Pretenţii. Decizia nr. 7555/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 7555/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-07-2013 în dosarul nr. 7555/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 7555

Ședința publică de la 11 Iulie 2013

Completul compus din:

Președinte: - C. R.

Judecător: - T. R.

Judecător: - M. L. N. A.

Grefier: - S. C.

x.x.x.

Pe rol, judecarea recursului declarat de rdclamantul CABINET DE AVOCAT V. I. E., recurent V. I. E. împotriva deciziei civile numărul 191 din data de 12 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâții Z. "G. - D.", Z. "G. - D." E. DE S.C. G. C C. S.R.L., H. M. R. ȘEF AL Z. "G. D.", având ca obiect pretenții - daune morale.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat Temis A., reprezentând recurentul reclamant CABINET DE AVOCAT V. I. E. și avocat P. G. reprezentând intimații pârâți Z. "G. - D.", Z. "G. - D." E. DE S.C. G. C C. S.R.L., H. M. R. ȘEF AL Z. "G. D.".

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele: recursul apare declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă; motivele de recurs apar comunicate; dosarul se află la primul termen de judecată în această etapă procesuală, după care;

Avocat Temis A. a solicitat, întrucât intimații pârâți nu au formulat întâmpinare, decăderea din dreptul de a ridica excepții, de a solicita dovezi și de a formula alte apărări.

Ambii reprezentanți ai părților au învederat că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind excepții de invocat, alte cereri de formulat, Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat Temis A., reprezentând recurentul reclamant CABINET DE AVOCAT V. I. E. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu consecința modificării deciziei pronunțată de tribunal și asentinței pronunțată de judecătorie în sensul admiterii acțiunii în acordarea daunelor morale reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit de recurenta reclamantă în urma încălcării dreptului la imagine și a limitelor libertății de exprimare de către pârâtă.

A făcut o expunere a istoricului stării de fapt și a susținut oral motivele de recurs, arătând că ziarul a publicat atât în varianta sa ol-line, cât și în varianta tipărită, o . articole defăimătoare la adresa recuremteu reclamante, cu referire la presupusa implicare a sa în procedurile de achiziții publice derulate de Complexul Energetic C.. Aceste articole au fost redactate de pârâtă, jurnalist în cadrul acestei publicații. Recurenta reclamantă nu a fost contactată de nicio persoană din partea publicației și nu i s-a solicitat niciun punct de vedere cu privire la informațiile ce urmau să facă obiectul articolelor. Văzând caracterul vădit mincinos și nefondat al articolelor cu privire la conținutul acestora, recurenta reclamantă a transmis redacției un drept la replică prin care a arătat că nu a fost implicată în nicio formă în procedurile de achiziție publică derulate de Complexul Energetic C., colaborând în acel moment numai cu piața privată din România sau cu cea internațională. Ulterior acestui drept la replică au mai fost publicate alte două articole.

A susținut de asemenea că a fost încălcat Codul deontologic al ziaristului, respectiv art. 2 în sensul că nu a verificat cel puțin două surse credibile. În cauza dedusă judecății baza factuală lipsește cu desăvârșire și, în acealași timp, reua credință a pârâtelor este dovedită de insistența cu care acestea au punctat acuzațiile aduse chiar ulterior publicării dreptului la replică. Având în vedere că recurenta reclamantă a dovedit caracterul fals al informațiilor furnizate de ziar este evident că unica susră s ziaristei nu s-a dovedit a fi una credibilă, astfel încât acordarea protecției ce face obiectul art. 10 din CEDO nu este justificată în cauză, contrar celor reținute atât de instanța de fond cât și de instanța de apel. De asemenea s-a reținut de instanța de fond faptul că cele două articole reprezintă judecăți de valoare. Potrivit CEDO judecata de valoarte trebuie să aibă fundament de fapt.

Concluzionând a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Avocat P. G. reprezentând intimații pârâți Z. "G. - D.", Z. "G. - D." E. DE S.C. G. C C. S.R.L., H. M. R. ȘEF AL Z. "G. D." a pus concluzii de respingere a recursului, menținerea ca temeinică și legală a deciziei pronunțată de Tribunalul G..

A depus concluzii scrise.

A arătat, cu privire la susținerea recurentei referitoare la încălcarea dreptului la apărare că, este neințemeiată întrucât la fila 44 din dosar există o cerere pentru apărare, raportat la care instanța de apel a acordat termen; ulterior s-a revenit cu o altă cerere de amînare ce se află la fila 69 din dosar, astfel că, instanța a porcedta în mod legal conform Codului de procedură civilă. De asemenea, în ceea ce provește prejudiciul a susținut că nu a fost făcută dovada existenței niciunui prejudiciu.

A învederat că nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.

Avocat Temis A. A susținut că nu se aplică nici principiul privind omul politic și nici celelalte aspecte reținute de instanța de apel.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr._/14.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții V. I.-E. și Cabinetul de Avocat V. I.-E. împotriva pârâților Z. G.-D. și C. D. H. (M. C.H.).

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 14.03.2012 ziarul G.-D. a publicat, sub semnătura M. C.H., jurnalist în cadrul acestei publicații, două articole intitulate Toxic si portocaliu" și „S. unei celebre blonde de la PDL prestează in (a)facerea CEO!"

În primul articol, intitulat „Toxic si portocaliu", a apărut informația conform căreia reclamanta s-ar afla în vâltoarea contractelor care mai de care mai pretențioase ,atribuite mai mult direct unor firme sonore –vitale chiar – pentru înțiințarea deja celebra CE Oltenia,, iar prin articolul S. unei celebre blonde de la PDL prestează in (a)facerea CEO!", s-a reluat ideea implicării acesteia în procedurile de achiziție publică .

Așa cum de altfel a recunoscut și reclamanta atât în cererea de chemare în judecată, cât și prin precizările ulterioare, acuzațiile care i-au fost aduse au pornit de la faptul că pe pagina anunțului de atribuire nr._/06.03.2012 din SEAP, unde numele I. V. apărea în secțiunea cu date de contact ale Societății civile de Avocați Bostina si Asociații, căreia i-a fost atribuit contractul privind implementarea și managementul proiectului de înființare a . SA.

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că însăși reclamanta a arătat că este adevărat că până în noiembrie 2008 a deținut funcția de manager al Departamentului de Achiziții Publice și Dezvoltare în cadrul B. & Asociații, însă începând cu decembrie 2008 este avocat titular al Cabinetului Individual de Avocat V. lulia-E., încetând colaborarea cu Societatea Civila de Avocați Bostina & Asociații.

S-a mai consemnat de către instanța de fond că la data de 14.03.2012 reclamanta a transmis ziarului un drept la replică cu privire la cele două articolele, arătând că nu a fost implicată in nicio formă în procedurile de achiziție publică derulate de Complexul Energetic C. și că a plecat din cadrul societății de avocatură B. și Asociații de aproximativ 4 ani, respectiv încă din noiembrie 2008, iar ziarul pârât a publicat dreptul la replică integral la data de 16.03.2012. O dată cu publicarea dreptului la replică s-a mai publicat un nou articol intitulat „Afacerea pedelistă a infiintarii CE Oltenia, lăsata pe mâna unor avocați „amnezici", după care a fost publicat un alt material intitulat„Cum mi-au sărit in cap surorile V.. Fete rele...".

