Expropriere. Decizia nr. 3377/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 3377/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 3377/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3377

Ședința publică de la 18 Septembrie 2014

Completul compus din:

Președinte: - Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu

Judecător: - T. R.

Grefier: - S. C.

Ministerul Public a fost reprezentat de P. de pe lângă C. de A. C. prin procuror N. C.

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 11 septembrie 2014 privind judecarea acțiunii formulată de reclamanta . I. S., în contradictoriu cu pârâții E. A., M. I., D. G., M. I., C. G., ca urmare a anulării sentinței civile numărul 96 din data de 24 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, prin decizia numărul 399 din data de 21 noiembrie 2013 pronunțată de C. de A. C. – Secția I Civilă, având ca obiect - expropriere - rejudecare.

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a aînvederat, depunerea la dosarul cauzei, prin serviciul registratură din cadrul instanței, de concluzii scrise formulate de pârâta M. I. prin apărător, avocat F. S., înregistrate sub nr._/16.09.2014 și sub nr._/17.09.2014.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la data de 11 septembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, în temeiul dispozițiilor art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea în cauză.

CURTEA:

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

P. sentința civilă nr.133 de la 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta . I. S., în contradictoriu cu pârâții E. A., M. I., D. G., M. I., C. N. Ș., R. N. M..

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Față de precizarea făcută de pârâți, prin încheierea din 13 martie 2009 s-a dispus disjungerea cererilor reconvenționale precizate, formulate de pârâți și înaintarea spre soluționarea acestora Curții de A. C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal.

La dosarul de fond s-a depus încheierea din 04.11.2008, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de A. C., din care a rezultat că instanța a luat act de cererea de renunțare la judecată formulată de reclamanții S. Marcia, G. M., I. I., C. O., T. O. C., R. I. ca moștenitor al lui R. M., B. L., I. M., I. E., B. A., B. A., T. I., P. F., B. I., R. V., B. A.C., P. D., E. I., I. E., B. F. și T. F..

Față de această împrejurare, repunând cauza pe rol, prin încheierea din 13.03.2009, instanța a dispus disjungerea cererii formulată de reclamanta ., împotriva pârâților G. M., I. (I.) E., T. F., C. O., T. O. C., R. (M.) I., B. L., I. M., I. E., B. A., B. A., T. I., P. F., M. I., D. G., B. (I.) F., R. V., V. A., B. A. C., P. D., E. I. și I. (I.)E. și a cererii reconvenționale formulată de pârâta S. Marcica și formarea unui nou dosar.

În cauză, instanța a rămas învestită a soluționa cererea formulată de reclamanta . E. A. M. I., D. G., M. I., C. N. Ș. și R. M..

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, instanța a reținut că s-a formulat cerere de expropriere de către ., solicitându-se să se constate exproprierea și să se stabilească despăgubirile care se cuvin pârâților menționați anterior, invocând cauza de utilitate publică, constând în necesitatea înlăturării efectelor distructive ale inundațiilor produce în primăvara anului 2006.

Pârâții au înțeles să conteste actele premergătoare exproprierii, dosarul nr._, având ca obiect nulitatea acestor acte, fiind pe rolul Curții de A. C. – Secția de C. Administrativ și Fiscal.

Față de împrejurarea că în cauză nu s-a finalizat procedura premergătoare, respectiv verificarea legalității actelor întocmite de expropriator, dat fiind că acestea au fost contestate, instanța a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art..21 și următoarele din Legea 33/1994, pentru a se pronunța cu privire la expropriere și cuantumul despăgubirilor cuvenite persoanelor expropriate.

Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel reclamanta . I. SISLIȘTEANU, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, avându-se în vedere următoarele motive:

Cererea de expropriere a fost soluționată cu greșita compunere a instanței, ceea ce face ca hotărârea pronunțată în cauză să fie lovită de nulitate absolută, potrivit art. 23 alin.1 din Legea exproprierii nr. 33/1944.

Sentința pronunțată a fost considerată netemeinică și fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin.1 teza a II-a din Legea 554/2004, modificată, prin faptul că instanța trebuia să suspende cauza până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate, invocată în cauză și nu să fie soluționată cauza pe excepția prematurității.

În cauză, s-a dovedit că etapa administrativă a procedurii exproprierii a fost finalizată înaintea introducerii cererii de expropriere, astfel că excepția de prematuritate, invocată din oficiu de către instanța de fond, nu este întemeiată.

P. decizia civilă nr. 45/2011 pronunțată de C. de A. C. a fost admis apelul, desființată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul D..

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Soluționarea cauzei de către prima instanță a fost nelegală în situația în care s-a avut în vedere doar faptul că părțile au contestat pe calea contenciosului administrativ actele premergătoare efectuării exproprierii fără a fi antamat fondul cauzei.

Au fost considerate astfel incidente în cauză dispoz. art. 297alin1 cod procedură civilă, iar pentru a se asigura o judecată unitară,cu respectarea principiului dublului grad de jurisdicție,apelul va fi admis avându-se în vedere aceste considerente.

