Contestaţie la executare. Decizia nr. 8372/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8372/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 8372/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8372
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Președinte: - L. M. L.
Judecător: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea recursului formulat de contestatoarele P. C., P. C. S. împotriva deciziei civile nr. 323/08.07.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare T. L. M., intimata S. P. DE E. JUDECĂTOREȘTI "D., C.& ASOCIAȚII", intimații creditori D. V., M. D. V., intimatul debitor P. A. și intimatul terț poprit M.A.P.N. - P. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimații creditori D. V., M. D. V., prin avocat C. N., lipsind recurentele contestatoare P. C., P. C. S., intimata contestatoare T. L. M., intimata S. P. DE E. JUDECĂTOREȘTI "D., C.& ASOCIAȚII", intimatul debitor P. A. și intimatul terț poprit M.A.P.N. - P. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar de 3 lei, aferente recursului formulat în cauză;
- depunerea de către recurentele contestatoare P. C., P. C. S., a unei cereri prin care arată că nu doresc continuarea acțiunii promovată în cauză, atașând și acte de stare civilă, după care;
Instanța, pentru a da posibilitatea recurentelor contestatoare de a se prezenta în instanță pentru achitarea taxei judiciare de timbru, a lăsat cauza la a doua strigare.
La a doua strigare, la apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimații creditori D. V., M. D. V., prin avocat C. N., lipsind recurentele contestatoare P. C., P. C. S., intimata contestatoare T. L. M., intimata S. P. DE E. JUDECĂTOREȘTI "D., C.& ASOCIAȚII", intimatul debitor P. A. și intimatul terț poprit M.A.P.N. - P. M..
Instanța a pus în discuție excepția anulării recursului ca netimbrat, potrivit art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, având în vedere nedepunerea la dosar de către recurentele contestatoare P. C., P. C. S. a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în valoare de 97 lei și timbru judiciar de 3 lei, deși au fost legal citate cu această obligație.
Avocat C. N., pentru intimații creditori D. V., M. D. V., a solicitat anularea recursul ca netimbrat, față de neîndeplinirea obligației de a timbra recursul, stabilită de instanță în sarcina recurentelor contestatoare; cu cheltuieli de judecată.
A depus la dosar concluzii scrise.
C U R T EA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, pe rolul Judecătoriei Tg.-J., contestatoarea P. C., în nume propriu și pentru T. L. M. și P. C. S., a formulat contestație împotriva formelor de executare silită încheiate de către S. P. de E. Judecătorești „D., C. și Asociații”, la data de 28.08.2012, solicitând anularea formelor de executare, respectiv, procesul verbal nr. 16/E/2012, motivând că a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 387 Cod pr. civ, în sensul că societatea de executare nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzut e la punctul 1, respectiv, nu a emis somația de executare, arătând că în acest caz „încălcarea dispozițiilor art. 384, 385, 387 și 389 atrage anularea executării”.
În motivare, contestatoarea a arătat că executarea judecătorească s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 373 Cod pr. civ, deoarece contestatoarea nu este parte în titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 6731/2008 care a fost pusă în executare, bunul supus executării făcând obiectul partajului înregistrat la Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._/318/2010, ce se află în curs de soluționare, invocând încălcarea dispozițiilor art. 401 pct. 2 Cod pr. civ.
Contestatoarea a precizat că a luat la cunoștință că la data de 28.08.2012 la imobilul nr. 251din . s-a prezentat executorul judecătoresc D. C. R., cu ordin de executare silită, întocmind proces verbal de eliberare a imobilului și predarea acestuia creditorilor D. V. și D. V., obligând pe numitul P. A. să părăsească casa părintească din . respectiv a fost construit de părinții soțului, P. G. și P. E. – decedați, aflându-se în indiviziune, iar prin sentința nr. 6731/2008, s-a stabilit posibilitatea ca ceilalți coindivizari, moștenitori ai autorilor, în urma unei acțiuni de partaj, să obțină drepturile prevăzute de lege și că dosarul nr._/318/2010, ce are ca obiect ieșirea din indiviziune, se află pe rolul instanței și că este firesc ca până la soluționarea acțiunii de partaj, executarea să nu fie efectuată, imobilul rămânând în proprietate comună, folosit de coproprietari prin înțelegere, astfel cum s-a procedat până în anul 2007.
