Revendicare imobiliară. Decizia nr. 229/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 229/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 8730/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 229/2015
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător L. L. B.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenții contestatori C. G. și C. I., împotriva deciziei civile nr.2/R/CA de la 26 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul S. I., având ca obiect revendicare imobiliară .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul S. I., reprezentat de avocat B. D., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenții contestatori.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că recursul a fost declarat împotriva unei decizii definitive, recurenții contestatori prin serviciul registratură la data de 25.03.2015, au depus dovada achitării taxei de timbru, precizări și dezvoltarea motivelor de recurs, după care,
Instanța a pus în discuție părții prezente inadmisibilitatea recursului declarat de recurenții contestatori C. G. și C. I..
Avocat B. D. pentru intimatul S. I., a solicita respingerea recursului ca fiind inadmisibil. A depus concluzii scrise și a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport, conform chitanțelor atașate.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea adresată Tribunalului M. și înregistrată sub nr._, contestatorii C. G. și C. I. au contestat în contradictoriu cu intimatul S. I., decizia nr.353/R/06.10.2014 dată de Tribunalul M., în dosar nr._ *.
Prin decizia civilă nr.1378/R/26.11.2012 a Tribunalului M. a fost admis recursul, a fost casată sentința instanței de fond și a fost trimisă cauza spre rejudecare. Completul de judecată a fost format din magistrații B. L., F. M. și N. V.. Ulterior, prin decizia civilă nr.353/R/06.10.2014 a Tribunalului M. a fost respins recursul contestatorilor, hotărârea devenind irevocabilă. La pronunțarea acestei soluții, completul de judecată a fost format din magistrații B. L., F. M. și Z. C..
Au susținut contestatorii că la soluționarea recursului au participat ambele doamne magistrat B. L. și F. M. care sunt incompatibile la soluționarea celui de-al doilea recurs, respectiv la pronunțarea deciziei civile 353/R/06.10.2014, în cauză fiind incidente disp. art. 24 alin.1 din vechiul Cod de procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 2 de la 26.01.2015, Tribunalul M. a respins contestația în anulare formulată de contestatorii C. G. și C. I., împotriva deciziei civile nr. 353/R/06.10.2014, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._ *, în contradictoriu cu S. I., ca nefondată.
Au fost obligați contestatorii la plata către intimat a sumei de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Incompatibilitatea constituie situația în care unui judecător, procuror, magistrat asistent, asistent judiciar sau grefier îi este interzis de lege să ia parte la soluționarea unei pricini.
Potrivit disp. art. 24 alin.1 din vechiul Cod de procedură civilă invocat ca temei al contestației-judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare.
Contestația în anulare poate fi exercitată pentru motivele prev. de art. 317 C.pr.civ.( codul vechi) și, anume, când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea disp. de ordine publică privitoare la competență. Potrivit art. 318 C.pr.civ., ea mai poate fi exercitată atunci când dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale sau când, respingând recursul sau admițându-l în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Contestatorii nu au precizat temeiul invocat, raportat la art. 317-318 C.pr.civilă, mărginindu-se să invoce disp. art. 24 alin.1 din vechiul Cod de procedură civilă. De asemenea, nu au invocat neregularități referitoare la citare sau greșeli ale instanței. Cât privește cel de-al doilea motiv al contestației obișnuite referitor la normele de competență, pe calea contestației în anulare poate fi invocată doar încălcarea normelor de competență generale materiale și teritoriale exclusive la care se referă art. 159 C.pr.civ.- incompatibilitatea sau alte aspecte legate de compunerea sau constituirea completului de judecată neputând fi invocate, deoarece incompatibilitatea este reglementată prin norme de organizare judiciară.
Incompatibilitatea reprezintă o excepție de procedură pentru că privește încălcarea regulilor referitoare la compunerea instanței. Asupra excepției atât în caz de admitere, cât și în caz de respingere instanța se pronunță printr-o încheiere interlocutorie care nu poate fi atacată decât odată cu fondul.
