Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 6516/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6516/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-05-2012 în dosarul nr. 6516/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6516
Ședința publică de la 22 Mai 2012
PREȘEDINTE: - D. S.
Judecător: - L. M. L.
Judecător: - F. D.
Grefier: - A. P.
M. Public reprezentat de procuror D. T. din cadrul Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamantul B. L. C., moștenitor al defunctei P. L. și de pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P. P. DGFP M., împotriva sentinței civile nr. 86/27.02.2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. C. G., având ca obiect despăgubiri -Legea nr.221/2009.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant B. L. C., personal și asistat de avocat A. G., lipsind recurentul pârât S. R. P. M. FINANȚELOR P. P. DGFP M. și intimatul reclamant B. C. G..
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței lipsa de procedură cu intimatul reclamant B. C. G., întrucât citația a fost restituită la dosar cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă”, după care;
Interpelat de instanță, apărătorul recurentului reclamant a arătat că nu cunoaște noua adresă a intimatului reclamant, însă acesta avea obligația de a aduce la cunoștința instanței noua adresa în vederea comunicării actelor de procedură, astfel că apreciază ca fiind completă procedura cu intimatul reclamant.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare cu intimatul reclamant este legal îndeplinită, având în vedere că acesta a fost citat la ultimul domiciliu indicat în dosar, iar acesta nu și-a îndeplinit obligația de a comunica instanței noul domiciliu pentru a putea fi citat în cauză la noua adresă.
Instanța apreciază că în cauză procedura de citare cu intimatul reclamant B. C. G. este legal îndeplinită, acesta fiind citat la adresa indicată în dosar, iar potrivit dispozițiilor art. 98 Cod procedură civilă, schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub sancțiunea neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin cerere la dosar, în vederea comunicării actelor de procedură la noul domiciliu al părții.
Avocat A. G., pentru recurentul reclamant B. L. C., a depus la dosar întâmpinare și adresa nr. RG/_/17.04.2012 din care rezultă că nu au primit despăgubirile solicitate în baza Legii nr. 10/2001.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat A. G., pentru recurentul reclamant B. L. C., a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, în raport de care a solicitat admiterea recursului, schimbarea sentinței civile pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii capătului de cerere privind acordarea sumei de 282.679 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Cu privire la recursul formulat de recurentul pârât S. R. P. M. FINANȚELOR P. P. DGFP M., a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
A învederat faptul că va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingerea recursului formulat de recurentul reclamant ca nefondat și admiterea recursului formulat de recurentul pârât, schimbarea sentinței civile pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii capătului de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării suferite de autorul reclamantului, întrucât împotriva acestuia nu a fost luată o măsură politică abuzivă așa cum prevede art. 3 din Legea nr. 221/2009, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, pentru constatarea caracterului politic al condamnării.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
P. cererea înregistrată la 16.09.2010 sub nr._, reclamanta P. L. prin mandatar B. L. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentat prin M. Finanțelor P., în baza prevederilor Legii 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945-11 decembrie 1989 și în urma judecării cererii, să se constate caracterul de condamnare politică a instanței penale nr. 989 pronunțată de Tribunalul Popular Raional Strehaia în ședința publică din 24 aprilie 1959 împotriva defunctului P. I. precum și obligarea pârâtului la plata daunelor morale expres prevăzute de art. 5 din Legea nr. 221/2009. Totodată a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat S. R. prin M. Finanțelor P. să plătească o justă despăgubire pentru bunurile confiscate ca pedeapsă complementară la condamnarea penală de 5 ani din sentința penală nr. 989 pronunțată de Tribunalul Popular Raional Strehaia în ședința publică din 24 aprilie 1959.
În motivarea cererii a arătat că la data de 21 martie 1959 defunctul P. I., bunicul său matern și soțul reclamantei P. L. în baza concluziilor de învinuire a fost arestat în baza Decretului nr. 284/1947, întocmindu-i-se dosar penal pentru deținerea unui număr de 100 monede aur diferite emisiuni. Din cuprinsul sentinței penale de condamnare reiese evident faptul că defunctul inculpat nu s-a ocupat de comercializarea acestor monede, cu toate acestea, instanța de la vremea aceea a hotărât confiscarea celor 100 monede aur, condamnarea la 5 ani închisoare corecțională privativă de libertate și confiscarea parțială a averii constând din una moară țărănească în bună stare, un circular și un plaț de casă unde erau construite moara și circularul, plaț care se învecinează la răsărit cu . zi și miază noapte cu loturi de muncă în localitatea Strehaia. În cuprinsul dispozitivului sentinței penale se stipulează clar că valoarea monedelor de aur nu motivează completul să dispună confiscarea întregii averi .
