Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 20/2012. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 20/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-11-2012 în dosarul nr. 11050/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr._

Ședința publică de la 20 Noiembrie 2012

Președinte: - Florența C. C.

Judecător: - L. M. L.

Judecător: - N. D.

Grefier: - A. P.

Pe rol, judecarea recursului formulat de intimatul O. DE C. ȘI P. I. D. împotriva deciziei civile nr. 347/10.09.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă P. G. G., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul intimat O. DE C. ȘI P. I. D., prin consilier juridic N. M. și intimata petentă P. G. G., prin avocat N. O..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței timbrarea recursului cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, prin chitanța nr._-324-0196/19.11.2012 și timbru judiciar de 0,15 lei, după care;

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Consilier juridic N. M., pentru recurentul intimat O. DE C. ȘI P. I. D., a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a O. D., întrucât acesta nu are calitate procesuală pasivă, raportat la decizia nr. 72/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și art. 501 din Legea nr. 7/1996, modificarea deciziei civile pronunțată de instanța de apel în sensul respingerii apelului formulat de petentă și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

Avocat N. O., pentru intimata petentă P. G. G., a pus concluzii de respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a O. D., apreciind că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile recurată ca fiind legală și temeinică.

CURTEA

Asupra recursului de față:

La data de 30.01.2012, O. de C. și P. I. D. a înaintat Judecătoriei C. plângerea formulată de către petenta P. G. G. împotriva Încheierii nr._/2011, prin care s-a dispus respingerea cererii privind prima înregistrare a imobilului situat în C., .. 97, jud. D., înregistrându-se pe rolul Judecătoriei C. dosarul nr._ .

În motivarea plângerii, petenta a susținut că la O. D. a mai fost depusă o cerere similară de înscriere în Cartea Funciară a imobilului situat în C., .. 97 (fostă ., cerere ce a făcut obiectul dosarului nr._/28.05.2010, prin încheierea nr._/28.06.2010 dispunându-se respingerea acestei cereri, motivată de faptul că existau diferențe între suprafața din acte-160 mp sau 275 mp și suprafața reală măsurată de către expertul cadastral, respectiv 279 mp.

La data 26.09.2011, petenta a formulat o altă cerere de înscriere în Cartea Funciară, formându-se dosarul nr._ în care a fost emisă Încheierea de respingere nr._, care formează obiectul prezentei plângeri, din conținutul acestei încheieri rezultând că motivul respingerii cererii de înscriere îl constituie faptul că documentația cadastrală nu a fost recepționată.

La termenul din 13.02.2012, prima instanță a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității formulării plângerii și a reținut cauza spre soluționare asupra excepției invocate.

S-a pronunțat sentința civilă nr.2141/13.02.2012, prin care s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins plângerea petentei, ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin plângerea dedusă judecății, petenta P. G. G. a solicitat desființarea încheierii nr._/ 26.09.2011 a Oficiului de C. și P. I. D. prin care s-a dispus respingerea cererii privind înscrierea în cartea funciară a imobilului situat în C., .. 97, jud. D..

Instanța nu a putut reține susținerea apărătorului petentei în sensul că aceasta a înțeles să formuleze o cerere de reexaminare, întemeiată pe dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, iar nu să sesizeze instanța cu o plângere, în condițiile alin. 21 al aceluiași text legal, o asemenea susținere fiind formulată după ce instanța a invocat excepția inadmisibilității și neavând suport in cererea dedusă judecății.

Astfel, din examinarea motivelor de fapt și de drept indicate în cuprinsul cererii introductive nu a rezultat faptul că petenta ar fi înțeles să declanșeze procedura administrativă de reexaminare a încheierii contestate, ci dimpotrivă să exercite calea de atac a plângerii, care presupune însă îndeplinirea cumulativă a anumitor condiții.

Astfel, potrivit art. 50 alin. 2 din Legea 7/1996, astfel cum a fost modificat prin OG 64/2101, text in vigoare începând cu data de 24.07.2010, persoanele interesate pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul, iar potrivit alin. 21 al aceluiași text legal, împotriva încheierii registratorului-șef se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează de judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul.

Astfel, față de modificările legislative intervenite, în vigoare la data sesizării instanței – 30.01.2012, prima instanță a constatat că în prezent împotriva încheierii de admitere sau de respingere, se poate formula cerere de reexaminare, competența de soluționare revenind registratorului-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul și numai împotriva încheierii acestuia se poate formula plângere la instanța de judecată în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul.