A mai învederat contestatoarea că majoritatea bunurilor aflate în imobil au fost proprietatea autorilor, iar titlul executoriu se referă numai la construcții, nu și la bunurile mobile, care în urma partajului urmează să fie împărțite între moștenitori.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 387, 399, 401, 403 Cod pr. civ.
La solicitarea instanței, a fost înaintat, în copie certificată, dosarul de executare silită nr. 16/E/2012 al Societății Profesionale de E. Judecătorești „D., C. și Asociații”.
În data de 17.07.2012, au fost depuse la dosar precizări din partea lui P. A., prin încheierea de ședință din 25.01.2012 instanța reținând că au fost depuse de persoane care nu sunt părți în cauză.
Tot la termenul de judecată din 25.10.2012 s-a dispus conceptarea în cauză a părților raportului obligațional din dosarul de executare nr. 16/E/2012, fiind introduși în cauză, astfel, D. V. și M. D. V., în calitate de creditoare, P. A., în calitate de debitor și M. - P. M., în calitate de terț poprit.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 13.12.2012, intimatele D. V. și M. D. V. a invocat faptul că acțiunea introductivă nu respectă cerințele legale, în sensul că nu este precizat obiectul acesteia, nefiind menționate actele care se contestă, respectiv, din cadrul cărui dosar de executare silită, solicitându-se a se preciza obiectul acțiunii, cu indicarea motivelor de fapt și a temeiurilor de drept.
De asemenea, a fost invocată lipsa de interes în promovarea acțiunii și s-a susținut că prezentele contestatoare nu au calitate procesuală în procedura executării silite și nici în cauză.
În motivare, s-a susținut că intimații sunt proprietarii imobilelor construcții situate în . contractului de întreținere autentificat sub nr. 2162/26.03.1986, prin sentința civilă nr. 6731/2007 a Judecătoriei Tg-J., definitivă și irevocabilă, fiind admisă acțiunea în revendicare față de debitorul A. P., în sensul ca acesta să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele ce fac obiectul contractului de întreținere.
S-a mai învederat că s-a procedat la punerea în executare silită a sentinței de mai sus, debitorul fiind evacuat din imobilul casă.
Astfel, s-a susținut că reclamanții nu au calitatea de proprietari asupra imobilelor în litigiu, neavând un drept încălcat și nejustificând un interes în promovarea acțiunii.
Pe fondul cauzei, în situația în care se contestă toate actele de procedură îndeplinite de SCPEJ „D., C. și Asociații”, efectuate în dosarul nr. 16/E/2012, s-a învederat că acțiunea este nefondată, în cadrul acestui dosar de executare, debitorul fiind somat să se conformeze titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 6731/2007 a Judecătoriei Tg-J..
În acest sens, au arătat debitoarele că somația a fost comunicată la cele două adrese cunoscute, respectiv, la adresa din București, menționată în dispozitivul titlului executoriu, cât și la adresa din Bâlteni.
Față de modul în care a fost formulată acțiunea, instanța a pus în vedere contestatoarei P. C. să precizeze dacă a înțeles să o formuleze și în numele celor două fiice ale sale, T. L. M. și P. C. S., iar în caz afirmativ, să facă dovada reprezentării, respectiv, să precizeze adresa completă a acestora, în vederea comunicării actelor de procedură.
Prin precizarea depusă la dosar în data de 03.12.2012, contestatoarea a arătat că acțiunea a fost făcută în numele său și al fiicelor sale T. L. M. și P. C. S. și că legătura cu acestea poate fi ținută prin intermediul apărătorului M. G. și s-a invocat ca temei de drept al contestației articolul 401 pct. 2 Cod pr. civ.
Față de precizarea contestatoarei, în sensul de mai sus, instanța i-a pus în vedere acesteia să facă dovada susținerilor sale, în sensul că cele două fiice ale sale sunt reprezentate în cauză, de avocat M. G. și, întrucât această obligație nu a fost îndeplinită, la termenul din 13.12.2013, instanța a dispus suspendarea cauzei, conform art. 155 ind. 1 Cod pr. civ.
Cauza a fost repusă pe rol la cererea contestatoarei, iar la termenul din 28.03.2013 au fost acoperite aspectele privind reprezentarea celor două contestatoare, acțiunea fiind semnată în numele acestora de avocat M. G., pe delegația de reprezentare depusă la dosar fiind inserate numele tuturor celor trei contestatoare, respectiv, P. C., P. C. S. și T. L. M., de către același avocat, care a declarat în instanță că reprezintă toate cele trei contestatoare și și-a asumat valabilitatea acestei reprezentării conform preambulului hotărârii.