A mai arătat că, prin apariția Legii nr. 10/2001, a notificat Primăria orașului Strehaia pentru a le fi restituit terenul confiscat în anul 1959 precum și despăgubiri pentru bunurile aflate pe acest teren una moară țărănească în bună stare și un circular, cădiri care au fost demolate abuziv după confiscare, primind în acest sens Dispoziția nr. 43/2006 a Primarului oraș Strehaia prin restituirea în natură a terenului și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul demolat.
În dovedirea cererii a depus: copie sentința penală nr.989/1959 a Tribunalului Popular Raional Strehaia, Dispoziția nr.43/2006, procura nr.270/2006, răspunsul pentru restituirea proprietăților, acte de deces și filiație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Aceasta a arătat că au dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit doar persoanele care au fost condamnate printr-o hotărâre judecătorească, nu și cele împotriva cărora s-a luat o măsură administrativă cu caracter politic. A mai arătat că aceste persoane primesc o indemnizație lunară și au și alte drepturi în baza Decretului Lege nr. 118/1990.
P. sentința civilă nr.161/29.04.2011 s-a admis acțiunea formulată de reclamanta P. L., prin mandatar B. L. C., în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentat prin M. Finanțelor P., având ca obiect Legea nr. 221/2009.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 282.679 lei reprezentând despăgubiri materiale.
A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. decizia civilă nr.1153/08.09.2011 s-a admis recursul, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul M..
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că, completul nu s-a constituit cu participarea procurorului, cerință legală imperativă pentru soluționarea cererilor prin care se solicită constatarea caracterului politic al condamnării potrivit art.4 al.5 din Legea 221/2009.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ .
La termenul din 28 noiembrie 2011, procurator B. L. C. a depus certificatul de deces al reclamantei P. L., solicitând să preia calitatea procesuală a bunicii sale alături de fratele său B. C. G. în calitate de descendenți de gradul II, instanța dispunând conceptarea și citarea acestora.
De asemenea, în cauză au fost depuse concluzii scrise prin care a fost precizată acțiunea în sensul susținerii capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru moara și gaterul (circularul) care au făcut obiectul confiscării ca pedeapsă complementară a sentinței penale nr.989/24.04.1959 pronunțată de fostul Tribunal Raional Popular Strehaia, renunțându-se la petitele privind acordarea de daune morale și de despăgubiri materiale pentru terenul unde era amplasată moara și gaterul a căror contravaloare o solicită.
La dosar, a fost depus certificatul de calitate de moștenitor nr.22/10.02.2012 al reclamantei P. L., act succesoral din care rezultă că, numitul B. C. G. a renunțat în mod expres la succesiunea bunicii sale.
În atare situație, constatând lipsa calității procesuale active a numitului B. C. G., acesta fiind străin față de moștenirea defunctei, instanța a respins acțiunea acestuia ca fiind exercitată de o persoană fără calitate procesuală.
P. sentința civilă nr.86 din 27 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă privind pe reclamantul B. L. C., ca moștenitor al reclamantei defuncte P. L. și pe pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., având ca obiect despăgubiri la Legea nr.221/2009, așa cum a fost precizată și continuată de reclam. B. L. C..
S-a respins acțiunea reclamantului B. C. G. ca fiind exercitată de o persoană fără calitate procesuală.
S-a respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri materiale așa cum a fost precizat.
S-a constatat caracterul politic al condamnării aplicate autorului P. I. prin s.p. nr.989/1959 a Tribunalului Popular Regional Strehaia.
S-a respins petitul privind acordarea cheltuielilor de judecată.
S-a reținut că, potrivit s.c.nr.989/1959 a Tribunalului Popular Raional Strehaia, bunicul reclamantului P. I. a fost condamnat la 5 ani închisoare corecțională privativă de libertate și confiscarea parțială a averii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.2,5 și 14 din decretul 284/1947.
Potrivit art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009 „Constituie, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare
Autorul reclamantei a fost condamnat în baza art. 2, 5 și 14 din Legea nr. 284/1947 . Deși legea nu este printre cele considerate de drept condamnări cu caracter politic, instanța a apreciat că se încadrează între cele prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 care la lit. e prevede „Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop: e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială”.
Așa fiind, instanța a constatat caracterul politic al condamnării aplicate autorului P. I. prin s.p. nr.989/1959 a Tribunalului Popular Raional Strehaia.
Analizând petitul privind acordarea de despăgubiri materiale în raport de probele administrate în cauză, respectiv dispoziția nr.43/2006 emisă de Primăria Orașului Strehaia în baza Legii 10/2001, s-a constatat că, reclamantul nu este îndreptățit la despăgubiri în temeiul disp. Legii 221/2009.
