Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1466/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1466/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-02-2012 în dosarul nr. 1466/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1466
Ședința publică de la 08 Februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător M. P.
Judecător Tania Țapurin – președinte secție
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta L. O. M. împotriva sentinței civile nr. 332 din 09 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R. R. P. M. FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.p.c.
Curtea, constatând cauza în starae de soluționare, a luat în examinarea recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 13.05.2010 reclamanta L. O. M., a chemat în judecată pe pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța pârâtul să fie obligat la plata sumei de 60.000 euro cu titlul de despăgubiri morale pentru L. O. - tatăl reclamantei, 60.000 euro și 200.000 euro cu titlul de despăgubiri morale pentru bunicii reclamantei, respectiv L. M. și L. N..
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că în iunie 1951 autorii săi au fost ridicați cu forța din domiciliul din . și deportați în . B., revenind în localitatea de domiciliu în anul 1956. La întoarcere, bunurile pe care le deținuseră în proprietate nu mai existau, construcțiile fiind în stare de degradare avansată.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.221/2009.
Pârâtul a formulat întâmpinar, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată în principal, iar în subsidiar admiterea în parte, conform dispozițiilor OUG nr.62/2010.
La termenul de judecată din 16.11.2010 s-a dispus suspendarea cauzei, la cererea părților, în temeiul art. 242 pct.1 c.pr. civ și repusă pe rol la cererea reclamantei la data de 22.11.2011.
P. sentința nr.332 din 9 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamanta L. O. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
S-a reținut că art.5 alin.(1) lit.a din Legea nr.221/2009 care prevede dreptul de a solicita daune morale persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic, sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr.1358/21.10.2010 a Curții Constituționale, publicată în M.Oficial la 15.11.2010, care în conformitate cu dispozițiile art.31 alin.(4) din Legea nr.47/1992 și art.147 din Constituție, își produce efectele în cauzele aflate în curs de soluționare.
În acest sens s-a pronunțat în recursul în interesul legii și ÎCCJ, prin Decizia nr.12/2011, statuând că normele declarate neconstituționale nu mai pot constitui temei pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor Curții Constituționale.
Împotriva sentinței reclamanta a declarat recurs, invocând inaplicabilitatea Decizia Curții Constituționale nr.1358/2010, pronunțată ulterior introducerii acțiunii și care, conform art.11 alin.3 din Legea nr.47/1992 este obligatorie numai pentru viitor.
În speță, raportul juridic s-a născut anterior datei de 15.11.2010 – data publicării Deciziei nr.1358/2010 – iar aplicarea dispozițiilor de neconstituționalitate contravine prevederilor art.6 și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și este asimilată intervenției legislativului în timpul procesului, ceea ce creează premisele unei discriminări între persoane care, deși se regăsesc în situații obiective identice, beneficiază de un tratament juridic diferit, în funcție de existența sau inexistența unei hotărâri definitive, criteriu fără justificare obiectivă și rezonabilă.
A concluzionat că la data formulării cererii dispozițiile art.5 alin.(1) lit.a) erau în vigoare și ca atare cererea sa este admisibilă.
Recursul nu este nefondat.
Chiar dacă, la data investirii instanței, pretențiile reclamantei aveau temei legal în dispozițiile art.5 alin. (1) lit.a) din Legea nr.221/2009, această normă legală nu mai putea fi invocată la momentul pronunțării hotărârii recurate.
Sentința civilă nr. nr.332/2011, a fost pronunțată la data de 9 decembrie 2011, or anterior, prin Decizia nr.1358/21.10.2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial la 15.11.2010, s-a constatat că prevederile art.5 alin.(1) lit.a) din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, cu modificări ulterioare, sunt neconstituționale.
Nu se poate pune în discuție încălcarea principiului neretroactivității, atâta timp cât însăși Constituția prevede, în art.147 alin.(1), că dispozițiile din legi constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice în 45 de zile de la publicarea deciziei Curții, dacă în acest interval Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Hotărârea atacată în cauză a fost pronunțată după trecerea termenului în care Parlamentul putea adopta un act normativ conform Constituției, și cum la data soluționării litigiului temeiul legal în baza căruia a fost inițiat nu mai exista, având în vedere și norma din art.147 alin.1, pretențiile reclamantei nu puteau fi admise.
De altfel, așa cum a reținut Curtea Constituțională prin decizia menționată, „scopul acordării despăgubirilor pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este nu atât repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate într-o situație similară cu cea avută anterior – ceea ce este și imposibil, ci finalitatea instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfacție de ordin moral, prin însăși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului, principiu care reiese din actele normative interne, fiind în deplină concordanță cu recomandările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei”.
P. decizia nr.12/19.09.2011 dată în interesul legii de I.C.C.J., s-a statuat că dat fiind că la momentul la care instanța a fost chemată să se pronunțe asupra pretențiilor formulate, norma juridică, respectiv art.5 alin.(1) lit.a) din Lg.221/2009 nu mai exista, nu se poate considera că ultraactivează, în absența unor dispoziții legale exprese.
P. aceeași decizie, instanța supremă a examinat și respectarea drepturilor ocrotite de art.6 și 14 din Convenție, reținând că potrivit unei jurisprudențe constante, Curtea Europeană a arătat că pentru a fi aplicabil art.6 paragraful 1, între alte condiții este și aceea ca textul să se aplice unei proceduri ce tinde la recunoașterea unui drept care are fundament legal în legislația statului contractant în cauză, or această cerință nu este îndeplinită, dacă la data pronunțării instanței, norma legală pe care se întemeiază pretențiile reclamantului nu mai există.
Cât privește discriminarea între cei ale căror cereri au fost soluționate anterior pronunțării deciziei Curții Constituționale și cei ale căror acțiuni s-au soluționat ulterior, situația de dezavantaj în care s-ar afla aceștia din urmă are o justificare obiectivă, întrucât rezultă din controlul de constituționalitate, și rezonabilă, păstrând raportul de proporționalitate dintre mijloacele folosite și scopul urmărit – acela de înlăturare din cadrul normativ intern a unei norme imprecise, neclare, lipsită de previzibilitate.
În consecință, pentru considerentele arătate, recursul este nefondat și va fi respins, conform art.312 alin.(1) c.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta L. O. M. împotriva sentinței civile nr. 332 din 09 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R. R. P. M. FINANȚELOR PUBLICE.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2012
Președinte, D. S. | Judecător, M. P. | Judecător, T. Ț. |
Grefier, C. C. |
Re.jud.T.Ț.
Tehn.M.D. 2 ex
J.f.S.C.
28.02.2012
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1928/2012. Curtea de... | Legea 10/2001. Decizia nr. 956/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
