Legea 10/2001. Decizia nr. 1085/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1085/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 1085/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1085/2014
Ședința publică de la 26 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător S. A. C.
Judecător M. M.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent F. F., S. N., B. G., T. M. S., D. I. D. în calitate de moștenitori ai numitului F. N., împotriva deciziei civile nr.22/21.02.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat M. C. P. P., intimat P. M.. C., și intimat M. C. E., având ca obiect
legea 10/2001 perimare.
La apelul nominal au fost lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 20.06.2014, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea în cauză la data de 26.06.2014.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 22/21.02.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a respins plângerea formulată, astfel cu aceasta a fost precizată de reclamantul F. N. - decedat și continuată de reclamanții-moștenitorii F. F., S. N., B. G., T. M. S., și D. I. D., în contradictoriu cu pârâții M. C. P. P. și P. MUNICIPIULUI C., ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că,
Astfel cum a reieșit atât din notificarea formulata (fila 46 dosar), cat si din actele depuse in scop probator la dosarul cauzei, reclamantul a înțeles sa facă dovada suprafeței expropriate si a calității sale de proprietar al acestei suprafețe (anterior preluării) cu certificatul de moștenitor 71/1985 (fila 52 dosar).
Din acest înscris rezulta fără dubiu ca imobilul ce i-a revenit in proprietate exclusiva reclamantului F. N., situat pe .. 71 a constat . suprafața de 1549 mp.
Aceeasi suprafața, de 1549 mp, se regăsește menționata in actele de expropriere, respectiv in anexa acestui decret – poziția 100 (fila 41) si procesul-verbal de preluare (fila 35), semnata de către reclamant.
Instanța nu a putut da relevanță sustinerii reclamantului – in sensul ca suprafata detinuta in proprietate exclusiva si expropriata ar fi fost in realitate de 8750 mp – dovada suprafetei expropriate facandu-se in conformitate cu prevederile art.23.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, raportat la disp. art.24 din lege, in conformitate cu care " în absența unor probe contrare, existenta și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus in executare măsura preluării abuzive”.
Simpla sustinere a reclamantului in sensul ca suprafata mentionata in certificatul de mostenitor (de 1549 mp) ar fi fost eronat inscrisa in act nu este sustinuta de nicio proba contrara, de o valoare egala acestui act.
Totodata, declaratiile martorilor audiati nu au făcut dovada suprafetei detinute in proprietate si nici a amplasamentului exact al imobilului, martorii nefiind in masura sa precizeze aceste aspecte.
In plus, Tribunalul a reținut ca suprafața totala de teren de 8750 mp, detinuta de autorul reclamantului, F. M., a fost impartita intre mostenitorii acestuia (printre care, si reclamantul din prezentul litigiu), fiecare dintre acestia notificand cota-parte ce i-a revenit prin certificatul de mostenitor nr. 71/1985.
Asadar, realitatea mentiunilor acestui inscris a fost confirmata de ceilalti mostenitori, dandu-i-se relevanta juridica prin emiterea dispozitiilor catre ceilalti mostenitori (fila 203 si urmatoarele dosar), dispozitiile de restituire astfel emise nefiind contestate.
Faptul ca reclamantul nu a detinut in proprietate suprafata de 8750 mp rezulta si din concluziile rapoartelor de expertiza efectuate in cauza.
Astfel, in concluziile sale, expertul P. M. (fila 115 dosar) aratata ca terenul descris de reclamant, situat in . nr. 171 are in realitate doar 4853 mp (fata de 8750 mp, cat a sustinut reclamantul), din aceasta suprafata 2868 mp fiind ocupata de blocuri de locuinte, iar restul de 1985 mp – fiind reconstituita unei terte persoane.