Potrivit art.5 lit.b din Legea nr. 221/2009 „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent, în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare;
Cum în cauză, a fost emisă în baza Legii 10/2001 dispoziția de restituire nr.43/2006 privind aceleași bunuri ce formează obiectul cererii pendinte, instanța a respins cererea, reclamantul neputând beneficia de o dublă reparație.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantul B. L. C., moștenitor al defunctei P. L. și de pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P. P. DGFP M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul formulat de S. R. prin M. Finanțelor P. se arată că în mod greșit s-a constatat caracterul politic al condamnării deoarece din sentința de condamnare nu rezultă că aceasta a avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat după 6 martie 1945.
În recursul formulat de B. L. C., acesta arată că hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispoz. art.5 alin.1 lit.b în coroborare cu art.5 alin. 5 din legea nr.221/2009 și ale art.1 din Legea nr.10/2001.
În dezvoltarea acestui motiv recurentul arată că în mod greșit s-a considerat că reclamantul a obținut despăgubiri în condițiile Legii nr.10/2001, în cauză emițându-se doar o decizie prin care s-a stabilit dreptul la despăgubiri fiind interpretate restrictiv dispozițiile Legii nr.221/2009, care lipsește de efecte juridice această lege în privința despăgubirilor.
Recursul formulat de S. R. prin MFP este întemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că autorul reclamantei a fost condamnat în baza art2.5 și 14 din legea nr.287/1947, instanța apreciind că aceasta se încadrează în cele prevăzute de art.2 alin. 1 din OUG nr.214/1999 care prevede la lit.e: „constituie infracțiuni din motivele politice, infracțiunile care au avut drept scop înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială”.
Infracțiunea pentru care a fost condamnat a fost deținerea unui număr de 100 monede aur pentru care s-a dispus condamnarea la 5 ani închisoare corecțională privativă de libertate și confiscarea parțială a averii constând dintr-o moară țărănească, un circular și un plaț de casă.
Fapta pentru care s-a primit condamnarea nu a avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat după 6 martie 1945, împotriva autorului nefiind luată o măsură politică abuzivă așa cum prevede art.3 din Legea nr.221/2009.
Din probele administrate în cauză nu reiese săvârșirea unei fapte care să îndeplinească condițiile prevăzute de art.1 alin. 3 din legea nr.221/2009 și a cărei consecință să o reprezinte condamnarea autorului.
De aici rezultă că în mod greșit instanța a apreciat că fapta săvârșită se încadrează între cele prevăzute de art.2 alin. 1 din OUG nr.214/1999 lit.e.
Urmează deci ca sub acest aspect să fie admis recursul formulat de S. R. prin M. Finanțelor P..
În privința recursului formulat de B. L. C., acesta este neîntemeiat deoarece în cauză instanța a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor Legii nr.221/2009 în coroborare cu cele ale Legii nr.10/2001.
Potrivit art.5 alin.1 lit.b din Legea nr.221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic iar în caz de deces soțul sau descendenții acestora până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituire sau nu au obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că în baza Legii nr.10/2001 s-a emis dispoziția de restituire nr.43/2006 a Primarului orașului Strehaia prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul demolat, moară țărănească și gater, reclamantul nu mai poate beneficia de despăgubirile prevăzute de art.5 alin.1 lit.b din Legea nr.221/2009.
Instanța are în vedere că acordarea de despăgubiri la legea nr.221/2009 este condiționată de împrejurarea ca reclamantul să nu fi obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001.
Obținerea de despăgubiri prin echivalent nu înseamnă plata efectivă a acestor despăgubiri, ea are în vedere recurgerea la procedura de stabilire a acestora potrivit Legii nr.10/2001 de către persoanele îndreptățite și obținerea unei dispoziții de acordare a acestor despăgubiri în cadrul acestei proceduri.
Din actele dosarului rezultă că în baza procedurii prevăzută de Legea nr.,10/2001 s-a emis dispoziția nr.43/2006 de către primarul orașului Strehaia prin care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, dispoziție rămasă definitivă.
Având în vedere aceste considerente instanța constată că recursul formulat de reclamant este nefondat urmând a fi respins și admițând recursul formulat de S. R. prin M. Finanțelor P. să modifice sentința instanței de fond și să respingă acțiunea formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. L. C., moștenitor al defunctei P. L., împotriva sentinței civile nr. 86/27.02.2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. C. G..
Admite recursul declarat de pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P. P. DGFP M., împotriva sentinței civile nr. 86/27.02.2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. C. G..
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul B. L. C..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2012.
Președinte, D. S. | Judecător, L. M. L. | Judecător, F. D. |
Grefier, A. P. |
Red.jud.D.S.
Tehn.M.D.2 ex
J.f.C.M.
31.05.2012
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 6210/2012. Curtea de... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 8829/2012. Curtea de... → |
|---|
