Pretenţii. Decizia nr. 9123/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9123/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-10-2012 în dosarul nr. 9123/2012
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9123
Ședința publică de la 01 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător R. M.
Judecător A. M.
Grefier G. Ț.
****************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul C. G. și intervenientul P. I. N., împotriva deciziei civile nr. 115 din 05.03.2012, pronunțată de Tribunalul D.-Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ASOCIAȚIA DE proprietari NR.1 PIAȚA G. și intimatul intervenient N. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către recurenți în temeiul art. 242 c.pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin decizia civilă nr. 115 din 05.03.2012, pronunțată de Tribunalul D.-Secția I Civilă, în dosar nr._, a fost respins apelul declarat de apelantul-reclamant C. G., împotriva sentinței civile nr._/05.10.2001, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Asociația de Proprietari Nr.1 Piața G., ca nefondat.
A fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul P. N..
A fost obligat apelantul la plata către intimata Asociația de Proprietari nr. 1 Piața G. a sumei de 650 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. G. instanța de fond a fost învestită cu mai multe capete de cerere.
Situația de fapt fiind corect reținută de către instanța de fond, aspect necontestat de către apelantul-reclamant, impunându-se verificarea soluției aferente fiecărui petit al acțiunii prin prisma corectei aplicări și interpretări a dispozițiilor legale în materie, raportat la starea de fapt rezultată în urma administrării materialului probator.
Astfel, sub aspectul stării de fapt, instanța de apel reține că la data de 18.05.2009 în urma organizării unei licitații pentru executarea lucrărilor de construcții-reparații la acoperișul blocului F3, sc.1 din ., Piața G., aflat sub administrarea Asociației pârâte, a fost acceptată oferta societății S.C.TODEX 2000 S.R.L.C., motiv pentru care asociația a plătit un avans reprezentând 68% din totalul contravalorii lucrării, în sumă de 23.999,99 lei.
Prin sentința comercială nr._/24.09.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010, a fost admisă acțiunea intentată de Asociația de Proprietari nr. 1 Piața G. împotriva societății S.C.TODEX 2000 S.R.L.C., care a fost obligată să achite acesteia suma de 24.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor neefectuate.
O justă rezolvare a pricinii reclamă o interpretare sistematică a dispozițiilor legale incidente, în acord cu rațiunea și finalitatea pentru care ele au fost adoptate de legiuitor.
Dispozițiile legale supuse unei astfel de interpretări sunt cele ale Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, corect determinate de către instanța de fond.
Nu pot fi primite susținerile apelantului reclamant în sensul aplicabilității dispozițiilor Codului civil (atât anterior, cât și cel nou intrat în vigoare) având în vedere prevalența legii speciale asupra legii generale, în considerarea principiului "specialia generalibus derogan”.
Potrivit art.34 alin.1 din lege: „Administrarea, întreținerea, investițiile și reparațiile asupra proprietății comune sunt în sarcina asociației de proprietari.”.
Același articol prevede în aliniatul al II-lea, că pentru realizarea acestui scop asociația “încheie contracte cu persoane juridice specializate și autorizate pentru realizarea, respectiv furnizarea serviciilor necesare administrării, întreținerii, investițiilor și reparațiilor asupra proprietății comune.”
Art. 30 alin.1 din același act normativ reglementează atribuțiile organelor executive ale asociației, stabilind în sarcina comitetului executiv, reprezentat de președintele asociației de proprietari, atribuția de a reglementa folosirea, întreținerea, reperarea, înlocuirea și modificarea proprietății comune, în acest scop, încheind sau reziliind contracte.
Conform art. 36 lit.c) din Legea nr. 230/2007 asociației de prorpietari, prin administrator, îi revine obligația privind efectuarea formalităților necesare în angajarea contractelor cu furnizorii de servicii pentru exploatarea și întreținerea clădirii, derularea și urmărirea realizării acestor contracte.
Art.37 din Legea nr. 230/2007 statuează că “Pentru lucrările privind proprietatea comună, administratorul, ținând seama de preț, durată de execuție și calitate, supune spre analiză, selecție de oferte și aprobare comitetului executiv al asociației de proprietari ofertele operatorilor economici care satisfac cerințele, în vederea executării lucrărilor, conform legislației în vigoare.”