Pentru a fi incompatibil, potrivit temeiului invocat, judecătorul trebuie să se fi pronunțat asupra fondului, să pronunțe o hotărâre prin care se dezleagă o problemă litigioasă de natură să dezinvestească instanța.
În cauza dedusă judecății, judecătorii nu erau incompatibili având în vedere că au pronunțat decizia civilă 1378/R/26.11.2012, în dosar_ -casare cu trimitere spre rejudecare, iar ulterior au soluționat recursul pronunțându-se prin decizia civilă 353/R/2014.
Cum contestația în anulare se poate promova doar pentru motivele expres prevăzute de lege, incompatibilitatea neregăsindu-se între acestea, dar și pentru celelalte considerente arătate, contestația a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorii C. G. și C. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că:
Cererea lor a fost de judecarea unei situații de incompatibilitate juridică, judecată făcuta cu părtinire, superficialitate, cu influenta a paratului prin același avocat din 2006 în drept s-a solicitat pe art.24 alin.l Cod.Proc.Civ.Vechi pentru ca aceeași magistrați ce au stabilit obiective in decizia de casare în 2012 nu au respectat în decizia irevocabila pe care au dat-o cu părtinire . Cererea lor nu a fost judecata așa.
Judecător L. Barbatan s-a pronunțat din nou nefondat pe prevederile legale menționate ce nu au legătura cucererea lor.
Daca aceiași magistrați ca L. Barbatan s-au pronunțat prin Decizia 353/R/06.10.2014 irevocabil părtinitor cu paratul si avocatul acestuia din 2006, ei au arătat în dosar nr._ -_ * părtinirea comisa pentru ca n-au respectat prevederile legale privind EXPERTIZA - Cod.Proc.Civ.Vechi art.201-214. Au cerut si cercetarea la fața locului.
Aceleași magistrate ca judecător L. Barbatan s-au pronunțat anterior prin Decizia Civila nr.1378/R/26.11.2012 -- PĂRTINIREA rezulta din motivele casării pe care chiar dânșii ce-au stabilit în 2012 n-au respectat in 2014 pronunțându-se nefondat irevocabil. Trebuiau sa se abțină dacă știau ca superficial si procedural iau de buna expertiza d-lui Gusita A. cu erori grosolane mai ales ca au văzut ca n-a respectat obiectivele stabilite aleatoriu de instanța nu de ei.
Au arătat instanței prin înscrisuri depuse imediat după efectuarea expertizei tehnice de Gusița A. cu experții parte tehnici care au efectuat măsurători în același timp și cu aparate asemănătoare cu el. G. A. nu a evidențiat . lor ce are 120 mp fiind întrebat de ei le-a spus „am în aparat”, astfel că măsurătorile lui nu sunt reale și pentru faptul ca nelegal si-a permis sa diminueze terenul lor de 1450 mp. cumpărat legal si înscris cadastral in 1991 la suprafața de 1242 mp. fiind o măsurătoare grosolana ce se încadrează într-o eroare grosolana .
Legiuitorul prin Legea 58/1968 pentru organizarea judecătoreasca arata clar: hotărârea pronunțata de judecători incompatibili ( ce-u fost părtinitori ) este lovita de nulitatea absolută, instanța de recurs urmând sa o caseze și să trimită pricina spre rejudecarea aceleiași instanțe, din completul de judecata evident neputând face parte judecătorii care au pronunțat hotărârea, iar după casare sunt incompatibili pentru rejudecare si pentru ca s-au pronunțat asupra fondului acelei pricini prin hotărârea casata. Deci cu aceasta situație se confruntă ei, d-na judecător L. Barbatan se răzbuna ca au recuzat-o pe d-na judecător B. L. la primul termen abia a doua zi s-a abținut.
Potrivit art.24 alin.l Cod.Proc.Civ.Vechi așa cum au cerut judecarea cauzei se aplica si in cazul în care un judecător, după pronunțarea unei hotărâri care a fost martor, expert sau nu poate lua parte la judecarea aceleiași pricini presupunându-se ca el are deja o părere formată, care ar putea sa-l afecteze spiritual de obiectivitate si NEPARTINIRE in cauza respectivă. Ori d-na judecător L. Barbatan nu numai ca s-a pronunțat cu părtinire nicidecum cu obiectivitate după casare, documentele o dovedesc, se mai pronunța si prin decizia 2/R/26.01.2015 invocând articole de legi ce nu au legătura cu prezenta acțiune.