În consecință, în conformitate cu dispoz. art. 297 alin 1 cod proced.civilă, apelul a fost admis, a fost desființată sentința fiind trimisă cauza pentru rejudecare la aceiași instanță.

Dispozițiile art. 23 din Lg. 33/1994 dispun că soluționarea cererii de expropriere se face cu participarea obligatorie a procurorului.

Din analiza sentinței civile atacată cu apel a rezultat clar că la soluționarea cauzei nu a participat procurorul și nu a pus concluzii, nefiind menționat în sentință.

Astfel, s-a constatat că prima instanță a soluționat cauza fără participarea procurorului, care era obligatorie.

P. urmare,în rejudecare instanța a avut în vedere soluționarea cauzei pe fond, prin analizarea tuturor motivelor de fapt și de drept invocate, precum se va ține seama și de faptul că, la soluționarea unei cereri de expropriere, participarea procurorului este obligatorie.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr. _ .

Instanța a administrat proba cu înscrisuri și pe cea cu expertiza tehnică, la dosar fiind atașat raportul întocmit de o comisie formată din 3 experți î sensul art. 25 legea 33/1994, respectiv B. D., D. D. și C. G. (f 6-13 vol II ).

P. sentința nr.96 din data de 24 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_ s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții E. A., M. I., M. I., D. G. domiciliați în . și C. G. domiciliat în C., ., ..1, .> S-a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică a următoarelor terenuri aparținând pârâților situate pe raza . astfel cum au fost individualizate în raportul de expertiză întocmit în cauză

- 5173 mp situat în T 27 P 24 proprietatea pârâtei E. A.

-7600 mp situat în T 16 P 120 proprietatea pârâtei M. I.

- 7400 mp situat în T 16 P 84 proprietatea pârâtei M. I.

-_ mp situat în T 15 P 37 proprietatea pârâtei D. G.

-_ mp situat în T 15 P 14 proprietatea pârâtului C. G.

- 9100 mp situat în T 16 P 106 proprietatea pârâtului C. G.

- 500 mp situat în T 16 P 20 proprietatea pârâtului C. G.

-_ mp situat în T 27 P 1 proprietatea pârâtei M. I.

-_ mp situat în T 26 P 34/1 proprietatea pârâtei M. I.

A fost obligată reclamanta să plătească pârâților următoarele sume cu titlu de despăgubiri:

- 3626 lei din care 1612 lei reprezintă valoare teren, iar 2014 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 0,52 ha proprietatea pârâtei E. A.

- 5090 lei din care 2263 lei reprezintă valoare teren, iar 2827 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 0,73 ha proprietatea pârâtei M. I.

- 5160 lei din care 2294 lei reprezintă valoare teren, iar 2866 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 0,74 ha proprietatea pârâtei M. I.

- 8019 lei din care 3565 lei reprezintă valoare teren, iar 4454 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1,15 ha proprietatea pârâtei D. G.

-_ lei din care 4495 lei reprezintă valoare teren, iar 5616 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1,45 ha proprietatea pârâtului C. G.

- 6345 lei din care 2821 lei reprezintă valoare teren, iar 3524 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 0,91 ha proprietatea pârâtului C. G.

- 349 lei din care 155 lei reprezintă valoare teren, iar 194 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 0,05 ha proprietatea pârâtului C. G.

-_,4 lei din care 5580 lei reprezintă valoare teren, iar 6971,4 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1,80 ha proprietatea pârâtei M. I.

-_ lei din care 5456 lei reprezintă valoare teren, iar 6816 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1,76 ha proprietatea pârâtei .

S-a respis cererea pârâtei M. I. de expropriere totală a suprafeței de 2 ha situată în T 27 P 1.

S-a respins cererea pârâtei M. I. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:

Exproprierea reprezintă un act de putere publică prin care se realizează dobândirea forțată a proprietăților private asupra imobilelor necesare executării lucrărilor de utilitate publică, în schimbul unei despăgubiri.

P. hotărârea nr.10/01.05.2006 a Consiliului Local R. (f35 dosar fond_ ) s-a aprobat strămutarea comunei R. în tarlalele „Via Boierului” și „Coasta Pisacov”, iar prin Hotărârea 17/28.06.2006 a fost aprobat Planul Urbanistic General al localității R., pe noua vatră de . conf. cu disp. art. 7 Legea 33/1994, prin Hotărîrea nr.142/2006, Consiliul Județean D., la solicitarea reclamantei a declarat utilitatea publică de interes local a lucrării de strămutare a comunei R. (f 55 dosar_ ), în urma efectuării cercetării prealabile prev de art. 8 din același act normativ.

Legea 33/1994 prevede ca exproprierea este o procedura care se desfasoara între expropriator (care, potrivit art. 12 este statul, prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrarile de interes national, si judetele, municipiile, orasele si comunele, pentru lucrarile de interes local) si proprietarul terenului ce urmeaza a fi expropriat.

Art.2 din lege stabileste ca pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice sau juridice.

