Anulare act. Decizia nr. 07/2012. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 07/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-11-2012 în dosarul nr. 10619/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr._

Ședința publică de la 07 Noiembrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. S.

Judecător M. M.

Judecător O. C. G.

Grefier V. R.

x.x.x

Ministerul P., reprezentat de procuror C. N.,

din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.

x.x.x.

Pe rol, judecarea recursului declarat de intimatul A. G., împotriva deciziei civile nr. 1227 din 20 aprilie 2012, pronunțată de T. G. – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații parchetul de pe lângă T. G., A. P. D., B. N. P. C. C., A. C. – C. și P. de pe lângă C. de A. C., având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul intimat A. G., asistat de avocat N. Pîrlău și intimatul A. C. C., asistat de avocat N.P., lipsind intimatul B. N. P. C. C. și intimații A. P. D., P. de pe lângă T. G. și P. de pe lângă C. de A. C..

Procedura incompletă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul de față este declarat împotriva unei hotărâri irevocabile, pronunțată de T. G., ca instanță de recurs, după care, instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului:

Avocat N. Pîrlău, pentru recurentul intimat, a arătat că potrivit legii, calea de atac este apelul iar tribunalul trebuia să soluționeze cauza ca instanța de fond. A solicitat respingerea exceptiei de inadmisibilitate.

Pe fond a pus concluzii de admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Avocat N.P., pentru intimatul A. C. C. a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentantul Parchetului a pus concluzii de respinge ca inadmisibil a recursului promovat împotriva deciziei civile nr. 1227 din 20 aprilie 2012, pronunțată de T. G. – Secția I Civilă, în dosar nr._ .

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea nr.6714/III/13/2011 înregistrată pe rolul Judecătorie Tg.Cărbunești la data de 16.09.2011, sub nr._, P. de pe lângă C. de A. C., a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 45 C.pr. civ., art. 184 C.pr.civ., art.228 alin.6 rap.la art. 245 alin.1 lit.c ind.,1 C.pr.pen. să se dispună anularea contractului de vânzare – cumpărare încheiat între numiții A. D. și A. C. C., autentificat sub nr. 712 din 2 mai 1997 la B. N. P. C. C. din cadrul Camerei Notarilor Publici de pe lângă C. de A. C..

În motivarea cererii s-a arătat că prin rezoluția din data de 12 iulie 2011, adoptată de P. de pe lângă C. de A. C. în dosarul nr.543/P/2011 s-a dispus, în temeiul art.228 alin.6 C.pr. pen., raportat la art. 10 lit.a C.pr. pen., neînceperea urmăririi penale față de numita C. C. – notar public în cadrul Camerei Notarilor Publici de pe lângă C. de A. C. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 C.pen., de fals intelectual prevăzută de art.289 C.pen. și uz de fals prevăzută de art.291 C.pen.

Că, în cauză au fost efectuate cercetări ca urmare a plângerii penale formulate de părțile vătămate A. G., A. P. D., P. G. care au sesizat, printre altele, faptul că la data de 2 mai 1997, notarul public C. C., încălcând prevederile Legii nr.36/1995 a efectuat în mod nelegal succesiunea suplimentară pentru proprietate părinților acestora, ca urmare a decesului autorului A. D., fără citarea și semnătura de deschidere a tuturor părților interesate, emițând certificatul de moștenitor 163/1997.Că, în aceeași zi, notarul public a autentificat sub nr.712 din 2 mai 2007 și actul de vânzare - cumpărare prin care A. D., mama părții vătămate A. G. ar fi vândut numitului A. C. C. partea sa din moștenirea ce îi revenea în baza certificatului de moștenitor, iar actul de vânzare - cumpărare, persoanele vătămate au pretins că este un fals deoarece A. D. se afla în imposibilitatea de a se deplasa, în ultimii 6 ani de viață aceasta nepărăsind domiciliul.

Întrucât în urma efectuării în cauză de acte premergătoare s-a constatat că pentru faptele sesizate de persoanele vătămate, pretins ar fi fost comise de notarul public C. C. la data de 2 mai 1997 s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art.122 alin.1 lit.d C.pr. pen., se impune prezenta acțiune prin care instanța de judecată să dispună cu privire la desființarea înscrisului a cărui realitate este contestată – contractul de vânzare - cumpărare încheiat între numiții A. D. și A. C. C. autentificat sub nr.712 din 2 mai 1997 la B. N. P. C. C., din cadrul Camerei Notarilor Publici de pe lângă C. de A. C..

În dovedire au fost depuse în copie următoarele înscrisuri în copie: rezoluția nr.543/P/2011 din data de 12 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă C. de A. C. ,contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.712 din 2 mai 1997 de B. N. P. C. C., din cadrul Camerei Notarilor Publici de pe lângă C. de A. C., încheiere finală din 2 mai 1997 – dosar nr.268/1997 – B. N. P. C. C., certificat nr._/20.03.1997, certificat de moștenitor 163/1997 supliment la C.M. nr.639/1981, emis de B. N. P. C. C., cererea nr._, certificat de moștenitor 639/1981 emis de notariatul de Stat Local Tg-Cărbunești;;.

Intimatul B. N. P. C. C., prin avocat a formulat întâmpinare depusă prin serviciul registratură al instanței din data de 10.10.2011 prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată, atașând delegația de avocat.

În motivare a arătat că susținerile reclamantului sunt total nereale deoarece așa cum rezultă din însăși înscrisurile atașate la cererea de chemare în judecată, ca urmare a solicitării moștenitorilor autorului A. D., decedat la 17.05.1980, respectiv A. D., soție, D. E., fiică, A. C. – C., fiu și A. G., fiu, s-a dat în dosarul notarial 268/1997 încheierea finală din 2.05.1997 prin care s-a constatat că la decesul acestui autor au rămas moștenitorii sus arătați cu aceleași cote ca cele stabilite în certificatul de moștenitor_.XI.1981, reținându-se la masa de împărțit a acestora respectiv cota de ½ dintr-un teren de 300 mp situat în București, ..22, Sector 1 și dintr-o casă de locuit situată pe acest teren, bunuri dobândite de autor în timpul căsătoriei cu A. D. conform contractului autentificat sub nr._/3 iulie 1939 și casa prin construire în 1945, că la această dată au fost prezenți A. D., D. E. și A. C. C., care au semnat personal această încheiere, fiind eliberat certificatul de moștenitor nr.17/1997 supliment la certificatul de moștenitor nr.639/1981.Că, în aceeași dată s-a încheiat și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.712/02.05.1997, care de asemenea a fost semnat personal de către A. D. în calitate de vânzătoare

În drept, a invocat dispozițiile art.115-118 C.proc. Civilă, Legea nr.36/1995 și art.274 C.proc.Civilă.

