Expropriere. Decizia nr. 2102/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2102/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 2102/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr.2102
Ședința publică de la 27 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE- C. R.
Judecător- S. P.
Grefier- F. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul N. I., domiciliat în C., . I., nr.14, județul D., împotriva sentinței civile nr.506 din 25 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D.- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., ., nr.1, județul D., având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat apelantul reclamant N. I., personal și asistat de avocat D. Ș. D., în baza împuternicirii avocațiale, fiind lipsă intimata pârâtă Instituția P. Municipiului C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care:
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, în baza art. 392 Cod procedură civilă, raportat la art. 216 Cod procedură civilă și art. 482 Cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul, apărătorul apelantului reclamant, a expus oral motivele scrise de apel, în raport de care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, într-o primă teză, obligarea intimatei pârâte la reîntregirea celor 93 mp, care au fost luați abuziv din dreptul de proprietate al reclamantului, așa cum rezultă din documentele justificative depuse la dosar, iar într-o a doua teză, instanța să pronunțe o hotărâre care să reglementeze și să repare drepturile de proprietate în raport cu sumele achitate, reprezentând taxe și impozite, pentru o suprafață de teren de 600 m.p., dar și referitor la drepturile și obligațiile ce îi revin pârâtei pentru atribuirea prin întregirea a 0,65 m.l.- 1 m.l. pe o lungime de 26 m.l., deci în total 26 m.p.la Vest de imobil, iar restul până la 93 m.p., respectiv pentru cei 67 m.p., reclamantul să fie despăgubit la valoarea de piață pentru teren intravilan.
Nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul Ministerul Public, a pus concluzii de respingere a apelului, ca nefondat și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, întrucât din probele administrate în cauză, nu rezultă că reclamantului i-ar fi fost expropriată vreo suprafață de teren.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea precizată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.04.2013 reclamantul N. I., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. municipiului C. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i restituie suprafața de teren intravilan de 93 mp de care a fost expropriat fostul proprietar la imobilului în anul 1975 de către Primăria C. pentru amenajarea și lărgirea străzii ..
In motivarea cererii a arătat că în fapt a intrat în posesia imobilului situat in . Ipatescu nr.14 din municipiul C. printr-o hotărâre judecătorească ce ține loc de act autentic, respectiv, sentința civilă nr._ din 24 dec. 1991 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/1990. Arată reclamantul că din actul de vânzare a observat ca în actul de proprietate este înscrisă suprafața de 600 mp dar in fapt are in posesie doar 507 mp, diferența de 93 mp fiind luați de autoritățile locale pentru o utilitate publica.
In drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 26 alin 1 si 2 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea si Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 dec. 1989.
Prin sentința civilă nr._/26.09.2013 a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei C. în soluționarea cauzei privind pe reclamantul N. I. în contradictoriu cu pârâta Institutia P. C. și s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D., secția I Civilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că față de obiectul acțiunii si dispozițiile in drept pe care se întemeiază această acțiune instanța, verificându-și competența, în conformitate cu dispozițiile art. 131 din NCPC, a constatat că în raport de art. 95 coroborat cu art. 129 alin. 2 punctul 2 din NCPC și art. 30 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 Judecătoria C. nu are competenta materiala în soluționarea acestei acțiuni si in baza art. 132 din același C. a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența în favoarea Tribunalului D..
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul D. sub nr._ .
Prin încheierea din data de 03.12.2013 instanța a pus în vedere reclamantului să precizeze în scris obiectul acțiunii, cu indicarea în concret a temeiului juridic al acesteia, să facă dovada că terenul în litigiu a fost expropriat în vederea construirii străzii . și că a dobândit imobilul de la o persoană care a fost expropriată în acest sens.
La data de 27.01.2014, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că solicită obligarea Instituției P. municipiului C. la restituirea suprafeței de 93 mp teren intravilan, care se află în administrarea acestei instituții, teren care este liber de sarcini și se află poziționat în spatele imobilului proprietatea reclamantului, în schimbul terenului intravilan care a fost expropriat de la fostul proprietar al imobilului unde reclamantul locuiește în prezent.
