Obligaţie de a face. Decizia nr. 840/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 840/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 840/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 840
Ședința publică de la 21 Mai 2014
PREȘEDINTE M. P.
Judecător Tania Țapurin
Judecător D. S.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul G. G. S. împotriva deciziei civile nr. 141 din 18 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă SOCIETATEA C. E. O. S.A. – S. D. M. TG. J. prin E.C. L. și prin EMC MOTRU, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns procuprator G. D., reprezentându-l pe recurentul reclamant G. G. S., și consilier juridic D. I., reprezentâdu-l pe intimatul pârât SOCIETATEA C. E. O. S.A. – S. D. M. TG. J..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: recurentul reclamant a depus răspuns la întâmpinare.
A fost comunicat reprezentatului intimatei pârâte răspunsul la întâmpinare.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului, punându-i în vedere procuratorului G. D. prevederile art. 68 C.p.c.
Procurator G. D., pentru recurentul reclamant, a depus concluzii scrise.
Consilier juridic D. I., pentru intimata pârâtă, a considerat că nu sunt îndeplinite prevederile art. 24 și 27 C.p.c. privind incompatibilitatea și nici prevederile art. 998 și 999 Cod civil.
A arătat că societatea deține o licență, iar recurentul a construit fără să respecte prevederile Legii nr. 50/1991, așa încât nu există culpă.
A solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2202 din 13.11.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect obligația de a face, cerere formulată de reclamantul G. G. S., cu domiciliul în mun. Motru, ., în contradictoriu cu pârâtele Societatea Națională a Lignitului O. Tg-J. cu sediul în Tg-J., . Gorj și Exploatarea de Carieră L. cu sediul în com. Cătunele, ..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. dosar_ , reclamantul G. G. S. a chemat în judecată pârâții Societatea C. E. O. SA - S. D. M. Tg-J., Societatea C. E. O. SA - S. D. M. Tg-J. - prin Exploatarea de Carieră L., Societatea C. E. O. SA - S. D. M. Tg-J. - prin EMC Motru, solicitând obligarea pârâților în solidar să realizeze toate lucrările de consolidare, siguranță, protecție și monitorizare geotehnică a casei sale de locuit, a anexelor gospodărești și a întregii gospodării, a lucrărilor de drenare și dirijare a apelor nocive de pe halda de steril, a lucrărilor de filtrare a apelor nocive de pe haldă, să fie abilitat și autorizat să efectueze el lucrările, pe cheltuiala pârâtelor, iar instanța să menționeze în această ipoteză și contravaloarea fiecărei lucrări în parte, actualizată în funcție de rata inflației pentru ai fi achitată contravaloarea acestor lucrări, dacă pârâtele nu le vor executa, în natură și la standardele calitative necesare.
De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în toate ciclurile procesuale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență, că este proprietarul unei case de locuit, refăcută integral ( prin demolarea casei vechi, în jurul anului 2000) pe locul fostei case de locuit, care era din lemn și era compusă din două camere acoperită cu țiglă, cumpărată conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 229/18.01.2001, împreună cu terenul curți construcții de 1612 mp.
Că, din cauza fenomenului antropic, reprezentat de lucrările de excavare și haldare efectuate în decursul anilor la Cariera L., întreaga gospodărie ( incluzând construcțiile, terenul, plantațiile, grădina, apa de băut etc. ) i-a fost afectată grav .
Că, într-o cauză ce a făcut obiectul dosarului_ al Judecătoriei Motru a chemat în judecată pârâtele SNLO Tg-J. și Exploatarea de Carieră L. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligate cele două pârâte să reconstruiască pe un alt teren imobilul casă de locuit proprietatea reclamantului.
A mai arătat reclamantul că pentru toate aceste lucrări sau activități, dar și alte lucrări specifice care urmează a fi identificate prin expertize de specialitate, solicită fie obligarea pârâtelor, în solidar, să le realizeze, în natură, în calitate de debitoare ale obligației de a face, iar în caz de refuz în realizarea totală sau parțială a lucrărilor, operațiunilor sau activităților care se vor constata a fi necesare și obligatorii, pentru realizarea protecției, siguranței și consolidării gospodăriei și a înlăturării efectelor negative ale factorului antropic, solicită să fie abilitat și autorizat să efectueze aceste lucrări, operațiuni, care fie nu se realizează, fie nu îndeplinesc standardele și normativele legale sau de calitate, pe cheltuiala pârâtelor .
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, art. 1073-1075 Cod civil, art. 1084 Cod civil, art. 1003 Cod civil, art. 274 C.proc. civ.
Pârâta . SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât unitatea pârâtă a respectat proiectul de haldare, nu a depășit limita de licență și nu a prejudiciat în nici un fel pe reclamant.
S-a reținut că prin cererea formulată reclamantul a solicitat în esență obligarea pârâtelor să realizeze lucrări de consolidare, siguranță și protecție a casei sale de locuit, a anexelor și a întregii gospodării situată în Mun. Motru, ., iar în cazul în care pârâtele nu vor efectua lucrările, să fie abilitat reclamantul să le efectueze pe cheltuiala pârâtelor și să se menționeze în această ipoteză, în dispozitivul hotărârii, contravaloarea fiecărei lucrări în parte actualizată în funcție de rata inflației, pentru a-i fi achitată. Reclamantul a invocat faptul că este proprietarul unei case de locuit refăcută integral prin demolarea casei vechi cumpărată prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 229/18.01.2001.
Prin sentința civilă nr. 523/27.02.2012 pronunțată în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă având ca obiect obligația de a face, formulată de reclamantul G. G. S. în contradictoriu cu pârâtele Societatea Națională a Lignitului O. Tg-J. și Exploatarea de Carieră L. și au fost obligate în solidar pârâtele, să reconstruiască imobilul casă de locuit proprietatea reclamantului, de dimensiunile celei deținute în prezent de reclamant, dimensiuni stabilite în cuprinsul raportului de expertiză în construcții pe un teren ce urmează a fi pus la dispoziție de pârâte. S-a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 2439/04.09.2012 Tribunalul Gorj a admis recursurile declarate de pârâtele Societatea Națională a Lignitului O. Tg-J. și Exploatarea de Carieră L. și a modificat sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Expertul P. D., specialist în mine-geologie a concluzionat prin raportul de expertiză depus la dosar faptul că, locuința reclamantului este situată pe malul pârâului Ploștina și că social casele situate între pârâul Ploștina și lucrările miniere nu fac parte din perimetrul construibil al Satului Ploștina.
Că, din procesul verbal încheiat la fața locului în 17.05.2013 a rezultat că nu beneficiază de rețeaua de alimentare cu apă a localității Ploștina și nici de conducta de gaze.
Expertul a menționat în răspunsul său la obiectivul nr. 3 de expertiză că terenul în litigiu reprezentat de gospodăria reclamantului nu este impropriu folosirii conform categoriei de folosință. Răspunzând obiectivului nr. 4 la raportul de expertiză, respectiv să se stabilească etapele în vederea ecologizării și refacerii terenului conform categoriei de folosință, expert P. D. a stabilit că „timpul a determinat să se acopere cu vegetație spontană terenul și că nu e vorba de ecologizare ci de lucrări agricole de ameliorare în funcție de viitoarea recoltă”. A mai stabilit expertul în răspunsul său la obiectivul 8 al raportului de expertiză, că eventualele fisuri ale terenului au fost acoperite în timp.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert specialitatea construcții, V. I. a reieșit că imobilul casă de locuit în litigiu are o vechime de aproximativ 10 ani, fiind edificat de reclamant între anii 2002-2003. Că, acesta a fost construit pe baza unui proiect, care este de fapt o documentație în vederea obținerii autorizației de construire. Expertul a concluzionat în sensul că pentru imobilul casă de locuit nu există certificat de urbanism și autorizație de construire. A mai menționat expertul în cadrul raportului de expertiză faptul că reclamantul a precizat la fața locului că autoritățile locale s-au eschivat de la eliberarea documentației respective –certificat de urbanism și autorizație de construire.
Ambele expertize au precizat că locuirea în imobil este afectată grav de fapt de lipsa apei potabile. Expertul V. I. a arătat în expertiză și că locuirea în imobil este afectată și de faptul că această gospodărie este izolată, în apropierea unui pârâu, elemente care, potrivit expertului, „nu au fost luate în considerare, probabil, la dobândirea imobilului aflat în apropierea unei halde de steril de o mare suprafață.”
Conform art. 1 alin 1 și 2 din Legea nr. 50/1991, în vigoare la data edificării construcției-casă de locuit de către reclamant, „executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare. Autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/sau construcții - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desființare, în condițiile prezentei legi. Construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.”
A.. 2 al art. 2 din același act normativ prevede că “autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor. Autorizația de construire se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii.”
Art. 6 din Legea nr. 50/1991 definește certificatul de urbanism ca fiind “actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării.
Conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 autorizația de construire “se emite în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, pe baza documentației depuse la autoritățile prevăzute la art. 4, care va cuprinde: certificatul de urbanism; dovada titlului asupra terenului și/sau construcțiilor; proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții; avizele și acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism; dovada privind achitarea taxelor legale.
Or, instanța a reținut că edificarea construcției în litigiu s-a realizat conform concluziilor expertului și susținerilor reclamantului din cererea de chemare în judecată în urmă cu 10 ani, așadar sub imperiul Legii nr. 50/1991.
Din concluziile expertului în construcții V. I. și actele aflate la dosarul cauzei a reieșit că reclamantul a procedat la edificarea construcțiilor într-o zonă cu risc, așa cum precizau experții mai sus menționați, într-o zonă izolată, în apropierea unei halde de steril de o mare suprafață și care nu face parte din perimetrul construibil al Satului Ploștina, fără a obține autorizațiile cerute de lege în acest sens, respectiv certificat de urbanism și autorizație de construire.
Potrivit art. 998 – 999 C. civ. orice faptă care cauzează un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat la reparare, răspunderea putând fi angajată nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa dar și pentru acela cauzat prin neglijență sau imprudență.
Din economia acestor dispoziții legale a reieșit faptul că pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
În cauza de față, instanța a apreciat că nu poate fi reținută vinovăția pârâtelor în condițiile în care reclamantul a construit pe riscul său, fără respectarea condițiilor impuse de normele legale în vigoare la acea dată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o în sensul următoarelor motive.
Arată că în anul 2000 a dobândit prin convenție de vânzare-cumpărare o casă de locuit și terenul aferent situate în intravilanul satului Ploștina, în perimetrul construibil după cum rezultă din evidențele registrului agricol.
S-a precizat că a refăcut locuința păstrând structura scheletului casei dobândite, dar fără a obține autorizație de construire întrucât organele competente ale Primăriei Motru au considerat că nu este necesară pentru reparații curente.
Ulterior, pârâta a avansat cu frontul lucrărilor miniere până la distanța de 50 m de locuința reclamantului, iar limita perimetrului de licență este fixată la 2 m de terenul său, după cum rezultă din rapoartele de expertiză geologice.
Ca atare, excavarea și ulterior haldarea au afectat grav locuința, au întrerupt sursa de apă potabilă, neluându-se vreo măsură de apărare și protecție privind stoparea apelor care se scurg de pe halda de 230-250 m înălțime, neefectuându-se un canal de gardă cu dirijarea apelor nocive, existând o permanentă amenințare și presiune asupra imobilelor.
Precizează că halda a rămas neamenajată, neecologizată, iar instanța nu a dispus ca pârâta să depună documentația referitoare la proiectele de execuție, de excavare, haldare, expropriere, utilitate publică pentru a face dovada intervențiilor în intravilan și perimetrul construibil.
A susținut apelantul că, în aceste condiții, nu s-a cercetat fondul cauzei, apreciind greșit că terenul și casa se află într-o zonă de risc, în apropierea haldei de steril, nefiind perimetru construibil. Dimpotrivă, lucrările miniere au fost inițiate la 3-4 ani după dobândirea proprietății, nefiind notificat reclamantul cu privire la ocuparea unei porțiuni din terenul său.
Consideră corecte cele stabilite de către experți în rapoartele de expertiză depuse în cauză, anume că toate degradările au intervenit în timpul excavării și haldării, respectiv că menționata haldă este o amenințare permanentă la adresa imobilelor reclamantului, imprevizibilă.
A solicitat, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimata C. E. O. SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului. În esență, a susținut că din rapoartele de expertiză geologică și construcții rezultă că reclamantul este cel care a construit o casă fără a avea o autorizație de construire, iar terenul în cauză se află situat în afara perimetrului construibil, într-o zonă retrasă, supusă unui risc prin faptul că se află în apropierea haldei de steril. Cu toate acestea, arată că experții au constatat fisuri minore în elevația casei, care nu afectează rezistența acesteia, iar în teren nu au fost reținute asemenea fisuri.
Totodată, a considerat că infiltrarea apei în teren se datorează neconstruirii de către proprietar a unor șanțuri de scurgere a apei.
A invocat concluziile experților în sensul că halda nu creează presiune asupra terenurilor limitrofe, neexistând vreo deformare a terenurilor de la baza acesteia,, anume fisuri, alunecări, văluiri.
A mai arătat că expertul geolog la obiectivul nr. 13 a răspuns în sensul că, din ridicările aerofotografice de detaliu din planul haldei existent la dosar a constatat că înaintea existenței carierei zona avea relief colinar, versanții având aproximativ aceleași orientări, înălțimi și pante ca și cele din configurația actuală a haldei, considerând că direcția de curgere a apelor pluviale nu s-a modificat semnificativ față de configurația prealabilă carierei.
Pe de altă parte, continuă intimata, expertul în construcții a precizat că imobilul casă de locuit nu necesită lucrări de consolidare întrucât actualele fisuri nu influențează siguranța clădirii, fiind doar necesar a se efectua un trotuar de 0,60 m, cu scafă la zid și rigolă în lungul construcției de 0,10-0,15 m, lucrare în sarcina reclamantului.
În fine, susține intimata că reclamantul a cumpărat pe riscul său un imobil într-o zonă izolată, fără racordare la rețeaua de apă potabilă a localității, respectiv cu un drum de acces comunal care nu are șanțuri de scurgere a apei pluviale. De asemenea, apa potabilă din zonă nu a fost afectată de lucrările miniere, după cum rezultă din analizele efectuate permanent.
Intimata a depus și concluzii scrise.
Prin decizia nr.141 din 18 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a respins apelul declarat de apelantul reclamat G. G.-S. împotriva sentinței civile nr. 2202 din 13.11.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele pârâte Societatea C. E. O. SA - S. D. M. Tg-J., Societatea C. E. O. SA - S. D. M. Tg-J. - prin Exploatarea de Carieră L., Societatea C. E. O. SA - S. D. M. Tg-J. - prin EMC Motru, având ca obiect obligație de a face, ca nefondat.
S-a reținut că reclamantul a cumpărat o casă, în baza contractului autentificat sub nr.229/2001, pe care a demolat-o și a edificat o construcție nouă, în perioada anilor 2000-2003, executată în regie proprie, fără autorizație de construcție, amplasamentul fiind situat în afara perimetrului construibil al localității, situație în care reclamantul și-a asumat riscul de a suporta consecințele determinate de faptul că în apropiere se află o haldă de steril.
Potrivit expertizelor în specialitatea mine-geologie, locuința reclamantului este construită pe malul râului Ploștina, niciuna din casele amplasate în această zonă nu beneficiază de racord la rețeaua de alimentare cu apă potabilă și gaze, datorită situării în afara perimetrului construibil.
Edificarea construcției s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr.50/1991, în lipsa autorizațiilor legale, zona fiind supusă unui risc potențial, chiar dacă în prezent halda de steril lângă care se află casa este stabilă, asupra imobilului neexercitându-se presiune.
Instanța a concluzionat că, în raport de situația de fapt reținută, nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâtei, conform art.998,999 și 1864 Cod civil.
În baza art.299 Cod pr.civilă împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
A susținut, în primul motiv de recurs, că instanța de apel a interpretat eronat probele administrate și nu a valorificat toate înscrisurile de la dosar.
A doua critică vizează greșita interpretare a dispozițiilor art.998, 999 cod civil și omisiunea aplicării prevederilor Legii minelor nr.85/2003.
În dezvoltarea acestei critici, recurentul a arătat că în cazul răspunderii civile delictuale, răspunderea este obiectivă, indiferent de culpă, iar în speță nu au incidență normele din Legea nr.50/1991, a căror încălcare ar implica eventual, din partea sa, o răspundere contravențională.
Titularul de licență nu putea dobândi folosința și accesul la terenurile pe care și-a desfășurat activitățile miniere decât în condițiile prevăzute de art.6-11 din Legea minelor, ceea ce implica încheierea unor acte (vânzare –cumpărare, închiriere, concesionare, expropriere, schimb) cu proprietarii terenurilor.
Pe de altă parte, desfășurarea activităților miniere în perimetrele de protecție hidrologică este interzisă de art.11 din lege, avându-se în vedere afectarea pânzei freatice, iar în condițiile în care sursa de apă a locuinței recurentului este afectată, acesta este îndreptățit la măsuri compensatorii.
Art.22 din același act normativ prevede acordul proprietarului pentru activitatea minieră, acord ce nu a fost obținut, iar art.37 reglementează răspunderea civilă contractuală a titularului de licență, după încetarea exploatării.
Instanța nu s-a preocupat să stabilească, între obiectivele expertizelor, care sunt lucrările de consolidare, protecție, siguranță, monitorizare geotehnică, drenare și dirijare a apelor nocive, ecologizare, fortificare și protecție a întregii gospodării a reclamantului.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând criticile formulate, se constată nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Prima critică din recursul reclamantului vizează modul de interpretare a probelor, constituind motiv de netemeinicie a hotărârii atacate și nu poate fi examinat în calea de atac a recursului, admisibil numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod pr.civilă.
În privința aplicării și interpretării dispozițiilor legale care reglementează răspunderea civilă delictuală, instanța de apel a soluționat cauza cu respectarea cerințelor prevăzute de art.998, 999 Cod civil care condiționează antrenarea răspunderii pentru fapta proprie.
Potrivit art.998 Cod civil „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”.
Obligația de reparare a prejudiciului concretizează răspunderea civilă a persoanei care a cauzat acest prejudiciu prin fapta sa, constituind o sancțiune civilă cu caracter reparator.
Răspunderea civilă delictuală este, în principiu o răspundere directă, pentru fapta proprie, și este în toate cazurile subiectivă, întemeiată pe culpa celui chemat să răspundă, culpă prezumată de lege până la proba contară.
Caracterul obiectiv al răspunderii civile delictuale se regăsește numai în ipoteze ca răspunderea comitenților pentru faptele prepușilor, răspunderea pentru faptele animalelor sau lucrurilor, dar niciodată în situația când cel chemat să repare prejudiciul se prezumă că a cauza paguba prin fapta proprie.
Pentru angajarea răspunderii, art.998 Cod civil cere întrunirea cumulativă a 4 condiții existente prejudiciului; existența faptei ilicite; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul; vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În speță, dacă reclamantul a suferit un prejudiciu prin atingerea dreptului său de proprietate, esențial în soluționarea cauzei este de a stabili dacă pârâta este vinovată de cauzarea degradărilor la imobilul – casă de locuit, situat într-o zonă afectată de lucrări miniere.
În acest context, instanța avea obligația de a analiza întrunirea cumulativă a condițiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale directe, obligație pe care a respectat-o, ținând seama de circumstanțele concrete ale cauzei.
Din analiza elementelor răspunderii delictuale, întemeiat s-a constatat că nu sunt întrunite toate cerințele din art.998 Cod civil, în condițiile în care reclamantul a edificat construcția fără ca în prealabil să obțină avizele necesare și autorizația de construcție, iar amplasamentul acesteia este situat în afara perimetrului construibil al localității, și cu toate că, așa cum rezultă din expertizele de specialitate efectuate, în prezent halda de steril aflată în apropiere este stabilă, iar terenul nu prezintă deformări, există un risc potențial.
Acest risc a fost asumat de reclamant atât la data dobândirii proprietății în baza contractului nr.229/2001, cât și ulterior, prin fapta sa de a demola vechea construcție și a edifica o nouă locuință pe același amplasament, într-o zonă izolată, în afara perimetrului construibil și fără a obține autorizație de construcție.
Reclamantul a recunoscut, în susținerile din cererea introductivă, că la momentul achiziționării bunului știa că în zonă au fost efectuate, de-a lungul timpului, lucrări de excavare și haldare.
Prin urmare, dacă reclamantul a fost prejudiciat, aceasta s-a datorat propriei culpe, astfel încât răspunderea civilă delictuală a pârâtei nu poate fi antrenată, atâta timp cât condiția existenței legăturii de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită a pârâtei, cât și a vinovăției acesteia nu sunt îndeplinite.
Având în vedere cadrul procesual dedus judecății, instanța nu avea obligația de a verifica dacă pârâta și-a desfășurat activitățile de minerit cu respectarea condițiilor din Legea nr.85/2003, întrucât acestea s-au efectuat în apropierea proprietății reclamantului, în nici un caz pe terenul său.
De altfel, nici reclamantul nu a pretins că lucrările de minerit s-au extins asupra terenului proprietatea sa, or în această situație nu este justificată pretenția ca pârâta să fi încheiat un contract de cumpărare, închiriere, ori concesiune, care s-i permită accesul la teren, sau să obțină în prealabil acordul reclamantului.
Administrarea probei științifice s-a făcut conform obiectivelor stabilite de instanță în conformitate cu raportul obligațional dedus judecății, iar suplimentarea acestora nu se justifică, în condițiile în care prejudiciul suferit de reclamant este cauzat prin propria faptă.
Față de considerentele expuse, recursul este nefondat și urmează să fie respins, conform art.312 alin.(1) Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. G. S. împotriva deciziei civile nr. 141 din 18 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă SOCIETATEA C. E. O. S.A. – S. D. M. TG. J. prin E.C. L. și prin EMC MOTRU.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2014
Președinte, M. P. | Judecător, T. Ț. | Judecător, D. S. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M:D.2 ex
J.f.M.T.
J.a.Gh.R.
V.N.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 41/2014. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 854/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