La rândul său, intimatul A. C. C. a formulat întâmpinare pe care a depus-o prin serviciul registratură din data de 27.10.2011 prin care ca și excepții a invocat inadmisibilitatea acțiunii, autoritatea de lucru judecat și pe fond a solicitat respingerea acțiunii în anulare înscris formulată de P. de pe lângă C. de A. C., iar prin nota de ședință depusă la termenul de judecată din data de 14.10.2011 același pârât a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii.

În motivare a arătat că rezoluția parchetului, ca urmare a sesizării numiților A. G., A. P. D. și P. G. prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de toate persoanele împotriva cărora se formulase plângere s-a întemeiat pe dispoz. art.10 lit.a C.pr. pen, care prevăd că faptele nu există, astfel că acțiunea parchetului este inadmisibilă.

A mai arătat că A. G. a mai formulat împotriva sa o acțiune civilă prin care a solicitat instanței de judecată să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.712/02.05.1997 pentru lipsa consimțământului vânzătoarei la încheierea actului, acțiune ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Tg-Cărbunești, iar prin sent. civ. nr.3275/10.10.2008, instanța a respins acțiunea reținând că A. D. și-a exprimat un consimțământ valabil la încheierea actului, că o altă acțiune în anularea aceluiași contract a format obiectul dosarului nr.1118/2005 al Judecătoriei Tg-Cărbunești, în care prin sent. civ. nr.1079/22.04.2005 s-a reținut că A. G. ca și reclamant nu justifică legitimare procesuală în cauză, iar pe de altă parte acțiunea este prescriptibilă în termenul de trei ani de la data încheierii actului, hotărâri în raport de care solicită să se contate că există autoritate de lucru judecat.

În drept au fost invocate dispoz. art.115-118 Cod de procedură civilă.

Cu adresa nr.543/P/2011 din data de 25 octombrie 2011 emisă de P. de pe lângă C. de A. C. a înaintat alăturat dosarul cu numărul 543/P/2011 (77 file) împreună cu rezoluția procurorului general nr.1191/II/2/2011 de respingere ca neîntemeiată a plângerii formulată de A. G., A. P. D. și P. G..

La termenul de judecată din data de 11.11.2011 instanța a procedat la luarea unei precizări intimatului Popecu G. cu privire la acțiunea formulată, acesta arătând că nu își însușește acțiunea civilă promovată de Ministerul P. depunând și o notă de ședință, astfel că prin încheierea de ședință de la termenul respectiv a pus în discuție și a admis excepția lipsei calității procesuale active a intimatului titular al dreptului P. G., cu consecința înlăturării ca parte.

Prin Serviciul registratură al instanței la data de 21.11.2011 pârâtul A. G. a înaintat la dosar notă de probatorii, având atașate în copie, înscrisuri(filele 62-65), iar intimatul -titular al dreptului A. P. D. a înaintat la dosar: Notă de ședință prin serviciul registratură din data de 23.11.2011, prin care a arătat că citarea sa în acest dosar este o eroare deoarece prin plângerea inițială a sesizat fapte ca fiind comise de către A. C. C. de tulburare de posesie și distrugerea unei recolte ce nu au legătură cu cauza de față ce a fot trimisă eronat la Judecătoria Tg-Cărbunești.

Au fost atașate dosarele nr._ și_ ale Judecătoriei Tg-Cărbunești.

La solicitarea instanței B. Notarial P.”C. C.” Tg-Cărbunești a înaintat copiile solicitate, certificate necesare pentru soluționarea dosarului nr._, respectiv în copie: cererea numitei A. D., contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.712 din data de 02.05.1992 de BNP”C. C.” Tg-Cărbunești, județul G., foaie de vărsământ, certificat nr._ din data de 20.03.1997, cerere formulată de A. D. și A. C., încheiere finală din ședința din 2 mai 1997 emisă de BNP”C. C.” Tg-Cărbunești, certificat de moștenitor nr.163/1997 din data de 2 mai 1997 emis de BNP”C. C.” Tg-Cărbunești supliment la C.M. nr.639/1981, certificat de moștenitor nr.639 din data de 16 noiembrie 1981 emis Notariatul de Stat Local Cărbunești în dosarul nr.679/1981, nomenclatorul arhivistic referitor la activitatea Birourilor Notariale, Camerelor Notarilor Publici, Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, Consiliului de Disciplină și Casei de Asigurări a Notarilor Publici din România (filele 74 -85).

Prin Serviciul registratură al instanței la data de 07.12.2011 intimatul A. G. a depus la dosar înscrisul intitulat”notă de probatorii” la care a atașat în copie:trei citații emise de B. Notariatului P. C. C., cererile intimatului din data de 5.06.1998 și 15.04.1998, adresa nr.9 din data de 13.10.1999 emisă de BNP” I. Martea „ Drobeta Turnu Severin”,județul M., contract de vânzare cumpărare din data de 2 mai 1997.

La termenul de judecată din data de 09.12.2011 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtul A. C. C. prin întâmpinare, cu motivarea ce se regăsește în încheierea de ședință de la termenul respectiv.

Prin serviciul registratură al instanței din data de 11.01.2011, intimatul A. G. a depus la dosar o notă de ședință, care la termenul de judecată din data de 13.01.2012 a declarat că își însușește acțiunea formulată de Ministerul P., prin P. de pe lângă C. de A. C...

Instanța a încuviințat intimatului A. G., proba cu interogatoriul pârâtului A. C. C., ce a fost prezentat în formă scrisă de către cel dintâi, procedând în data de 27.01.2012 la luarea interogatoriului (fila 105).

