. 6,7,9 și art. 304 indice 1, sau casarea sentinței pronunțate și trimiterea spre rejudecare, fiind necesară și pertinentă administrarea de probe noi, ori rejudecarea cf.art. 312 pct. 4 Cod Procedură Civilă.
La data de 03.03.2015, intimatul-pârât B. M. a formulat și a depus întâmpinare prin care a arătat că sentința nr. 1415/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._ este temeinică și legală, solicitând respingerea recursului ca nefondat
Instanța de fond își motivează sentința, corect invocând art 139 alin.1 Cod procedura civila, anterior, în sensul că partea care depune un înscris în copie certificate trebuie să aibe asupra sa originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se tine seama de înscris.
Mai mult, instanța, a invocat prevederile art.1180 Cod Civil, potrivit căruia "actul sub semnătura private, prin care o parte se obliga către alta a-l plați o suma de bani sau o câtime oarecare trebuie sa fie scris în întregul lui de aceia care l-a subscris, sau cel puțin acesta, înainte de a subsemna, sa adauge ia finele actului cuvintele bun si aprobat, arătând totodată in litere suma sau câtimea lucrurilor si apoi sa iscălească”.
Instanța, pe buna dreptate a respins declarația martorului M. E., ca fiind subiectiva, declarația acestuia contrazicând declarațiile reclamantului.
În motivele de recurs, reclamantul recurent a arătat faptul ca instanța de fond a considerat un impediment in aflarea adevărului relația sa cu martorul M. E..
Reclamantul a afirmat ca acest contract imaginar a fost încheiat în mașina în prezenta martorului, astfel se pune întrebarea de ce nu l-a pus să semneze ca martor la încheierea acestui contract.
Reclamantul recurent a solicitat audierea si celui de al doilea martor, care nu a venit niciodată, deșii a fost citat și cu mandat de aducere, neopunându-se audierii, iar față de această situația a renunțat la audierea acestuia spunând că este bolnav psihic.
În ceea ce privește faptul că i-a fost înmânat originalul contractului pentru a-l arata rudelor și pentru a face dovada provenienței banilor, a menționat faptul că nu este căsătorit, nu are copii, părinții sunt decedați si astfel nu aveam cui sa demonstreze, mai mult nici nu aveam pentru ce sa împrumute aceasta suma.
Ca toată înscenarea recurentului reclamant să continue, a depus la dosarul cauzei contractul de împrumut în copie color, afirmând ca l-a primit prin posta de la procuratorul său.
A considerat ca acesta nu a trecut o suma mai mare în contract pentru a-i fi aplicabile prevederile art.1192 Cod civil.
În motivele de recurs, reclamantul recurent a invocat faptul ca nu el a solicitat expertiza grafologica si ca nu el trebuia sa plătească contravaloarea acesteia, reclamantul este în eroare solicitând aceasta expertiza și Tribunalului M..
La data de 23.03.2015, pârâtul intimat, prin serviciul registratură a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.(filele 37-39)
La termenul de judecată din data de 31.03.2015, recurentul reclamant a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a învederat următoarele:
Într-adevăr instanța de fond a invocat prevederile art. 139 Cod Procedură Civilă însă, deși a solicitat în nenumărate rânduri, nu s-a manifestat rol activ în a cerceta dacă pârâtul, cu rea credință a distrus sau ascuns actul original.
Pârâtul in pag. 3 a plângerii sale către parchetul d.p.l Judecătoria Oravita, a precizat ca i-a revocat procura, având temere ca-i ridică de la SNL Oltenia, astfel se poate deduce ca paratul avea datorii și că a revocat procura ptr. a nu-i plați datoria, deși cu acea procura nu puteam să-i ridice nici o suma de bani, neavând împuternicire în acest sens.
Legiuitorul prin prev. Art.139 alin.1, nu a dispus obligarea de a nu se ține seama de lipsa înscrisului original, lăsând loc de interpretare în cazul unei spete similare cu aceasta când o parte a distrus sau ascuns actul original, însă exista copie color al acestuia-actul original, coroborată si susținuta de probe testimoniale.
Instanța de fond nu a ținut cont de depoziția martorului M. E. neluând în considerație nici dispoziția instanței de control judiciar - Tribunalul M., cu referința la faptul ca martorul a văzut când a scris actul original.
În ceea ce privește contradicțiile între declarația martorului și declarațiile sale, a învederat că acestea s-au datorat datorită faptului că a fost audiat în lipsa sa, fiind lipsit de a-i pune acestuia întrebări.
Declarația sa și a martorului se poate corobora cu declarația notarială a d-nului T. G.. (fila 70 dosar. fond)
A mai arătat că nu s-a opus audierii martorului T. G., instanța dispunând acest fapt având în vedere motivele invocate de acesta.
Pârâtul ascunde iarăși adevărul referitor la lipsa rudelor acestuia, vezi pag.1 a plângerii acestuia adresată Parchetului O. și filele 8/88 dosar fond primul ciclu procesual (dosar nr._ )- certificat de deces al fratelui său pentru care a solicitat împrumutul fiind bolnav de cancer, cauza din care a și decedat.
