Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1301/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 1301/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 1301/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1301

Ședința publică de la 11 Septembrie 2014

Completul compus din:

Președinte: - T. R.

Judecător: - M. L. N. A.

Judecător: - C. R.

Grefier: - S. C.

M. Public a fost reprezentat de P. de pe lângă Curtea de Apel C. prin procuror N. C.

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul C. Ș. împotriva sentinței numărul 660 din data de 21 mai 2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P.-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. C., având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul reclamant C. Ș., intimat pârât S. R. P. M. FINANȚELOR P.- DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. C..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat urmăroarele:

- recursul apare declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 253 alin. 2 Cod procedură civilă;

- motivele de recurs apar comunicate;

- depunerea la dosarul cauzei a întâmpinării formulată de intimatul pârât, înregistrată sub nr._/ 8.08.2014, prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă;

- depunerea la dosarul cauzei a unei cereri formulată de recurentul reclamant C. Ș. prin care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, înregistrată sub nr._/10.09.2014.

Curtea, luând act de cererile formulate de părți de judecare a cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul reprezentantulului Ministerului Public asupra recursului.

Reprezentantul Ministerului Public a susținut că recursul este neîntemeiat întrucât, în mod legal prima instanță a constatat că acțiunea este perimată din moment ce cauza a stat în nelucrare pe rolul instanței mai mult de 1 an, perioadă de timp în care recurentul reclamant nu a solicitat repunerea cauzei pe rol, nu a produs nicio dovadă în sensul că a încercat să obțină probele de la instituțiile care puteau să comunice înscrisurile respective. P. urmare recurentul reclamant este în culpă, în pasivitate, soluția este legală iar recursul este neîntemeiat.

CURTEA

Asupra recursului de față, constată următoarele:

P. sentința nr.660/21.05.2014 pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ s-a admis excepția de perimare.

S-a constatat perimată acțiunea privind pe reclamantul C. Ș., domiciliat în Slatina, ., ., ., județul O., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. București – DGFP O., cu sediul în Slatina, ., județul O..

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:

Potrivit art. 248 Cod procedură civilă: ”Orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an de zile.”

S-a constatat astfel că de la data suspendării 24 aprilie 2013 până la data sesizării întocmite de grefa Tribunalului O. – 05 mai 2014cauza a fost lăsată în nelucrare timp de un an fără a se justifica în vreun fel lipsa de stăruință a părților în ceea ce privește depunerea înscrisurilor în dovedirea acțiunii.

Conform art. 252 aliniat 1 și 3 Cod procedură civilă: ,,Perimarea poate fi invocată și pe cale de excepție în ședință publică din oficiu sau la cererea părții interesate.”

Față de aspectele reținute instanța a invocat excepția perimării conform art. 248-252 alin.2 Cod procedură civilă, excepție pe care a apreciat-o întemeiată în lipsa oricăror justificări obiective ale reclamantului privitoare la înscrisurile pentru care a solicitat suspendarea cauzei.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse s-a admis excepția perimării și pe cale de consecință s-a constatat că acțiunea promovată de reclamant s-a perimat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. Ș. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul respingerii excepției perimării și admiterii cererii reclamantului de repunere pe rol.

A arătat că instanța de fond a dispus suspendarea judecății în baza art. 242 al.1 pct.1 C.pr.civilă cauzei cu acordul reclamantului și al MINISTERULUI FINANȚELOR și al MINISTERULUI PUBLIC urmând a solicita recurentului repunerea pe rol a cauzei atunci când va fi în posesia documentelor.

Recurentul a nu a intrat în posesia acestora astfel că instanța din oficiu a invocat trecerea unui an de zile de la suspendare și a fixat termen pentru 21.05.2014 în vederea constatării perimării judecății.

Apreciază că în cauză nu a operat perimarea, în acest sens invocă prev. art. 248 pct.1 V.C.Pr.civilă și susține că nu are nici o culpă, întrucât autoritățile publice nu i-au eliberat înscrisurile necesare soluționării cauzei.Oricum actele care i-au fost comunicate reprezinta doar o mica parte din dosarul sau personal.

La data de 08.08.2014 intimatul M. FINANȚELOR P.-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.

Recursul este nefondat.

Se constată că prin Încheierea din data de 24.04.2013 instanța la cererea reclamantului recurent care a solicitat suspendarea cauzei conform art. 242 alin. 1 pct.1 C.pr.civilă- prin acordul părților, pârâtul dându-și acordul în acest sens - a admis cererea dispunând suspendarea judecății cauzei conform cu dispoz. art. 242 pct.1 alin. 1 C.pr.civilă.

Această măsură de suspendare nu este condiționată de nici un alt aspect decât acela al întrunirii acordului părților în această privință.

Cauza în mod legal a fost suspendată potrivit acordului părților în acest sens și nu pentru motivul depunerii unor înscrisuri de către reclamant, acesta fiind de fapt argumentul adus pentru necesitatea suspendării, dar măsura a fost dispusă în mod direct pe baza acordului părților.

Reclamantul recurent nu poate invoca faptul că în cauză perimarea nu operează nefiind vina sa pentru procurarea unor înscrisuri, întrucât în acest sens nu poate invoca vina unor terțe persoane la care a făcut demersuri în acest sens.

Și aceasta pentru că, potrivit art. 245 pct.1 C.pr.civilă- judecata reîncepe prin cererea de redeschidere făcută de una din părți, când s-a suspendat prin învoirea părților.

Ori, în cauză reclamantul recurent nu a formulat în termenul de un an prevăzut de lege o cerere de repunere pe rol a cauzei așa cum se menționează expres în procedura civilă.

Chiar prin cererea de recurs recunoaște expres că în lipsa actelor nu putea solicita repunerea pe rol a cauzei înainte de trecerea termenului de un an pentru a împiedica perimarea, și ar fi fost pus în situația de a solicita ori o altă suspendare ori i s-ar fi soluționat nefavorabil cauza.

P. urmare, nu a respecta normele procedurale impuse de textul de lege menționat anterior, - prin neformularea unei cereri de repunere pe rol în termenul legal - și eventual formularea unei noi cereri de suspendare, reclamantul recurent nefiind în nici un fel împiedicat să procedeze în acest mod.

Potrivit art.248 alin. 1 C.pr.civilă, „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel .... se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an de zile.”

S-a constatat astfel că de la data suspendării 24 aprilie 2013 până la data sesizării întocmite de grefa Tribunalului O. – 05 mai 2014 cauza a fost lăsată în nelucrare timp de un an fără a se justifica în vreun fel lipsa de stăruință a părților în ceea ce privește depunerea înscrisurilor în dovedirea acțiunii.

Conform art. 252 aliniat 1 și 3 Cod procedură civilă: ,,Perimarea poate fi invocată și pe cale de excepție în ședință publică din oficiu sau la cererea părții interesate.”

Față de cele expuse în precedent se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie și potrivit art. 312 alin. 1 teza 2 C.pr.civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C. Ș. împotriva sentinței numărul 660 din data de 21 mai 2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P.-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. C..

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2014

Președinte,

T. R.

Judecător,

M. L. N. A.

Judecător,

C. R.

Grefier,

S. C.

Red.Jud.M.L.N.A.

Tehn.I.C./ex.2/10.10.2014

Jud.Fond/ M. I. D.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1301/2014. Curtea de Apel CRAIOVA