Prin sentința civilă nr.269/27.01.2012 pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunesti în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații P. de pe lângă T. G., A. P. D., A. C. C., iParchetul de pe lângă C. de A. C., având ca obiect anulare act a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes a Ministerului P., prin P. de pe lângă C. de A. C., invocate de către intimatul A. C. C..

S-a respins cererea formulată de reclamantul P. de pe lângă C. de A. C. în contradictoriu cu intimații-titulari ai dreptului A. P. D. și A. G. și pârâții B. N. P. C. C., A. C. C., având ca obiect anulare act.

A fost respinsă cererea intimatei B.N.P. C. C. din Tg-Cărbunești de acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că. potrivit dispoz.art.137 alinn. 1 C.pr. civ, se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii:

Că, în general, calitatea de reclamant și pârât într-un proces civil o au subiectele raportului juridic de drept material supus judecății și aceasta nu exclude însă posibilitatea ca, în anumite cazuri, legea să confere legitimare procesuală active și altor organe sau persoane, autorizându-le să pornească acțiunea în numele unor organe au persoane.

În procesul civil, interesul se manifestă sub forma unei condiții de îndeplinirea căreia este legată pornirea activității procesuale, astfel că o altă condiție pe care trebuie să o îndeplinească reclamantul la introducerea acțiunii, iar pe toată durata desfășurării procesului privind exercitarea anumitor drepturi, este justificarea unui interes.

Că,potrivit art.45 alin.1 C.pr. civ, Ministerul P. poate porni acțiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție, ale dispăruților, precum și în alte cazuri prevăzute expres de lege.

Potrivit Deciziei nr.2 din 17.01.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia soluționării recursului în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.45 alin.1 teza finală din Codul de procedură civilă, raportat la dispozițiile art.245 alin.1 lit .c¹ din Codul de procedură penală, s-a stabilit că procurorul are legitimare procesuală activă de a formula acțiunea civilă pentru desființarea, în tot sau în parte, a unui înscris falsificat, atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată .

De asemenea potrivit dispoz.art.245 alin.1 lit. c ¹C.pr. pen, prin ordonanța de încetare a urmăririi penale se dispune totodată asupra .sesizării instanței civile competente cu privire la desființarea totală au parțială a unui înscris.

Față de aceste considerente de fapt și de drept și având în vedere motivarea în fapt a rezoluției nr.543/P/2011 a Parchetului de pe lângă C. de A. C., instanța a apreciat că Ministerul P. are chiar obligația de a sesiza instanța de judecată privind desființarea totală sau parțială a unui înscris, iar interesul într-o asemenea cauză este un interes apărat prin lege care nu este altceva decât însuși dreptul subiectiv a cărui proteguire sau apărare se urmărește pe cale judiciară, astfel că instanța constată că Ministerul P. justifică interes în promovarea prezentei acțiunii ,iar acțiunea nu este inadmisibilă, aprecieri raportat la momentul introducerii acțiunii, motiv pentru care au fost respinse ca neîntemeiate excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei de interes a parchetului de pe lângă C. deApel C..

Pe fond ,instanța a reținut că ,prin rezoluția nr.543/P/2011 din data de 12.07.2011 a Parchetului de pe lângă C. de A. C., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații -M. M., S. D., Cârstescu D., I. R., P. S., judecători la Judecătoria Tg-Cărbunești, Mursoi D., C. C., D. C. și F. C.-procurori la P. de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești și notar public C. C., din cadrul Camerei Notarilor Publici de pe lângă C. de A. C., pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 C.pen, fals intelectual prev. de art.289 C.pen și uz de fals, prev. de art.291 C.pen.

Prin aceeași rezoluție s-a dispus înaintarea unui exemplar al ordonanței Secției Judiciare din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C., în vederea sesizării Judecătoriei Tg-Cărbunești, cu privire la desființarea totală –au parțială a contractului de vânzare - cumpărare nr.712 din 02.05.1997.

S-a reținut în motivarea rezoluției că pentru faptele reclamate de persoanele vătămate A. G., A. P. D. și P. G., pretins a fi comise de notarul public C. C. a intervenit prescripția răspunderii penale, în condițiile în care presupusele fapte penale au fost comise la data de 02.05.1997, iar termenul de prescripție al răspunderii penale este de 5 ani de la data săvârșirii faptei, conform art.122 alin.1 lit. d C.pr. pen.

Pentru motivul că semnătura de pe contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr.712/02.05.1997 nu a fost executată de către A. D., intimatul titular al dreptului A. G. a mai formulat acțiune civilă prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a acestui contract de vânzare cumpărare în care A. D. a avut calitatea de vânzătoare, iar A. C. C. a avut calitatea de cumpărător, acțiunea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești sub nr._ .

Ca și probe în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-Cărbunești, a fost administrată și proba cu expertiza grafoscopică, fiind întocmit raport de expertiză de către Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului G.,(filele109-114 din dosarul_ ), în care se concluzionează că semnătura de la rubrica „vânzătoare” de pe cele două contracte de vânzare-cumpărare încheiate la data de 02.05.1997 –în litigiu, au fost executate de numita A. D.. Tot în acest dosar a mai fost atașat un raport de expertiză extrajudiciară, dispus și efectuat în dosarul nr.1287/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești, prin care se concluzionează că semnătura de la rubrica „vânzătoare” de pe contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.712/02.05.1997- în litigiu, nu a fost executată de către numitul A. C. C..

Astfel, prin sentința civilă nr.3275/10.10.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ s-a dispus respingerea acțiunii formulată de A. G. în contradictoriu cu A. C. C., respingând și cererea pârâtului A. C. C. privind acordarea despăgubirilor și cheltuielilor de judecată., cu motivarea că în cauză s-a stabilit prin expertiza întocmită, că la rubrica vânzătoare din contract aparține autoarei, reținându-se valabilitatea consimțământului numitei A. D. conform art.948 pct.2 C. civ.