Împotriva sentinței a declarat apel petenta susținând că în mod greșit O. a înaintat plângerea către instanța de judecată, fiind obligată să o califice corespunzător ca fiind cerere de reexaminare și să o soluționeze ca atare și nu să o înainteze instanței de judecată.

Prin decizia civilă nr. 347/10.09.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, s-a admis apelul declarat de apelanta petentă P. G. G., împotriva sentinței civile nr. 2141/13.02.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul O.C.P.I. D., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).

S-a anulat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare pe fond primei instanțe.

Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că Judecătoria C. a fost învestită, la data de 13.02.2012, cu plângerea de carte funciară formulată de petenta P. G. G..

În raport de actele și lucrările dosarului de fond, s-a constatat că plângerea are ca obiect încheierea de carte funciară nr._/26.09.2011, pronunțată de registratorul de carte funciară din cadrul Biroului de C. și P. I. C..

Prin încheierea atacată, registratorul s-a pronunțat asupra cererii petentei de înscriere în cartea funciară a imobilului situat în localitatea C., ..97, J. D..

Conform dispozițiilor art. 76 și 77 din Legea nr.71/2011: “ Dispozițiile art. 876 - 915 din Codul civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după . Codului civil.” și art. 77 :”Înscrierile în cartea funciară efectuate în temeiul unor acte ori fapte juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse anterior intrării în vigoare a Codului civil vor produce efectele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii acestor acte ori, după caz, la data săvârșirii sau producerii acestor fapte, chiar dacă aceste înscrieri sunt efectuate după data intrării în vigoare a a Codului civil.”

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr.7/1996: „ Se înființează Agenția Națională de C. și P. I., denumită în continuare Agenția Națională, ca instituție publică cu personalitate juridică, unica autoritate în domeniu, aflată în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, prin reorganizarea Oficiului Național de C., Geodezie și Cartografie și preluarea activității privind publicitatea imobiliară de la Ministerul Justiției.”

Art. 47 din Lega nr.7/1996 dispune :”Cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial, iar art. 49 din aceeași lege statuează: „ Dacă registratorul constată că cererea de înscriere în cartea funciară și actele depuse în justificarea acesteia nu întrunesc condițiile legale, aceasta se va respinge printr-o încheiere motivată….”

Art. 50 din Legea nr.7/1996 reglementează procedura plângerii de carte funciară, după cum urmează: ”(1) Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.(2) Persoanele interesate pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. (21) Împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2) se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare și plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară. O. teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare.”

Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr.554/2004: " b) autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public… e) jurisdicție administrativă specială - activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale;f)contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi……j) plângere prealabilă - cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia. ”

Potrivit considerentelor Deciziei în interesul legii dată de Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. LXXII/15.10.2007: „Acest caracter necontencios al activității de publicitate imobiliară mai rezultă și din faptul că încheierile prin care sunt soluționate cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară, care este funcționar public și nu judecător, sunt, prin natura lor juridică, acte administrative provizorii ce nu au putere de lucru judecat din moment ce adoptarea lor nu are loc în cadrul unei proceduri administrative jurisdicționale. De altfel, o asemenea încheiere, deși act administrativ, nu este supusă controlului instanțelor judecătorești de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 544/2004, ci contenciosului administrativ special reglementat prin Legea nr. 7/1996, republicată. ”

Față de economia dispozițiilor art. 50 din Legea nr.7/1996, raportat la considerentele deciziei dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. LXXII/15.10.2007, la dispozițiile art.2 din Legea nr. 554/2004, dar și la dispozițiile art. 6 și 7 din Legea nr. 554/2004 s-a constatat că cererea de reexaminare poate primi, în accepțiunea actualei legislații, doar valența unei proceduri prealabile, ca etapă anterioară sesizării instanței de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 109 Cod procedură civilă: “Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente. Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii. La sesizarea instanței cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale prevăzute de Codul civil și de lege. În acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată nu numai de către pârât, ci și de către instanță, din oficiu.”