Din economia acestor dispoziții legale rezultă două aspecte:
- asociației, prin organelle proprii, îi revine atribuția de lua măsurile necesare pentru efectuarea reparaților necesare pentru normala exploatare a proprietății comune ;
- pentru îndeplinirea acestei obligații, se impune respectarea unei proceduri speciale, strict reglementate prin dispozițiile Legii nr. 230/2007.
Cât privește primul aspect, se impune precizarea că, obligația instituită prin Legea nr.230/2007 în sarcina asociației de proprietari nu împiedică proprietarii să acționeze în vederea atingerii aceluiași obiectiv.
Astfel art. 25 alin.4 din Legea nr.230/2007 prevede, prin derogare de la dispozițiile generale ce reglementează modul în care se adoptă hotărârile adunării generale a asociației, că “ în situații excepționale, hotărârile pot fi luate prin acordul scris al majorității proprietarilor unei scări sau unui . de proprietari, pentru probleme care îi vizează direct, pe bază de tabel nominal”.
Prin urmare, hotărârile luate în condițiile acestui text de lege, sunt asimilate hotărârilor adunării generale a asociației, producând aceleași efecte juridice.
În speță, în urma procesului verbal din data de 18.05.2009, întocmit de cei cinci proprietari ai blocului F3, asociația pârâtă, a virat suma de_ lei societății TODEX SRL, aleasă de comun acord de aceștia, pentru a executa lucrarea de reparație a acoperișului și obținând ulterior chiar o hotărâre judecătorească împotriva acestuia.
Nu se poate susține că nu a existat un acord de voință valabil, deoarece pe de o parte, o convenție poate fi încheiată atât scris, cât și oral, dar poate rezulta din acte și fapte neîndoielnice, iar pe de altă parte contractul de prestări servicii este un contract nenumit guvernat de regulile generale în materie și nesupus vreunei condiții de formă, prevăzută sub sancțiunea nulității absolute.
Acest aspect a fost analizat și în dosarul nr._/215/2010 în care s-a pronunțat sentința comercială nr._/24.09.2010 de Judecătoria C., astfel că nu poate fi ignorată puterea de lucru judecat a acestei hotărâri judecătorești ce se impune părților, ca prezumție legală.
În acest context, nu se poate reproșa asociației că nu și-a îndeplinit obligația de a face demersurile necesare pentru executarea lucrărilor de reparație a acoperișului, cât timp aceasta, în urma procesului verbal din data de 18.05.2009, a contractat cu ..
În condițiile în care, exista deja în derulare un contract încheiat cu un prestator de servicii, organizarea unei licitații de către asociație în vederea încheierii unui alt contract pentru executarea aceleiași lucrări ar fi fost lipsită de sens, cu atât mai mult cu cât pârâta a și achitat un avans din contravaloarea lucrării.
Împrejurarea că această societate nu și-a îndeplinit ulterior, în mod corespunzător, obligațiile asumate nu poate duce la concluzia că asociația și-a încălcat obligațiile legale instituie prin lege.
Revenind la cel de-al doilea aspect subliniat anterior, din ansamblul dispozițiilor legale mai sus expuse, a rezultat că, pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi revin de a administra și gestiona proprietatea comună, printre care și aceea de a efectua reparațiile necesare părților comune din imobil, asociația este obligată să respecte procedura reglementată de Legea nr.230/2007 și expusă mai sus.
Rațiunea unor asemenea dispoziții care instituie o atare procedură se justifică, prin însăși finalitatea adoptării reglementărilor speciale în materie, respectiv de a crea un cadru juridic special pentru exercitarea coproprietății forțate pe baza regulii majorității membrilor asociației de proprietari, ce a înlocuit regula unanimității corespondentă dreptului comun.
În consecință, interpretarea și aplicarea textelor de lege incidente nu pot avea ca finalitate obligarea asociației la organizarea unei licitații și la încheierea unui contract de prestări servicii, la solicitarea unui singur membru al condominiului.
