Acţiune în constatare. Decizia nr. 1405/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1405/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 1405/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1405
Ședința publică de la 09 Octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte: - Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - C. R.
Judecător: - T. R.
Grefier: - S. C.
După declararea deschiderii ședinței de judecată, președintele completului de judecată a adus la cunoștința părților faptul că, datorită unor defecțiuni tehnice, ședința de judecată nu va fi înregistrată.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul M. I. împotriva deciziei nr._ din data de 13 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._ * în contradictoriu cu intimații C. G., C. L. DE A. L. NR. 18/1991 S., P. M. - C. JUDEȚEANĂ DE A. L. 18/1991 DR.TR. S..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit contestatorul M. I. și intimații C. G., C. L. DE A. L. NR. 18/1991 S., P. M. - C. JUDEȚEANĂ DE A. L. 18/1991 DR.TR. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele:
- termenul a fost acordat pentru a se pune în discuție excepția perimării contestației în anulare;
- depunerea la dosarul cauzei de note scrise, formulate de contestatorul M. I., în cuprinsul cărora susține că nu există motiv de perimare, înregistrate sub nr._/09.10.2014 și_/09.10.2014.
Curtea, cu privire la cererea de repunere pe rol din data de 07 iulie 2014 se va pronunța asupra acesteia în sensul respingerii și va reține dosarul spre soluționare în raport de excepția perimării invocată din oficiu prevăzută de dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 532 din 14 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul M. I. împotriva deciziei civile nr. 413 din 30 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
Curtea a respins contestația în anulare pentru următoarele considerente;
Verificând cauza prin prisma art.317 alin.1 pct.1 și 2 și alin. 2 Cod pr.civilă, s-a constatat că acesta nu este incident în speță, contestatorul fiind legal citat, iar hotărârea atacată nu s-a dat cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
A..2 al aceluiași articol si art. 318 C.P.civ. prevede că nu sunt incidente, nefiind în cauză o hotărâre pronunțată în recurs, din categoria celor la care fac referire articolele, ci hotărârea atacată este o hotărâre pronunțată în cadrul unei contestații în anulare.
Totodată hotărârea atacată, nefiind pronunțată în recurs, ci într-o altă contestație în anulare – cale extraordinară de atac de retractare – promovată de către aceeași parte, nu a fost susceptibilă de exercițiul căii de atac promovate.
Împotriva acestei decizii, contestatorul M. I. a formulat contestație în anulare.
La data de 17 iunie 2010, Curtea de Apel C., a dispus suspendarea judecării contestației în anulare, în temeiul dispoz. art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, având în vedere că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Din oficiu, la data de 20 iunie 2011, dosarul a fost propus pentru perimare, fiind repus pe rol în vederea verificării acestui aspect și i s-a acordat termen la data de 5 iulie 2011.
Prin decizia nr.1055/5 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în Dosar nr._ s-a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorul M. I. împotriva deciziei civile nr. 532 din 14 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. G., C. L. DE A. L. NR. 18/1991 S., P. M. - C. JUDEȚEANĂ DE A. L. 18/1991 DR.TR. S..
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 17 iunie 2010, când cauza a fost suspendată în baza art.242 alin.1 pct.2 art. cod pr.civ.
Potrivit dispoz. art.248 alin.1 Cod procedură civilă ,, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”.
În acest caz, dosarul rămânând în nelucrare mai mult de 1 an din vina părților, în conformitate cu dispoz. art.248 și art 252 Cod procedură civilă s-a constatat perimată contestația în anulare.
Împotriva acestei decizii de perimare, la data de 11.07.2011 a formulat contestație în anulare, contestatorul M. I., invocând art. 317- 319Cpciv.
Prin încheierea din 27 sept. 2011, Curtea a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 c.pr.civ., pentru lipsa nejustificată a părților, contestatorul formulând mai multe cereri de repunere pe rol, care, până la plata taxei judiciare de timbru, au fost anulate ca netimbrate. La data de 11 sept. 2012, contestatorul a formulat o nouă cerere de repunere pe rol, depunând la dosar taxa judiciară de timbru și timbru judiciar aferente contestației în anulare, precum și cererii de repunere pe rol.