În speță, calitatea de expropriator a revenit Comunei R. (conform mențiunilor din HCJ 142/2006 art. 2), iar pârâții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile supuse exproprierii astfel:

- pârâta M. I. conform certificatului de moștenitor nr. 429/19.10.2006 emis de BNP B. A. (f 5 dosar_ ),

- pârâta M. I., moștenitoare a defunctei M. F., conform TDP 946-_/29.05.1997 (f 118 dosar_ ),

- pârâtul C. G., moștenitor al defunctului C. Ș. (decedat pe parcursul derulării procesului conf certificatului de deces eliberat de SPCLEP la data de 13.08.2009 –f 49 dosar_ al CA C.),

- pârâta D. G. în calitate de moștenitoare a autoarei T. M., conf TDP 666-_/13.05.1996 (f 244 dosar_ ),

- pârâta E. A., moștenitoare a defunctului E. I., conf cerificatului de moștenitor nr. 380/1996 emis de BNP B. A. și TDP 679-_/ 13.05.1996 (f 367, 368 dosar_ ).

Identificarea terenurilor și stabilirea despăgubirilor în conf. cu disp. art.26 legea 33/1994 s-a realizat în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de experții B. D., D. D. și C. G. (f 6-13 vol II ).

În ceea ce privește cererea pârâtei M. I. de expropriere totală a suprafeței de 2 ha situată în T 27 P 1, Tribunalul a reținut că în această procedură are competența de a verifica numai îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru expropriere și stabilirea despăgubirilor, fără însă a avea posibilitatea să se pronunțe asupra necesității exproprierii, întinderii acesteia. În mod excepțional, anume atunci când expropriatorul cere numai a unei părți de teren sau din construcție, iar proprietarul solicită exproprierea totală, instanța poate să aprecieze în raport cu situația reală și să dispună, dacă este cazul, exproprierea totală.

În speță, Tribunalul a reținut că exproprierea a 1,80 ha din suprafața de 2 ha situată în T 27 P 1 nu determină o fărâmițare excesivă a proprietății pârâtei M. I., iar potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză . ha care nu a fost supusă exproprierii poate fi exploatată conform destinației (categoriei de folosință) și anume teren arabil, iar pârâta nu a suferit un prejudiciu constând în scăderea valorii terenului rămas în proprietate.

Ca atare, Tribunalul a apreciat că nu se impune exproprierea totală a suprafeței de 2 ha situată în T 27 P 1 astfel încât va respinge ca neîntemeată cererea pârâtei cu acest obiect.

În ceea ce privește despăgubirile cuvenite expropriaților, Tribunalul a reținut că acestea se compun, potrivit art. 26 Legea 33/1994 din valoarea reală a imobilului expropriat cât și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite prin măsura exproprierii, iar la calcularea acestei despăgubiritrebuie să se țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.

La stabilirea cuantumului despăgubirii trebuie să se țină seama de criteriul „prețului cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele”, criteriu prevăzut de prevederile legale, iar sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv, respectiv prețul de tranzacționare a bunului, consemnat ca atare în contracte de vânzare-cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunțurile de mică publicitate sau de pe internet.

Numai în măsura în care informațiile culese în urma acestor verificări, indicau neîncheierea de contracte de vânzare-cumpărare cu privire la terenurile din zonă, experții pot apela la alte elemente decât prețul de vânzare în determinarea despăgubirilor aferente exproprierii.

Aplicând aceste principii de ordin teoretic la speța dedusă judecății, Tribunalul a constatat că cei trei experți au consemnat în cuprinsul raportului de expertiză întocmit că piața imobiliară a terenurilor extravilane este extrem de redusă, astfel încât au apelat la oferte culese de pe internet.

Comisa de experți a formulat două variante de stabilire a despăgubirilor, una dintre acestea având în vedere categoria de folosință a terenului la momentul exproprierii, respectiv aceea de teren extravilan arabil, iar cea de-a doua având în vedere categoria de folosință dobândită de teren în urma realizării obiectivului exproprierii, respectiv aceea de teren intravilan.

Tribunalul a apreciat că se impune a se avea în vedere, valoarea actuală a terenului având raportată însă la categoria de folosință de la data exproprierii, înscrisă în titluri de proprietate exhibate de pârâți, respectiv aceea de teren extravilan arabil.

Pentru a se opri la această variantă, instanța a avut în vedere că schimbarea categoriei de folosință s-a realizat ca urmare a realizării scopului exproprierii, respectiv de edificare a unei noi localități, prin mijloacele proprii ale expropriatorului, fără a se putea stabili că rămânând în proprietatea expropriaților astfel de investiții ar fi avut loc. Ca atare, Tribunalul apreciază că acordarea unei despăgubiri la valoarea stabilită pentru terenuri intravilane ar constitui o îmbogățire fără justă cauză a pârâților.

Pentru aceste considerente, Tribunalul, în temeiul art. 24 legea 33/1994 a dispus exproprierea terenurilor identificate în cuprinsul raportului de expertiză, obligând expropriatorul, în temeiul art. 26 din actul normativ menționat, la plata unor despăgubiri reprezentând valoarea terenurilor și contravaloarea lipsei de folosință conform variantei stabilite pentru terenurile extravilane agricole.