Prin sentința civilă nr. 506 din 25 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D., s-a respins acțiunea formulată de reclamantul N. I., domiciliat în C., . I. nr. 14, județul D., în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI C.,cu sediul în C., ., nr.7, județul D..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a constatat următoarele:
Din probele administrate în cauză, a rezultat că reclamantul a devenit proprietarul imobilului situat în C., . I. nr.14 ca urmare a sentinței civile nr._ bis/24 decembrie 1991 pronunțată de Judecătoria C., sentință prin care s-a constatat că reclamantul N. I. este proprietarul acestui imobil, compus din casă cu 2 camere, bucătărie, pivniță și teren în suprafață de 600 mp, cumpărat de la Ș. M. printr-un înscris sub semnătură privată încheiat la data de 19 februarie 1990.
Anterior acestei vânzări, proprietarii imobilelor situate de o parte și de alta a Aleii II A. I. au convenit să cedeze teren din proprietățile lor, în vederea construirii străzii ..
Pentru că unii dintre proprietari nu au mai respectat convenția, au fost acționați în judecată de către ceilalți proprietari care cedaseră teren, între care și autorii vânzătoarei Ș. M., respectiv părinții acesteia, Ș. I. și Ș. E., domiciliați în . nr.14.
În acest fel, prin sentința civilă nr.8505/23 septembrie 1975 a Judecătoriei C., a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții Ș. I., Ș. E., M. I. și alții împotriva proprietarilor care nu au respectat convenția, nominalizați în hotărârea judecătorească amintită și au fost obligați aceștia din urmă să cedeze suprafața de 2,50 mp în adâncime, fiecare, pentru efectuarea străzii ., conform raportului de expertiză efectuat în acea cauză.
Martorii I. M. și N. C. au arătat că aproximativ prin anul 1962 proprietarii de pe . I. au cedat teren pentru construirea acestei străzi, astfel încât s-a format ..
Înainte de anul 1990 proprietarii de pe partea dreaptă au acționat în instanță pe cei de pe partea stângă pentru a ceda o porțiune mai mare de teren, de 4m, ca și cei de pe partea dreaptă, astfel încât . mai largă, însă aceștia nu au mai fost de acord, iar în prezent . în anul 1962 când s-a format.
Martorii au mai arătat că terenul cumpărat de reclamant de la familia Ș. are aceeași configurație ca cel deținut de familia Ș. după cedarea celor 4 mp pentru construirea străzii iar după cumpărare, reclamantul nu a mai cedat vreo suprafață de teren.
Din cele expuse mai sus, a rezultat că . s-a format în urma cedării de teren de către proprietarii aflați de o parte și de alta a acestei străzi și nu în urma exproprierii terenurilor, cu alte cuvinte, proprietarii și-au donat terenul, relevantă în acest sens fiind declarația martorei I. M..
Faptul că numita Ș. M. a vândut reclamantului o suprafață de teren de 600 mp, cât avea în acte, deși în realitate, în urma cedării de teren de către autorii săi pentru construirea străzii ., îi mai rămăsese în proprietate 507 mp, nu îl îndreptățește pe reclamat să solicite despăgubiri autorităților publice pentru această lipsă de teren, chiar dacă ulterior cumpărării, prin HG nr.965/2002 această stradă a fost inclusă în domeniul public al municipiului C., ci se poate întoarce împotriva vânzătoarei sau a moștenitorilor acesteia pentru diferența de preț.
De asemenea, din nicio probă de la dosar nu a rezultat că după cumpărarea terenului, reclamantului i-a fost expropriată vreo suprafață de teren, astfel că, față de cele arătate mai sus, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul N. I.,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, apelantul susține că în HG nr.965/2002, este specificat clar că suprafața de teren pe care o solicită și unde este edificată . nu este domeniul public, iar din măsurătorile pe care le-a efectuat expertul TOPO desemnat în cauză, se observă clar că cedarea de teren intravilan facultativă pe care a făcut-o fostul proprietar de unde a cumpărat imobilul situat . I., nr.14, mun.C., jud.D., s-a făcut fără documente legale și fără să fie despăgubit material sau prin compensare cu alt teren intravilan, iar terenul intravilan cedat în suprafață de 93 mp de către vânzător este situat la o distanță apreciabilă, respectiv 30 mL, față de încadrarea cadastrală a mun.C. și cum este specificat în HG nr.965/2002.