Proprietarii au însă în schimb posibilitatea de a acționa împotriva președintelui asociației sau a membrilor comitetului executiv, care răspund, în temeiul art. 32 alin.2 din lege, pentru daunele și prejudiciile cauzate proprietarilor în mod deliberat, prin neîndeplinirea atribuțiilor ce le revin.
Raportat la aceste considerente, soluția primei instanțe de respingere a primului capăt de cerere al acțiunii este legală și temeinică, urmând a fi menținută ca atare.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că, în mod just, instanța de fond a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la a întreprinde măsuri de executare silită a sentinței civile nr._/24.09.2010, având în vedere că, pârâta a declanșat executarea silită a hotărârii judecătorești, fiind deschis dosarul de executare nr. 178/E/2011 al B. S. D..
Este adevărat că, simpla demarare a procedurii execuționale nu echivalează cu finalizarea executării silite, însă această procedură presupune parcurgerea anumitor etape, începând cu emiterea somației către debitor și continuând în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, conform dispozițiilor art. 371 ind.1 alin.3 C.pr.civ.
A mai constatat Tribunalul că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că adresa contestată nr.275/17.11.2009, nu reprezintă un act juridic în sensul de manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, ci o simplă comunicare prin care reclamantului i se aduce la cunoștiință că asociația de prorpietari nu a fost implicată în alegerea societății care urma să efectueze lucrarea privind acoperișul blocului.
Nu pot fi primite nici criticile referitoare la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, în mod just, prima instanță concluzionând ca cererea nu poate fi primită față de statuările obligatorii ale deciziei pronunțate în interesul legii nr. XX7/12.12.2005.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu ocazia soluționării recursului în interesul legii că, daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligației convenite, precum și că suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă și lichidă, că revine instanței de judecată îndatorirea ca, după executarea obligației respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.
O condiție esențială pentru acordarea daunelor cominatorii se referă așadar la existența unei obligații de a face în sarcina debitorului, or, în cauză, atât prima instanță, cât și instanța de apel au apreciat ca nefiind întemeiat capătul de cerere al reclamantului având o atare finalitate.
În consecință, față de aceste considerente, Tribunalul a respins apelul dedus judecății ca nefondat.
Referitor la cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul P. N., s-a reținut că rezolvarea ce poate fi dată unei astfel de cereri este influențată de natura sa juridică, depinzând de soarta căii de atac exercitate de partea în folosul căreia s-a intervenit.
Astfel, față de soluția de respingere a apelului formulat de apelantul- reclamant, apreciind că apărarea terțului intervenient nu i-a folosit apelantului, Tribunalul a respins și cerere de intervenție accesorie.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., având în vedere culpa procesuală a apelantului – reclamant, Tribunalul a dispus obligarea acestuia la plata către intimata Asociația de Proprietari nr.1 Piața G. a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 650 lei.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantul C. G. și intervenientul P. I. N., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs formulate de reclamant, ce vor fi sintetizate, în raport se argumentele invocate, reclamantul C. G. a arătat că în conformitate cu dispozițiile art 304 pct 8 Cod pr.civ, instanța de apel a interpretat greșit actele juridice deduse judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora și contrar probelor de la dosar și intervențiilor repetate depuse cu precizări, a fost respins apelul pe baza unor raționamente logice subiective.
S-a arătat că instanțele, respingând apărările, au luat în considerare unele fapte și acte nelegale, lovite de nulitate, fără efect juridic și fără validitate.
S-a invocat: nelegalitatea ofertei . C., de care se desistează cu adresa nr.275/17.11.2009 Asociația de proprietari și care este fără dată, fără termen, cu termen expirat, neîndeplinind condițiile de valabilitate prevăzute de art 1115 Cod civil; nelegalitatea procesului-verbal încheiat la 18.09.2009 și nelegalitatea contractului de prestări servicii, deoarece nu au participat persoanele juridice sau fizice abilitate de Legea nr.230/2007, aspecte ce au fost semnalate în mod repetat la fond, în apel și în intervenția accesorie.
