Conflict de competenţă. Sentința nr. 51/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 51/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-07-2014 în dosarul nr. 51/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 51
Ședința din Camera de Consiliu de la 09 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Grefier - V. R.
X.X.X
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 2 iulie 2014, privind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Sectia I Civilă a Tribunalului D. și Sectia C. Administrativ a Tribunalului D., în cauza civilă privind actiunea formulată de reclamantele B. N., B. D. în contradictoriu cu pârâtii S. R.- R.. P. A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, S. R. P. M. FINANȚELOR P..
La apelul nominal au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică de la data de 2 iulie 2014,au fost consemnate în încheierea inițială de amânare a pronunțării de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 9 iulie 2014.
CURTEA:
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 19.02.2014, reclamantele B. N. și B. D. au chemat în judecată pârâtul S. R. reprezentant prin A. Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 238.783 RON, fiecăreia dintre reclamante, adică suma totală de 477.566 RON, actualizată cu rata inflației până la data achitării totale a despăgubirilor stabilite prin decizia civilă nr. 382 din 18.10.2006 a Curții de Apel Timișoara și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 247/2005.
P. sentința nr.1402/11.04.2014, pronunțată de Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului D..
A fost admisă excepția necompetenței funcționale a Secției C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului D..
A fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de reclamantele B. N. și B. D. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și prin M. Finanțelor P., în favoarea Secției I Civile a Tribunalului D..
Dosarul a fost înregistrat sub nr._ * la Tribunalul D. - Secția I Civilă.
P. sentința civilă nr.133 din 23 mai 2014, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Secției I Civile din cadrul Tribunalului D., invocată din oficiu.
A fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantele B. N. și B. D., prin avocat B. A., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, și prin M. Finanțelor P., în favoarea Secției C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului D..
S-a constat ivit conflict negativ de competență.
S-a suspendat din oficiu judecata cauzei.
S-a dispus înaintarea dosarul Curții de Apel C. - Secția I Civilă în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
La data de 17 iunie 2014, pe rolul Curții de Apel a fost înregistrat dosarul nr._ .
Instanța investită cu soluționarea conflictului negativ de competență va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Secției C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului D., pentru următoarele considerente:
Din analiza acțiunii cu care reclamantele B. N. și B. D. au investit instanța, rezultă că acestea și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.247/2005.
Conform art.20 alin.1 din din Titlul VII - Capitolul VI (Căi de atac în justiție) din Legea nr. 247/2005, în vigoare și în prezent, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15.02.2013, "Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul".
S-a reținut în mod corect de către Secția civilă a Tribunalului D. că în cauză prevalează principiul disponibilității părților în procesul civil, indicat în mod expres de către reclamante ca fiind Legea nr.247/2005, care atrage competența instanței de contencios administrativ și fiscal.
De altfel, chiar în concluziile orale puse cu ocazia soluționării conflictului negativ de competență, reclamanta prezentă a insistat în menținerea temeiului juridic indicat în acțiunea inițială, respectiv dispozițiile Legii nr.247/2005.
Instanța de contencios administrativ și fiscal a avut în vedere doar valoarea obiectului pricinii, respectiv o pretenție evaluabilă în bani mai mare de 200.000 lei, fapt ce ar atrage competența de soluționare a Secției I civilă a tribunalului, conformart.95 pct.1 rap.la art.94 alin.1 lit.j cod procedură civilă.
Cererea de chemare în judecată a reclamantelor nu este însă o acțiune în pretenții pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 95 pct. 1 raportat la art. 94 alin. 1 lit. j) Cod procedură civilă, întrucât prin decizia civilă nr.382 din 18 oct.2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr.6320/03 oct.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost stabilit dreptul reclamantelor la despăgubiri aferente cotei de 1/1 din imobilul înscris în CF 450 Timișoara și teren de 918 mp., în mod egal, respectiv cota de ½ din întreg pentru fiecare din cele două reclamante moștenitoare ale foștilor proprietari tabulari.
S-a mai reținut că și dacă s-ar fi solicitat Comisiei naționale pentru compensarea imobilelor emiterea deciziei de compensare a imobilului, competența ar aparține, potrivit art.35 din Legea nr.165/2013, tot Secției civile a tribunalului.
Curtea constată însă că acțiunea a fost introdusă la 20 februarie 2014, după adoptarea Legii nr.165 din 16 mai 2013, reclamantele menționând expres ca temei juridic Legea nr.247/2005 și nu Legea nr.165/2013, în condițiile în care aceasta era în vigoare la data introducerii acțiunii. Ori, prin adresa nr._/RG/8271/L10/15.07.2011, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001, a informat-o pe reclamanta B. N. că dosarul nr._/CC se află în lucru, iar ulterior finalizării analizei, va fi înaintat unui evaluator autorizat în vederea întocmirii raportului de evaluare, iar finalizarea procedurii se concretizează prin emiterea deciziei ce reprezintă titlu de despăgubire, decizie ce va fi valorificată, în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007 și O.U.G. nr. 62/2010.
În aceste condiții, având în vedere temeiul juridic menționat expres de reclamante în cererea de chemare în judecată, menținut și în concluziile orale din cadrul soluționării conflictului negativ de competență, precum și dispozițiilor Legii nr.247/1005, aplicabile în cauză, în baza art.135, 136 Cod pr. civilă, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului D.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamantele B. N. și B. D. în contradictoriu cu pârâții S. R.- R.. P. A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, S. R. P. M. FINANȚELOR P., către Sectia C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2014.
Președinte, E. S. | ||
Grefier, V. R. |
Red. Jud. E.S.
Thn. 5 ex/16.07.2014
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 8914/2013. Curtea de... | Validare poprire. Decizia nr. 1124/2012. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