Sentința civilă nr.3275/10.10.2008 a Judecătoriei Tg-Cărbunești a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.85/22.01.2009 pronunțată de T. G. în dosarul nr._/95/2008, astfel că această hotărâre motivată pe situația de fapt ca cea din prezenta cauză a intrat în puterea de lucru judecat.

A reținut instanța,că din interogatoriul pârâtului A. C. C., rezultă că între acesta și intimatul A. G. nu a existat nicio înțelegere cu privire la excluderea din masa succesorală rămasă după decesul tatălui a proprietății din București.

Față de aceste considerente instanța a reținut și în prezenta cauză că semnătura de la rubrica „vânzătoare”de pe contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr.712/02.05.1997 de B.N.P. C. C. a fost executată de către A. D. în calitate de vânzătoare, astfel că acest înscris autentificat nu este falsificat în vreun fel și potrivit art.184 C.pr. civ, acțiunea Ministerului P. însușită de către intimatul titular al dreptului A. G. a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Instanța a respins cererea intimatului B.N.P. C. C. de acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, apreciind că acestea nu au fost dovedite corespunzător, la dosar fiind depusă doar o copie a chitanței de achitare a onorariului de avocat din data de 06.10.2011(fila 106).

Împotriva sentinței au declarat recurs intimații A. G. și B. N. P. C. C. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În recursul formulat, recurentul reclamant A. G. a criticat sentința în raport de disp. art. 304 pct. 7 raportat la art. 261 pct. 5 C.pr.civ., arătând că hotărârea instanței de fond este motivată pe probatoriile administrate în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-Cărbunești și pe o expertiză extrajudiciară efectuată în dosarul nr.1287/P/2007 ori, o astfel de motivare bazată pe două constatări tehnico - științifice efectuate de un specialist din cadrul IPJ G. în alte dosare nu are nici o valoare probatorie în cauza de față și în consecință hotărârea este nemotivată.

Că, această concluzie rezultă din următoarele împrejurări: polițistul specialist de la IPJ G. nu are calitatea de expert grafolog în sensul OG 2/2001 și în consecință constatările acestuia sunt valabile numai în cadrul cercetării penale, nu și în procesele civile ; instanța de fond nu a avut posibilitatea administrării nemijlocite a acestei probe, prin stabilirea obiectivelor, a înscrisurilor de comparație și în condițiile de contradictorialitate cu părțile din prezenta cauză ; polițistul care a efectuat aceste constatări a fost coleg de serviciu cu soțul pârâtei C. C., astfel încât obiectivitatea acestuia este pusă sub semnul întrebării și constatările acestui specialist sunt contrazise în mod categoric de toate probele .

Un alt motiv de recurs invocat de recurent este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. raportat la art. 176 C.pr.civ. și art. 258 C.pr.civ., arătându-se că în mod eronat instanța a interpretat dispozițiile art. 176 C.pr.civ. și a respins cererea sa prin care a solicitat atașarea la dosarul de față a înscrisurilor originale aflate în arhiva BNP C. C. cu privire la dosarul de succesiune suplimentară 248/1997 și contractul de vânzare - cumpărare 712/1997, în condițiile în care observarea acestor dosare de către instanța de judecată era deosebit de importantă pentru soluționarea cauzei de față.

Că, la data de 18.05.2000 a consultat dosarul de succesiune suplimentară nr. 268/1997 constatând că nu există cererea de deschidere a succesiunii suplimentare semnată de mama sa A. D. și de către reclamant, nu existau citații pentru convocarea în vederea dezbaterii succesiunii suplimentare pentru data de 2.05.1997 și actul de proprietate în original.

S-a invocat că potrivit dispozițiilor art.258 alin. 3 C.pr.civ ,, după pronunțarea hotărârii nici un judecător nu poate reveni asupra părerii sale”, ori în speța de față deși prin încheierea de ședință din data de 09.12.2011 instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de intimatul A. C. C., în raport de sentința civilă pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei Tg-Cărbunești, ulterior în dispozitivul sentinței instanța de fond nu mai face nici o referire la această excepție .

Totodată, s-a invocat că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, respingând nemotivat toate cererile sale și în aceste condiții nu a avut parte de un proces echitabil în sensul art. 6 din CEDO.

În recursul formulat de pârâtul BNP C. C.ina s-a criticat sentința sub aspectul capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, arătându-se că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea disp. art. 273 și 274 C.pr.civ., fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 c.pr.civ.

Că, deși prin sentința recurată s-a respins acțiunea promovată de P. de pe lângă C. de A. C. și însușită de reclamantul A. G., iar pârâtul BNP C. C. a solicitat obligarea reclamantului A. G. la plata cheltuielilor de judecată, s-a respins această cerere ,pe considerentul că nu au fost dovedite corespunzător în sensul că nu a fost depusă la dosar chitanța de achitare a onorariului de avocat, ori această motivare este în totală contradicție cu probele administrate și dispozițiile art. 273 și 274 C.pr.civ.

S-a invocat că la dosarul cauzei a fost depusă chitanța în copie conformă cu originalul, prin care s-a făcut dovada achitării onorariului de avocat .

În drept au fost invocate dispozițiile art. 209-316C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ.

Recurentul - intimat A. G. a formulat întâmpinare la recursul promovat de BNP C. C. prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, arătând că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C.pr.civ., întrucât cererea a fost formulată de P. de pe lângă C. de A. C., iar instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la un litigiu formulat între el ,ca persoană fizică și BNP C. C..

D. fiind această situație, el nu a căzut în pretenții față de BNP C. C. în sensul art. 274 alin. 1 c.pr.civ.

Prin decizia civilă nr.1227 din 20 aprilie 2012, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul intimat A. G. împotriva sentinței civile nr. 269/27.01.2012 pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunesti în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. de pe lângă T. G., A. P. D., A. C. C. și P. de pe lângă C. de A. C..

S-a admis recursul declarat de recurentul - intimat BNP C. C. împotriva sentinței civile nr.269/27.01.2012 pronunțata de Judecătoria Tg.Cărbunesti în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații P. de pe lângă T. G., A. P. D., A. C. C., P. de pe lângă C. de A. C..