Art. 159 Cod.Proc.Civ.Vechi nu are nici o legătura cu faptele de incompatibilitate judiciara arătate de ei. Daca magistrații erau compatibili după casarea sentinței au devenit incompatibili prin nerespectarea obiectivelor pronunțate prin sentința casării deoarece nu le-aurespectat aceeași magistrate, s-au dezis pur si simplu si au devenit părtinitori cu pârâtul si avocatul acestuia luând de bun o lucrare tehnica nelegala si s-au pronunțat nefondat părtinitor si irevocabil prin respingere nelegala .
În drept, și-au întemeiat recursul pe prevederile Legii 58/1968, privind organizarea judecătoreasca pe art.304 Cod.Proc.Civ.Vechi; art. 305 - 320 ; art. 322 - 327 ; 328 si altele Cod proc.Civ. vechi, a legislației dreptului de proprietate, a drepturilor reclamanților - excepția incompatibilității juridice care solicita dreptatea si o dovedesc cu acte care sunt ignorate de anumiți magistrați prevalându-se pe superfugii legislative dar jurământul dat a fost pentru dezlegarea pricinii nu prin respingeri nefondate.
Solicită ca recursul sa fie înaintat instanței de drept de înalt grad având documente legale pentru judecarea incompatibilității judiciare-a părtinirii judecătorești.
La termenul din 26.03.2015 intimatul S. I. a depus concluzii solicitând respingerea recursului și menținerea ca fiind temeinică și legală decizia nr. 2/R/26.01.2015 pronunțată Tribunalul M. în dosarul nr._ prin care s-a respins contestația în anulare formulată în contradictoriu el.
Solicită, de asemenea, obligarea recurenților contestatori la plata cheltuielilor de judecată pe care le vor efectua.
În fapt, prin cererea de chemare in judecată recurenții contestatori au solicitat să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință o suprafață de 376 mp proprietatea lor și ocupată abuziv de către el.
Consideră recursul formulat ca fiind inadmisibil având in vedere dispozițiile art. 320 alin.3 din vechiul Cod pr. civilă coroborat cu dispozițiile art. 377 alin 2 pct. 4 din vechiul cod de procedură civilă.
Întrucât hotărârea pronunțată cu ocazia judecării contestației în anulare este irevocabilă și legea nu mai prevede nici o cale de atac împotriva acesteia, apreciază că recursul promovat este inadmisibil.
Dacă se va trece peste excepția inadmisibilității, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei criticată, ca fiind temeinică și legală.
Contestația în anulare, în vechea reglementare, era prevăzută ca și o cale extraordinară de atac, de retractare, prin intermediul căreia părțile pot obține desființarea unor hotărâri judecătorești, in cazurile, strict și limitativ prevăzute de lege.
Potrivit art. 317 Cod pr.civilă vechi-hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare: când citarea nu a fosta făcuta cu respectarea dispozițiilor legale; când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Art 318 Cod pr.civilă vechi statuează că hotărârile instanței de recurs, pot fi atacate cu contestație in anulare, dacă: -dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale; dacă instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de recurs.
Observând motivele invocate de către contestatori în redactarea contestației in anulare a precizărilor formulate, se poate constata că nu se încadrează in niciunul din motivele strict si limitativ prevăzute de art. 317 și 318 Cod pr.civilă vechi.
Așa cum deja au arătat, contestatorul invocă faptul că anumiți magistrați care au participat la soluționarea dosarului_ atât în primul ciclu procesual cât și în cel de-al doilea ciclu procesual, ar fi incompatibili raportat la prevederile art. 24 alin.1 din vechiul Cod de procedură civilă, dat fiind faptul că au mai participat si la soluționarea unor alte dosare în care era parte contestatorul.