A mai arătat că la sesizarea coproprietarilor, Inspectoratul de Stat în construcții Sud-Vest Oltenia C., a constatat nelegalitatea și a comunicat asociației de proprietari prin adresa nr.1389/09.12.2009, măsurile ce trebuiau luate și respectate înainte de organizarea licitației.
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a criticat decizia prin prisma dispozițiilor art.304 pct. 9 Cod pr.civ, arătând că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, invocând, în esență, nelegalitatea „unor fapte și acte” în raport de cererile formulate la fond și în apel, precum și diligența manifestată prin sesizările adresate organelor administrative specializate.
S-a invocat și incidența dispozițiilor art. 304 pct.7 Cod pr.civ, susținând că hotărârea nu cuprinde motivele juste pe care se sprijină și care să înlăture motivele de apel și pe cele ale intervenției accesorii a intervenientului, cu privire la fondul cauzei și nici cu privire la unele proceduri.
A solicitat admiterea recursului, așa cum a fost motivat, anularea deciziei Tribunalului D. și a sentinței civile a Judecătoriei C. și admiterea acțiunii introductive.
Prin cererea de complinire a motivelor de recurs, depusă la data de 28.05.2012, recurentul C. G. a arătat că și după comunicarea deciziei din apel înțelege să invoce aceleași aspecte de nelegalitate și netemeinicie care au fost invocate și în cererea de recurs, astfel cum a fost motivată, apreciind că decizia din apel este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art .304 pct.6, 7,8 și 9 Cod pr.civ. S-a susținut că instanța a omis a constata primordialitatea acțiunii civile care impune luarea unor măsuri imediate de către Asociația de P., fiind necesar a se continua procedurile de executare silită, începută.
În motivarea complinirii motivelor de recurs, sintetizate, intervenientul P. I. N. a arătat că în conformitate cu art 304 pct 8 c.pr.civ, instanța de apel și de fond a interpretat greșit actele juridice deduse judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic a intervenției accesorii incidente și a acțiunii principale și contrar probelor de la dosar, depuse repetat cu precizări, s-a respins cererea de intervenție pe baza unor raționamente logice subiective, nelegale, cu apărări injuste ale pârâtei intimate, privind procedurile anterioare de contractare cu . C. care au fost un eșec.
S-a invocat incidența art.304 alin.9 Cod pr.civ, arătând că și-a întemeiat recursul prind intervenția accesorie incidentă conexă acțiunii principale și pe acest temei juridic, deoarece hotărârea pronunțată în apel de respingere a cererii este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motivate sintetic prin neobservarea unor acte și fapte procedurale lovite de nulitate absolută, care ating și măsurile de ordine publică ce trebuiau luate pe baza normelor fundamentale, a celor organice, a celor speciale și a situației stării de necesitate. Arată că în mod repetat reclamantul nu a stat în pasivitate și a intervenit cu numeroase reclamații la Asociație, la autoritățile administrative publice, la instanțele de contencios administrativ și în ultima fază în procesul civil.
Intervenientul a mai invocat și incidența art.304 pct.7 Cod pr.civ, arătând că hotârârile instanțelor cuprind și motive de respingere, străine de natura pricinii.
Cu privire la obligarea la plata injustă a cheltuielilor de judecată de către reclamant, acesta și-a exercitat dreptul său fundamental ocrotit de Constituție de Tratatele internaționale privind proprietatea comună, de legile organice și speciale Legea nr.230/2007, de codul civil, de legea stării de necesitate și de practica judiciară.
A mai arătat că în recursul preliminar al recurentului C. G. s-au depus argumentele și dovezile pe care se bazează acțiunea în calea de atac și că aderă și subscrie la aceste apărări.