In privinta acestei suprafete de 1985 mp este foarte important a se sublinia ca, desi dispozitia de atribuire a acestui teren catre o terta persoana a fost anulata, instantele nu au statuat asupra indreptatirii reclamantului F. N. la reconstituirea acestei suprafete, ci au decis ca in mod nelegal s-a dispus de terenul pentru care reclamantul a solicitat restituirea in natura potrivit Legii 10/2001 printr-un act administrativ inainte de solutionarea notificarii reclamantului, fiind astfel lovita de nulitate dispozitia Primarului emisa in favoarea numitului M. C. E., cu privire la aceasta suprafata (decizia 578/09.12.2011 a Tribunalului D., mentinuta prin respingerea recursului), asadar, indreptatirea reclamantului la retrocedarea acestei suprafete nu poate fi stabilita decat de instanta investita cu solutionarea plangerii la Legea 10/2001.
Tribunalul a avut in vedere si concluziile expertului tehnic P. M. care, in completarea la raportul de expertiza (fila 141 dosar) a precizat reclamantul a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate conform titlurilor 1232/20.07.1994 si 557-_/08.12.1993, retinand sustinerile reprezentantilor intimatei, de asemenea, necontestate de reclamant – in sensul ca suprafata expropiata din . a fost de doar 1549 mp (restul suprafețelor fiind reconstituite in temeiul legilor fondului funciar).
Concluzionand, Tribunalul a constatat ca, in speta, reclamantul nu a facut dovada detinerii in proprietate si a exproprierii unei suprafete mai mari decat cea mentionata in anexa la Decretul de expropriere 423/1983, dar si in procesul-verbal de preluare – semnat de reclamant, datat 22.05.1984.
Aceste inscrisuri sunt in masura sa faca dovada suprafetei expropriate dat fiind faptul ca nu exista probe contrare, dimpotriva, aceeasi suprafata de teren – 1549 mp – fiind mentionata in inscrisul de care reclamantul a inteles sa se prevaleze in dovedirea dreptului sau de proprietate, respectiv, certificatul de mostenitor nr.71/1985 (act perfect valabil atata vreme cat a fost valorificat si de ceilalti mostenitori in procedura Legii 10/2001 si a carui nulitate nu a fost vreodata invocata – nici macar de catre reclamant).
Pentru toate aceste considerente, instanta a respins plangerea formulata, cu consecinta mentinerii dispozitiei atacate ca fiind legala si temeinica.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs F. F., S. N., B. G., T. M. S., D. I. D. ÎN C. DE MOȘTENITORI A N. F. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs se arată că:
Moștenitorii reclamantului, decedat pe parcursul judecății, am solicitat instanței să dispună anularea dispoziției emisă de P. M.. C., sa oblige petentele, M. C. prin P. și P. Municipiului C., să emită o nouă dispoziție prin care să dispună acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 6563 m, astfel cum aceasta a fost identificată prin raportul de expertiză efe^uiăTÎn cauză de către expert B. D. pentru termenul de judecată din 13.09.2013 și prin completarea la raportul de expertiză al expertului P. M. (fila 141 dosar). Diferența de suprafață, asa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert B. R., se datorează suprapunerii planurilor, cu erorile inerente în operațiunile de reconstituire avechilor amplasamente rezultate din faptul că hârtiile sunt la scări mici.
Menționează că suprafața de 6563 m, așa cum rezultă din Raportul de expertiză tehnică efectuat de expert tehnic B. D., este situat în C., .. I. P. Pavlov nr. 171. In prezent, din această suprafață 4853 m are dimensiuni și vecinătăți astfel:
- Nord, distanta 36 m vecin bdl. Dacia.
- Est, distanta cumulata Î83 m, vecin actual domeniul public (blocuri cu terenul aferent si parcări), si proprietăți private.
- Sud, distanta de 38 m, vecin domeniu public ( Parcul Cornitoiu).
- Vest, distanta cumulata 183 m, vecini actuali . aferente si proprietăți private.
Din suprafața de 4853 m, o suprafața de cea. 2868 m este ocupata de blocurile de locuințe Ic, Id, Ie, If si terenurile aferente spatii verzi, parcări betonate, rampa de gunoi, . inventarierii prezentate de Primăria C., terenul face parte din domeniul public.