Având în vedere modalitatea de soluționare a cererii principale și a celei formulate de pârâta M. I., în absența unei culpe procesuale a reclamantei, temeiul art. 274 Cpciv, a respins cererea acestei pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții M. I., M. I.,D. G., E. A. și pârâtul moștenitor C. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeienicie.

- Cu privire la recursul declarat de M. I., criticile au fost în esență următoarele: A arătat că, astfel cum a solicitat în întâmpinare, precum și în precizările, obiecțiunile din dosarul de fond a recunoscut necesitatea exproprierii făcută de . a contestat legalitatea actelor premergătoare exproprierii solicitând doar să fie despăgubită la valoarea de piață, conform standardelor europene de evaluare, pentru întreaga suprafață de teren expropriată ( 3,76 ha) și lipsa de folosință a terenului de la data exproprierii și până la data acordării despăgubirilor.

Instanța de fond, în mod repetat a încălcat dispoz. Lg.33/1994, atât referitor la calcularea cuantumului despăgubirilor la data întocmirii raportului de expertiză, cât și respectarea principiului unei drepte despăgubiri, deși a reținut natura terenurilor actuale ca fiind terenuri intravilane și existența PUG-ului din 2006 a impus valoarea terenului ca teren extravilan.

De asemenea, instanța de fond a considerat că nu poate fi expropriată întreaga sup. de 2 ha, deoarece exproprierea a 1,80 ha nu determină o fărâmițare excesivă a terenului, iar recurenta nu a suferit nici un prejudiciu constând în constând în scăderea valorii terenului.

S-a mai arătat că instanța de fond în mod eronat a reținut că suprafața rămasă nu poate fi exploatată, fiind între două case construite pe terenul expropriat și nu mai poate fi folosită, experții propunând exproprierea totală, fapt neavut în vedere de instanță.

S-au invocat dispoz. art. 26 din Lg. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Cei trei experți au identificat terenurile ca fiind intravilane, cu construcții și utilitățile aferente, dar instanța le-a apreciat ca fiind extravilane.

S-a precizeazat că transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a avut loc în ceea ce privește proprietățile recurenților- pârâți aceasta urmând a se realiza numai după ce instanța dispune exproprierea.

Instanța de fond în soluționarea cauzei nu a omologat raportul de expertiză efectuat de cei trei experți, fiind respectate cerințele art. 26 alin. 2 și art. 27 din Lg. 33/1994.

Din expertiză a rezultat că pe terenurile supuse exproprierii se află case de locuit ocupate de persoanele afectate de calamități, cu toate dotările socio-urbane, pentru acestea intimata reclamantă emițând titluri de proprietate beneficiarilor.

S-a mai criticat faptul că instanța de fond în mod nelegal nu i-a acordat cheltuielile de judecată invocând art. 274 C.pr.civilă nerespectând legea specială 33/1994 a exproprierii.

- Cu privire la recursul pârâți M. I.,D. G., E. A. și de pârâtul moștenitor C. G., aceștia au criticat următoarele: Tribunalul a apreciat contrar dispoz. art.26 din Lg. 33/1994 în mod greșit că se impunea a se avea în vedre valoarea terenului raportată la categoria de folosință de la data așa – zisei exproprieri, respectiv aceea de teren extravilan agricol.

Instanța de fond nu a respectat principiul unei drepte despăgubiri consacrat de art. 1 din Lg. 33/1994 și că valoarea reală a terenurilor să corespundă valorii la care se vând aceste terenuri la momentul întocmirii raportului de expertiză – art. 26 alin. 2 din Lg. 33/1994.

Prima instanță nu a procedat conform dispozițiilor legale la calcularea corectă a despăgubirilor cuvenite părților pentru terenurile vizate de expropriere în conformitate cu dispoz. art. 27 din Lg. 33/1994.

Instanța de fond a încălcat dispoz. art. 26 alin. 2 din Lg. 33/1994. cu privire la calcularea cuantumului despăgubirilor la data întocmirii raportului de expertiză invocând motive ambiguee în ce privește categoria de folosință a terenurilor, făcându-se precizarea că recurenții nu au beneficiat de nici un ajutor material din partea Statului Român sau a comunității.

S-a mai criticat faptul că instanța de fond nu a analizat toate probele administrate în cauză, expertiza tehnică, expertiza evaluatoare dispunând exproprierea terenurilor recurenților și plata despăgubirilor civile cuvenite fiecărui proprietar în mod incorect, fără a se ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenurile de același fel, la data întocmirii expertizei.

S-a arătat că în speță similară, urmare a disjungerii cererii de expropriere s-a pronunțat s-civilă 1709/2012 de Tribunalul V. sentință definitivă prin respingerea apelului conform deciziei 93/2013 pronunțată de C. de A. Pitești prin care s-a dispus obligarea reclamantei . despăgubirilor pentru suprafețele - terenurile de același fel, ca fiind terenuri intravilane.

La termenul din data de 14 noiembrie 2013, instanța a pus în discuția părților și a calificat calea de atac formulată în cauză ca fiind apel, urmând a fi soluționată ca atare, recalificarea fiind făcută pentru motivele arătate în această încheiere de ședință atașată la dosarul cauzei.