Evicțiunea invocată de instanța de fond prin Sentința Civilă nr.506 din 25.11.2014, prin care se face trimitere la prescripția extinctivă, este eronată, în primul rând că, vânzătoarea ca și reclamantul a plătit taxe și impozite aferente terenului în cauză pentru 600 mp, și nu pentru 507 mp, iar referitor la chemarea în garanție a vânzătoarei sau moștenitorilor acesteia, sau o acțiune în pretenții privind diferența de preț, nu poate fi realizată, întrucât la . drept pentru suprafața de teren, s-a făcut printr-o acțiune în constatare a dreptului de proprietate, și cadrul procesual l-ar obliga să anuleze un titlu de proprietate recunoscându-i-se astfel diferența și refuzul său de a solicita cei 93 de mp lipsă din totalul de 600 mp .
Menționează că la termenul din data de 18.11.2014, reprezentantul Instituției P. mun.C., a subliniat faptul că se află în situația art. 26 din Legea nr.33/1994, și numai o despăgubire în bani ar soluționa prezenta cauză, iar referitor la terenul pe care l-a solicitat în completare și care este poziționat la VEST de imobilul său, și care nu este edificat nimic pe el, cum reiese din declarațiile martorilor, nu se cunoaște regimul juridic al acestui teren, șa cum reiese din documentele justificative pe care Instituția P. mun.C. le-a depus la prezenta cauză.
Într-o primă teză, solicită instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată Instituția P. mun.C., pentru reîntregirea celor 93 de mp care sunt luați abuziv din dreptul său de proprietate așa cum rezultă din documentele justificative depuse la dosar dar și din certificatul fiscal din care reiese că plătește taxe și impozite pentru suprafața totală de 600 mp și dreptul de folosință al nostru este de 507 mp.
Solicităm reîntregirea celor 93 de mp la vest de imobilul său, pe un teren care nu este edificat nimic pe el, acestea putându-se observa din depozițiile celor doi martori dar și din documentația depusă de către Instituția P. mun.C. la prezentul dosar, întrucât trebuie făcute reparații de consolidare a imobilului în care locuiește, astfel că imobilul în care locuiește se află într-o situație de degradare, așa cum rezultă din planșele foto pe care le-a depus la prezenta cauză, iar imobilul se află pe hotarul dintre proprietatea personală și terenul administrat de Instituția P. mun.C., teren care nu are documente justificative de proprietate sau de administrare, rezultând din adresa Nr.7418/25.06.2013 a Instituției P. mun.C. - R.A.D.P.F.L.C..
Astfel că, Instituția Pimarului mun.C., nu s-a opus la solicitarea sa de reîntregire a terenului care a fost luat abuziv pentru amenajarea Aleei II A. I., la imobilul situat la nr.14, aceeași stradă.
Referitor la obiectivele care s-au stabilit pentru expertiza TOPO la imobilul situat în . I., nr.14, mun.C., jud.D., referitor la suprafața de teren intravilan deținută prin Sentința Civilă nr._ din 24.dec.1991, pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr.l4556/civ/1990, se observă că deține 600 mp, iar la măsurătorile efectuate de către expertul TOPO s-au găsit la fața locului numai 507 mp, restul de 93 mp, au fost luați abuziv din proprietatea privată a sa și trecuți în proprietate publică, neexistând documente justificative de expropriere, întrucât din adresa Nr._//2014, adresă emisă de Instituția P. mun.C. către Tribunalul D., rezultă că - nu există decret de expropriere și respectivul teren intravilan de 93 mp, sunt luați abuziv pentru o utilitate publică care nu există în H.G. nr.965/2002 poz.118, modificată prin H.G.nr. 141/2008, poz.2317, având ca elemente de identificare suprafața carosabilului de 120 mL/6mL.
Astfel că din schițele și măsurătorile întocmite în raportul de expertiză efectuat de către, expert TOPO-CADASTRU-GEODEZIE, C. A., rezultă că este îndreptățit pentru reîntregirea suprafeței de 600 mp de la 507 mp, întrucât nu face parte din suprafața de 120 m din care este compusă . I., mun.C., jud.D..
