Legea 10/2001. Decizia nr. 6144/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6144/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 6144/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6144
Ședința publică de la 06 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții pârâți P. M.. C. și M. C. prin P. și de C. L. al M. C., Primăria M. C. împotriva sentinței civile nr. 38 din 22 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția I Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți M. A. N. și M. A., având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic N. G., pentru recurenții pârâți P. M. C. și M. C. și pentru C. L. al M. C., Primăria M. C. și intimații reclamanți M. A. N. și M. A. reprezentați de avocat G. A. .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termen, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față punând în discuție excepția inadmisbilității recursului declarat de C. L. al M. C., Primăria M. C..
Consilier juridic N. G. pentru recurenți a lăsat la aprecierea instanței cu privire la excepția pusă în discuție.
Pe fond a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii conform motivelor expuse în cererea de recurs.
S-a susținut că Legea 10/2001 constituie un act normativ cu caracter special în materia acordării de măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de stat, lăsând la aprecierea exclusivă a entității investite cu soluționarea notificării acordarea de bunuri în compensare arătând că acordarea acestei măsuri reparatorii este o manifestare de voință unilaterală din partea entității, iar existența unor terenuri libere nu este de natură a justifica suplinirea acestei manifestări de voință de către instanță.
S-au invocat dispozițiile art. 10 din Legea 10/2001, dispozițiile art. 10.8 din HG 250/2007 și ale art. 1 din OUG 209/2005, precizând că acordarea de bunuri în compensare aparține doar entității investite cu soluționarea notificării.
Avocat G. A., pentru intimații reclamanți M. A. N. și M. A., a solicitat admiterea excepției pusă în discuție cu consecința respingerii ca inadmisibil a recursului declarat de C. L. al M. C., Primăria M. C..
Cu privire la recursul formulat de recurenții pârâți P. M.. C. și M. C. prin P. a pus concluzii de respingerea acestuia ca nefondat și de menținere a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. A depus în susținere concluzii scrise și practică judiciară.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
P. acțiunea formulată la data de 18.11.2011 și înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._, reclamanții M. A. N. și M. A. au chemat în judecată pe pârâtii P. MUN. C. și M. C. P. P., solicitând instanței ca prin hotărârea pronunțată să dispună anularea dispozitiei nr._/13.06.2006 a Primarului M. C. și in principal restituirea in natura (total sau partial) a imobilului ce a facut obiectul notificarilor nr. 751/N/2001 și 752/N/2001, respectiv a terenului in suprafata de 952 mp si cladiri in suprafata construita de 168 mp, situat în C., . nr. 3, Jud D., pe vechiul amplasament sau restituirea . din terenul liber aflat la dispozitia paratilor, in masura in care astfel de teren exista, si doar in subsidiar acordarea de masuri reparatorii – despagubiri banesti, in raport de dispozitiile Legii 10/2001, astfel cum a fost completata si modificata.
În motivarea acțiunii, reclamantii au arătat că in temeiul Legii 10/2001 au formulat notificarile nr. 751/N/2001 și 752/N/2001, prin care au solicitat paratilor, restituirea in natura a terenului in suprafata de 952 mp si cladirilor in suprafata construita de 168 mp, situate în C., . nr. 3, Jud D., iar prin actele atasate au facut dovada calitatii de persoana indreptatita.
Reclamantii au preciazat ca inteleg sa conteste dispozitia emisa de P. Mun. C. prin care s-a respins cererea de restituire in natura si s-a facut propunerea de acordare a despagubirilor in conditiile legii speciale, intrucat apreciaza ca dispozitia a fost emisa cu incalcarea principiului consacrat de legea 10/2001 care prevede restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv( total sau partial) sau dupa caz, compensarea cu alte bunuri si servicii aflate la dispozitia unitatii detinatoare si numai in teza subsidiara acordarea de masuri repatatorii constand in despagubiri banesti.
La 19.10.2012, reclamantii au depus la dosar precizare la actiune, fata de concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza, in sensul ca terenul solicitat de reclamanti nu poate fi restituit in natura fiind ocupat in totalitate de un . de protectie si aleile de acces la acesta, precizare prin care au solicitat sa li se atribuie masuri reparatorii prin echivalent constând in despagubiri pentru constructiile ce fac obiectul notificarilor reclamantilor nr. 751/N/2001 și 752/N/2001 si compensarea cu un alt bun respectiv o suprafata /suprafete de teren corespunzatoare de 952 mp. din terenul in supraf. de 1789 mp situat in C., ., nr. 17, Jud D., ramas la dispozitia autoritatii locale dupa punerea in executare a sentintei civile nr. 378/2011 a Tribunalului D., ramasa definitiva si irevocabila, suprafata care face parte din terenul de 2389 mp care paote fi acordat in compensare, potrivit procesului verbal de afisare nr._/10.09.2010 al Primariei C..