S-a modificat sentința in sensul ca obligă reclamantul A. G. la 500 lei cheltuieli de judecată către pârâta BNP C. C..

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.

A fost obligat recurentul A. G. la 1000 lei cheltuieli de judecata către intimat A. C. C..

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea dedusă judecății, instanța de judecată a fost sesizată de P. de pe lângă C. de A. C. în temeiul dispozițiilor în temeiul dispozițiilor art. 45 C.pr. civ., art. 184 C.pr.civ., art.228 alin.6 rap.la art. 245 alin.1 lit.c ind.,1 C.pr.pen. să se dispună anularea contractului de vânzare – cumpărare încheiat între numiții A. D. și A. C. C., autentificat sub nr.712 din 2 mai 1997 la B. N. P. C. C., din cadrul Camerei Notarilor Publici de pe lângă C. de A. C..

Intimatul A. G. la termenul de judecată din data de 13.01.2012 a declarat că își însușește acțiunea formulată de Ministerul P., prin P. de pe lângă C. de A. C..

În motivare a arătat că rezoluția parchetului, ca urmare a sesizării numiților A. G., A. P. D. și P. G. prin care s-a dispus neânceperea urmăririi penale față de toate persoanele împotriva cărora se formulase plângere s-a întemeiat pe dispoz. art.10 lit.a C.pr. pen, care prevăd că faptele nu există, astfel că acțiunea parchetului este inadmisibilă.

A mai arătat că A. G. a mai formulat împotriva sa o acțiune civilă prin care a solicitat instanței de judecată să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare -cumpărare nr.712/02.05.1997 pentru lipsa consimțământului vânzătoarei la încheierea actului, acțiune ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Tg-Cărbunești, iar prin sent. civ. nr.3275/10.10.2008, instanța a respins acțiunea reținând că A. D. și-a exprimat un consimțământ valabil la încheierea actului, că o altă acțiune în anularea aceluiași contract a format obiectul dosarului nr.1118/2005 al Judecătoriei Tg-Cărbunești, în care prin sent. civ. nr.1079/22.04.2005 s-a reținut că A. G. ca și reclamant nu justifică legitimare procesuală în cauză, iar pe de altă parte acțiunea este prescriptibilă în termenul de trei ani de la data încheierii actului, hotărâri în raport de care solicită să se contate că există autoritate de lucru judecat.

Prin sentința civilă nr. 269/27.01.2012 a Judecătoriei Tg.Cărbunești au fost respinse excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes a Ministerului P. prin P. de pe lângă C. de A. C. invocate de intimatul A. C. C. și a fost respinsă cererea formulată de P. de pe lângă C. de A. C. și însușită de A. G., titular al dreptului la data de 13.01.2012.

Instanța a reținut în esență că semnătura de la rubrica ,, vânzătoare” de pe contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.712/02.05.1997 de B.N.P. C. C. a fost executată de către A. D. în calitate de vânzătoare, astfel că acest înscris autentificat nu este falsificat în vreun fel, urmând ca potrivit art.184 C.pr. civ, acțiunea Ministerului P. însușită de către intimatul titular al dreptului A. G. să fie respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Observându-se actele și lucrările dosarului, se reține că reclamantul A. G. și intimatul A. C. C. din prezenta cauză sunt fii autoarei A. D., iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 712/2.05.1997 de BNP C. C. Tg-Cărbunești, județul G., autoarea i-a înstrăinat intimatului A. C. C. imobilele proprietatea sa situate în București, .. 22, compuse din cota de 5/8 dintr-un teren în suprafață de 300 mp curți-construcții și dintr-o casă de locuit situată pe acest teren, construită din chirpici acoperită cu carton, compusă din două camere.

Prin cererea înregistrată sub nr.1118/2005 pe rolul Judecătoriei Tg.Cărbunești, reclamantul A. G. a chemat în judecată pe pârâtul A. C. C., solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 712/2.05.1997 de BNP C. C. Tg-Cărbunești, județul G., invocând ca motive prețul subevaluat al tranzacției și faptul că nu s-a dezbătut succesiunea autorului de la care provenea bunul, respectiv a autorului A. D., soțul vânzătoarei.

Prin sentința civilă 1079/22.04.2005 a Judecătoriei Tg.Cărbunești irevocabilă prin decizia 716/30.03.2006 a Tribunalului G. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și s-a respins acțiunea formulată de acesta, fiind obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500.000 lei ROL.

Ulterior, prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul_, reclamantul A. G. l-a chemat în judecată pe pârâtul A. C. C., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr.712/02.05.1997, pentru lipsa consimțământului vânzătoarei la încheierea acestui act.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin actul de vânzare – cumpărare mama sa și a pârâtului, i-a vândut acestuia din urmă 5/8 dintr-un teren în suprafață de 300 m.p. și o casă compusă din două camere, situate în București, ..22, cu prețul de 1.000.000 lei, însă la data de 02.05.1997 mama sa nu a fost în fața notarului public, nefiind citată în dosarul notarial nr.268/1997, semnătura de pe contract nu îi aparține autoarei, întrucât la acea dată nu a părăsit domiciliul fiind bolnavă, iar reclamantul a fost prezent la domiciliul ei.

Prin sentința civilă 3275/10.10.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. G..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A. G., calea de atac calificată de instanță fiind recursul, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii și prin decizia nr. 85/ 22 Ianuarie 2009 a Tribunalului G. a fost respins recursul ca nefondat .

S-a reținut în sentințele menționate că reclamantul A. G. a formulat plângerea penală împotriva fratelui său A. C. C. și a notarului public, la data de 02.07.2007, prin care a sesizat faptul că semnătura de pe actul de vânzare -cumpărare nu a fost executată de autoare, iar prin ordonanța din 11.09.2007 a Parchetului de pe lângă C. de A. C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public C. C. pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.246 și 289 din Codul penal, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, disjungerea și declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești în vederea efectuării cercetărilor care se impun față de A. C. C..