P. decizia nr.399 din data de 21 noiembrie 2013 pronunțată de C. de A. C. – Secția I Civilă în dosarul numărul_ s-au admis apelurile declarate de pârâtele M. I., cu domiciliul în Craiovaa, ., județul D., M. I.,D. G., ambele cu domiciliul în ., E. A., ci domiciliul în C., cart. Craiovița Nouă, .. 2b, ..1, . și de pârâtul moștenitor C. G., cu domiciliul în C., ., ..1, ., împotriva sentinței civile numărul 96 din data de 24 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta . I. S..

S-a dispus anularea sentinței civile atacată numărul 96 din data de 24 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, și s-a reținut procesul spre judecare.

S-a fixat termen la 5 decembrie 2013.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut:

Potrivit art. 26 al. (1) si (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptatite.

La calcularea cuantumului despagubirilor expertii, precum si instanta, vor tine seama de pretul cu care se vând în mod obisnuit, imobilele de acelasi fel în unitatea administrativ – teritoriala la data întocmirii raportului de expertiza precum si de daunele aduse proprietarului, sau dupa caz, altor persoane îndreptatite, luând în considerare si dovezile prezentate de acestia.

P. urmare, legiuitorul a statuat ca despagubirea cuvenita persoanei expropriate are două componente esențiale, fiind formata din valoarea reala a imobilului si prejudiciul cauzat proprietarului si/sau unor terti, prin masura exproprierii.

În ceea ce priveste prima componenta a despagubirii, - „valoarea reala” a bunului expropriat, aceasta este determinata de pretul cu care se vând imobilele de acelasi fel în unitatea administrativ teritoriala la data întocmirii raportului de evaluare.

În această privință prima instanță a ales să stabilească valoarea reală a terenurilor în raport cu categoria de folosință extravilan, iar nu intravilan așa cum au solicitat pârâții, confirmând raportul de expertiză întocmit în cauză, în varianta teren extravilan.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza acestei soluții și raționamentul logico-juridic care a fundamentat hotărârea astfel pronunțată, au fost redate ca atare în considerentele hotărârii.

Dar, în ceea ce privește a doua componentă a despăgubirii, formată din daunele aduse proprietarului, sau dupa caz, altor persoane îndreptatite, luând în considerare si dovezile prezentate de acestia, prima instanța s-a pronunțat, dar nu a motivat în fapt și în drept soluția dată în această privință, confirmând formal raportul de expertiză.

Mai mult, în cauză s-au făcut obiecțiuni la raportul de expertiză de doi dintre pârâți – fila 19 dosar tribunal, prin care s-a arătat că experții nu au arătat în detaliu modul de stabilire a daunelor aduse persoanelor expropriate, respectiv contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor, inclusiv faptul că nu s-au avut în vedere ajutoarele financiare de care au fost lipsiți proprietarii de terenuri expropriate, acordate ca sprijin financiar din partea APIA, începând cu anul agricol 2007.

Prima instanță a respins obiecțiunile, cu motivarea clară că nu se impune refacerea raportului de expertiză și, fiind vorba de un simplu calcul matematic pe care îl poate face și instanța, în cazul în care îl apreciază ca întemeiat îl va face – așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data de 22 martie 2013 – fila 35 dosar tribunal.

Deci, tribunalul s-a pronunțat pe obiecțiunile formulate și a motivat soluția dată, fiind respectate cerințele art. 268 alin. 4 Cod procedură civilă, potrivit cărora orice dispoziție luată de instanță prin încheiere trebuie motivată.

Dar, s-a observat că tribunalul s-a pronunțat doar pe oportunitatea refacerii raportului de expertiză, iar nu pe caracterul întemeiat sau neîntemeiat al obiecțiunilor, precizând clar și fără echivoc faptul că în raport cu temeinicia/netemeinicia acestora, va proceda în consecință în sensul efectuării/neefectuării unui calcul matematic simplu.

Acest lucru presupunea că în actul de procedură subsecvent, respectiv în hotărârea judecătorească pronunțată, să se analizeze temeinicia obiecțiunilor și în raport cu concluzia desprinsă în urma acestei analize, instanța să procedeze în consecință.

Or, examinând sentința apelată, C. a constatat că tribunalul a omis să facă această analiză, deci nu s-a pronunțat asupra temeiniciei obiecțiunilor formulate în termen de pârâți.

Potrivit disp. art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În raport cu aceste cerințe legale nerespectate în cauză decât parțial, C. a reținut că hotărârea primei instanțe este afectată de nelegalitate.

Astfel, potrivit disp. art. 105 alin. 2 teza I Cod procedură civilă, actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

Este adevărat că în cazul nemotivării, fie și parțiale a unei hotărâri judecătorești, nulitatea nu este anume prevăzută de lege, nefiind expresă și deci nici vătămarea nu este presupusă până la proba contrară, dar C. apreciază că nulitatea operează, întrucât hotarârea ca act de procedură a fost îndeplinit cu neobservarea formelor legale care prescriu obligativitatea motivării, fiind o nulitate virtuală.