Judecătoria a reținut că pârâta a investigat procedurile de achiziție publică derulate de Complexul Energetic C. și a constatat, consultând platforma SEAP, faptul că reclamanta deține funcția de manager al Departamentului de Achiziții Publice și Dezvoltare în cadrul Societății Civile de Avocați Bostina & Asociații, iar în calitatea sa de jurnalist de investigații a adus în atenția publicului un subiect de interes general, și anume implicarea în procedurile de achiziție publică a unor persoane din sfera politică și a rudelor acestora.

Instanța a constatat faptul că articolele care fac obiectul prezentei cauze o privesc, în principal, pe sora reclamantei, care este un om politic, având incidență în cauză și principiile redate de Curte in cazurile Lingens c.Austriei si Jerusalem c.Austriei ce privesc omul politic. Astfel, Curtea a reținut că limitele criticii admisibile sunt mai largi in privința unui om politic vizat in aceasta calitate, decât a unui individ obișnuit, căci spre deosebire de acesta din urmă omul politic se expune în mod inevitabil și conștient unui control strict al faptelor si afirmațiilor sale, atât din partea ziariștilor cât și a masei cetățenilor și trebuie, prin urmare, sa dea dovadă de mai multa toleranță.

Pe de altă parte, Curtea a reținut în cauza Jerusalem c.Austriei că și persoanele particulare si asociațiile se expun unui control minuțios atunci când intră in arena dezbaterii publice, Curtea decizând că niște asociații, fiind active în domeniul public, ar trebui sa facă dovada unui mai mare grad de toleranță cu privire la criticile formulate și mijloacele utilizate în cursul acestor dezbateri. Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, iar protecția care trebuie acordată presei este de o importanță deosebită. Chiar dacă presa nu trebuie să depășească limitele stabilite în scopul „protecției reputației sau drepturilor altor persoane”, este, totuși, sarcina ei să comunice informații și idei de interes public. Dreptul la libertatea de exprimare este aplicabil nu numai „informației” sau „ideilor” care sunt primite favorabil sau sunt privite ca inofensive sau ca o chestiune de indiferență, dar și celor care ofensează, șochează sau deranjează Statul sau orice parte a comunității și, în plus, libertatea jurnalistică acoperă, de asemenea, posibile recurgeri la un anumit grad de exagerare sau chiar provocare.

Astfel, articolul 10 al Convenției nu garantează o libertate de exprimare nelimitată chiar și în ceea ce privește relatările presei cu privire la chestiuni de interes public deosebit. Conform termenilor din paragraful 2 al articolului exercitarea acestei libertăți presupune „obligații și responsabilități” care, de asemenea, se aplică presei. Aceste „obligații și responsabilități” pot avea însemnătate când, la fel ca și în această cauză, există o întrebare cu privire la atacul asupra reputației unor persoane private și subminarea „drepturilor altor persoane”. Datorită „obligațiilor și responsabilităților” inerente exercitării libertății de exprimare, protecția acordată de articolul 10 jurnaliștilor în ceea ce privește relatarea cu privire la chestiunile de interes general este supusă condiției ca ei să acționeze cu bună-credință pentru a oferi informații corecte și credibile în conformitate cu etica jurnalistică. Cea mai atentă cercetare din partea curții este cerută atunci când măsurile luate sau sancțiunile impuse de autoritățile naționale sunt capabile să descurajeze participarea presei la dezbateri asupra chestiunilor de interes public legitim (spre exemplu, Lingens v. Austria, hotărâre din 8 iulie 1986).

S-a mai apreciat de către instanța de fond că pedepsirea pecuniară a unui jurnalist pentru că a investigat o activitate care era de interes public și în interesul comunității ar afecta serios contribuția presei la discutarea chestiunilor de interes public și tinde să-l determine pe acesta ca pe viitor să nu mai recurgă la critici și să renunțe la discutarea publică a problemelor ce interesează viața colectivității. Prin urmare, pentru aceste argumente, nu se poate reține săvârșirea unei fapte ilicite în sarcina pârâtei, considerând că nu s-a putut demonstra reaua credință a acestei in publicarea articolelor, Toxic si portocaliu" și „S. unei celebre blonde de la PDL prestează in (a)facerea CEO!" .

În acest sens instanța a avut în vedere și faptul că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Nilsen si Johnsen c.Norvegiei) s-a reținut ca in contextul unei dezbateri publice privitoare la probleme de interes general o anumită doză de exagerare trebuie să fi tolerată. De asemenea, a acceptat ideea ca ., unele dintre faptele prezentate de reclamant in articolele sale sa nu se confirme, și totuși a constatat ca a avut loc o încălcare a Convenției, luând în considerare poziția specială a presei . și dezideratul de a nu descuraja cetățenii să aprecieze în mod critic modul in care își exercită mandatul persoanele care ocupa funcții publice (cauza D. c. Romaniei).

Așadar, având în vedere faptul că pârâta a avut ca punct de pornire în realizarea articolelor Toxic si portocaliu" și „S. unei celebre blonde de la PDL prestează in (a)facerea CEO!" pagina anunțului nr._/06.03.2012 din SEAP care menționează faptul că Societății Civile de Avocați Bostina si Asociații i-a fost atribuit contractul privind implementarea și managementul proiectului de înființare a . SA, numele reclamantei apărând în secțiunea cu date de contact ale Societății civile de Avocați Bostina si Asociații, inexactitatea faptelor prezentate nu exclude protecția art.10 din Convenție, fiind vorba de un discurs jurnalistic privind subiecte de interes public, iar reaua credință a ziaristului nu a fost dovedită. Instanța a apreciat că nu îi poate fi imputat pârâtei faptul că nu a verificat actualitatea informațiilor, întrucât ea a avut o sursă credibilă respectiv, platforma SEAP.

Cât privește celelalte două articole intitulate „Afacerea pedelistă a infiintarii CE Oltenia, lăsata pe mana unor avocați „amnezici"" și „Cum mi-au sărit in cap surorile V.. Fete rele..." s-a arătata că acestea au fost editate după publicarea integrală a dreptului la replică pe site-ul www.gorj-domino.. 16.02.2012, în care reclamanta a arătat că este adevărat până în noiembrie 2008 a deținut funcția de manager al Departamentului de Achiziții Publice și Dezvoltare în cadrul B. & Asociații, însă începând cu decembrie 2008 este avocat titular al Cabinetului Individual de Avocat V. lulia-E., încetând astfel orice fel de colaborare cu Societatea Civila de Avocați Bostina & Asociații, iar din motive care nu îi sunt cunoscute, în ciuda faptului că nu mai colaborează încă din anul 2008 cu Societatea Civilă de Avocați Bostina & Asociații, datele de contact ale societății nu au fost schimbate pe platforma SEAP după plecarea sa din firmă.