Prin sentința civilă nr.2657 din 28.03.2013, pronunțată de Judecătoria Tg.-J., în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare privind pe contestatoarele P. C., T. L. M., P. C. S., în contradictoriu cu intimata S. P. de E. Judecătorești „D., C. și Asociații”, creditoarele D. V. și M. D. V., debitorul P. A. și terțul poprit M. – P. M..
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că motivul invocat de contestatoare este în sensul că acestea ar avea un drept propriu cu privire la imobilul ce face obiectul executării silite, din dosarul de executare întocmit de executorul judecătoresc, reieșind că executarea silită în dosarul de executare nr. 16/E/2012 se realizează în baza titlului executoriu –sentința civilă nr. 6731/2008 și se desfășoară între D. V. și D. V., pe de-o parte, în calitate de creditori ai obligației prevăzute în titlu și debitorul obligației, P. A..
Față de această situație și având în vedere susținerea contestatoarelor în ce privește dreptul propriu asupra imobilului care ar face obiectul unui partaj între părți, s-a constatat că această apărare a fost invocată de către debitor și cu ocazia judecății în cadrul căreia s-a emis titlul executoriu, dar, așa cum s-a reținut și în acest titlu, intimații D. dețin în acest moment un titlu de proprietate asupra acestui imobil, respectiv, contractul de întreținere autentificat sub nr. 2162/1986.
Din aceste motive și reținând că executarea silită nu se realizează în contradictoriu cu aceste contestatoare, că acestea nu au făcut dovada că ar fi ocupat în vreun fel imobilul, instanța a apreciat că față de acțiunea de evacuare în sine, în raport de debitorul P. A., acestea nu dovedesc un interes legitim.
Față de dreptul lor de proprietate în cotă indiviză invocat, instanța a apreciat că această chestiune nu este o cauză care să împiedice pe cel ce face în prezent dovada dreptului de proprietate și este creditor în baza unui titlul executoriu emis de instanță, să se bucure, conform legii, de bunul său, iar chestiunea dreptului de proprietate indiviză se va realiza în cadrul partajului dintre părți, iar nu pe calea contestației la executare.
Reținând că în prezent intimații dețin un titlu de proprietate asupra acestui imobil, iar dreptul indiviz invocat de contestatoare ca provenind dintr-o succesiune nu face dovada asupra dreptului de proprietate asupra imobilului, chiar dacă el ar face parte din succesiune și nu poate împiedica pe cel ce deține un titlu executoriu prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate să se bucure de bunul său, dreptul contestatoarelor urmând a se rezolva în cadrul dezbaterii succesiunii, văzând și dispoz. art. 399, 400 Cod pr. civ., instanța a respins contestația la executare.
Împotriva sentinței 2657/28.03.2013 au formulat recurs contestatoarele P. C. și P. C. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin cererea de recurs s-a arătat că sentința este supusă apelului și nu recursului, greșit s-a reținut că nu este dovedit interesul legitim al contestatoarelor față de acțiunea în evacuare în raport de debitorul P. A., întrucât contestatoarele au un drept propriu asupra bunului supus executării silite, caracterizat ca un drept virtual, la data judecății existând pe rolul Judecătoriei Tg-J. dosarul de partaj nr._/318/2010, în care figurează ca părți .
Că, procesul verbal nr. 16/E/2012 a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 387 pct. 1 Cod pr. civ., întrucât nu a fost emisă somație de executare, ceea ce atrage nulitatea executării, fiind încălcate și dispozițiile art. 384,385 și 389 Cod pr. civ.
Este greșită reținerea instanței de fond în sensul că dreptul de proprietate indiviză se va valorifica în cadrul partajului dintre părți, deoarece prin respingerea contestației la executare se dă posibilitatea înstrăinării bunului până la soluționarea partajului și se încalcă dreptul de proprietate chiar în indiviziune.
Au mai susținut contestatoarele recurente că în imobil dețin bunuri mobile, pe care nu le pot folosi și sunt supuse degradării.