La data de 28.05.2012 a fost depus de către intervenient recursul în complinire prin care a solicitat, de asemenea, admiterea recursului întrucât instanța de apel a dat o greșită interpretare înscrisurilor depuse la dosar prin care s-a solicitat constatarea nelegalității unor acte și fapte, precum oferta ., procesului verbal de licitație din 18.05.2009 și refuzul Asociației de a îndeplini obligațiile legale timp de 3 ani ,cu toate reclamațiile și somațiile depuse, punerile în întârziere și notificările transmise prin executorii judecătorești.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și judecarea în fond a intervenției accesorii depusă în apel în favoarea reclamantului C. G., precum și admiterea recursului reclamantului, așa cum a fost formulat.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art 304 pct.7, 8 și 9 Cod pr.civ
La data de 28.08.2012, intimata a depus întâmpinare la motivele de recurs, prin care s-a solicitat respingerea recursului, întrucât cei doi recurenți nu își motivează în drept recursul, astfel că nu se arată ce motive de nelegalitate, astfel cum sunt prevăzute de art 304 Cod pr.civ, au fost încălcate de către instanța de apel, motiv pentru care a solicitat să se constate că toate mențiunile indicate de cei doi recurenți în așa zisele” recursuri de complinire” sunt aceleași susțineri de la fond.
Recursurile sunt nefondate.
Examinând decizia atacată în raport de motivele de recurs, astfel cum au sintetizate, în raport de argumentele invocate de recurenți, se constată că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
Prin cererea de precizare a acțiunii formulată de reclamat la data de 15.04.2011 s-a solicitat obligarea pârâtei Asociația de proprietari nr.1 Piața G. la respectarea obligațiilor legale, în sensul de a i se respecta drepturile fundamentale ale reclamantului, de a organiza o licitație corectă și de a încheia un contract de prestări servicii pentru punerea în exploatare a acoperișului blocului, cu obligarea pârâtei la daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere în cazul neexecutării obligației de a face, precum și anularea „actului juridic ilegal, nepatrimonial nr. 275/17.11.2009”, emis de pârâtă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 29-37 din Legea nr.230/2007 și art.1075 Cod civil.
La data de 26.08.2011, reclamantul a depus la dosar o nouă cerere precizatoare prin care a mai solicitat și obligarea pârâtei de a întreprinde măsuri de executare silită a sentinței civile nr._/24.09.2010, pronunțată de Judecătoria C. –Secția Comercială, în dosarul nr._/215/2010, prin care s-a admis cererea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 1 Piața G. împotriva pârâților . C. și C. I., au fost obligați în solidar pârâții să plătească reclamantei suma de 24 000 lei reprezentând, contravaloare lucrări neefectuate, precum și la plata sumei de 3304 lei cheltuieli de judecată.
Instanța constată că litigiul dintre părți a fost generat, pe de o parte, de neefectuarea lucrărilor de construcții-reparații la acoperișul blocului, în care este situat și apartamentul deținut în proprietate de către reclamant, iar pe de altă parte de neexecutarea titlului executoriu menționat, prin care au fost obligați în solidar . C. și C. I. la plata sumei de_ lei, reprezentând contravaloare lucrări neefectuate.
Aspectele invocate de reclamant în recurs privind nelegalitatea licitației organizată în vederea executării lucrărilor de reparație la acoperișul blocului, cele referitoare la lipsa acordului de voință al proprietarilor blocului în vederea desemnării societății prestatoare a lucrărilor de reparație, sunt critici de netemeinicie, ce vizează stabilirea stării de fapt și interpretarea probelor administrate, critici ce nu pot fi examinate în recurs, în condițiile în care nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod pr.civ.
Instanța de apel a reținut întemeiat că nu s-a făcut dovada nerespectării dispozițiilor art. 25 alin 4, art.30 alin1, art.34alin 1, art.36 lit.c și art.37 din Legea nr.230/2007, în condițiile în care asociația de proprietari și-a îndeplinit obligația de a întreprinde demersuri necesare pentru executare lucrărilor de reparație a acoperișului, fiind întocmit procesul-verbal din data de 18.05.2009 de către cei 5 proprietari ai blocului F3, care atestă alegerea . C., prin acordul comun exprimat de proprietari în vederea executării lucrărilor de reparații la acoperișul blocului.
Nu s-a făcut dovada, nerespectării de către asociația de proprietari a procedurii reglementate de Legea nr.230/2007, fiind relevante prevederile art.34 alin.1din lege, care prevăd că administrarea, întreținerea, investițiile și reparațiile asupra proprietății comune sunt în sarcina Asociației de proprietari.