Instanța de fond a apreciat că acestea echivalează cu o judecata de valoare. Astfel, expresiile folosite prin articolul ce a generat litigiul dintre părți, respectiv „Fete rele, avocați amnezici, Cum mi-au sărit în cap surorile V.”, precum și supozițiile ziaristei pârâte în legătura cu neactualizarea informațiilor de pe platforma SEAP sunt un exemplu clasic de judecată de valoare ce reprezentă aprecierea subiectivă pe care o avea pârâta cu privire la subiectul tratat în articolele de presă. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, atunci când o declarație echivalează cu o judecată de valoare proporționalitatea ingerinței depinde de existenta sau inexistenta unei baze factuale pentru declarația incriminată, deoarece chiar si o judecata de valoare se poate dovedi excesivă atunci când este total lipsita de orice baza factuală (Brasilier c. Frantei, Paturel c. Frantei).

În practica sa, Curtea a făcut distincție între declarațiile de fapt și judecățile de valoare, căci existența faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul judecăților de valoare nu este susceptibil probațiunii. Cerința de a dovedi adevărul unei judecăți de valoare este imposibil de îndeplinit și încalcă însăși libertatea de opinie, care este o parte fundamentală a dreptului garantat de articolul 10 (cauza Jerusalem v.Austria). Totuși, chiar atunci când o declarație constituie o judecată de valoare, proporționalitatea unei ingerințe poate depinde de faptul dacă există un substrat factologic suficient pentru declarația contestată, deoarece chiar și o judecată de valoare fără nici un substrat factologic care s-o susțină poate fi excesivă (cauza Oberschlick v.Austria).

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (în cauzele D. v.România, cauza Oberschlick v.Austria,Thorgeirson vs Islanda) Curtea a acceptat și folosirea unor termeni violenți, afirmând că „este conștientă de faptul că libertatea jurnalistică acoperă și recurgerea la o anumită doză de exagerare sau chiar de provocare“ arătând că interesul unei societăți democratice este de a „acorda presei dreptul de a–și exercita funcția de câine de pază public în răspândirea informațiilor de interes public”. Curtea acordă garanții solide presei în situația în care ziariștii în articolele publicate acționează cu bună credință, atunci când au un suport factologic și se bazează pe informații documentate, situație pe care o găsim și în cauza de față.

Având în vedere obiectul acțiunii, s-a apreciat de către instanța de fond că s-a impus analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor de antrenare a răspunderii civile delictuale prevăzute de art.1349 Cod civ. referitore la faptă ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăție și s-a concluzionat că în cauză nu există faptă ilicită, condiție primordială pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, astfel că neexistând faptă ilicită este de prisos analizarea celorlalte condiții având în vedere caracterul cumulativ al acestora.

Cât privește susținerea reclamantei conform căreia utilizarea fotografiei i-a afectat dreptul la imagine, instanța a avut în vedere faptul că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Krone Verlag GmbH și CoKG, Verlagsgruppe News GmbH v. Austria decizia nr._/02, 8 septembrie 2005) instanțele naționale trebuie să ia în considerare rolul esențial pe care îl joacă presa într-o societate democratică și îndatorirea sa de a comunica informații cu privire la problemele de interes general, apreciind că fotografiile nu au divulgat nici un element al vieții private a interesatului și nu exista nici un motiv valabil de a interzice publicarea lor de către pârâtă.

În ceea ce privește răspunderea pârâtului Z. G. D. pentru publicarea articolelor incriminate de către reclamanți, instanța a considerat că activitatea acestuia s-a circumscris rolului pe care presa îl are ., iar prin prisma prevederilor art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sancționarea pârâților, chiar și doar pe tărâmul civil al răspunderii civile delictuale, ar reprezenta o ingerință nejustificată asupra libertății lor de exprimare, fiind respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel apelanta reclamantă V. I.-E., solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii civile, cu obligarea în solidar a celor două pârâte la suma de 50.000 Euro cu titlu de daune morale, reprezentând contravaloare prejudiciu generat de încălcarea dreptului la imagine și a limitelor libertății de exprimare, precum și obligarea ziarului G. – D. la publicarea hotărârii judecătorești astfel pronunțată.

În motivarea apelului s-a arătat că în edițiile ziarului G.-D. din datele de 14.03.2012 și 16.03.2012, atât în varianta on line cât și în varianta tipărită, s-au publicat o . articole defăimătoare vizând presupusa implicare a apelantei reclamante în procedura de achiziții publice derulată de Complexul Energetic Oltenia, articolele fiind semnate de pârâta C. D.-H. sub pseudonimul M. C H.. Cele patru articole purtau denumiri sugestive și ofereau publicității informația că apelanta se află în vâltoarea contractelor care mai de care mai pretențioase atribuite mai mult direct unor firme sonore pentru înființarea Complexului Energetic Oltenia, iar în articolul „S. unei celebre blonde de la PDL prestează în afacerea CEO” s-a întărit pe un ton acuzator implicarea sa în afaceri cu companii ale statului. Aceste articole au fost publicate fără a fi fost contactată și fără a i se fi cerut un punct de vedere, iar după primele două articole apelanta a considerat necesar să transmită redacției ziarului un drept la replică prin care să confirme lipsa sa de implicare în procedurile derulate de Complexul Energetic Oltenia. Dând curs solicitării sale, publicația a postat pe site-ul său, la data de 16.03.2012, dreptul său la replică, însă acest punct de vedere a fost însoțit de noi acuzații sub titlul „Afacerea PDL-istă a înființării CE Oltenia lăsată pe mâna unor avocați amnezici” și de publicarea în cursul aceleiași zile a articolului „Cum i-au sărit în cap surorile V.. Fete rele...”. În aceste articole a fost acuzată că nu s-a precizat în dreptul la replică motivul pentru care numele său apare în continuare pe platformă SEAP în secțiunea cu date de contact ale Societății Civile de Avocați B. & Asociații, sugerând că această din urmă societate se folosește de numele apelantei reclamante pentru a-și facilita obținerea unor contracte de achiziție publică.

S-a arătat că în acest context hotărârea instanței de fond este neîntemeiată, reținând inaplicabilitatea principiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului privind omul politic și invocând principiile inserate în cazurile Lingens versus Austria și Jerusalem versus Austria, însă instanța a pierdut din vedere faptul că simpla legătură de rudenie dintre apelanta reclamantă și sora sa nu face ca aceste principii să-i fie aplicabile, în condițiile în care apelanta reclamantă nu deține o funcție publică, nu este om politic și activitățile pe care le desfășoară în calitate de avocat nu se circumscriu sferei de interes a publicului larg. S-a arătat că instanța nu a justificat necesitatea unui grad mai mare de toleranță față de cele patru articole și, atâta timp cât subiectul înființării Complexului Energetic Oltenia nu poate fi legat în nici un fel de numele său, apelanta nu se află în situația acordării unui grad mai mare de toleranță față de presă.

S-a mai arătat că nici mențiunile din cauza Jerusalem versus Austria nu-i sunt aplicabile, deoarece situația de fapt în speța de față nu este similară celei analizate de către instanța europeană.

