Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 9555/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9555/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-10-2012 în dosarul nr. 9555/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9555
Ședința publică de la 11 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător G. I.
Judecător E. B.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant Ș. D. împotriva sentinței civile nr. 173 din 12 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. Gorj, având ca obiect despăgubiri în baza Legii 211/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentat de avocat M. C. cu delegație de substituire pentru avocat M. I., pentru reclamantul Ș. I D., lipsind intimatul pârât S. R. prin M. Finanțelor P. și Direcția Generală a Finanțelor P. Gorj
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termen, după care;
Avocat M. C., pentru reclamantul Ș. I D., a solicitat proba cu înscrisuri în dovedirea stării de fapt.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă, a încuviințat proba cu înscrisuri.
Apărătorul recurentului reclamant a depus declarații pe proprie răspundere, a reclamantului și a martorilor Cuțuliga G. și J. Gh. G., potrivit cărora autorii reclamantului, în perioada 1950-1960, au fost evacuați din cele două imobile situate în orașul Novaci.
A solicitat acordarea unui termen în vederea depunerii unei expertize contabile extrajudiciare pentru a se calcula lipsa de folosință a celor două imobile ce au aparținut autorilor reclamantului pe o perioadă de 10 ani.
Instanța a respins cererea privind acordarea unui termen în vederea depunerii unei expertize contabile extrajudiciare, apreciind că nu este utilă soluționării cauzei.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat M. C., pentru reclamantul Ș. I D., a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii conform motivelor expuse în cererea de recurs.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
P. cererea înregistrată la data de 19.05.2012 la Tribunalul Gorj, reclamantul Ș. D. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. și Direcția Generală a Finanțelor P. Gorj, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 200.000 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului casă de locuit format din 3 camere, sală și dependințe situate în orașul Novaci, . a dependințelor și mobilierului din această locuință și a lipsei de folosință a imobilului casă de locuit situat în orașul Novaci, . 3 camere și dependințe, a mobilierului și a tuturor lucrurilor din casă, pe o perioadă de 25 ani.
În motivarea acțiunii arată că în ambele locuințe a avut mobilier și lucruri de care a fost deposedat, iar locuințele au fost folosite de securitate.
În ședința publică din 12 iunie 2012 s-a luat o declarație reclamantului prin care acesta își precizează obiectul cererii de chemare în judecată în sensul că solicită contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor case de locuit situate în Novaci, . 4 ca,mere și a imobilului situat în Novaci . din 4 camere pe o perioadă de 10 ani, în sumă de 20.000 euro sau echivalentul în lei la data plății.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii 221/2009.
P. sentința civilă nr. 173 din 12 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a respins acțiunea cea neîntemeiată.
P. a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că potrivit art.5 alin. 1 lit.b din Legea 221/2009 actualizată, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie_89 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic poate solicita instanței acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri în echivalent în condițiile Legii 10/2001 sau ale Legii nr.247/2005.
P. sentința civilă nr.161/29 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost constatat caracterul politic al măsurilor administrative aplicate autorului reclamantului Ș. I. în baza Ordinului MAI nr._/1959 și Ordinului nr._/19 mai 1952.
A fost respins capătul de cerere privind daunele morale și s-a disjuns completarea la acțiune privind lipsa de folosință a imobilelor și contravaloarea mobilierului, fiind format dosarul de față.
Din precizarea luată reclamantului în ședința publică din 12 iunie 2009 rezultă că acesta solicită în cauza dedusă judecății contravaloarea lipsei de folosință a două imobile situate în Novaci, în sumă de 20.000 euro.
Potrivit aceleiași precizări a reclamantului, imobilele a căror lipsă de folosință o solicită nu au fost confiscate, naționalizate și nici nu s-a emis vreun act de preluare a acestora de către stat, imobilele fiind restituite fără acte în jurul anului 1960.
Cum din declarația luată reclamantului rezultă că bunurile imobile pentru care solicită contravaloarea lipsei de folosință nu i-au fost confiscate, neexistând vreun act de preluare în acest sens, fiindu-i restituite în jurul anului 1960, în raport cu temeiul juridic invocat, respectiv Legea 221/2009, tribunalul a constatat că pretențiile nu sunt întemeiate, art.5 lit. b din Legea 221/2009 reglementând numai posibilitatea acordării de despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent pentru acestea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, susținând că sentința este netemeinică și nelegală.
Recurentul a arătat că imobilele proprietatea autorului său au fost luate de stat ca efect al măsurilor administrative aplicate, dar că nu se poate dovedi dacă s-au întocmit acte de confiscare, că nu s-au obținut despăgubiri prin echivalent, astfel că sunt întrunite condițiile pentru acordarea despăgubirilor în temeiul Legii 221/2009, care au fost greșit aplicate de tribunal.
Recurentul a arătat că va face în recurs dovada susținerilor sale cu acte.
Recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Reclamantul a solicitat despăgubiri materiale pentru lipsa de folosință a bunurilor imobile care se susține că au fost preluate de stat de la autorul său, pentru o perioadă de 10 ani.
În condițiile art. 5 alin. 1 lit. b) din Legea 221/2009, despăgubirile materiale se acordă pentru bunurile confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu au fost restituite sau nu s-au obținut despăgubiri prin echivalent, pentru persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau pentru moștenitorii acestora, soț și descendenți.
Așadar, reclamantul putea să solicite despăgubiri pentru bunurile care au fost confiscate și care nu au reintrat în patrimoniul său ori al autorilor săi, nici în natură și nici prin acordarea de despăgubiri în echivalent. El trebuia să dovedească faptul că autorul său a suferit o condamnare cu caracter politic, ori i s-a aplicat o măsură administrativă cu caracter politic, că odată cu condamnarea au fost confiscate de la acesta anumite bunuri, pentru care nu s-au acordat deja măsuri reparatorii.
Cum reclamantul nu a solicitat să se acorde despăgubiri pentru bunuri ca atare, ci pentru lipsa de folosință a bunurilor într-o anumită perioadă de timp, se constată că în mod corect s-a apreciat că nu pot fi acordate despăgubirile solicitate.
P. a se naște dreptul la despăgubiri materiale prevăzute de articolul 5 alin. 1 lit. b) din Legea 221/2009 trebuie să fi existat un act de preluare, confiscare a unor bunuri, ceea ce presupune ieșirea bunului din patrimoniul persoanei fizice și ., ori în speță chiar reclamantul a recunoscut că ocupațiunea imobilelor a fost exercitată de stat o perioadă limitată de timp, respectiv 10 ani, după care bunurile au revenit în proprietatea și posesia autorului său.
Mai mult, dispozițiile legii cu caracter reparator sunt exprese și trebuie interpretate limitativ, fiind nelegală aplicarea lor pentru alte situații decât cele prevăzute de text. Așadar, cum legea nu dă posibilitatea acoperirii unor prejudicii pentru lipsa de folosință a bunurilor imobile, soluția aleasă de tribunal este legală, iar solicitarea recurentului de a proba cu acte în recurs contravaloarea bunurilor și faptul ocupării temporare de către stat devine inutilă.
Apreciind că nu sunt fondate criticile din recurs, sentința recurată fiind legală și temeinică, potrivit art. 312 cod procedură civilă recursul se va respinge ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant Ș. D. împotriva sentinței civile nr. 173 din 12 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Octombrie 2012.
Președinte, C. S. | Judecător, G. I. | Judecător, E. B. |
Grefier, A. C. |
Red./tehnored. GI
2ex/12.10.2012
Jud. fond V.N.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 9501/2012. Curtea de Apel CRAIOVA | Cereri. Decizia nr. 9382/2012. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