Pe de o parte, acest motiv nu se regăsește printre motivele de contestație în anulare prevăzute de lege, iar pe de altă parte nu există nici starea de incompatibilitate prevăzută de art.24 alin.1 Cod pr.civilă.
În ceea ce privește motivele din precizare, nici acestea nu se regăsesc printre motivele de contestație în anulare prevăzute de art.317 și 318 Cod pr.civilă vechi. Practic, prin aceste motive se solicită de către contestatorul să se procedeze la reevaluarea probelor, ceea ce nu este permis din punct de vedere procedural, pentru ca s-ar tine la soluționarea unui veritabil recurs la odecizie pronunțată in recurs.
De altfel, prin pretinsele motive de contestație se încearcă obținerea unei noi analize a probelor din dosarul de fond, situație care nu poate fi primită într-o cale extraordinară de atac, pentru ca astfel, s-ar ajunge la situația unui veritabil recurs împotriva unei decizi pronunțate in recurs.
Nici contestația in anulare și nici motivele de recurs nu se încadrează in dispozițiile legale privind instituția contestației in anulare, motiv pentru care urmează a fi respins recursul.
Pentru toate motivele arătate, solicită respingerea recursului și menținerea criticată și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat și cheltuielile de transport, conform chitanțelor atașate.
Recursul este inadmisibil.
Prin sentința 3120/03.05.2012, Judecătoria Dr.Tr.S. a respins acțiunea formulată, iar prin decizia nr. 1378/R/26.11.2012 Tribunalul M. a admis recursul si a trimis cauza pentru rejudecare în vederea completării probatoriului.
În urma rejudecării, prin sentința 5059/23.12.2013, instanța de fond a respins acțiunea, iar Tribunalul M., prin decizia nr. 353/R/06.10.2014 a respins recursul, menținând sentința pronunțată de judecătorie.
Împotriva acestei decizii, au formulat contestație in anulare, C. G. și C. I. arătând că hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât anumiți magistrați care au participat la soluționarea recursului în dosarul_, in primul ciclu procesual, ar fi incompatibili raportat la prevederile art. 24 alin.1 din vechiul cod de procedura civilă și nu puteau să soluționeze și recursul în al doilea ciclu procesual.
În speță, recursul formulat este inadmisibil având in vedere dispozițiile art. 320 alin.3 din vechiul Cod pr. civilă coroborat cu dispozițiile art. 377 alin 2 pct. 4 din vechiul cod de procedură civilă., având în vedere faptul că, hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestație in anulare, respectiv decizia nr. 353/R/06.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ * a fost pronunțată în recurs, decizie irevocabilă, in conformitate cu dispozițiile art. 377 alin.2 pct.4 din vechiul c.pr.civ.
Potrivit art. 320 vechiul Cod procedură civilă, hotărârea dată asupra contestației in anulare, este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea revizuită.
Cum hotărârea contestată este o hotărâre irevocabilă care nu mai este supusă nici unei căi de atac, în mod evident și hotărârea dată în soluționarea contestației în anulare nu mai este supusă căilor de atac.
Întrucât hotărârea pronunțată cu ocazia judecării contestației în anulare este irevocabilă și legea nu mai prevede nici o cale de atac împotriva acesteia, Curtea constată că excepția invocată este întemeiată,urmănd sâ o admită și,în consecință să constate,de asemenea că recursul promovat de către recurenții contestatori C. G. și C. I., împotriva deciziei civile nr.2/R/CA de la 26 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul M., este inadmisibil.
Conform culpei procesuale stabilită în sarcina recurenților,Curtea va obliga pe aceștia la plata către intimat a sumei de 850 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții contestatori C. G. și C. I., împotriva deciziei civile nr.2/R/CA de la 26 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul S. I..
Obligă recurenții la plata către intimat a sumei de 850 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2015.
Președinte, I. V. | Judecător, L. L. B. | Judecător, F. D. |
Grefier, N. D. |
Red.jud.I.V.
2 ex/AS
j.f.C.Z.
L.B.
C.P.
| ← Strămutare. Sentința nr. 42/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Legea 10/2001. Decizia nr. 157/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