În ceea ce privește vătămarea adusă părții, C. a apreciat că aceasta există prin faptul că procedând în modul arătat mai sus, toate părțile, nu numai titularii obiecțiunilor, au fost lipsite de posibilitatea de a cunoaște motivele care au stat la baza respingerii obiecțiunilor, deci și de posibilitatea de a formula clar și aplicat, critici cu privire la soluția pronunțată în această privință.

Nu în ultimul rând, nici instanța de control judiciar, în lipsa unei motivări în privința obiecțiunilor, nu este în măsură să aprecieze asupra legalității și temeiniciei soluției, deci nu va putea verifica în limitele cererilor de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

Neregularitatea săvârșită în cauză nu poate fi îndreptată, respectiv vătămarea produsă părții nu poate fi înlăturată, decât prin anularea actului, respectiv a sentinței apelate și reluarea procesului de la actul de procedură anulat.

Pentru aceleași motive, dar per a contrario, s-a dispus înlăturarea ca neîntemeiate a apărărilor formulate de reclamantă prin întâmpinarea formulată în apel, apărări care corespund aspectelor analizate în precedent.

A fost apreciat ca fiind incident cazul de anulare a hotărârii prev. de art. 297 alin. 2 teza II Cod procedură civilă, potrivit cărora atunci când există un motiv de nulitate, iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre judecare.

Față de prioritatea în examinare a aspectelor analizate în precedent și de soluția de anulare cu reținere care s-a impus, a apărut de prisos orice analiză a celorlalte critici din apel care au vizat exclusiv aspecte de fond, privind întinderea despăgubirilor stabilite, atât în privința valorii reale a terenurilor raportat la categoria de folosință a acestora, cât și a daunelor produse acestora prin expropriere, precum și la întinderea suprafeței expropriate, după caz.

Toate aceste critici din ambele apeluri, inclusiv cele vizând cheltuielile de judecată solicitate în cauză, precum și apărările și susținerile pe fond ale reclamantei formulate în întâmpinare, au fost avute în vedere în judecarea procesului după anulare, în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice.

S-a fixat termen la 5 decembrie 2013, pentru când vor fi citate toate părțile.

În rejudecare pârâtele au depus înscrisuri. S-a dispus efectuarea unui supliment la expertiză de către experții care au îtlocmit-o anterior, fiind depus la data de 11.03.2014 în rejudecare.

Împotriva acestei expertize partile au formulat obiecțiuni, încuviințate de instanță prin Încheierea din data de 27.03.2014, dispunându-se refacerea suplimentului la raportul de expertiză care a fost depus la data de 12.05.2014 ,împotriva acesteia formulându-se obiecțiuni de către părți și de către reprezentantul Ministerului Public încuviințate prin încheierea/ 29.05.2014.

Răspunsul la obiecțiuni a fost depus la data de 26.06.2014.

C. analizând acțiunea formulată de reclamant o va admite pentru următoarele considerente:

Se reține că prin sentința civilă nr. 428/24.02.2011 irevocabilă prin dec.3032/2011 a Curții de A. C. pronunțată în dosarul nr._/63/2010 al Tribunalului D. s-a respins excepția de nelegalitate invocată de către reclamanții în acea cauză, M. I., M. I., D. G., E. A. și C. G. cu privire la actele emise de Consiliul Local R. și Consiliul Județean R., dispoz. nr. 424/09.08. 2006 și nr. 510/ 18.09.2006.

Mai mult, prin apelurile promovate în prezenta cauză de către parata M. I. nu se contestă măsura exproprierii, aceasta menționând expres că a recunoscut necesitatea exproprierii, necontestând legalitatea actelor premergătoare și dorind doar să fie despăgubita la valoarea de piață conform standardelor europene de evaluare ( fila 2, dosar apel ).

De asemenea, din apelul pârâților C. G., M. I., D. G. și E. A. reiese că în final scopul urmărit de aceștia este acela de a fi despăgubiți în mod corespunzător la adevărata valoare pentru exproprierea terenurilor.

P. urmare, față de cele expuse, raportat la soluția de anulare a sentinței civile nr. 96/2013 și reținerea procesului spre rejudecare, la considerentele acestei decizii, în prezent cadrul legal sub aspectul investirii fiind stabilit, C. se va pronunța în consecință.

P. expropriere, act de putere publică se realizează dobândirea forțată a proprietăților private asupra imobilelor necesare executării lucrărilor de utilitate publică, în schimbul unei despăgubiri.

Consiliul Local R., prin hotărârea nr. 10/01.05.2006 a aprobat strămutarea comunei R. în tarlalele „Via Boierului” și „Coasta Pisacov”, iar prin Hotărârea 17/28.06.2006 a fost aprobat Planul Urbanistic General al localității R., pe noua vatră de . cu disp. art. 7 Legea 33/1994, prin Hotărîrea nr.142/2006, Consiliul Județean D., la solicitarea reclamantei, . a declarat utilitatea publică de interes local a lucrării de strămutare a comunei R. în urma efectuării cercetării prealabile prev de art. 8 din același act normativ.