Dosarul a fost repus pe rol, stabilindu-se termen de judecată la 23 octombrie 2012, când s-au depus mai multe înscrisuri, note scrise privind fondul litigiului, articole de presă și s-a solicitat amânarea cauzei pentru apărare, instanța acordând termen în acest sens la 13 noiembrie 2012.
La acel termen de judecată, contestatorul nu s-a prezentat, nici personal și nici prin avocat, formulându-și însă în scris solicitarea de judecare a cauzei în sensul cererilor și susținerilor sale.
Prin decizia nr._ din data de 13 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._ * s-a respins contestația în anulare formulată de M. I., împotriva deciziei civile nr. 1055/05.07.2011, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr. _, în contradictoriu cu intimații C. G., C. L. DE A. L. NR. 18/1991 S., P. M. - C. JUDEȚEANĂ DE A. L. 18/1991 DR.TR. S., având ca obiect acțiune în constatare.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Astfel, potrivit art.317 c.pr.civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată de judecători cu în călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului; cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins, fără ca el să fi fost judecat în fond.
Ca atare, textul art.317 c.pr.civ., ce reglementează contestația în anulare generală, vizează numai două motive de promovare a contestației în anulare, respectiv neregularități privind procedura de citare și încălcarea dispozițiilor de ordine publică, privitoare la competență.
Potrivit art.318 c.pr.civ., ce reglementează contestația specială, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Ca atare, textul art.318 teza I c.pr.civ., prevede expres admisibilitatea contestației în anulare numai pentru greșeli materiale, și nu eventuale greșeli de judecată.
Textul vizează, deci, erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, și care au avut drept consecință, darea unor soluții greșite.
În doctrină și jurisprudență s-a interpretat, în mod constant, că promovarea contestației în anulare speciale, întemeiată pe dispoz.art.318 teza I c.pr.civ., impune următoarele condiții:
Dacă au fost săvârșite greșeli materiale cu caracter procedural, cum ar fi: respingerea unui recurs ca tardiv, deși, din plicul atașat la dosar a rezultat că recursul fusese depus la poștă înăuntrul termenului de declarare a căii de atac; anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar fusese depusă recipisa de plată a taxei de timbru; constatarea nulității recursului, ca nemotivat, deși motivarea s-a făcut prin chiar cererea de recurs. Pentru verificarea acestor greșeli nu este necesară o reexaminare a fondului sau reapreciere a probelor.
Greșeala a fost săvârșită de instanța de recurs. Contestația în anulare nu este admisibilă dacă înaintea instanței de recurs au fost invocate greșeli materiale săvârșite de o altă instanță.
Greșeala materială trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății. Ea a fost săvârșită de instanță, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante.
Contestația nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât aceasta echivalează cu o greșeală de judecată.
Greșeala materială trebuie să fie esențială, ceea ce înseamnă că, în lipsa ei, soluția ar fi fost alta. Dacă și prin nesăvârșirea erorii materiale, soluția ar fi fost aceeași, contestația trebuie respinsă.
Greșeala materială la care se referă art.318 c.pr.civ. nu se confundă cu erorile sau omisiunile prev.de art.281 c.pr.civ., pentru că acestea nu sunt de natură să influențeze soluția dată în cauză.
În ceea ce privește textul art.318 teza II c.pr.civ., acesta are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare sau de modificare, invocate de recurenți, iar nu modul de examinare sau argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare sau modificare, pe care îl sprijină.
Instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare sau de modificare, pentru a răspunde, printr-un considerent comun, fiind suficient ca instanța să arate considerentele pentru care a găsit că motivul de casare sau modificare este neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele recurentului.
De altfel, reglementarea contestației în anulare în dreptul intern, ce are natura unei căi extraordinare de atac, de retractare, care poate fi exercitată numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, art.317,318c.pr.civ., este în acord cu constatarea Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul că, în considerarea prezumției de validitate, de care se bucură o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, și a securității raporturilor juridice, desființarea unei astfel de hotărâri, prin intermediul unei contestații în anulare, poate fi justificată numai de circumstanțe excepționale, situații numite de Curte „defecte fundamentale” (exemplu: Hotărârea CEDO în cauza M. vs. România).
În speță, motivul de contestație prevăzut de art. 317 c.pr.civ. nu a fost apreciat ca fiind întemeiat, întrucât, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, fila 12 din dosarul deciziei contestate, contestatorul a fost legal citat la 27 iunie 2011, pentru termenul de judecată din 5 iulie 2011, când s-a pronunțat decizia supusă contestației, așa încât, sub acest aspect, contestația a fost respinsă, ca nefondată.
În ceea ce privește celelalte susțineri ale contestatorului, ce vizează modul de soluționare pe fondul cauzei, aprecieri asupra probelor sau cu referire la personalul din justiție și alte instituții ale statului, acestea nu se încadrează în prevederile art. 317-318 c.pr.civ., care, după cum s-a arătat, reglementează expres și limitativ, situațiile de admisibilitate a contestației în anulare, așa încât, și sub acest aspect contestația a fost respinsă, nefiind motive care să constituie temeiul unei contestații în anulare.
În consecință, constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art.317, 318 c.pr.civ., contestația în anulare a fost respinsă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul M. I. solicitând admiterea contestației în sensul art. 317,318,319, 320 C.pr.civilă, întrucât nu s-a procedat la verificarea hotărârii pronunțate anterior și atacate de către contestator.
S-au formulat mai multe memorii în dosar de către contestator prin care se aduc critici unor persoane menționate în contestație, nemulțumirea contestatorului însă vizând faptul că nu i s-a dat teren și nu i s-a eliberat nici titlul de proprietate.
La data de 07.02.2013 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civilă.
S-au formulat mai multe cereri de repunere pe rol la datele de 27.03.2013, 25.07.2013, 20.12.2013, 11.04.2014, 07.07.2014, însă măsura suspendării a fost menținută, contestatorul nesolicitând judecarea în lipsă, în acest sens pronunțându-se încheierile din datele de 09 mai 2013, 19 sept.2013, 30.01.2014, 29.05.2014 ( cererile de repunere pe rol formulate anterior fiind respinse .
Instanța a dispus efectuarea verificărilor în privinta perimării și pentru a pune în discuție această excepție avand in vedere ca de la data cand s-a dispus, ulterior datei de 07.02.2013, suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă – 09 mai 2013, măsură ce a fost menținută ulterior potrivit încheierilor de ședință din data de 19 septembrie 2013, 30 ianuarie 2014, 29 mai 2014 ca urmare a respingerii cererilor de repunere pe rol formulate de contestator, a trecut mai mult de un an, perioadă în care dosarul a stat în nelucrare.
Conform art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit art. 252 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate.
În cauză ,potrivit art. 252 alin. 1 teza II C.pr.civilă s-a dispus citarea cu mențiunea perimării, prin prisma art. 6 CEDO, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil al părților, în componenta sa de acces la instanță, titularul cererii fiind în acest mod în cunoștință de cauză și având în mod real și efectiv posibilitatea să se apere în privința excepției.
S-a constatat că de la data de de când s-a dispus inițial măsura suspendării în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, asa cum s-a aratat mai sus, această măsură fiind menținută pe parcursul procesului așa cum s-a arătat în precedent prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părții interesate, neîndeplinindu-se niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, în baza art. 248 și următoarele Cod procedură civilă, urmează a se constata perimată contestația formulată de contestatorul M. I., în baza art. 312 alin. 1 teza IV Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Constatăperimată contestația în anulare formulată de contestatorul M. I. împotriva deciziei nr._ din data de 13 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._ * în contradictoriu cu intimații C. G., C. L. DE A. L. NR. 18/1991 S., P. M. - C. JUDEȚEANĂ DE A. L. 18/1991 DR.TR. S..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 octombrie 2014.
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, C. R. | Judecător, T. R. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud. M.L.N. A.
Tehn.I.C./ex.2/07.11.2014
| ← Strămutare. Sentința nr. 99/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1193/2014. Curtea de... → |
|---|