Recurentul a menționat că, contractul de împrumut în copie color l-a primit prin scrisoare recomandată din localitatea Reșița de pe adresa procuratorului pârâtului. Totodată a arătat că nu a făcut afirmații jignitoare la adresa președintelui completului, ci criticat procedurile dispuse de domnia sa în mod imparțial, neținând cont de unele probe și lucrării ale dosarului
De asemenea a precizat că instanța de fond în rejudecare nu a ținut cont de declarația martorului, deși a precizat că acesta a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.260 V.C.P și sa dispus N.U.P în favoarea sa, instanța neținând cont nici de dispozițiile deciziei Tribunalului M..
A anexat în copie, următoarele înscrisuri: plângere penală înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria O., plic, adresa nr. 135/03.04.2014, mandata de aducere nr. 1098/P/2012, adresă emisă de P. de pe lângă Judecătoria Strehaia, rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, declarația martorului M. E., adresa nr. 5346/29.11.2011, extras de pe portalul Tribunalului Gorj și adeverința nr. 24/25.03.2015.
La data de 21.04.2015 recurentul reclamant a formulat precizări în sensul că a lucrat cu pârâtul în cadrul aceleiași întreprinderi miniere, dumnealui în producție și subsemnatul în cadrul biroului aprovizionare-desfacere. Se cunosc din vedere, dar nu erau prieteni. A menționat că l-a reprezentat pe pârât în litigiul cu S.N.L Oltenia la rugămintea și recomandarea d-lui primar al localității sale de domiciliu, pârâtul fiind rudă cu primarul.
Având în vedere că a trecut o perioada de aprox. 5 ani de zile de când au început neînțelegerile cu pârâtul, și la câte cercetării ale instanței și parchetelor a fost supus, a aproximat puțin eronat perioada judecării procesului și momentul înmânării banilor. Așadar la întrebarea instanței a luat în calcul momentul de când a început demersurile pentru a-l reprezenta anume: verificarea în teren, daca sunt motive de a deschide acțiunea, discuții cu un domn avocat pentru a-l reprezenta, avocat care l-a reprezentat până la un anumit termen, apoi a renunțat deoarece a avut neînțelegerii cu pârâtul asemeni cum a avut și cu procuratorul lui din primul ciclu procesual.
A învederat că a avut încredere în pârât datorită garanției oferită de domnul primar și prin faptul că avea siguranța obținerii despăgubirilor solicitate la societatea lignitului Oltenia, având în vedere raporturile de expertiză efectuate și negocierile pentru încetarea litigiului printr-o tranzacție, fapt ce s-a împlinit.
La termenul din 21.04.2014 instanța a procedat la verificarea de scripte, foaia ce conține semnătura apelantului petent fiind depusă la dosar.(fila 62 dosar)
Prin decizia civilă nr. 80 din 21.04.2015 pronunțată de Tribunalul M., a fost respins recursul ca nefondat formulat de recurentul - reclamant M. G., cu domiciliul în . Cătunele, județul Gorj împotriva sentinței civile nr. 1415/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimatul - pârât B. M. cu domiciliul în ., Județul C.-S., având ca obiect pretenții
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp art. 139 din vechiul cod de procedură civilă ,potrivit căruia partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la ședință originalul înscrisului sub pedeapsa de a nu se ține seama de acest înscris.
In cazul de speță, reclamantul recurent nu a putut să prezinte originalul înscrisului sub semnătură privată de care se prevalează pentru dovedirea împrumutului, arătând că acest original a rămas în posesia pârâtului.Ori, această motivație nu este verosimilă de vreme ce fiind vorba de o obligație unilaterală de restituire a împrumutului din partea pârâtului, originalul înscrisului doveditor trebuia să rămână la reclamant pentru a putea fi folosit în cond. art. 139 c.pr.civ.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 177 din vechiul cod de procedură civilă, acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul ori semnătura.
In condițiile dispozițiilor legale de mai sus, pârâtului i s-a opus copia înscrisului sub semnătură privată de care se folosește reclamantul, acesta tăgăduind existența vreunei convenții legale de împrumut.
In urma deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare instanța de fond a procedat a încuviințat o expertiză grafologică a înscrisului, care însă nu s-a putut finaliza într-un raport de expertiză, întrucât nu s-a putut prezenta originalul acestuia.
Mai mult decât atât din rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de numitul M. G. din 4 .11.2013, în dosar nr.1098/P/2012 și referatul cea stat la baza acestuia rezultă că prin adresa nr._/6.09.2012. Serviciul criminalistic din cadrul IJP M. a comunicat că nu se pot formula concluzii cu privire la copia înscrisului sub semnătură privată atât timp cât nu se depune originalul.
Instanța urmează să aibă în vedere și disp. art. 1180 alin. 1 din vechiul cod civil, care prevede că actul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alte a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie să fie înscris în întregime de acela care l-a semnat, ori cel puțin acesta înainte de a semna să adauge la sfârșitul actului cuvintele „ bun și aprobat” arătând întotdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să semneze.