Tribunalul a reținut întemeiat, că nu se impune obligarea asociației de proprietari la organizarea unei noi licitații și la încheierea unui contract de prestări de servicii, la solicitarea unui singur membru ai condominiului, dată fiind incidența regulii majorității membrilor asociației de proprietari, existând însă posibilitatea de a se acționa împotriva președintelui asociației sau a membrilor comitetului executi, în raport de prevederile art.32 alin 2 din lege, în cazul eventualelor daune și prejudicii cauzate proprietarilor, în mod deliberat, prin neîndeplinirea atribuțiilor ce le revin.
În privința nelegalității adresei nr.275/17.11.2009, invocată în motivele de recurs, ce reprezintă o comunicare adresată reclamantului, prin care i se aduce la cunoștință că asociația de proprietari nu a fost implicată în alegerea societății care urma să efectueze lucrarea privind acoperișul blocului, instanța de apel a apreciat corect că este nefondat și capătul de cerere privind constatarea nulității acestui înscris, ce nu reprezintă un act juridic în sensul unei manifestări de voință cu intenția de a produce efecte juridice.
Probele administrate în cauză evidențiază că pârâta a urmat procedura de punere în executare, împotriva celor doi debitori, a hotărârii judecătorești, în baza căreia au fost obligați solidar . și C. I. la restituirea sumei de_ lei către Asociația de proprietari nr.1 Piața G. reprezentând, contravaloare lucrări neefectuate, precum și la plata sumei de 3304 lei cheltuieli de judecată, fiind nefondate astfel și criticile din recurs prin care se invocă pasivitatea pârâtei în continuarea executării.
Acordarea daunelor cominatorii este condiționată de existența unei obligații de a face în sarcina debitorului, neputând fii acordate în cazul în care instanța a respins întemeiat și capătul de cerere în obligație de a face.
În privința criticilor din recursul declarat de intervenientul accesoriu, sunt relevante prevederile art.49 alin.3 Cod pr.civ., potrivit cărora, intervenția este în interesul uneia dintre părți, când sprijină numai apărarea acesteia.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că prin intermediul cererii de intervenție voluntară accesorie nu pot fi invocate pretenții proprii, soluția dată acestei cereri depinzând de soluția dată cererii de chemare în judecată, în cazul în care a fost formulată cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului. Așadar, având în vedere natura juridică a intervenției accesorii, intervenientul accesoriu din apel are o poziție procesuală subordonată părții în interesul căreia a intervenit.
Sunt nefondate criticile din recursul formulat de recurentul P. N., în calitate de intervenient accesoriu în interesul reclamantului, pentru aceleași considerente, evidențiate în soluționarea recursului declarat de reclamant.
În privința criticilor din recursurile declarate, privind incidența aplicării textelor legale invocate, se constată că instanța de apel a reținut corect că în soluționarea prezentului litigiu sunt incidente dispozițiile legii speciale, respectiv cele ale Legii nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, fiind nefondate și criticile referitoare la obligarea reclamantului, în apel, la plata cheltuielilor de judecată, dat fiind faptul că reclamantul a căzut în pretenții, prin respingerea apelului declarat, făcându-se corect aplicarea prevederilor art.274 Cod pr.civ.
Față de considerentele expuse, constatând că nu s-a făcut dovada că prin hotărârea atacată instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, că hotărârea ar cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, că s-ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății sau că hotărârea s-ar fi pronunțat cu aplicarea greșită a legii, în sensul art.304 pct. 6,7,8 și 9 Cod pr.civ., invocate în recurs, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civ, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul C. G. și intervenientul P. I. N., împotriva deciziei civile nr. 115 din 05.03.2012, pronunțată de Tribunalul D.-Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.1 PIAȚA G. și intimatul intervenient N. S., având ca obiect pretenții.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2012.
Președinte, I. B. | Judecător, R. M. | Judecător, A. M. |
Grefier, G. Ț. |
Red. jud. A.M./ 24.10.2012
Tehn. 2ex/G.Ț
J.F.L.L.B.
J.A. I.G.P./A.D.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 15-10-2012,... | Legea 10/2001. Decizia nr. 97/2012. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