Că prin rezoluția nr.1287/P/2007 din 10.10.2007 P. de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești a confirmat propunerea de a nu se începe urmărirea penală în cauza privind pe A. C. C. și D. E., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.288 și 290 Cod penal, iar prin rezoluția nr.1833/II/2/2007 din data de 02.11.2007 a fost respinsă plângerea petentului A. D. G. formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

În raport de motivele de nulitate invocate de reclamant în cauză, respectiv lipsa consimțământului vânzătoarei la încheierea actului de vânzare – cumpărare, constând în faptul că semnătura nu aparține acesteia, instanța a reținut că în urma verificării semnăturii vânzătoarei prin efectuarea expertizei criminalistice grafice de către Serviciul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului G., s-a stabilit că semnătura de la rubrica vânzătoare a fost executată de numita A. D., reținându-se că aceasta și-a exprimat consimțământul pentru încheierea convenției.

Părțile vătămate A. G., A. P. D. și P. G. la data de 18.05.2011 au solicitat efectuarea de cercetări penale față de magistrați, judecători și procurori din cadrul Judecătoriei Tg-Cărbunești și Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești, arătând că în mod abuziv și cu rea credință prin încălcarea normelor penale și falsificarea probațiunii, nerespectarea drepturilor și garanțiilor procesuale au concurat la emiterea sau au emis soluții, respectiv hotărâri judecătorești nelegale .

De asemenea, au sesizat faptul că la data de 2.05.1997, notarul public C. C. încălcând prevederile Legii nr.36/1995 a efectuat în mod nelegal succesiunea suplimentară pentru proprietate părinților acestora, ca urmare a decesului autorului A. D., fără citarea și semnătura de deschidere a tuturor părților interesate, emițând certificatul de moștenitor 163/1997.Că, în aceeași zi, notarul public a autentificat sub nr.712 din 2 mai 2007 și actul de vânzare - cumpărare prin care A. D., mama părții vătămate A. G. ar fi vândut numitului A. C. C. partea sa din moștenirea ce îi revenea în baza certificatului de moștenitor, iar actul de vânzare - cumpărare, persoanele vătămate au pretins că este un fals deoarece A. D. se afla în imposibilitatea de a se deplasa, în ultimii 6 ani de viață aceasta nepărăsind domiciliul.

A reținut tribunalul că prin recursul formulat de recurentul A. G., deși se pretinde că se invocă patru motive de nelegalitate, din care trei motive întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9, raportat la art.129 alin.5, 176 și 258 C.pr.civ. și un motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.7 raportat la art.261 pct. 5 c.pr.civ., în realitate nemulțumirea recurentului este legată de faptul că instanța de fond a dat eficiență și a valorificat cu putere de lucru judecat probele administrate anterior în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-Cărbuneșlti, în care s-a pronunțat sentința 3275/2008, prin care s-a soluționat acțiunea civilă formulată de reclamantul A. G. în contradictoriu cu intimatul A. C. C. având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 712/1997.

Chiar dacă în cauza de față nu a operat excepția autorității de lucru judecat, prin sentința civilă nr.3275/2008 a Judecătoriei Tg-Cărbunești, irevocabilă prin decizia civilă 85/2009 a Tribunalului G. s-a stabilit cu putere de lucru judecat că semnătura de la rubrica ,, vânzătoare” din contractul contestat aparține autoarei A. D., reținându-se totodată că autoarea și-a exprimat consimțământul pentru încheierea convenției .

Ori, prin sentința menționată s-a statuat cu privire la valabilitatea și legalitatea înscrisurilor din data de 2.05.1997, neintervenind în speța de față elemente și stări de fapt și de drept noi față de cele avute în vedere în cauza anterioară.

Prin motivele de recurs recurentul A. G. a contestat calitatea de expert a numitului S. C. P., contestând astfel concluziile expertizei criminalistice efectuate de acesta în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg.Cărbunești, susținând că ar fi trebuit să se efectueze o nouă expertiză în actualul dosar ,pe baza ,,înscrisurilor originale” aflate la arhiva BNP C. C. în baza art. 176 C.pr.civ., însă aceste critici sunt nefondate, întrucât prin sentințele anterioare instanțele de judecată au omologat concluziile expertizei tehnico-judiciare criminalistice și în acele cauze recurentul A. Gheprghe a avut posibilitatea ( la fond și în recurs ) să aducă argumente prin care să poată combate pertinent și în temeiuri legale expertiza efectuată.

Instanțele în cauza respectivă i-au înlăturat argumentele invocate și au omologat concluziile acestei expertize, astfel că în prezenta cauză nu pot fi reținute motivele de nelegalitate invocate de recurent cu privire la acea expertiză, întrucât s-ar înlătura puterea de lucru judecat a hotărârilor anterioare, ori această prezumție legală nu poate fi înlăturată prin nici un mijloc de probă ,potrivit art. 1202 Cod civil.

Mai mult, prin decizia 85/2009 a Tribunalului G. prin care s-a respins recursul declarat de A. G. împotriva sentinței civile 3275/10.01.2009 și a încheierii din 9.09._ pronunțate de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosar_ s-a reținut că proba ce a avut ca efect verificarea semnăturii autoarei A. D. reprezintă o expertiză grafologică și nu o constatare științifică, în recursul respectiv recurentul invocând același motiv ca și în cauza de față ,respectiv că expertiza a fost efectuată de un ofițer de la Serviciul criminalistic, care nu are calitatea de expert grafolog.

Totodată s-a reținut că în cauza respectivă recurentul A. G. a criticat sentința și pentru faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la o probă care era determinantă în soluționarea obiectivă a pricinii, respectiv cu privire la nota de ședință depusă de A. C. în dosarul 4233/2004 al Judecătoriei Tg Cărbunești prin care acesta recunoaște că autoarea din cauza infirmității nu a părăsit camera timp de 6 ani, deci implicit recunoaște că mama sa nu a semnat actul în fața notarului public, iar prin decizia 85/2009 a Tribunalului G. s-a reținut că recurentul reclamant nu face nici o dovadă că infirmitatea de care suferea autoarea o punea în imposibilitate absolută de a fi prezentă la notariat, în vederea semnării actelor de vânzare cumpărare.