Diferența de 1985 m" este ocupata de persoane fizice, respectiv de M. C. E.).
Instanța a apreciat în mod eronat probele administrate în cauză, astfel că a reținut în mod greșit faptul că la dosar nu există probe conform cărora se demonstrează existența și întinderea dreptului de proprietate a petentului.
Conform Anexei la Decretul Consiliului de Stat nr. 423/11.11.1983, la nr. crt. 100 se regăsește proprietarul F. M. N. cu imobilul situat la I. P. Pavlov nr. 171 cu o suprafață de 1549 m . Legea specială nu definește termenul de "preluare abuzivă", însă art. 2 din Legea 10/2001 enumera situațiile în care se consideră în sensul legii ca un imobil a fost preluat abuziv. Este de necontestat faptul că prin la Decretul Consiliului de Stat nr. 423/11.11.1983 s-a realizat o preluare abuzivă a imobilelor supuse exproprierii. De asemena, faptul că între realitatea obiectivă și situația din actele emise abuziv de autoritatea în cauză din anul 1983 nu există concordanță, suntem în măsură tocmai a considera faptul că imobilul în cauză a fost preluat abuziv.
Conform legii, dovada existenței dreptului de proprietate și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se face în condițiile prevăzute de art.23-24 din Legea nr. 10/2001 și dispozițiilor art.23-24 din Normele metodologice a Legii nr. 10/2001.
Arată că în cauză, reclamanții au solicitat restituirea suprafeței de 6563 m, arătând că deși în decretul de expropriere s-a menționat doar suprafața de 1549 nT, în realitate a fost preluată suprafața de 6563 m", așa cum rezultă din probele depuse la dosar.
Mai arată că în speță, împrejurările de fapt privind întinderea dreptului de proprietate invocat de către reclamant, la data preluării imobilului, nu au fost pe deplin stabilite, pentru a se putea aprecia cu privire la corecta aplicare a dispozițiilor art.24 din Legea nr.10/2001, care instituie o prezumție relativă cu privire la existența și întinderea dreptului de proprietate ca fiind cea recunoscută în actul normative sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abusive.
Astfel, în dovedirea acțiunii s-au depus înscrisuri și s-au solicitat efectuarea a două expertize pentru identificarea suprafeței de teren în raport de înscrisurile depuse, expert P. M. și bădescu D..
Menționează că certificatul de moștenitor 71/1985 (fila 52 dosar) a fost întocmit ulterior exproprierii iar datele din acest certificat au fost preluate din Decretul de expropriere din anul 1984, astfel că eroarea cu privire la suprafața de teren expropriat s-a perpetuat.
In plus, Tribunalul a reținut în mod greșit suprafața de teren de 8750 m deținută de autorul reclamantului, F. M. în coproprietate devălmașă cu numitul F. I. G., aceasta fiind în realitate conform contractului de vânzare autentificat de Tribunalul D., Secția a III-a la Nr. 3444/1921 si transcris la Nr. 6479/1921. Ulterior, în anul 1924, cei doi coproprietari au partajat (pagina 54 dosar) imobilul în 2 loturi egale, unul dintre loturi fiind moștenit de reclamantul în cauză, F. M. N. iar celălalt lot egal de către numiții F. Gr. N. (pct. 102 Decret) și I. I. (pct. 101 Decret), moștenitori ai lui F. I. G., expropriați fiecare prin același Decret al Consiliului de Stat nr. 423/11.11.1983 pentru câte 2500 m fiecare . Astfel, este clar că este o diferență mare de suprafață de teren, producându-se o eroare cu privire la suprafața de teren existentă în Decret, deoarece cele două loturi trebuie să fie egale. în plus, din declarația pentru succesiunea după autorul F. M. (pagina 30 dosar), reiese ca F. M. N. a deținut casa si terenul situate la adresa I. P. Pavlov nr. 171 existente la poziția 1 în actul de partaj voluntar intre frații F. M. si F. G., act de dispoziție aflat la pagina 54 a dosarului cauzei.