Prima instanță a invocat excepția inadmisibilității ca urmare a lipsei procedurii prealabile constând în neexercitarea cererii de reexaminare, în raport de dispozițiile art. 136 – 137 Cod procedură civilă, deși nu erau incidente dispozițiile alineatului 4 ale art. 109 Cod procedură civilă, așa încât nu se impunea respingerea ca inadmisibilă a plângerii formulată de petentă.

Deși prima instanță nu a invocat în mod explicit excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepție de fond întrucât condiția procedurii prealabile se adaugă celorlalte condiții de exercițiu ale acțiunii civile, peremtorie, de ordine privată, mai puțin în ipoteza prevăzută de alineatul 4, respingerea ca inadmisibilă a plângerii petentei a survenit ca o consecință directă a neurmării de aceasta a procedurii cererii de reexaminare, așa cum a rezultat neîndoielnic și din considerentele sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs intimatul O. DE C. ȘI P. I. D., solicitând admiterea recursului; admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a O. D.; modificarea deciziei civile nr.374/2012 în sensul respingerii apelului împotriva sentinței civile nr.2141/13.02.2012, pronunțată de Judecătoria C., menținerea sentinței civile nr.2141/13.02.2012, pronunțată de Judecătoria C..

Pe cale de excepție, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a O. de C. și P. I., pentru următoarele considerente:

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii, prin Decizia nr. LXXII (72) din 15.10.2007, publicată în M Of nr.685/2008 a statuat că: „în cauzele ce au ca obiect plângeri privind cartea funciară întemeiate pe dispozițiile art.50 din Legea nr.7/1996, republicată, O. de C. și P. I. nu are calitate procesuală pasivă.

Potrivit art.329 alin. 3 din Cod pr. civ, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii - este obligatorie pentru instanțe.

La data de 02.07.2010 a fost publicată în M. Of. nr.451/2010, OUGR nr.64/2010, prin care a fost modificată și completată Legea nr.7/1996 R. OUGR nr.64/2010 a intrat în vigoare la data publicării.

Prin art. I pct.30 din OUGR nr.64/2010 a fost introdus în cuprinsul Legii nr.7/1996 R, art.501 cu următorul cuprins: „Soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară se face fără citarea oficiului teritorial.

Cum la data pronunțării încheierii de carte funciară nr._/26.09.2011

erau în vigoare și publicate în M.Of. atât Decizia ICCJ nr.72/2008 cât și art.501

din Legea nr.7/1996, iar instanța de apel, în mod greșit, nu a dat curs acestora

a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a O. D..

În subsidiar, ca o consecință a admiterii excepției lipsei calității

procesuale pasive, care este una de fond, absolută și peremtorie ce împiedică o

judecată asupra unui drept pretins, ce poate fi invocată în orice moment procesual chiar și din oficiu de instanță, a solicitat să se constate că decizia Tribunalului este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece nu se poate pronunța o hotărâre în contradictoriu cu o persoană care nu are calitate procesuală pasivă.

Pe fond, a criticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că argumentul instanței de apel că doar în ipoteza prevăzută de alin.4

al art.109 Cod pr. civ. (procedura succesorală), instanța poate ridica din oficiu

excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, iar că, în speță, nu este această situație, este greșit, deoarece:

1. din interpretarea sistematică a textului art.109 Cod pr. civ rezultă că acesta reglementează situații ce privesc proceduri contencioase (art.109 alin.l: oricine pretinde un drept împotriva altei persoane...) și nu proceduri necontencioase;

2. înscrierea în cartea funciară și plângerea împotriva încheierii de carte funciară se soluționează în procedură necontencioasă deoarece prin încheierea de carte funciară nu se constată un drept potrivnic împotriva altei persoane;

3. O. D. nu poate avea calitate de persoană împotriva căreia se solicită un drept potrivnic, deoarece în litigiile ce au ca obiect plângerea împotriva încheierii de carte funciară nu are calitate procesuală pasivă.

4. art.109 alin. (3) califică expres persoana care poate ridica excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și anume - pârâtul, însă, potrivit art.501 din Legea nr.7/1996R, O. D. nu are această calitate și deci nu poate ridica o astfel de excepție.

Instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art.136 și art.137 prin

raportare la art.109 și respectiv, art.1591 Cod pr civ., în sensul că neîndeplinirea

procedurii prealabile în cauzele ce au ca obiect plângere împotriva încheierii de

carte funciară, este o excepție de fond și peremtorie, dar fiind de interes privat

ar fi trebuit ridicată de pârât, deoarece:

1. Tribunalul a plecat de la o premisă greșită, considerând că O. D. are calitate de pârât și deci, trebuia să ridice excepția neîndeplinirii procedurii

prealabile.