Această măsură a fost dispusă pentru înlăturarea efectelor distructive ale inundațiilor produse în primăvara anului 2006 și prevenirea unor asemenea distrugeri.

În speță, calitatea de expropriator revine Comunei R. (conform mențiunilor din HCJ 142/2006 art. 2), iar pârâții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile supuse exproprierii. În acest sens art. 12 din Lg. 33/1994 și art. 2 din lege care stabilește că pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice.

Astfel, terenurile a căror expropriere s-a solicitat la momentul declanșării procedurii de expropriere sunt terenuri agricole situate în extravilan. În acest sens, se au în vedere înscrisurile depuse în dosar nr._ ; certificatul de moștenitor nr. 429/ 19.10.2006 din dosarul menționat, TDP/946-_/29.05.1997 ( fila 118), TDP 666-_/13.05.1996 ( fila 244), certificat ( fila 49), TDP 936-_ ( fila 208), certificatul de moștenitor nr. 380/1996 și TDP 679-_/13.05.1996 ( fil.367 și 368).

Totodată, privind regimul juridic al terenurilor se reține că aceste terenuri sunt terenuri extravilane.

Esențial este faptul că se are în vedere regimul juridic al terenului, categoria de folosință a terenurilor la momentul exproprierii.

Raportat la sintagmele „dreaptă despăgubire” și „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitățile administrativ teritoriale, la data întocmirii raportului de expertiză - se consideră că acestea trebuiau înțelese în sensul că paratii sunt îndreptățiți la obținerea valorii de înlocuire a terenurilor de care au fost în mod efectiv lipsiți și anume terenuri agricole situate în extravilan.

Chiar în ipoteza în care, ca urmare a derulării procedurii de expropriere, aceasta ar conduce la schimbarea categoriei de folosință a terenului, acest aspect nu prezintă relevanță, în sensul obținerii de către parați a unor despăgubiri pentru această nouă categorie de folosință a terenurilor, întrucât se are în vedere regimul juridic al terenului la momentul exproprierii, ceea ce s-a expropriat în fapt și în mod efectiv de la parati, iar aceștia nu și-au adus nici un aport la eventuala schimbare a categoriei de folosință, acesta fiind exclusiv rezultatul demarării procedurii de expropriere.

P. urmare, în vederea evaluării nu se are în vedere actuala categorie de folosință a terenurilor, evaluarea făcându-se raportat la dispoz. art.26 alin. 2 din Lg. 33/1994.

Potrivit art.26 alin.(1) și (2) din Lg.33/1994- aplicabil potriivt art. 9 alin. (3) din LG. 198/2004 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul în care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse proprietarului, sau după caz altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia” .

Despăgubirea cuvenită persoanei expropriată se compune în primul rând din valoarea reală a imobilului expropriat care este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de evaluare și în al doilea rând de prejudiciul cauzat proprietarului prin măsura exproprierii.

Procesul de evaluare este complex cuprinzând toate cercetările, informațiile, raționamentele, analizele și concluziile necesare pentru a ajunge la valoarea de piață a imobilului, aceasta din urmă fiind definită în Standardele internaționale de evaluare IVS.

Valoarea de piață a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia ,teren amplasat în extravilanul comunei R., destinația terenului la momentul evaluării și nu în ultimul rând în raport de criteriul cerere-ofertă la momentul expertizării, acest ultim criteriu reflectând și efectele crizei economice ce a afectat piața imobiliară din România, indiferent de valoarea anterioară a acestui teren.

Instanța are în vedere raportul de expertiză tehnică depus la data de 26.06.2014, evaluarea terenului făcându-se prin metoda comparației directe, experții culegând date și stabilind limitele valorii de piață prin examinarea prețurilor de piață plătite pentru proprietățile concurente cu proprietățile de evaluat.

Despăgubirile calculate incluzând valoarea terenurilor, profitul net și lipsa de folosință, au fost în mod judicios stabilite pe bază de documente justificative ce au stat la baza efectuării expertizei, pe baza de argumente tehnice aduse de către experți.

Contractele de vânzare-cumpărare depuse de către reclamanți ( fil. 31;-36) nu au relevanță, acestea fiind încheiate în data de 20.11.2006 neavând eficiență pentru stabilirea valorii terenului la momentul expertizării -20.06.2014 față de cele expuse în precedent.

Similară este situația hotărârilor judecătorești depuse la dosar în rejudecare având ca obiect acțiune în constatare întemeiate pe încheierea unor antecontracte și care privește valoarea unor terenuri achiziționate la nivelul anului 2013,2012.

Relativ la cererea pârâtei M. I. de expropriere totală a suprafeței de 2 ha situată în T 27 P1 se reține că raportat la obiectul cauzei, instanța este ținută să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru expropriere și stabilirea despăgubirilor nu și necesitatea exproprierii și întinderea acesteia.

Faptul că nu s-a expropriat întreaga suprafață de 2 ha teren arabil, ci doar 1,80 ha teren arabil din acesta ( situat în T 27 P1) nu reprezintă o fărâmițare excesivă a proprietății acestei pârâte.