De asemenea, instanța avea obligația, în temeiul art. 23 din Legea 10/2001 cât și în temeiul art. 23.1 din H.G. 250/2007, să analizeze temeinic actele doveditoare, invocate de către parte, analiză prioritară pentru instanță, iar reținerea incidenței dispozițiilor art.24 din Legea 10/2001, fără a se analiza actele invocate de către parte, constituie o greșită aplicare a legii.
Astfel, la dosar au fost depuse următoarele acte doveditoare, în sensul art. 23.1 din H.G. 250/2007, care prevede Normele de punere în aplicare a Legii 10/2001:
- Raport de expertiză tehnică (fila 115 dosar), expert P. M., din care reiese existența unei suprafețe de 4853 m".
- Completarea la raportul de expertiză tehnică (fila 140, 141 dosar), din care reiese că suprafața era de 6563 m~.
- Raport de expertiză tehnică, expert B. D., din care reiese că suprafața era de 6563 nT.
- Extras Registru Agricol, anul 1956, din care reiese existența unei suprafețe de 9300 m2.
Cu privire la completarea raportului de expertiză întocmit de expert P. M.(fila 140-141 dosar), Tribunalul a reținut în mod greșit că reclamantul a beneficiat de reconstituirea dreptului de proproetate conform titlurilor 1232/20.07.1994 și 857-_/08.12.1993, reținând susținerile reprezentanților primăriei,, de asemenea, conform instanței, necontestate de reclamant.
Rezultă clar din completarea la raportul de expertiză că expertul s-a rezumat la a prezenta faptul că reprezentanții Primăriei susțin că reclamantului i s-au atribuit titlurile sus menționate în schimbul terenurilor expropriate CAP 8 Martie.
Precizează ca terenul in litigiu nu a avut niciodată destinația de teren agricol si nu a făcut niciodată parte din C.A.P și că aceste titluri nu pot constitui temei pentru argumentarea soluției instanței doarece nu au nicio legătură cu obiectul litigiului, .
Argumentul esențial al instanței în temeiul căruia a respins cererea este faptul că, pe lângă Anexa la Decretul de expropriere și certificatul de moștenitor, nu rezultă din nici o probă administrată în cauză întinderea de teren de 6563 m, fapt contrazis de ansamblul probelor existente la dosar.
Astfel, instanța a apreciat eronat probele administrate în cauză, hotărârea cuprinzând motive străine de cauză, precum titlurile 1232/20.07.1994 și 857-_/08.12.1993.
P. urmare, instanța s-a prevalat în mod greșit de dispozițiile art. 24 din Legea 10/2001, care operează numai în absența unor probe contrare, asa cum reiese din art. 24.2 al H.G.250/2007 privind Normele metodologice de punere în aplicare a Legii 10/2001, în speță existând acte doveditoare ale existenței și întinderii dreptului de proprietate în sensul art. 23 din Legea 10/2001 si art. 23.1 din Normele metodologice de punere în aplicare a Legii 10/2001.
In drept, invoc dispoțiile art. 304 pct. 7 C..
Recursul este nefondat.
Instanța analizând actele și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor aduse și a normelor legale incidente în prezenta cauză, constată următoarele:
Conform art.24 alin.1 din Legea nr.10/2001, „în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate, se rezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.”
Așadar, legiuitorul a instituit o prezumție relativă de probe contrare. Actele depuse la dosarul cauzei de către reclamanți nu sunt apte să răstoarne această prezumție, simplele susțineri că autorul reclamantului F. M. a deținut suprafața totală de 8750mp nefiind suficientă, fiind contrazise de celelalte probe și înscrisuri ale cauzei.