Tot referitor la raportul de expertiză TOPO, întocmit de către, expert TOPO-CADASTRU-GEODEZIE, C. A., se menționează la punctul 4.1.) că, în urma măsurătorilor efectuate, s-a constatat că S2=93 mp, determinată de conturul
punctelor pe schița cadastrală întocmită, 20-51-52-2-20 pe planul de situație tentă verde, este ocupată de . I., mun.C., jud.D..
. teză, solicită instanței de judecată să se pronunțe printr-o hotărâre care să reglementeze și să repare drepturile de proprietate în raport cu sumele achitate în taxe și impozite pentru o suprafață de teren de 600 mp, dar și referitor la drepturile și obligațiile ce îi revin Instituției P. mun.C., raportat la art.611 și art.612 Cod Civil, pentru atribuirea prin întregirea a 0,65 mL - 1 mL pe o lungime 26 mL, deci în total 26 mp la vest de imobil, pentru a face reparațiile necesare și care vor urma ulterior, iar restul până la 93 mp, respectiv pentru cei 67 de mp, să fie despăgubiți la valoarea de piață pentru un teren intravilan.
Concluzionând, arată că solicitarea este pertinentă, temeinică și legală, întrucât solicită un drept de care a fost deposedat abuziv pentru o utilitate publică, referitor la art.26 din legea nr.33/1994 raportat la art.44 pct. 3 din Constituția României.
Intimata pârâtă, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Apelul declarat de reclamant, se privește a fi nefondat și se va respinge, avându-se în vedere următoarele considerente:
Astfel, prin cererea introductivă la instanță, reclamantul a solicitat Instituției P. municipiului C., să-i restituie suprafața de teren intravilan de 93 m.p. care a fost expropriată fostului proprietar la imobilului aflat în litigiu, cumpărat de către reclamant la data de 19.02.1990, de către Primăria municipală C. pentru amenajarea și lărgirea străzii ., invocând în drept dispoz. art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică precum și Legea 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6.03._89.
Raportat la situația de fapt, reținută de către prima instanță, Curtea constată că în cază nu sunt aplicabile temeiurile de drept invocate de către reclamant, întrucât între acesta și Primăria municipală C., în calitate de autoritate publică locală, care a dispus în anul 1975 exproprierea unor proprietăți private pentru amenajarea și lărgirea străzi ., nu există niciun raport juridic, aceasta întrucât reclamantul N. I., a cumpărat pe data de 19.02.1990 de la numita Ș. M. un imobil situat în municipiul C., ., nr.14, imobil format din teren în suprafață de 600 m.p. ,iar prin sentința civilă nr._ bis din 24.12.1991, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/1990, în baza art.111 Cod pr.civ., s-a constatat că reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra acestui teren în suprafață de 600 m.p.
Faptul că în realitate reclamantul are în posesie doar suprafața de 507.m.p., nu poate fi imputată autorităților publice locale.
În acest sens, reclamantul nu poate solicita Primăriei municipale C. să-i pună la dispoziție și în posesie diferența de teren de 93 m.p., autoritatea publică locală, neavând nicio obligație în acest sens, cu atât mai mult cu cât terenul solicitat se află în domeniul public al municipiului C. neputâd fi acordat în proprietate privată, iar terenurile pretinse a fi libere, de către reclamant, și aflate în partea de Vest a proprietății sale, chiar acesta recunoaște că nu se cunoaște regimul juridic al acestora.
Sub aspect este pertinentă motivarea primei instanțe, în sensul că reclamantul nu poate avea pretenții decât împotriva vânzătoarea sau a moștenitorilor acesteia pentru a solicita despăgubiri în ceea ce privește diferența de 93 m.p., în condițiile în care prețul plătit în anul 1990 a fost pentru o suprafață de 600 m.p., iar în realitate i s-a predat și deține în posesie doar suprafața de 507 m.p.
În consecință, față de cele arătate și în raport de dispozițiile art.480 Cod pr.civ, se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul N. I., domiciliat în C., . I., nr.14, județul D., împotriva sentinței civile nr.506 din 25 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D.- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., ., nr.1, județul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 aprilie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, C. R. S. P.
Grefier,
F. I.
Red.jud.S.P.
26.05.2015
Tehn.F.I./2 ex.
Jud.fond.A.B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 260/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Uzucapiune. Decizia nr. 501/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