P. sentința nr. 38 din 22 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D.- Secția I Civilă în dosar nr._, s-a admis actiunea, asa cum a fost precizată.
S-a anulat in parte dispozitia nr._/13.06.2006 a Primarului M. C. și s-a dispus restituirea în echivalent a terenului in suprafata de 952 mp ce a facut obiectul notificarii nr. 751/N/2001 și 752/N/2001 prin compensare cu terenul in suprafata de 952 mp situat în C., ., nr. 17, Jud D. ( Compus din S1=652 mp și S2=300 mp), identificat în raportul de expertiză intocmit de expert I. M. si aflat la filele 128-135 din dosar, care face parte integrantă din hotarare.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin notificarile nr. 751/N/2001 și 752/N/2001, reclamanții au solicitat in temeiul Legii 10/2001 restituirea in natura a terenului in suprafata de 952 mp si cladirilor in suprafata construita de 168 mp, situate în C., . nr. 3, Jud D.. P. dispozitia nr._/13.06.2006 a Primarului M. C. s-a repsins cererea de restituire in natura si s-a facut propunerea de acordare a despagubirilor in conditiile legii speciale, repectiv tilului VII din Legea 247/2005 pentru imobilele solicitate.
F. de inscrisurile depuse de reclamanti la dosar atasate precizarii din 19.10.2012, raportul de expertiza efectuat in cauza de expertul M. I. si raportul extrajudiciar intocmit de acelasi expert la 10.10.2012, instanta a constatat ca este intemeiata solicitarea acestora privind modalitatea de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură, in sensul de a li se atribui un teren de 935 mp ., in compensare pentru terenul din supraf. de 925 mop situat în C., . nr. 3, Jud D. imposibil de restituit in natura (fiind ocupat in totalitate de un . de protectie si aleile de acces la acesta), in raport de dispoz. art. 1 din Legea 10/2001.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
In speta, s-a constatat ca terenul in suprafata de 952 mp situat în C., ., nr. 17, Jud D. ( Compus din S1=652 mp și S2=300 mp), identificat în raportul de expertiză intocmit de expert I. M. la 10.10.2012, face parte din domeniul privat al Mun. C., fiind afisat in anul 2010 ca bun ce poate fi dat in compensare in temeiul Legii 10/2001, dar aflat in continuare la dispozitia Primariei C., asa cum rezulta fara dubiu din procesul verbal de afisare nr._/10.09.2010 al Primariei C.( fila 142), adresa nr._/11.02.2013 emisa de Mun. C. - Directia Partrimoniu si Cadastru, adresa nr._/15.02.2013 emisa de Mun. C. - Directia Partrimoniu si cadastru ( filele 159-161) si adresa nr._/09.07.2012 emisa de P. C. – Directia Juridica si C. Administrativ ( fila 124).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții pârâți P. MUN. C. și M. C. P. P. și CONILIUL L. AL M. C., PRIMĂRIA M. C..
În motivarea recursului s-a susținut că Legea 10/2001 constituie un act normativ cu caracter special în materia acordării de măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de stat, care instituie o procedură administrativă și circumstanțiază modul de restituire în natură a imobilelor, lăsând la aprecierea exclusivă a entității investite cu soluționarea notificării acordarea de bunuri în compensare. S-a susținut că acordarea acestei măsuri reparatorii este o manifestare de voință unilaterală din partea entității, iar existența unor terenuri libere nu este de natură a justifica suplinirea acestei manifestări de voință de către instanță.
Recurenții au făcut referire la dispozițiile art. 10 din lege, la dispoz. art. 10.8 din HG 250/2007, subliniind încă o dată că acordarea de bunuri în compensare aparține doar entității investite cu soluționarea notificării, arătând că aceasta rezultă și din prevederile art.1 din OUG 209/2005.
Recursul declarat de CONILIUL L. AL M. C. și PRIMĂRIA M. C. este inadmisibil, întrucât aceste două entități juridice nu au avut calitatea de parte în primă instanță.
Recursul este o fază a judecății, continuare a etapei anterioare, finalizată prin pronunțarea unei hotărâri supusă unei căi de atac, astfel că el îi privește doar pe participanții la judecata în faza anterioară. Terții care nu au fost parte în prima instanță sau în apel,după caz, nu pot exercita acela de atac, pentru că hotărârea pronunțată nici nu le este opozabilă.
Ca urmare, consiliul local și primăria nefiind părți în prima instanță, recursul pe care l-au declarat va fi respins ca inadmisibil.
Recursul declarat de recurenții pârâți P. MUN. C. și M. C. P. P. nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 alin.1 din Legea 10/2001 regula reparării prejudiciilor cauzate prin preluarea abuzivă de către stat a imobilelor este restituirea în natură, însă alineatul 2 al aceluiași articol stabilește că în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.
Art. 1 alin 2 și art. 10 alin. 8 din lege includ printre măsurile reparatorii în echivalent compensarea cu alte bunuri sau servicii, care se oferă de unitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite.