Nu poate fi ignorat certificatul de moștenitor nr.71/1985, în care se regăsesc cotele cuvenite fiecăruia dintre moștenitori, asupra înscrisurilor din acest act neexistând nici un fel de opunere, iar invocarea faptului că prin actul de expropriere, suprafața preluată nu ar fi cea reală, nu a fost probată prin probe contrare. Inclusiv prin rapoartele de expertiză întocmite în cauză, nu se confirmă susținerea că suprafața totală este de 8750 mp.
Probele testimoniale administrate nu aduc date asupra amplasamentului terenului și a dimensiunilor acestora, făcându-se aprecieri generale asupra lățimii, fără identificări și că ar fi „o suprafață mare”.
Suprafața de teren care a aparținut în proprietate autorului lui F. N. și anume F. M., a fost solicitată de mai mulți moștenitori, fiecare notificând cota-parte care i-a revenit prin certificatul de moștenitor nr.71/1985. Nu s-a făcut nici o probă că la data preluării terenului de 1549 mp, suprafața preluată ar fi fost mai mică decât cea înscrisă în Cartea Funciară.
Pe de altă parte, cu privire la situația juridică a terenului, nu se cunoaște evoluția în timp, având în vedere perioada îndelungată de la data de 10 septembrie 1921, dacă au intervenit modificări asupra proprietății acestuia și chiar dacă cel identificat prin rapoartele de expertiză este cel prezumat ca formând obiectul actului de vânzare.
Din conținutul procesului verbal încheiat la 22 mai 1984, reiese că reclamantul a luat la cunoștință de cele inserate referitor la suprafața preluată, nefăcând nici un fel de obiecție.
Convenția la care face trimitere se află la fila 58 a dosarului nr._ și a fost încheiată între moștenitorii autorului F. N. regăsindu-se în cuprinsul acesteia mențiunea că fiecare dintre moștenitori primesc în proprietate suprafețele de teren ce au format obiectul actului de partaj voluntar datat din anul 1924(poz.1). De aici rezultă că acea suprafață de teren a fost împărțită la rândul său între cei 4 moștenitori. Se observă că fiecare dintre aceștia au dobândit imobilul situat pe aceeași stradă, I.P.Pavlov dar la numere diferite.
Există astfel, neclarități și asupra întinderii dreptului de proprietate nefiind delimitat pentru fiecare terenul ce urmează a fi preluat și nu poattă un număr de înregistrare sau o dată la care a fost încheiat.
Însăși reclamantul prin notificarea nr.1336/N/2009 și plângerea ce formează obiectul cauzei, aduce drept argument convenția menționată, care este contradictorie cu pretențiile acestuia. Trebuie precizat că fiecare moștenitor a notificat la rândul său Primăria C. pentru suprafața ce i-a revenit conform certificatului de moștenitor nr.71, act care de altfel nu a fost contestat de nici unul dintre aceștia. Suprafețele notificate au corespondență în actele de expropriere.
În suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert P. M. și aflat la fila 140, acesta consemnează că „nici primăria și nici reclamantul nu au pus la dispoziția expertului planuri care să cuprindă întreaga suprafață de teren deținută în . nr.171.”
Se apreciază față de cele arătate mai sus ca fiind corectă reținerea instanței de fond că nu s-a făcut dovada deținerii în proprietate și a exproprierii unei suprafețe de teren mai mari decât cea menționată atât în anexa la Decretul de expropriere nr.423/1983, cât și în procesul verbal de preluare, semnat de reclamant și datat 22.05.1984.
În consecință urmează ca în baza art.312 Cod proc.civ., să fie respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurent F. F., S. N., B. G., T. M. S., D. I. D. în calitate de moștenitori ai numitului F. N., împotriva deciziei civile nr.22/21.02.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat M. C. P. P., intimat P. M.. C., și intimat M. C. E., având ca obiect legea 10/2001 perimare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2014.
Președinte, I. M. | Judecător, S. A. C. | Judecător, M. M. |
Grefier, G. D. L. |
07.07.2014
Red.jud.I.M.
2ex/G.L.
J.F.M.R.H.
| ← Strămutare. Sentința nr. 53/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