Prin încheierea de ședință din 8 iulie 2013, calea de atac formulată de contestatoare a fost calificată ca fiind apel, în temeiul art. 401 alin. 2 și art. 402 alin. 2 Cod pr. civ.
Prin decizia civilă nr.323/8.07.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarele P. C. și P. C. S., împotriva sentinței civile nr. 2657 din 28.03.2013, pronunțată de Judecătoria Tg.-J., în dosarul nr._ .
Au fost obligate apelantele la 500 lei cheltuieli de judecată către intimații D. V. și M. D. V..
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că executarea contestată în prezenta cauză s-a întemeiat pe sentința civilă 6731/2008, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul_/318/2007, prin care s-a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamantele D. V. și D. V., împotriva pârâtului P. A., acesta fiind obligat să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele ce au format obiectul contractului de întreținere autentificat sub nr.2162/26.03.1986, respectiv o casă de locuit cu trei camere, hol, sală și beci sub o cameră, șopron și o anexă compusă din 2 încăperi, imobile situate în satul Bîlteni, ., fiind respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul P. A. privind constatarea nulității absolute a contractului de întreținere.
În dosarul de partaj_/318/2010 sunt părți atât reclamantele din dosarul_/318/2007, pârâtul, cât și contestatoarele din prezenta cauză ca moștenitoare ale lui P. V., contestatoarele susținând că asupra imobilelor ce formează obiectul sentinței 6731/2008 pot obține drepturi la dezbaterea moștenirii autorului comun P. G. .
În raport de această stare de fapt, instanța de fond în mod just a reținut lipsa interesului legitim al contestatoarelor în contestarea executării silite ce se realizează împotriva lui P. A., în temeiul sentinței civile 6731/2008.
În calitate de moștenitoare ale autorului P. G., contestatoarele au doar un drept reprezentând o cotă ideală din moștenire și nu drepturi asupra unor bunuri individual determinate, deci nici asupra imobilelor ce au făcut obiectul sentinței 6731/2008 .
În schimb, intimatele creditoare au drept de proprietate rezultat din contractul de întreținere, drept confirmat prin sentința 6731/2008, asupra imobilelor construcții, situate în comuna Bîlteni, . fiind admisă acțiunea în revendicare și respinsă cererea reconvențională privind nulitatea contractului de întreținere.
În lipsa interesului legitim al contestatoarelor de a contesta executarea în contra debitorului P. A., nu pot fi primite nici criticile privind neemiterea somațiilor către acest debitor, contestatoarele necriticând încălcarea unor drepturi proprii prin neemiterea somațiilor.
Mai mult chiar, din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că în cadrul executării silite debitorul P. A. a fost somat în vederea punerii în executare a sentinței 6731/2008, fiind convocat la data de 28.08.2012, orele 12,oo la locul efectuării executării silite, comuna Bîlteni, . ( filele 25-34 dosar fond).
Nici critica privind justificarea contestației la executare pe existența în imobil a unor bunuri mobile supuse degradării nu este întemeiată, din procesul verbal de punere în executare din 28 august 2012 rezultând că au fost inventariate toate bunurile găsite în imobil, iar contestatoarele și ceilalți coindivizari au la îndemână alte mijloace juridice pentru a obține folosința bunurilor mobile.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatoarele P. C., P. C. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, potrivit dispozițiilor art. 312 Cod pr. civ., admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea la cheltuieli de judecată potrivit dispoz. art. 274, 277 Cod pr. civ., invocând dispoz. art.304 pct. 7, 9 Cod pr. civ.
În motivarea recursului, a arătat că decizia pronunțată de Tribunalul Gorj este greșit soluționată reținând (ca și instanța de fond) „lipsa interesului legitim al contestatoarelor" față de acțiunea în evacuare în raport de debitorul P. A., ori, ca și debitorul, recurentele au un drept propriu asupra bunului supus executării silite, caracterizat ca un drept virtual. Mai mult, la data judecății era înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg-J. dosarul de partaj nr._/318/2010 în care figura ca părți litigante și care, în mod paradoxal se prelungește total nejustificat, cu încălcarea oricărui termen (fără a mai pune în discuție termenul rezonabil). Acest dosar de partaj (care în mod deliberat trenează de ani de zile pe rolul Judecătoriei Tg-J. fără a exista în acest sens vreun motiv real), vizează bunul imobil casă de locuit care contrar normelor legale în vigoare a fost înstrăinat cu încălcarea dreptului lor de proprietate, astfel că, așa cum au menționat și în apel, este foarte posibil ca până la finalizarea proceselor să fie înstrăinate atât bunul imobil cât și cele mobile din interiorul său.