S-a mai invocat faptul că este greșită și reținerea instanței că nu-i poate fi imputat pârâtei faptul că nu a verificat actualitatea informațiilor ce au făcut obiectul articolelor publicate, deoarece a avut o sursă credibilă (și anume platforma SEAP), deoarece în cazul său nu era suficientă consultarea unei singure surse înainte de a face afirmații de o asemenea amploare, în condițiile în care art.2 din Codul deontologic al ziaristului stabilește datoria primordială de a relata adevărul dând publicității numai informații de a căror veridicitate este sigur și după ce în prealabil le-a verificat din cel puțin două surse credibile. S-a mai menționat că apelantei reclamante nu-i poate fi reținută nici o culpă pentru lipsa de actualizare a datelor de contact ale societății Boștință și Asociații, în condițiile în care nu mai are calitatea de colaboratoarea acestei societăți încă din anul 2008. Instanța de fond a ignorat însă realitatea că pârâtele cunoșteau acest aspect, deoarece în articolul intitulat sora unei celebre blonde de la PDL prestează în afacerea CEO” se fac referiri la „Cifra de afaceri a firmei V. Lawyers fondată de I. V..

S-a mai invocat ca motiv de apel faptul că în mod greșit instanța a catalogat articolele și afirmațiile realizate ca fiind judecăți de valoare și pe cale de consecință pârâtele sunt exonerate de răspundere, invocând în susținerea acestui punct de vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceasta din urmă și-a rafinat jurisprudența, examinând minuțios elementele faptelor care servesc drept fundament pentru o judecată de valoare, arătând că autoritățile naționale pot, fără a subestima articolul 10, să sancționeze autorul unei judecăți de valoare dacă el s-a sprijinit pe fapte pe care nu le poate demonstra sau care nu sunt exacte și în cauza Jerusalem versus Austria Curtea a stabilit că o judecată de valoare este excesivă și nu beneficiază de protecția artr.10 din Convenție dacă este lipsită de orice fundament de fapt. În adresa nr.371/27.04.2012 transmisă de către ziarul G.-D., apelantei reclamante i se recunoaște faptul că există o tendință exagerată a ziariștilor care de multe ori se situează la granița bunului simț, însă acest comportament își are cauzalitatea într-un complex de factori care țin de funcționalitatea organică a unei societăți aflată într-un plin și aproape nesfârșit proces de tranziție, ceea ce echivalează cu o recunoaștere a lipsei de veridicitate a datelor din articol.

De asemenea, s-a menționat că în speță sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art.1357 din Noul cod civil și reprezentate de existența unei fapte ilicite (afirmarea nejustificată a implicării apelantei în derularea unor contracte cu companiile de stat), a unui prejudiciu (afectarea imaginii apelantei reclamante și impactul produs asupra acesteia prin lezarea onoarei, demnității, reputației și probității sale profesionale), a vinovăției (care rezultă din dezinformarea cu bună știință a opiniei publice cu evidentă rea credință în scopul de a aduce o vătămare imaginii onoarei și demnității apelantei reclamante), precum și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

S-au invocat de către apelanta reclamantă prevederile artr.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit cărora exercitarea libertății de exprimare presupune îndatoriri și responsabilități, iar garanția libertății de exprimare este condiționată de existența bunei credințe și de scopul de a oferi o informație exactă adevărată. Astfel, deși garantată, libertatea de exprimare nu poate prejudicia dreptul la propria imagine, iar limitele libertății de exprimare sunt depășite în momentul în care autorul reacționează cu rea credință. Apelanta reclamantă a menționat, în susținerea acestor aspecte, principiile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Milsen și Joohnsen versus Norvegia, D. versus România, Radio France și alții versus Franța, Colomban Versus Franța, Carlanova versus Letonia, C. și M. versus România, S. și S. versus România, P. versus România și De Haes și Gilsels versus Belgia.

Prin sentința nr. 191 din data de 12 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția I Civilă în dosarul numărul_ s-a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelanții reclamanți V. I.-E., domiciliată în București, sector 1, ..154, ., etaj 6, . sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în ..M., nr.6, sector 1, București și Cabinetul de Avocat V. I.-E., cu sediul in ..M., nr.6, sector 1, București și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură in ., M., nr.6, sector 1, București împotriva sentinței civile nr._/14.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu pârâții C. D.-H. (M. C. H.), redactor-sef al ziarului G.-D. și citată la sediul ziarului G.-D., din Targu J., ..18-20, .>jud.G. și D. G., cu sediul în Targu J., ..18-20, ., editat de . SRL, cu sediul in Targu-J., ., intrare 3, ., jud.G..

Pentru a decide astfel, instanța a reținut:

Critică soluția instanței de fond sub aspectul reținerii lipsei de incidență în speță a dispozițiilor art.1357 C.civ. care instituie răspunderea civilă delictuală, precum și aplicarea principiilor enunțate de Curtea Europeană a Dreoturilor Omului raportat la art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind analizată incidența în speță a acestor motive de apel.

Astfel, instanța a constatat că reclamanta a susținut că a existat o încălcare a dispozițiilor art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin publicarea celor patru articole în ziarul G. D. și care relevă presupusa implicare a acesteia în procedurile de achiziții publice derulate de Complexul Energetic Oltenia, însă instanța de fond a apreciat că, atâta timp cât pe platforma publică a societății Civile de Avocați Boștință și Asociații reclamanta figurează ca deținând funcția de manager al Departamentului de Achiziții Publice și Dezvoltare, este justificată atitudinea ziaristului de a aduce în atenția publicului un subiect de interes general reprezentat de implicarea în procedurile de achiziție publică a unor persoane din sfera politică și a rudelor acestora.

În mod corect s-a apreciat că articolele în discuție o privesc mai degrabă pe sora reclamantei care este om politic și mai puțin pe reclamantă, iar implicarea acesteia din urmă a apărut ca fiind confirmată de datele publicate pe site-ul oficial al Societății Civile de Avocați B. și Asociații. Nu poate fi reținută culpa celor doi pârâți pentru inexactitatea relațiilor furnizate pe platforma publică a acestei societăți de avocatură, astfel încât sub acest aspect nu sunt întemeiate motivele de apel invocate de către reclamantă.

Tribunalul a reținut că instanța de fond a realizat o analiză pertinentă a tuturor afirmațiilor incriminate de către apelanta reclamantă și a apreciat că prin modul în care au fost menționate acestea în cuprinsul articolelor, informațiile furnizate echivalează cu o judecată de valoare, și anume aprecierea subiectivă cu privire la subiectul tratat în articolele de presă. În mod corect instanța de fond s-a raportat la ce reprezintă o judecată de valoare în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume baza factuală a acestor judecăți de valoare, subliniind proporționalitatea ingerinței în dreptul la viața privată și care depinde de existența sau inexistența unei baze factuale.

De altfel, atâta timp cât pe pagina anunțului nr._/06.03.2012 din SEAP (și care menționează faptul că Societății Civile de Avocați Bostina si Asociații i-a fost atribuit contractul privind implementarea și managementul proiectului de înființare a . SA) numele reclamantei apare în secțiunea cu date de contact ale Societății civile de Avocați Bostina si Asociații, inexactitatea faptelor prezentate exclude protecția art.10 din Convenție, fiind vorba de un discurs jurnalistic privind subiecte de interes public, iar reaua credință a ziaristului nu a fost dovedită. Nu îi poate fi imputat jurnalistului (și să se concluzioneze, pe cale de consecință, că acesta a dat dovadă de rea-credință) faptul că nu a verificat actualitatea informațiilor, întrucât jurnalistul a avut o sursă credibilă, și anume platforma SEAP, iar aceste informații (furnizate chiar de către titularul contractului de achiziții publice adus la cunoștința publică) nu erau susceptibile de a fi fost puse la îndoială, atâta timp cât nu a existat nici un indiciu în acest sens.

S-a mai susținut că celelalte două articole intitulate „Afacerea pedelistă a infiintarii CE Oltenia, lăsata pe mana unor avocați „amnezici"" și „Cum mi-au sărit in cap surorile V.. Fete rele..." au fost editate după publicarea integrală a dreptului la replică pe site-ul www.gorj-domino.. 16.02.2012, iar în acest drept la replică s-a arătat că doar până în noiembrie 2008 a deținut funcția de manager al Departamentului de Achiziții Publice și Dezvoltare în cadrul B. & Asociații, însă începând cu decembrie 2008 este avocat titular al Cabinetului Individual de Avocat V. lulia-E., încetând astfel orice fel de colaborare cu Societatea Civila de Avocați Bostina & Asociații. Tribunalul apreciază că reaua credință a pârâților nu s-a născut nici după publicarea de către pârâți a dreptului la replică remis de către reclamanți (și în care se aducea la cunoștință lipsa de veridicitate a informațiilor legate de implicarea reclamanților în procedura de înființare a . SA), deoarece pe platforma societății de avocatură căreia i se încredințase contractul privind implementarea și managementul proiectului de înființare a . SA au fost menținute aceleași informații referitoare la reclamanta V. I.-E. și, practic, era vorba despre o afirmație a apelantei care infirma o informație oficială, de pe un site public.

În acest context, în condițiile în care încălcarea invocată de către apelantă a dreptului protejat de art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului își are izvorul în informațiile publicate pe site-ul oficial al Societății Civile de Avocați Bostina & Asociații, iar tribunalul a reținut că nu poate fi reținută culpa intimaților pârâți pentru erorile existente pe acestă platformă publică și că nu există rea-credință în operațiunea de aducere la cunoștința publicului a unui fapt de interes general, fapt fundamentat pe informațiile din acestă sursă publică oficială, sunt lipsite de relevanță celelalte argumente care susțin apelul de față și care subliniază modul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază respectarea art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și limitele în care poate fi exercitat dreptul la liberă exprimare. Practic, apreciind că în speță nu există culpă a autorului articolului pentru erorile din informația oferită publicului, iar singurul argument imputat jurnalistului este această eroare de informație, nu este îndeplinită una dintre condițiile esențiale pentru incidența dispozițiilor răspunderii civile delictuale, fiind lipsită de utilitate analizarea întrunirii celorlalte condiții.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs rdclamantul CABINET DE AVOCAT V. I. în conformitate cu dispoz. art. 304 pct.9 C.pr.civilă,solicitand modificarea deciziei civile, în sensul admiterii acțiunii cu consecința obligării pârâtelor la plata, în solidar a sumei de 218.900 lei / 50.000 euro) cu titlu de daune morale, reprezentând c.val. prejudiciului suferit de recurentă în urma încălcării dreptului la imagine și a limitelor libertății de exprimare de către pârâte; obligării ziarului G.-D. la publicarea hotărârii judecătorești astfel pronunțată.

A solicitat cheltuieli de judecată.

După o expunere a istoricului stării de fapt a arătat că prin articolele publicate de către ziarul respectiv s-a subliniat pe un ton acuzator presupusa implicare în afaceri cu companii ale statului, în special în proceduri de achiziție publică derulate de Complexul Energetic C..

A arătat că nu a fost contractată de nicio persoană din partea publicației și nu i s-a solicitat nici un punct d e vedere cu privire la informațiile ce urmau să facă obiectul articolelor de mai sus.

Acuzațiile ce i-au fost aduse au fost formulate în baza unei simple supoziții induse de apariția numelui I. V. pe pagina anunțului de atribuire nr._/06.03.2012 din Sistemul Electronic de Achiziții Publice .

Este adevărat că până în luna nov. 2008 a deținut funcția de Manager al Departamentului de Achiziții Publice și Dezvoltare în cadrul Bostina & Asociații. Însă începând cu dec.2008 este avocat titular al Cabinetului Individual de Avocat V. I. E.” încetând în acest fel orice colaborare cu Bostina & Asociații. Din motive care nu îi sunt cunoscute nici la această dată, deși nu mai colaborează din anul 2008 cu Societatea Civilă de Avocați Bostina & Asociații datele de contact ale societății nu au fost schimbate pe platforma SEAP.

Deși publicat integral dreptul la replica a fost însoțit de noi acuzații, supoziții și interpretări ale ziaristei sub semnătura acesteia fiind publicat articolul. S-a continuat . și a calomniilor prin postarea unor comentarii la propriile articole.

Acuzațiile aduse prin intermediul acestor 4 articole sunt neîntemeiate, informațiile fiind publicate cu scopul de a dezinforma opinia publică. Prin contactarea cabinetului de Avocat” V. I. E.” sau a societății civile de Avocați Bostina & Asociații, aceste informații ar fi putut fi infirmate.

Publicarea cu rea credință a acestor articole reprezintă o încălcare a libertății de exprimare, e deontologiei profesiei de ziarist, producând recurentei prejudicii morale.

A mai arătat că instanța de apel a încălcat dreptul la apărare al recurentei, atunci când deși a solicitat amânarea judecării cauzei la termenul din data de 05.04.2013 dovedind cu documente pertinente, respectiv împuternicire avocațială și extras al portalului instanțelor de judecată, că apărătorul ales se afla în imposibilitate de reprezentare, față de obligativitatea prezentării în aceeași zi în cauza din dosarul_ conexat la dosarul nr._ aflat pe rolul Curții de Apel București, instanța a respins greșit această cerere trecând la soluționarea cauzei pe fond.

În mod eronat instanța de apel susține interpretarea dată de instanța de fond situației de fapt expuse de recurentă, apreciind că nu sunt incidente în cauză dispoz.art.1357 Cod civil și nici principiile enunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului rap. la art. 10 din această convenție.

A mai menționat că instanța de apel a aplicat în mod greșit principiile CEDO situației de fapt dovedită având în vedere că în ceea ce privește primele două articole- „Toxic și portocaliu”- și „S. unei celebre blonde de la PDL prestează în (a)facerea COU „ – instanța a reținut că punctul de pornire în realizarea acestor articole a fost pagina anunțului nr._/06.03.2012 din SEP, apreciind însă în mod greșit ca fiind suficientă consultarea de către jurnalistă a unei singure surse înainte de a face afirmații de o așa amploare, având în vedere că, potrivit art. 2 din Codul deontologic al Ziaristului, jurnalistul are datoria de a relata adevărul, dând publicității informații de a căror veridicitate este sigur, după ce în prealabil le-a verificat, din cel puțin 2 surse credibile. După cum chiar pârâta a recunoscut, aceasta nu a consultat decât informațiile furnizate de S. E.A.P.

Deci, când persoana acuzată de săvârșirea unui delict de presă nu poate dovedi întru totul exercitarea afirmațiilor făcute, este necesară analiza atitudinii subiective a acesteia în raport cu adevărul afirmațiilor sale.

Garanția pe care o oferă jurnaliștilor art.10 este subordonată condiției ca cei în cauză să acționeze cu bună credință, în sensul de a furniza informații exacte și demne de credit, cu respectarea deontologiei jurnalistice, așa cum a specificat Curtea și în cauza C. și mazăre c. României.

În acest sens este și hotărârea pronunțată de Curte în cauza S. și S. c.României.

În cauza dedusă judecății, baza factuală lipsește cu desăvârșire și în același timp reaua credință a pârâtelor este dovedită de insistența cu care acestea au punctat acuzațiile aduse chiar ulterior publicării dreptului la replică.

Având în vedere că recurenta a dovedit caracterul fals al informațiilor furnizate de Ziar, este evident că unica sursă a ziaristei nu s-a dovedit a fi una credibilă, astfel încât acordarea protecției ce face obiectul art. 10 din Convenție nu se justifică, contrat celor reținute de cele două instanțe.

O altă critică privește că de fapt, categoria drept judecată de valoare a unei afirmații nu exonerează pârâtele de răspundere.

În cazul articolelor publicate de Ziar ulterior redării dreptului la replică transmis - instanța de apel a considerat că este vorba despre simple judecăți de valoare ce reprezintă aprecierea subiectivă pe care o avea jurnalista cu privire la subiectul tratat în articolele de presă anterioare, apreciind în mod eronat că reaua credință a pârâților nu s-a născut nici după publicarea dreptului la replică, fiind vorba despre o afirmație care infirmă o informație oficială, de pe un site public.

Ori, dreptul la replică remis a eliminat orice urmă de îndoială cu privire la falsitatea informațiilor furnizate prin primele două articole publicate.

În cauza dedusă judecății cele două instanțe nu au aplicat corect principiile jurisprudenței Curții, apreciind că nu se impune sancționarea jurnalistei pentru acuzațiile privite ca judecăți de valoare, pierzându-se din vedere faptul că nu există nicio bază factuală pentru informațiile ce stau la baza articolelor.

A invocat hotărârea CEDO: cauza Braziliei c. Franței, Păturel c. Franței, OberschlicK c. Austriei, De Haes și Gijsels c. Belgiei, Barford c. Danemarcei.

A mai arătat că principiile CEDO privind omul politic nu sunt aplicabile în cauză.

Instanța de apel a apreciat că fiind corecte reținerile instanței de fond referitoare la faptul că cele 4 articole publicate de Ziar o privesc în principal pe sora recurentei, A. P..

Simpla legătură de rudenie dintre recurentă și sora sa nu face ca principiile de mai sus să-i fie aplicabile, de vreme ce nu deține o funcție publică, iar activitățile de consultanță juridică pe care le desfășoară în calitate de avocat nu se circumscriu sferei de interes a publicului larg.

Ori, în cazul recurentei nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au justificat necesitatea dovedirii unui grad mare de toleranță față de jurnalista care a redactat cele 4 articole, decât prin prisma funcției publice deținute de sora sa, care nici nu este parte în cauza de față, nefiind astfel incidente cele reținute prin cauza Lingens c. Austriei.

Recurenta nu a intrat în „arena dezbaterii publice” și nu a exercitat nici un mandat politic, raționamentul instanței de fond, reținut și de instanța de apel, fiind greșit, în condițiile în care nici un om politic nu a fost și nu este parte în proces.

În ceea ce privește întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale instanța de recurs urmează să constate că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1357 și art.1373 din Noul Cod civil, ce impune angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei C. D. H. ( M. C. H.) precum și angajarea răspunderii civile delictuale a Z., în calitate de comitent, fapta ilicită a pârâtelor constă în principal, în afirmarea nejustificată a faptului că recurenta, în calitate de avocat este implicată în derularea unor contracte cu companiile de stat, prosperând în plan profesional datorită legăturii cu sora ei, A. M. P., Consilier de stat în aparatul propriu de lucru al Primului Ministru al României.

Prin publicarea articolelor denigratoare la adresa sa, pârâtele intimate au încălcat obligația generală de abținere de la orice ingerință în sfera vieții private a persoanei, nesocotind normele ce ocrotesc dreptul la imagine.

Faptele pârâtelor sunt cu atât mai grave cu cât recurenta a exercitat o profesie în care conduita, probitatea și reputația profesională sunt esențiale, știrbirea acestora având consecințe asupra activității sale.

Mai mult, în articolul „S. unei celebre blonde de la PDL prestează în afacerea CEO”, publicat la data de 14.03.2012 atât pe pagina de internet a Z. cât și în varianta tipărită pe prima pagină o fotografie reprezentând portretul recurentei este utilizată fără consimțământul său, cu încălcarea art.88 alin. (1) din LG. 8/1996 privind dreptul de ajutor și drepturile conexe. La fel articolul „Afacerea pedelistă a înființării CE Oltenia publicat la data de 16.03.2012, este utilizată o altă imagine, din nou, în lipsa consimțământului acesteia.

Raționamentul instanței este greșit față de împrejurarea că fotografia este prelucrată astfel încât, pe fundal, în dreapta portretului său, apare imaginea unei uzine, trimitere directă la Complexul Energetic Oltenia.

Având în vedere că acuzațiile aduse recurentei nu au fost susținute cu dovezi, deși acestea ar fi putut fi cu ușurință solicitate, dezinformarea cu bună știință a opiniei publice s-a făcut cu rea credință, scopul fiind precis, respectiv intenția manifestă de a aduce o vătămare imaginii și demnității recurentei.

Astfel, vinovăția este dovedită și prin prisma faptului că recurenta nu a fost contactată prin nici un mijloc de comunicare înainte de publicarea articolelor defăimătoare.

Prejudiciul cauzat prin faptele ilicite ale pârâtelor este unul corect și efectiv, constând în principal, din restituirea impactului produs de conduita culpabilă a pârâtelor și anume lezarea onoarei, reputației și probității sale profesionale,, având în vedere gravitatea alegațiilor, ce atrag oprobiul public. Incidența acestuia nefiind analizată de instanța de fond, care a apreciat în mod greșit că în lipsa dovedirii vinovăției nu se impune analiza întrunirii celorlalte condiții ale răspunderii civile delictuale.

Prejudiciul creat recurentei se răsfrânge asupra formei de exercitate a profesiei în cadrul căreia activează.

Pentru aceste motive acuzațiile formulate aduc atingeri grave valorilor care definesc onoarea și prestigiul profesional prin crearea unui climat de suspiciune ce planează asupra corectitudinii serviciilor juridice, încrederea clienților în probitatea jurnaliștilor a fost astfel iremediabil zdruncinată.

În același timp, denaturarea adevărului de către autoarea articolelor și de către Ziar și crearea unei imagini negative a recurentei au atras și o . suspiciuni ale avocaților colaboratori din cadrul cabinetului.

O altă consecință a acuzațiilor grave aduse prin publicarea acestor articole constă în îngreunarea procesului de atragere de noi clienți.

Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtelor și prejudiciul cauzat recurentei este evidentă, rezultând ex rem din chiar săvârșirea faptei, prin vătămarea valorilor sociale ocrotite de normele internaționale, constituționale și naționale.

Recursul este fondat.

Critica privind încălcarea dreptului la apărare, prin respingerea cererii de amânare este neîntemeiată.

Se reține ,că instanța de apel în această privință a aplicat în mod corect dispoz. art. 156 C.pr.civilă.

La data de 22.03.2013, primul termen de judecată, cauza a fost amânată la cererea reclamantei V. I. E. instanța acordând în condițiile art.156 alin.1 C.pr.civilă un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată.

Pentru data de 05.04.2013, cea de- a doua cerere de amânare a fost respinsă în condițiile legii, instanța amânând pronunțarea pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise.

Pentru termenul din 05.04.2013, se constată că partea adversă nu a depus acte sau cereri.

Dreptul la apărare al reclamantei nu a fost încălcat în aceste condiții, cu atât mai mult cu cât i s-a dat posibilitatea de a depune concluzii scrise.

În acest context se reține că potrivit art. 6 CEDO ,orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale ; să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale ;

Noțiunea de drept la un proces echitabil, în sensul art.6 din Convenție, este folosită cu două înțelesuri. Pe de o parte, ea desemnează ansamblul garanțiilor procedurale enunțate de această dispoziție și, pe de altă parte, dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei este o garanție cu conținut propriu ce se alătură celorlalte garanții pentru a forma primul sens al noțiunii.

Deși paragraful 3 vorbește despre drepturile minime ale persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni, dispozițiile acestui paragraf se aplică și în materie civilă în temeiul dreptului la un proces echitabil.

Una dintre garanțiile procesului echitabil este reprezentată de dreptul de acces la o instanță.

În hotărârea Golderc. Marea Britanie, Curtea CEDO a arătat că :nu este de conceput ca articolul 6 paragraf 1 să descrie în detaliu garanțiile procedurale acordate părților între acțiune civilă în curs și să nu protejeze singurul lucru care în realitate permite să beneficiezi de aceste garanții: accesul la judecător . Echitate, publicitate și celeritate ale procesului nu prezintă nici un interes în absența procesului.

Așadar, articolul 6 garantează dreptul fiecărei persoane de a avea acces la o instanță. Acest drept de acces este însă limitate la câmpul de aplicare al dreptului la un proces echitabil, adică la contestațiile ce poartă asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil și la acuzațiile în materie penală.

În mod evident oferirea de către legiuitor a posibilității depunerii de concluzii scrise, nu reprezintă o încălcare a dreptului de acces la instanță, în acest sens nefiind încălcat și art. 21 din Constituția României care prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor libertăților și intereselor sale legitime și nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

Se vor analiza cu prioritate celelalte critici privind aplicarea de catre instanțe a dispozițiilor CEDO, situație de fapt circumscrisă criticii privind lipsa bazei factuale și catalogării drept judecată de valoare a unei afirmații.

Se reține că la data de 14.03.2012, ziarul „G.-D." a publicat sub semnătura M. C. H., jurnalist în cadrul acestei publicații două articole intitulate Toxic si portocaliu" și „S. unei celebre blonde de la PDL prestează in (a)facerea CEO!"

Acuzațiile care i-au fost aduse, după cum recunoaște si reclamanta in cererea de chemare in judecata si in precizarile ulterioare, au pornit de la faptul că pe pagina anunțului de atribuire nr._/06.03.2012 din SEAP, unde numele I. V., apărea în secțiunea cu date de contact ale Societății civile de Avocați „Bostina si Asociații", căreia i-a fost atribuit contractul Implementarea și managementul proiectului de înființare a S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A.

Ulterior, la data de 14.03.2012, după amiaza, reclamanta, a transmis ziarului un drept la replică cu privire la cele două articolele, arătând că nu a fost implicată in nicio formă în procedurile de achiziție publică derulate de Complexul Energetic C. și că a plecat din cadrul societății de avocatura „B. și Asociații" de aproximativ 4 ani, respectiv încă din noiembrie 2008, iar ziarul pârât a publicat dreptul la replică integral la data de 16.03.2012.

Cu ocazia publicarii dreptului la replică s-a mai publicat un nou articol, fiind intitulat„Afacerea pedelistă a infiintarii CE Oltenia, lăsata pe mâna unor avocați „amnezici", după care a fost publicat un alt material intitulat„Cum mi-au sărit in cap surorile V.. Fete rele...".

Atât la instanța de fond cât și prin cererea de recurs, reclamanta recunoaște faptul că până în noiembrie 2008 a deținut funcția de Manager al Departamentului de Achiziții Publice și Dezvoltare în cadrul B. & Asociații, însă, începând cu decembrie 2008, este avocat titular al Cabinetului Individual de Avocat „V. lulia-E.", încetând colaborarea cu Societatea Civila de Avocați Bostina & Asociații.

Se reține că hotărârea instanței de apel este deficitară sub aspectul motivării.

Se constată, din verificările motivării sentinței, că în realitate instanța de fond nu a făcut o motivare a hotărârii în fapt și în drept astfel încât pe calea controlului judiciar, Curtea să poată analiza justețea acesteia.

Motivarea hotărârii reprezintă arătarea argumentelor ce sunt aduse pentru justificarea temeiniciei și legalității soluțiilor pe care instanțele judecătorești sau alte organe de jurisdicție le pronunță în cauzele judecate.

Motivarea hotărârii se face în fapt și în drept: 1) Motivarea în fapt cuprinde analiza și evaluarea probelor pe baza cărora s-a stabilit existența sau inexistența faptelor și împrejurărilor care au generat litigiul dintre părți, respectiv pentru ce au fost admise susținerile uneia din părți și înlăturate cele formulate de cealaltă parte.

2) Motivarea în drept cuprinde justificarea aplicării în cauza judecată a anumitor norme de drept și de ce li s-a dat acestora o anumită interpretare. Rațiunea și obligativitatea motivării oricărei hotărâri o dau următoarele considerații și interese: a) constituie o garanție pentru justițiabili, care, din expunerea sistematică și logică a considerațiunilor de fapt și drept, pot cunoaște temeiurile ce au condus la soluția dată cauzei și pot ataca hotărârea combătând temeiurile pe care le găsesc nefondate.

Conform art.261 Cod pr.civilă pct.5 o hotărâre cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, trebuind să existe o concordanță între motivare și dispozitiv.

Motivarea unei hotărâri nu este problemă de volum, ci una de conținut.

Motivarea hotărârii înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar, precum și exercitarea căilor de atac de retractare.

Cercetarea fondului cauzei rezulta din insasi motivarea deciziei, a fondului intrinsec al cauzei ,intre acestea existand o legatura de necesitate sisuficienta,or, in situatia in care argumentele instantei nu se regasesc in considerente aceasta echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei.

Se reține că instanța de apel nu a făcut o analiză suficientă, concretă a celor patru articole, neîmpărțindu-le pe date în două categorii distincte raportat la elementele și datele ce au fost avute în vedere de jurnalist la elaborarea lor si să analizeze culpa ziaristei în raport de elementele nu tot anterioare celor avute în vedere la primele două articole.

Astfel, se constată faptul că în privința primelor două articole publicate în data de 14.03.2012 instanța de apel face o analiză, raportat la datele emise de jurnalistă și sursele și informațiile acesteia prin raportare la faptul că pe pagina anunțului nr._/06.03.2012 din SEAP (și care menționează faptul că Societății Civile de Avocați Bostina si Asociații i-a fost atribuit contractul privind implementarea și managementul proiectului de înființare a . SA) numele reclamantei apare în secțiunea cu date de contact ale Societății civile de Avocați Bostina si Asociații.

S-a mai reținut de către tribunal faptul că jurnalistul a avut o sursă credibilă, și anume platforma SEAP, iar aceste informații (furnizate chiar de către titularul contractului de achiziții publice adus la cunoștința publică).

Însă, în analiza ulterioară a celorlalte două articole publicate la data de 16.03.2013 după transmiterea dreptului la replică de către recurentă ( în după amiaza zilei de 14.03.2013), instanța de apel nu s-a raportat la analizarea faptului dacă sursele sau informațiile ziaristei s-au bazat tot pe elemente anterior avute în vedere la publicarea primelor două articole „Toxic și portocaliu” și „S. unei celebre blonde de la PDL prestează în afacerea CEO” sau s-a bazat pe elemente ulterioare apariției dreptului la replică, în sensul dacă au mai fost făcute noi verificări sau au existat noi surse, noi elemente și date ce au stat la baza publicării celor două articole ulterioare Afacerea pedelista a înființării CE Oltenia, lăsată pe mâna unor avocați „ amnezici” ( 16.03.2012 si Cum mi-au sarit in cap surorile V. . Fete rele, în stabilirea și analizarea culpei jurnalistei.

Aceasta, întrucât instanța analizează culpa ziaristei în publicarea articolelor ulterioare aparitiei dreptului la replică tot prin prisma elementelor și datelor obținute ca informații pentru primele două articole, tot prin prisma platformei SEAP și după publicarea dreptului la replică.

Acest criteriu de analizare nu este compatibil cu apariția ulterioară a articolelor de după publicarea dreptului la replică, întrucât se au în vedere totalitate elementelor anterioare ce au stat la baza publicării articolelor anterior apariției dreptului la replică,nebazandu-se pe analizarea existenței unor elemente noi.

Astfel, deși aparent pare analizată această situație circumscrisă celor două articole ulterioare apariției dreptului la replică, aceasta de fapt este analizată în raport de un criteriu care nu se aplică fiind incident articolelor anterior celor publicate după publicarea dreptului la replică, fiind necesar a se stabili dacă s-au făcut verificări suplimentare de către ziaristă, în acest sen,intrucât pentru articolele ulterioare publicării dreptului la replică trebuia abordată problema în alți termeni în vederea verificării bunei sau relei credințe a jurnalistei.

Instanța a analizat toate articolele, numai prin raportare la problema SEAP ca sursă de obținere a informațiilor de către ziaristă.

După publicarea dreptului la replică și apariția ulterioară a celor două articole, conduita nouă a ziaristului trebuie analizată diferit, instanțele neprocedând în acest mod, ci pentru verificarea bunei sau relei credințe se întoarce la vechile articole, cele anterioare și la bazele de date ale acestora.

Analiza stării de fapt a conduitei și culpei ziaristei trebuia făcută diferențiat înainte și după dreptul la replică funcție de aspecte ce privesc exercitarea profesiei de ziarist și obligațiile și conduita ce revin acesteia prin prisma art.2 din Codul deontologic al Ziaristului, iar analiza tribunalului s-a făcut în concret până la publicarea dreptului la replică.

Ulterior publicării dreptului la replică trebuia distinct abordată problema raportat la deontologia ziaristului, ulterior publicării dreptului la replică și verificarea existenței unor elemente noi în baza factuală.

Prin urmare, se reține că această analiză diferențiată nu s-a făcut de către tribunal care în considerente recunoaște în mod clar două perioade și din acest punct de vedere al verificării culpei ziaristei, nici Curtea nu poate exercita controlul judiciar cât timp instanța de apel a expediat aceste probleme printr-o analiză globală.

Prin urmare exercitarea dreptului jurnalistei în condițiile art. 10 CEDO trebuia analizat pentru fiecare articol în parte și diferențiat pentru cele două perioade plsate ca moment inainte si dupa după publicarea dreptului la replică.

În consecință, față de cele arătate, Curtea constată că neanalizarea în mod diferentiat a perioadei pentru fiecare articol in parte asa cum s-a aratat aacestor motive echivalează cu necercetarea fondului cauzei și atrage imposibilitatea exercitării controlului judiciar în ceea ce privește aplicarea legii de către instanța anterioară, la situația de fapt reținută de aceasta.

Conform jurisprudenței Curții Europene, noțiunea de proces echitabil în sensul art.6 CEDO, presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real toate problemele esențiale ce i-au fost supuse.

Or, în cauza de față instanța nu s-a pronunțat și nu a argumentat tocmai probleme esențiale, motive care erau determinante pentru verificarea realizării soluției care s-a pronunțat și analizarea ulterioară a celorlalte capete de cerere a căror soluție depinde în mod inevitabil de soluționare acestora (cauza Albina împotriva României publicată în M.Oficial nr.1049/25.11.2005).

Neprocedând în acest mod, de fapt se reține că instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului cauzei.

De asemenea, tribunalul se va preocupa de analizarea tuturor aspectelor semnalate prin prisma art. 10 CEDO care prev. la art. 10 din Convenția Europeană a drepturilor Omului:

1 .Orice persoană are dreptul al libertatea de exprimare Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de fontiere. Articolul nu împiedică statele să supună societățile la radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.

2.Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sarcini prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

De asemenea, vor fi avute în vedere condițiile prevazute de acest articol în vederea exercitării dreptului la liberă exprimare vizând: noțiunea de ingerință, prevederile în vigoare, scopul legitim urmărit, măsură necesară într-o societate democratică, pentru că o analiză unitară presupune analizarea fiecărui aspect în parte în mod unitar și netrunchiat, în lumina principiului aflării adevărului prev. de art. 129 C.pr.civilă și analiza într-un mod complex și integral a cauzei.

Prin urmare, față de cele expuse, Curtea în conformitate cu dispoz. art.312 alin.5 C.pr.civilă va admite recursul declarat de rdclamantul CABINET DE AVOCAT V. I. E., recurent V. I. E., va casa decizia numărul 191 din data de 12 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția I Civilă în dosarul numărul_ și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul G..

Solutia pronuntata in urma examinarii cu prioritate a criticilor recursului expuse in precedent face de prisos analizarea celorlalte critici ale recursului care vor fi avute in vedere in rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de rdclamantul CABINET DE AVOCAT V. I. E., recurent V. I. E. împotriva deciziei civile numărul 191 din data de 12 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâții Z. "G. - D.", Z. "G. - D." E. DE S.C. G. C C. S.R.L., H. M. R. ȘEF AL Z. "G. D.".

Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul G..

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 11 iulie 2013.

Președinte,

C. R.

Judecător,

T. R.

Judecător,

M. L. N. A.

Grefier,

S. C.

Red.Jud.M.L.N. A.

Tehn.I.C./Ex.3/19.07.1023

Jud.N. B. și

V.B.

Jud.Fond./A.D. T.

← Grăniţuire. Decizia nr. 8371/2013. Curtea de Apel CRAIOVA		Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 8254/2013. Curtea de... →

Pretenţii. Decizia nr. 7555/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 7555/2013. Curtea de Apel CRAIOVA