Rezultă așadar că în recursul de față, recurentul A. G. reiterează ,în mare parte aceleași critici pe care le-a formulat împotriva sentinței civile 3275/10.01.2009 a Judecătoriei Tg.Cărbunești și care au fost analizate prin decizia 85/2009 a Tribunalului G..

Nu pot fi reținute nici criticile potrivit cărora instanța nu a dat dovadă de rol activ, întrucât instanța de fond a stăruit în aflarea adevărului, atașând la cauza de față toate dosarele în care părțile, respectiv A. G. și A. C. C. s-au judecat anterior, a fost încuviințată la solicitarea recurentului A. G. proba cu interogatoriul pârâtului A. C. C. și a solicitat de la BNP C. C. actele invocate de recurentul A. G. prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei, răspunsul fiind înaintat la dosar la data de 8.12.2011 ( filele 74-93).

În cauza de față P. de pe lângă C. de A. C. a contestat doar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.712/02.05.1997, nu și încheierea BNP C. C., din data de 02.05.1997, privind succesiunea autorului A. D.,în urma căruia s-a emis certificatul de moștenitor nr.163/1997, astfel încât raportându-ne strict la obiectul litigiului, criticile recurentului sub acest aspect nu pot fii analizate

Este nefondată și critica privind încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 261 pct. 5 C.pr.civ., întrucât instanța de fond a motivat în fapt și în drept soluția adoptată în raport de probele existente la dosarul cauzei, iar dispozitivul sentinței este clar și neechivoc și nu este ,,ambiguu” cum pretinde recurentul, instanța pronunțându-se asupra tuturor capetelor de cerere și asupra tuturor excepțiilor .

Hotărârea instanței de fond este convingător motivată, făcând trimitere la probatoriul administrat în cauză, cât și la dispozițiile legale în raport de care s-a solicitat anularea actului de vânzare cumpărare, iar în condițiile în care probatoriul s-a administrat în contradictoriu cu toate părțile, nu se poate reține că reclamantul a fost privat de un proces echitabil.

Recurentul nu a ridicat nici o excepție la instanța de fond, ci dimpotrivă a solicitat respingerea excepțiilor invocate de intimatul A. C. C., astfel că nu are nici un interes să critice modul de soluționare al acestor excepții de către instanța de fond .

Chiar și în acest caz nu se poate reține critica recurentului în sensul că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.258 alin.3 C.pr.civ., întrucât potrivit dispozițiilor art. 137 c.pr.civ., instanța se poate pronunța asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii și în acest mod s-a pronunțat cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul A. C. C. prin încheierea din 09.12.2011.

S-a apreciat în consecință că instanța a făcut o corectă aplicare și interpretare a legii, o judicioasă stabilire a stării de fapt în raport de înscrisurile și sentințele judecătorești existente dosar și în baza art. 312 alin1 Cod proc. civ a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul intimat A. G.

Referitor la recursul declarat de pârâtul BNP C. C., instanța a reținut că acesta este fondat din următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

În speța de față, a fost respinsă cererea formulată împotriva BNP C. C., iar conform chitanței depusă în xerocopie la fila 106 din dosarul cauzei la fond (în original fila 33 din dosarul de recurs ) reiese că acest pârât a plătit onorariu de avocat în cuantum de 500 lei, astfel că în mod eronat instanța de fond a reținut că nu au fost dovedite corespunzător cheltuielile de judecată.

Susținerea recurentului - intimat A. G. în sensul că nu sunt aplicabile dispozițiile art.274 C.pr.civ., întrucât cererea a fost formulată de P. de pe lângă C. de A. C., iar instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la un litigiu formulat între el, ca persoană fizică și BNP C. C. nu poate fii reținută întrucât recurentul A. G. la termenul de judecată din data de 13.01.2012 și-a însușit acțiunea formulată de Ministerul P., prin P. de pe lângă C. de A. C., în calitate de titular al dreptului dedus judecății,dobândind astfel legitimitate procesuală activă.

Sub acest aspect a reținut tribunalul că în a cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct.9 Cod proc civ, întrucât instanța de fond a făcut o greșită aplicarea a dispozițiilor art. 274 Cod proc și în consecință în temeiul art..312 alin1 și 3 raportat la art. 304 pct.9 Cod proc civ se va admite recursul declarat de recurentul - intimat BNP C. C. și se va modifica sentința în sensul că a fost obligat reclamantul A. G. la 500 lei cheltuieli de judecată către pârâta BNP C. C., reprezentând onorariu avocat, conform înscrisurilor depuse la dosar

În baza art.274 Cod proc. civ, reținând culpa procesuală a recurentului A. G. urmează a fii obligat la 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimatul A. C. C., reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar .

S-au avut în vedere și dispozițiile art. 312 alin 1și 3 și art 274 Cod proc civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimatul A. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs, intimatul recurent A. G. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei nr.1227/2012, pronunțată de T. G. și trimiterea acesteia spre rejudecare ca instanță de apel, și nu ca instanță de recurs, cum greșit s-a procedat în cauza de față.

Susține recurentul că s-a statuat unanim de literatura juridică de specialitate și de practica judiciară, în privința căii de atac, care este cea prevăzută de lege, nu de instanțele judecătorești.

În speța de față fiind vorba de o acțiune în constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare al cărui obiect are valoarea de peste 250.000 Ron, astfel cum rezultă din oferta agențiilor imobiliare și grila notarială la sectorul 1 București, această acțiune nu este enumerată de articolul 282¹ cod procedură civilă printre acțiunile care nu pot fi atacate cu apel.

Invocă de asemenea Decizia nr.32/2008 a I.C.C.J., dată în recurs în interesul legii, care statuează în mod irevocabil că în litigiile care au ca obiect o valoare de peste 100.000 lei, calea de atac este apelul și nu recursul.

Din cuprinsul deciziei rezultă fără nici un dubiu că T. G. a încălcat aceste prevederi legale, motiv ce duce la nelegalitatea hotărârii în condițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă.

Recurentul critică motivarea tribunalului care greșit a calificat calea de atac ca recurs, reținând că valoarea imobilului este sub 100.000 lei, ignorând faptul că recurentul a contestat valoarea imobilului stabilită de către pârâți prin contractul în discuție, fapt ce atrăgea în mod obligatoriu efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate care să stabilească valoarea reală a acestuia.