Acordarea de bunuri sau servicii în compensare este condiționată de existența în patrimoniul unității deținătoare a unor bunuri, iar în cazul în care astfel de bunuri există, dar se refuză acordarea lor, instanța este chemată să stabilească natura măsurii reparatorii, administrând probe din care să rezulte posibilitatea acordării de bunuri sau servicii în compensare.
Acordarea în compensare de alte bunuri și servicii este stabilită ca o obligație a unității deținătoare, iar o astfel de reparație depinde nu numai de voința unității deținătoare și a notificatorului, ci și de existența în patrimoniul unității notificate a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare.
În caz de refuz de atribuire în compensare din partea unității deținătoare, instanța este abilitată să-l cenzureze, în acest sens fiind și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectată și în cauza G. contra României, precum și practica instanței supreme.
În executarea obligației legale de a propune acordarea de bunuri în compensare a fost adoptată HG 250/2007, care stabilește, în art. 1 alin 5 din Cap. II, că Primăria afișează lunar lista imobilelor ce sunt libere de construcții și nesolicitate de foștii proprietari spre atribuire, și care pot constitui obiect al măsurilor reparatorii prin echivalent.
În consecință, se apreciază că prin motivele de recurs se interpretează greșit dispozițiile art. 1 alin. 3 și dispoz. art. 26 din legea 10/2001, susținându-se că este atribuitul exclusiv al unității deținătoare propunerea de bunuri sau servicii în compensare.
O astfel de interpretare aduce atingere dispozițiilor art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit art. 13 din Convenție, orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de Convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale iar art. 6 din Convenție garantează dreptul de acces la instanță.
În temeiul acestor dispoziții, instanța de judecată trebuie să aibă plenitudine de competență și să poată analiza dacă drepturile pretinse de reclamant au fost încălcate. A considera că numai unitatea deținătoare poate să propună acordarea de bunuri sau servicii în compensare și că instanța nu poate cenzura refuzul acordării acestei măsuri reparatorii ori modul în care ea a fost acordată constituie o îngrădire a dreptului de acces la instanță .
Instanța constată că în Legea 10/2001 sau în HG 250/2007 nu există dispoziții care să prevadă atributul exclusiv al entității investite cu soluționarea notificării de a acorda bunuri în compensare iar asemănarea făcută de recurenți cu instituția dării în plată este nelegală, nefiind permis a se aplica dispoziții de la o anumită instituție juridică la o alta.
Așadar, este nelegală opinia recurenților pârâți privind imposibilitatea instanței de a cenzura refuzul primăriei de a acorda reclamanților teren în compensare și în mod corect cererea acestora a fost analizată pe fond de tribunal.
Pe fondul cauzei nu au fost aduse critici directe, nefiind făcută referire la probele administrate, ci doar la faptul că s-a avut în vedere un proces verbal de situație anterior datei promovării acțiunii.
Curtea apreciază că probele administrate au fost corect interpretate de tribunal, care a avut în vedere atât lista imobilelor ce sunt libere de construcții, așa cum a fost publicată de primărie la data de 10.09.2010, cât și hotărârea Consiliului L. prin care terenul atribuit în compensare a fost trecut în domeniul privat al localității, prin urmare poate face obiect al legii reparatorii. De asemenea, prin raport de expertiză întocmit de un expert autorizat, în condițiile legii, terenul a fost identificat, fiind confirmat că suprafața solicitată de reclamanți figurează în planul urbanistic zonal ca teren liber, din aceeași parcelă fiind deja atribuită o altă suprafață ca teren în compensare acelorași reclamanți, prin sentința civilă 378/2011 a Tribunalului D., în soluționarea unei alte notificări.
Așadar, instanța și-a îndeplinit obligația de a administra orice probe considera că sunt necesare pentru a stabili dacă pe raza localității C. există terenuri libere, cu aceleași caracteristici urbanistice și de valoare similară cu cele preluate abuziv de la autorul reclamanților, aflate la dispoziția primăriei și care pot fi atribuite în compensare, potrivit art. 10 din legea 10/2001, făcând o aplicare corectă a dispozițiilor legale în cauză.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază că este corectă măsura aleasă de prima instanță de a fi acordate reclamanților măsuri reparatorii sub forma atribuirii de teren în compensare, iar criticile aduse în recurs nu pot fi valorificate.
În temeiul art. 312 cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de cei doi pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții pârâți P. M. C. și M. C. P. P. împotriva sentinței civile nr. 38 din 22 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția I Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți M. A. N. și M. A.,
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de C. L. AL M. C., PRIMĂRIA M. C. împotriva sentinței nr. 38 din 22 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția I Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți M. A. N. și M. A..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iunie 2013.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | Judecător, C. S. |
Grefier, A. C. |
Red. /tehnored. GI
2ex/10.06.2013
Jud.fond M.E.N.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 6118/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretenţii. Decizia nr. 404/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