2. O. D. nu are calitate procesuală pasivă și nici nu trebuie să fie citat în astfel de litigii, deci nu are calitatea de pârât.

3. Instanța este obligată să observe dacă prin cerere s-a definit sau nu în mod corect cadrul procesual (obiect, părți...etc) și să ordone sau să dispună măsurile legale.

4. În procedura necontencioasă a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, instanța trebuie să observe din oficiu dacă obiectul este reprezentat de încheierea registratorului-șef prin care s-a soluționat cererea de reexaminare, iar dacă obiectul este reprezentat de încheierea registratorului de carte funciară cererea trebuie respinsă ca inadmisibilă, pentru că art.50 alin.21 din Legea nr.7/1996 arată că numai încheierea registratorului-șef poate face obiect al plângerii.

Trimiterea cauzei spre „rejudecare în fond" este contrară legii, în concret art.50 alin.21 din Legea nr.7/1996 R.

Prin decizia recurată, Tribunalul a dispus trimiterea cauzei „spre

rejudecarea pe fond" de către prima instanță.

Procedând astfel, Tribunalul obligă practic instanța de fond (judecătoria

C.) să procedeze la (re)judecarea cauzei, fără ca această instanță să țină

cont dacă a fost sau nu îndeplinită procedura prealabilă, în speță - reexaminarea

încheierii de carte funciară, așa cum impune explicit art.50 alin.(2) Legea nr.7/1996.

Ceea ce ordonă Tribunalul este neînțeles, deoarece instanța de fond

trebuie să (re)judece plângerea îndreptată împotriva încheierii de carte funciară emisă de registratorul de carte funciară și nu împotriva încheierii emise de registratorul-șef în reexaminare, aspect ce contravine flagrant art.50 alin.(21)

Lg.nr.7/1996 R.

A solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat.

Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive a O. D. invocată prin motivele de recurs ,Curtea constată că aceasta este întemeiată:

Potrivit deciziei 72/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că procedura de înscriere în cartea funciară are un caracter necontencios și din această perspectivă oficiul de cadastru și publicitate imobiliară nu are calitate procesuală pasivă în plângerile întemeiate pe prevederile art.50 din legea 7 /1996.

Acest aspect a fost de altfel clarificat ulterior pronunțării deciziei menționate ,legea 7/1996 fiind modificată prin OUG 64/2010 prin care s-a introdus art.50 ind.1 și s-a prevăzut expres că soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară se face fără citarea oficiului teritorial.

În acest context nu este însă exclusă legitimarea procesuală pasivă a persoanelor prevăzute la art.50 al.1 legea 7/1996 ,respectiv a persoanelor interesate ,potrivit mențiunilor din cartea funciară și care pot sta în judecată în cazul în care sunt vizate prin înscrierea contestată.

O. însă nu poate fi „persoană interesată” în sensul legii ,pentru că nu justifică un interes legitim și personal în plângerea de carte funciară ,nefiind întrunită o condiție esențială pentru a fi parte în proces.

Față de aceste motive excepția lipsei calității procesual pasive invocată și prin întâmpinarea depusă în apel, și prin motivele de recurs ,se constată a fi întemeiată.

În consecință, în baza art.312 cod procedură civilă Curtea urmează să admită recursul,să modifice decizia în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a O..

Restul dispozițiilor deciziei din apel vor fi menținute întrucât criticile ce le vizează, nu vor mai fi analizate ,urmare a admiterii excepției invocată de recurentă .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de intimatul O. DE C. ȘI P. I. D. împotriva deciziei civile nr. 347/10.09.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă P. G. G., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).

Modifică decizia civilă nr.347/10.09.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a O. D..

Menține restul dispozițiilor deciziei civile nr.347/10.09.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ .

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2012

Președinte,

Florența C. C.

Judecător,

L. M. L.

Judecător,

N. D.

Grefier,

A. P.

Red. jud. L. M. L.

Tehn. E.O.

3 ex.

J.f. A. P.

J.a. A. M. Tăruș

I. G. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 20/2012. Curtea de Apel CRAIOVA