Se susține că decizia tribunalului este nemotivată în sensul art.261 pct.5 cod procedură civilă, în ceea ce privește calea de atac, iar prin modul greșit în care a procedat T. G. recurentul intimat pretinde că a fost privat de o cale de atac și i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și principiul accesului liber la justiție.

Deși nu este încadrat în drept, prin modul cum este argumentat, recursul vizează dispozițiile art.304 pct.1 și 9 cod procedură civilă.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art.299 cod procedură civilă, „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitatea jurisdicțională, sunt supuse recursului”.

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că pot forma obiect al recursului numai hotărârile definitive, nu și hotărârile irevocabile.

Or, în speță, hotărârea atacată fiind dată în recurs, este în sensul art.377 alin.2 pct.4 cod procedură civilă „ o hotărâre irevocabilă nesusceptibilă ca atare de un nou recurs”, pentru că, în principiu, dreptul de exercita o cale de atac este unic și se epuizează odată cu exercitarea lui, iar acest lucru înseamnă că nu se poate uza de două ori de una și aceeași cale de atac.

Rațiunea principiului unicității căii de atac constă în faptul că numai astfel se poate asigura autoritatea de lucru judecat și se poate preveni pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii.

Deci hotărârea atacată fiind irevocabilă, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil.

Acest principiu este strâns legat de principiul legalității căilor de atac, potrivit căruia căile de atac sunt cele prevăzute de lege și nu cele lăsate la latitudinea judecătorilor ori a părților.

În Decizia nr.32/2008 pronunțată de ICCJ în RIL se statuează că „dispozițiile art.1 pct.1, art.2 pct.1, lit.a și b și art.282¹ alin.1 cod procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.

Înalta Curte a apreciat că pentru determinarea competenței materiale și a căilor de atac, nu se are în vedere denumirea generică a cererii ci valoarea obiectului acesteia, indiferent dacă este în constatarea sau în realizarea dreptului.

Pentru determinarea competenței de atribuțiune a instanțelor judecătorești, competența după materie în termenii legii de procedură civilă, legiuitorul folosește mai multe criterii referitoare la obiectul, natura sau valoarea cauzelor.

În cazul litigiilor evaluabile în bani operează exclusiv criteriul valoric, același criteriu fiind utilizat și pentru determinarea căilor de atac.

Astfel, potrivit art.282¹ alin.1 cod procedură civilă, „ nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă cât și comercială, asupra acțiunilor posesorii, acțiunilor în evacuare în materie comercială, a celor referitoare la înregistrările de stare civilă și luarea măsurilor asiguratorii, etc.”.

Litigiul dedus judecății este un litigiu patrimoniul având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.712/02.05.1997, a cărui valoare este sub 100.000 lei, așa încât în mod corect calea de atac ce s-a exercitat împotriva sentinței a fost recursul și nu apelul.

De altfel, problema calificării căii de atac a fost pusă în discuția părților în ședința publică din 12 aprilie 2012, poziția părților fiind consemnată în practicaua deciziei civile nr.1227/2012, tribunalul calificând corect calea de atac în raport de valoarea litigiului, astfel că nu s-au încălcat prevederile art.261 pct.5 cod procedură civilă în ceea ce privește motivarea privind calificarea dată de instanță și nici prevederile art.6 din CEDO, recurentul având parte de un proces echitabil.

Acesta a depus atât concluzii scrise, orale, și-a exprimat poziția față de calea de atac, însă instanța a fost cea care a calificat-o corect și legal, ca fiind recurs și nu apel.

În practicaua Deciziei 1227/2012, se consemnează că recurentul a pus concluzii pe recurs și a solicitat oral admiterea acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru administrarea de probatorii noi, respectiv a unei expertize grafologice și în nicio critică adusă sentinței nu se regăsește solicitarea de a se efectua o expertiză de evaluare a imobilului din contract, situație în care nu poate fi primită critica acestuia că a contestat valoarea contractului de vânzare cumpărare nr.712/1997.

Mai mult, în dosarul_, în care A. G. a avut calitatea de reclamant și a solicitat să se constate în contradictoriu cu A. C. C., nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.712/02-.05.1997, pentru lipsa consimțământului vânzătoarei la încheierea contractului s-a pronunțat sentința civilă nr.3275/10.10.2008, prin care s-a respins acțiunea.

Sentința a fost atacată cu recurs exercitat de A. G., instanța, respectiv T. G. calificând calea de atac în raport de valoarea precizată prin acțiunea introductivă de A. G., soluția fiind de respingere a recursului prin decizia civilă nr.85/2009, pronunțată de T. G. în dosarul nr._/95/2008. Deci, atât în acest dosar, cât și în cel dedus prezentei judecăți, este vorba despre același contract de vânzare-cumpărare, ambele cauze fiind soluționate de T. G. ca instanță de recurs.

Față de cele ce preced, urmează să se respingă recursul ca inadmisibil.

În baza art.274 cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a intimatului recurent, urmează a fi obligat acesta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimatul BNP C. C. și la 947 lei cheltuieli de judecată către intimatul A. C. C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intimatul A. G., împotriva deciziei civile nr. 1227 din 20 aprilie 2012, pronunțată de T. G. – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații parchetul de pe lângă T. G., A. P. D., B. N. P. C. C., A. C. – C. și P. de pe lângă C. de A. C., având ca obiect anulare act.

Obligă intimatul la 600 lei cheltuieli de judecată către intimatul BNP C. C. și la 947 lei cheltuieli de judecată către intimatul A. C. C..

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 07 Noiembrie 2012.

Președinte,

E. S.

Judecător,

M. M.

Judecător,

O. C. G.

Grefier,

V. R.

Red.jud.M.M.

Tehn.MC/2 ex.

Data red.3.12.2012

j.f.

← Validare poprire. Decizia nr. 2012/2012. Curtea de Apel CRAIOVA		Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2012/2012. Curtea de... →

Anulare act. Decizia nr. 07/2012. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Decizia nr. 07/2012. Curtea de Apel CRAIOVA