Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 9411/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9411/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-10-2012 în dosarul nr. 9411/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9411
Ședința publică de la 09 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător M. C.
Judecător P. P.
Grefier M. V. A.
M. Public reprezentat de procuror D. Troaca din
C. Parchetului ce pe lângă Curtea de Apel C.
********************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul B. F., împotriva sentințe nr. 183 din 27 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR, având ca obiect - Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant - B. F. și intimatul pârât - S. R. P. M. FINANȚELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cererea de judecare în lipsă în conformitate cu dispoz. art. 242 Cod procedură civilă, după care, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
P. sentința nr.183 din 27 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantul B. F., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat obligarea Statului R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de_ euro reprezentând daune morale pentru prejudiciul moral ce i-a fost cauzat ca urmare a condamnării politice a tatălui său B. G., decedat în 1998.
Reclamantul nu a depus la dosar o hotărâre de condamnare, solicitând instanței să ia toate măsurile pentru reconstituirea dosarului în care a fost pronunțată o astfel de hotărâre cu privire la perioada 1949-1950, în care autorul său a efectuat o pedeapsă privativă de libertate la Pitești .
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 3 din Leg. 221/2009, instanța este obligată să ia toate măsurile pentru obținerea sau reconstituirea dosarului în care a fost pronunțat hotărârea de condamnare, dar, în speță, instanța apreciază că astfel de demersuri nu prezintă utilitate pentru soluționarea cauzei, din următoarele considerente;
Deși acțiunea a fost întemeiată generic pe dispozițiile Legii 221/2009, tribunalul a constatat că temeiul juridic îl constituie art. 5 alin. 1 lit. a din lege.
Potrivit acestor dispoziții legale, orice persoană care a suferit condamnări, cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia, până la gradul al doilea inclusiv, pot solicita instanței de judecată în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
P. decizia nr. 1360/21.10.2010 a Curții Constituționale, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare sunt neconstituționale.
P. aceeași decizie, s-a dispus că, în conformitate cu disp. art 147 alin. 1 din Constituție, dispozițiile din lege constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă în acest interval, Parlamentul (……), după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile constituției.
Potrivit disp. art. 51 din Constituția României ” respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”, iar potrivit art. 145 alin. 2 „deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii”.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, cât și a celor prevăzute în art. 144 lit. c din Constituție, rezultă că instanța este obligată să aplice decizia Curții Constituționale, prin care s-a stabilit neconstituționalitatea unei legi sau a unor dispoziții din lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. F., criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.
Recurentul susține că, instanța de fond a invocat DCC 1360/2010 prin care s-a constatat neconstituționalitatea art.5 al(l) lit. a din Lg.221/2009 ; considerând eronata aceasta motivare a instanței de fond, in condițiile in care recurentul susține că, a invocat, atât in acțiune cât și in Concluziile scrise, mai multe prevederi și reglementari internaționale (comunitare), care conform al(2) al art. 148 din Constitute au „caracter obligatoriu si au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne" . Așa cum a arătat in concluziile scrise, în condițiile in care art. 148 al(l,2,4) din Constitute este in vigoare, trebuie sa prevaleze reglementările comunitare .
In aceeași ordine de idei, Tribunalul Gorj prin sentința 183/2012, cat și Curtea Constituțională prin Decizia 1360/2010, au omis sa ia in considerare art. 52 al(3) din Constituție care spune ca „S. răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare".
A solicitat instanței de recurs, sa ia in considerare și art.20 și art.16 din Constituție, pe care nici Tribunalul Gorj prin Sentința 183/2012, nici Curtea Constituționala nu le-a avut in vedere atunci când a declarat neconstituțional art. 5 al(l) din Lg.221/2009. Nu intra Curtea Constituțională (prin Decizia 1360/2010 ) in contradicție cu prevederile art. 1 al(3) din Constituție.
Mai susține recurentul că, prin Dec. 1360/2010, C.C. a încălcat stabilitatea juridica, anulând o lege votata legal si care deja a produs efecte juridice §i a deschis drumul încălcării principiului fundamental al neretroactivității legii.
Așa cum a reținut instanța de fond, printr-o decizie pronunțată de ICCJ dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art. 5 alin. Lit. a din legea nr. 121/2009, nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării lor în Monitorul Oficial.
Potrivit art. 330/7 alin. 4 cod proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În aceste condiții, în mod legal prima instanță a respins acțiunea reclamantului.
Este adevărat că potrivit art. 148 din Constituție, reglementările comunitare au prioritate în raport cu dispozițiile interne în măsura în care acestea sunt contrare, însă în speță nu ne găsim în această situație, iar faptul că prin decizia nr. 183/2012 pronunțată de Curtea Constituțională s-ar încălca, așa cum susține recurentul, chiar constituția, nu cade în competența instanței să facă o asemenea analiză.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, în baza art. 312 cod proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul B. F., împotriva sentințe nr. 183 din 27 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2012
Președinte, M. P. | Judecător, M. C. | Judecător, P. P. |
Grefier, M. V. A. |
Red.Jud. M.P.
Tehn. red. MA / 2 ex
Data 18.10.2012
Jud. fond M.A.C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 9799/2012. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 15-10-2012,... → |
|---|