Motivarea ambelor instanțe (atât Judecătoria Tg-J. cât și Tribunalul Gorj ca instanță de apel), în sensul respingerii contestației formulate, respectiv că „dreptul de proprietate indiviză al contestatoarelor se va realiza în cadrul unui partaj între părți și, nu pe calea contestației la executare", încurajează posibilitatea înstrăinării bunurilor până la soluționarea partajului a cărui judecată nu se derulează într-un termen rezonabil, și, mai mult, în toată această perioadă nu pot uza de prerogativele conferite de acest drept de proprietate chiar și în indiviziune, având în vedere că bunurile rămase de pe urma autorului G. P. sunt de întindere și oferă posibilitatea de a se folosi de acestea, chiar și în indiviziune, toți moștenitorii.
Cererea privind anularea formelor de executare respectiv, procesul-verbal nr. 16/E/2012, este întemeiată având în vedere că acest înscris a fost încheiat cu încălcarea obligațiilor prevăzute de disp. art. 387 pct. 1 Cod pr. civ., în sensul că S. profesională de executori judecătorești „D. C. și Asociații" nu a emis somația de executare în ce le privește, caz ce atrage nulitatea executării prin încălcarea și a disp. art. 384, 385, 389 Cod pr. civ.
De asemenea, temeiul de drept al cererii este prevăzut de 401 alin. (2) Cod pr. civ., potrivit căruia: „Contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului".
Raportat la alin. (3) al aceluiași articol „Neintroducerea contestației în termenul prevăzut de alin. (2) nu-1 împiedică pe cel de-al treilea să-și realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condițiile legii", ori, în speță, contestatoarele au respectat termenul prevăzut la alineatul (2) astfel că nu se află în situația de a realiza dreptul numai pe calea unei cereri separate, așa cum în mod greșit au reținut ambele instanțe.
Față de toate aceste aspecte, solicită, potrivit dispoz. art. 312 Cod pr. civ., admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea la cheltuieli de judecată potrivit dispoz. art. 274,277 Cod pr. civ.
La termenul de judecată din 24.09.2013, instanța, din oficiu, a ridicat excepția netimbrării recursului declarat și examinând cu prioritate această excepție a constatat următoarele:
Prin art.1 din Legea 146/1997, așa cum a fost modificată, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă, primul termen de judecată.
Potrivit art.20 alin. 3 din Legea 146/1997 și art.30 din Normele de aplicare ale acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate, cererea părții se anulează ca netimbrată.
Din actele dosarului rezultă că recurentele nu au timbrat anticipat recursul, astfel că pentru termenul de judecată din data de 24.09.2013 li s-a pus în vedere să timbreze, fiind legal citate cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 97 lei și timbru judiciar de 3 lei, după cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la filele nr. 12 13 din dosarului de recurs.
La termenul menționat, s-a constatat că recurentele nu s-au conformat obligației de timbrare, astfel că, făcând aplicarea dispozițiilor Legii 146/1997, recursul va fi anulat, ca netimbrat, iar în baza art.274 Cod pr. civ., recurentele P. C. și P. C. S. vor fi obligate la 500 lei cheltuieli de judecată către intimații creditori D. V. și M. D. V. reprezentând onorariu avocat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de contestatoarele P. C., P. C. S. împotriva deciziei civile nr. 323/08.07.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare T. L. M., intimata S. P. DE E. JUDECĂTOREȘTI "D., C.& ASOCIAȚII", intimații creditori D. V., M. D. V., intimatul debitor P. A. și intimatul terț poprit M.A.P.N. - P. M., având ca obiect contestație la executare.
Obligă recurentele-contestatoare P. C. și P. C. S. la 500 lei cheltuieli de judecată către intimații creditori D. V. și M. D. V..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Președinte, L. M. L. | Judecător, N. D. | Judecător, Florența C. C. |
Grefier, A. P. |
Red. jud. L. M. L./9.10.2013
Tehn. E.O.
2 ex.
J.f. P. J.
J.a. C. A. M.
M. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 996/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Grăniţuire. Decizia nr. 8371/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