Ori, în cazul de speță înscrisul depus în copie la dosar nu a fost redactat de către persoana care se obligă ( în speță pârâtul B. M.), ci de către reclamant, iar ,B. M. nefăcând nici mențiunea bun și aprobat și să arate câtimea obligației la care s-a împrumutat.
Chiar și în aceste condiții, înscrisul ar fi putut constitui un început de dovadă scrisă, însă numai dacă s-ar opune pârțâii care l-a scris. Cum, în cazul de speță cel care a redactat înscrisul este reclamantul iar nu pârâtul, se apreciază că ,actul depus în copie la dosar de către reclamant nu poate fi luat în considerare nici ca un început de dovadă scrisă., care să dea posibilitatea administrării probei cu martori și prezumții în cond. art. 1191-1997 din vechiul cod civil.Aceasta cu atât mai mult cu cât, din declarația reclamantului recurent din ședința publică din 21.04.2015 rezultă că, între el și pârâtul B. nu au existat relații apropriate de prietenie, astfel încât nu se poate vorbi de o imposibilitate morală de a reconstituii un înscris în condițiile dispozițiilor legale susmenționate.
Așa fiind, sentința atacată este temeinică și legală, recursul fiind respins ca nefondat în condițiile art. 312 din vechiul cod de procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr.1415 / 22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia și deciziei nr.80 din 21.04.2015 pronunțată de Tribunalul M. a formulat cerere de revizuire revizuientul M. G., arătând ca instanța nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care s-au cerut si, totodată, instanța de recurs a pronunțat hotărâri definitive potrivnice.
Astfel, deși prin decizia nr. 340/R/13.03.2013 a fost admis recursul, prin decizia nr. 80/21.04.2014 recursul a fost respins cu toate ca existau mai multe probe decât in primul ciclu procesual. Mai mult, unul dintre magistrații care a soluționat cauza a făcut parte din compunerea ambelor complete.
In drept, au fost invocate disp. art. 322 pct. 2 si 7 C..
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondata cu motivarea, in esența, ca motivele invocate nu se regăsesc in dispozitiile art. 322 C., hotararile atacate fiind legale si temeinice.
In conformitate cu disp. art. 242 C., intimatul a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
Analizând cu prioritate excepția netimbrarii cererii, se constata ca aceasta este fondata urmând a fi admisa ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. 1 și 2 din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.
Conform prevederilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată, ca netimbrată.
În speță, revizuientul a fost citat cu mențiunea expresă a achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 10 lei, potrivit dovezii aflate la dosarul cauzei (fila 12 ), a primit citația, a semnat-o, astfel că a avut cunoștință despre obligația de a achita taxa de timbru.
La data de 19.06.2015, acesta a formulat cerere de ajutor public judiciar care a fost respinsa ca nefondata prin încheierea din Camera de Consiliu din data 02.07.2015.
Prin încheierea pronunțata in Camera de Consiliu in data de 03.09.2015 a fost respinsă si cererea de reexaminare formulata împotriva primei încheieri.
Întrucât cererea de revizuire nu a fost timbrată nici anticipat și nici până la termenul stabilit de Curte și întrucât în cauză nu operează nicio scutire legală de la obligația timbrării, Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art 35 alin. 1 și 5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 și să dispună anularea, ca netimbrată, a cererii de revizuire.
Aceasta soluție este in concordanta si cu jurisprudenta CEDO care, in repetate cauze, a subliniat faptul ca subordonarea accesului la o instanță unor cheltuieli de procedură nu reprezintă în sine o încălcare a dreptului la un proces echitabil [Weissman și alții împotriva României, Jedamski și Jedamska împotriva Poloniei] și că o bună administrare a justiției poate justifica cheltuieli judiciare a căror sumă trebuie evaluată având în vedere împrejurările speciale ale fiecărei cauze (Tolstoy Miloslavsky împotriva Regatului Unit).
Limitarea accesului la instanța este justificata in circumstanțele prezentei cauze in care cuantumul taxei judiciare de timbru stabilite ( 10 lei), raportat la veniturile realizate de către revizuient, așa cum au fost declarate de acesta ( aproximativ 700 lei) nu poate duce la concluzia ca a existat o imposibilitate absoluta ori dificultăți majore de procurare a sumelor de bani datorate in vederea judecării unei cai extraordinare de atac, respectiv cererea de revizuire formulata.
Pentru considerentele ce preced, fata de prev. art. 137 C. si ale art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, cererea de revizuire urmează a fi anulata ca netimbrata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrată, cererea de revizuire, formulată de către M. G., împotriva sentinței civile nr.1415 din 22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._ și deciziei nr.80 din 21.04.2015 pronunțată de Tribunalul M.-Secția i Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. M..
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Septembrie 2015
Președinte, R. M. | Judecător, A. M. | Judecător, S. P. |
Grefier, G. Ț. |
Re.jud.R.M./10 Septembrie 2015
Tehn.G.Ț.
Jud.recurs. V N./
C. E.C./ A. M.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 501/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Modificare act constitutiv persoană juridică. Hotărâre din... → |
|---|