Totodată, potrivit probelor administrate în cauză ,suprafața rămasă de 0,20 ha și neexpropriată poate fi exploatată conform destinației, teren agricol.

P. urmare, la calculul despăgubirilor cuvenite pârâtei M. I. se va ține seama de faptul că prin expertiza s-a avut în vedere supr. de 2 ha, din care instanța va scădea 0,20 ha, având în vedere doar suprafața de 1,80 ha – aceasta reflectându-se prin scădere proporțională a cuantumului despăgubirilor în ceea ce privește valoarea terenului, suprafața expropriată fiind diminuată, dar și în privința profitului net și a lipsei de folosință care vor fi diminuate proporțional ca valoarea ,ca urmare a luării în calcul a unei suprafețe mai mici de 1,80 ha la expropriere și nu de 2 ha.

Astfel, valoarea terenului de 1,80 ha este de 16.200 lei, profit net 5301,30 lei, lipsă folosință 6789,24 lei, în total 28.290,54 lei.

Văzând aceste considerente instanța va admite în parte cererea formulată de reclamanta . I. S.. Va dispune exproprierea pentru cauză de utilitate publică a următoarelor terenuri aparținând pârâților situate pe raza comunei R., jud D. astfel cum au fost individualizate în raportul de expertiză întocmit în cauză

- 5173 mp situat în T 27 P 24 proprietatea pârâtei E. A.

-7600 mp situat în T 16 P 120 proprietatea pârâtei M. I.

- 7400 mp situat în T 16 P 84 proprietatea pârâtei M. I.

-_ mp situat în T 15 P 37 proprietatea pârâtei D. G.

-_ mp situat în T 15 P 14 proprietatea pârâtului C. G.

- 9100 mp situat în T 16 P 106 proprietatea pârâtului C. G.

- 500 mp situat în T 16 P 20 proprietatea pârâtului C. G.

-_ mp situat în T 27 P 1 proprietatea pârâtei M. I.

-_ mp situat în T 26 P 34/1 proprietatea pârâtei M. I..

Va obliga reclamanta . I. S. să plătească pârâților următoarele sume cu titlu de despăgubiri:

- 8279,62 lei din care 4680 lei reprezintă valoare teren, iar 3599,62 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 0,52 ha proprietatea pârâtei E. A.

-_,89 lei din care 6840 lei reprezintă valoare teren, iar 5104,89 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 0,73 ha proprietatea pârâtei M. I.

-_,55 lei din care 6660 lei reprezintă valoare teren, iar 4970,55 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 0,74 ha proprietatea pârâtei M. I.

-_,50 lei din care_ lei reprezintă valoare teren, iar 7724,50 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1,15 ha proprietatea pârâtei D. G.

-_,59 lei din care_ lei reprezintă valoare teren, iar 9739,59 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1,45 ha proprietatea pârâtului C. G.

-_,43 lei din care 8190 lei reprezintă valoare teren, iar 6112,43 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 0,91 ha proprietatea pârâtului C. G.

- 785,85 lei din care 450 lei reprezintă valoare teren, iar 336,85 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 0,05 ha proprietatea pârâtului C. G.

-_,54 lei din care_ lei reprezintă valoare teren, iar_,54 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1,80 ha proprietatea pârâtei M. I.

-_,85 lei din care_ lei reprezintă valoare teren, iar_,85 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1,76 ha proprietatea pârâtei M. I.

Va respinge cererea pârâtei M. I. de expropriere a suprafeței de 0,20 ha situată în T 27 P 1.

Conform art. 274 C.pr.civilă va admite cererea pârâtei M. I. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Va obliga reclamanta . I. S. către pârâta M. I. la 3800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în primă instanță, în apel și în rejudecare după anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN N. LEGII

DECIDE:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta . I. S., în contradictoriu cu pârâții E. A., M. I., D. G., M. I., C. G., ca urmare a anulării sentinței civile numărul 96 din data de 24 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, prin decizia numărul 399 din data de 21 noiembrie 2013 pronunțată de C. de A. C. – Secția I Civilă.

Dispune exproprierea pentru cauză de utilitate publică a următoarelor terenuri aparținând pârâților situate pe raza comunei R., jud D. astfel cum au fost individualizate în raportul de expertiză întocmit în cauză

- 5173 mp situat în T 27 P 24 proprietatea pârâtei E. A.

-7600 mp situat în T 16 P 120 proprietatea pârâtei M. I.

- 7400 mp situat în T 16 P 84 proprietatea pârâtei M. I.

-_ mp situat în T 15 P 37 proprietatea pârâtei D. G.

-_ mp situat în T 15 P 14 proprietatea pârâtului C. G.

- 9100 mp situat în T 16 P 106 proprietatea pârâtului C. G.

- 500 mp situat în T 16 P 20 proprietatea pârâtului C. G.

-_ mp situat în T 27 P 1 proprietatea pârâtei M. I.

-_ mp situat în T 26 P 34/1 proprietatea pârâtei M. I.

Obligă reclamanta . I. S. să plătească pârâților următoarele sume cu titlu de despăgubiri: