Pretenţii. Decizia nr. 1485/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1485/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 1485/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1485
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător Tania Țapurin
Judecător D. S.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul M. I. împotriva deciziei civile nr. 1254 din 02 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._/215/2012, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE proprietari NR.14 C. BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat U. O., reprezentând-o pe intimata ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.14 C. BUCUREȘTI, lipsind contestatorul M. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: contestatorul a depus note scrise și dovada achitării taxei judiciare de timbru și cu adresa nr._/07.10.2014 au fost înaintate dosarele de fond de către Judecătoria C..
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat O. U., pentru intimată, a solicitat respingerea contestației în anulare, considerând că motivele nu se regăsesc în prevederile art. 318 C.p.c. A depus concluzii scrise și a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față:
La data de 21 09 2012, sub nr._/215/2012, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. cererea formulată de reclamantul M. I. în dosarul nr._ prin care acesta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari nr. 14 C. București, să se constate nulitatea hotărârilor adunărilor generale din date de 20.03.2010, 05.03.2011 și 17.03 2012, având în vedere invaliditatea adunărilor generale respective prin nerespectarea condițiilor de fond și formă ale proceselor-verbale încheiate cu ocazia acestor adunări.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că hotărârile luate în cele trei adunări generale încalcă dispoz. art. 24 alin.3 din Legea 230/2007, art. 14 alin.5 din HG 1588/2007 și art. 54 și 57 din statutul asociației de proprietari.
Astfel, cele trei procese-verbale nu consemnează numărul membrilor prezenți, nu este îndeplinită cerința cvorumului necesar pentru a se adopta hotărâri, iar adunările respective au adoptat decizii contrare legii 230/2007.
A mai arătat reclamantul că procesul-verbal al adunării generale din 2012 încalcă dispozițiile art. 1 din legea 230/2007, iar procesul-verbal al adunării generale din 2012 încalcă dispozițiile art. 39 și 41 din HG 1588/2007, coroborat cu art. 6 lit.f din Regulamentul privind contorizarea individuală a consumului de apă rece și apă caldă în asociațiile de proprietari și art. 4 din HG 933/2004.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
S-a invocat excepția tardivității formulării cererii, incidentă potrivit art. 26 din Legea nr. 230/2007 potrivit cărora acțiunea trebuia formulată în termen de 45 de zile de la adoptarea hotărârii adunării generale, pentru fiecare în parte, lucru care nu s-a îndeplinit întrucât reclamantul a formulat cererea în constatarea nulității cu mult peste termenul prevăzut de legea specială.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a arătat că reclamantul este cel mai mare debitor al asociației, în prezent înregistrând debite la cheltuielile de întreținere și penalitățile aferente în cuantum de aproximativ 40 000 lei, nemaiplătindu-și utilitățile de peste 5 ani.
Aspectele invocate de reclamant sunt neîntemeiate, hotărârile adunărilor generale fiind legale și luate cu respectarea prevederilor Legea nr. 230/2007 și ale HG 1588/2007.Astfel, adunările generale s-au desfășurat cu convocarea tuturor membrilor asociației de proprietari, iar în cazul în care la prima convocare nu a fost întrunit cvorumul necesar de prezență, s-a făcut reconvocarea, iar hotărârile au fost adoptate prin votul majorității membrilor prezenți.
A mai arătat pârâta că adunările generale contestate nu au adoptat niciodată decizii contrare Legii 230/2007, nici în ceea ce privește penalitățile, iar în ceea ce privește consumul de apă rece și caldă, acesta este corect stabilit în ceea ce-l privește pe reclamant prin aplicarea consumului de tip paușal acestuia, reclamantul nedeclarând de peste 5 ani consumul propriu de apă rece și caldă la asociație.
Prin sentința civilă nr._ din 12.07.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2012, a fost admisă excepția tardivității formulării cererii, in ceea ce privește petitul având ca obiect anularea hotărârii adunării generale a Asociației de P. nr. 14 C. București din data de 20.03.2010, invocată prin întâmpinare.
A fost respinsă excepția tardivității formulării cererii, în ceea ce privește petitele având ca obiect anularea hotărârilor adunării generale a Asociației de P. nr. 14 C. București din data de 05.03.2011, respectiv 17.03.2012, s-a admis în parte cererea formulată de reclamant, și a fost anulată hotărârea adunării generale a Asociației de P. nr. 14 C. București din data de 05.03.2011.
S-a respins petitul având ca obiect anularea hotărârea adunării generale a Asociației de P. nr. 14 C. București din data de 20.03.2010 ca tardiv formulat, și petitul având ca obiect anularea hotărârea adunării generale din data de 17.03.2012 ca neîntemeiat.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 350 lei, cheltuieli de judecată.
S-a reținut că potrivit art. 26 din Legea nr. 230/2007, dacă o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociației de proprietari ori este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, aceștia pot ataca în justiție respectiva hotărâre, în termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia. Acționarea în justiție nu întrerupe executarea hotărârii decât în cazul în care instanța dispune suspendarea acesteia.
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 670/2011, a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 230/2007 și a constatat că sintagma "de la adoptarea acesteia" este neconstituțională, referitor la momentul de la care se poate ataca în justiție respectiva hotărâre.
În acest sens, Curtea a reținut că art. 26 din Legea nr. 230/2007 aduce atingere dreptului de a accede efectiv la justiție pentru apărarea drepturilor legitime al persoanelor interesate, avand in vedere că proprietarii care nu au avut cunoștință de adunarea generală a asociației de proprietari și nici de faptul că s-a adoptat o hotărâre a acesteia, prin care au fost afectați, se pot afla în situația de a nu putea contesta hotărârea în termenul prevăzut de norma legală criticată, și anume cel de 45 de zile de la adoptarea acesteia.
Dispozițiile art.147 alin.(1) din Constituție prevăd că: „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”.
Deciziile Curții Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea unor legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții din acestea sunt general obligatorii (erga omnes) și nu limitate doar la părțile din procesul în cadrul căruia a fost ridicată excepția (inter partes).
Dispozițiile legale constatate ca fiind neconstituționale nu mai pot fi aplicate de nici o instanță în nici o cauză și de nici o altă autoritate publică de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale. Decizia de constatare a neconstituționalității face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituțională încetându-și aplicarea pentru viitor.
În cauza pendinte, instanța a reținut că reclamantul a fost prezent la adunarea generală din data de 20.03.2010, aspect recunoscut de acesta in ședința publică din data de 01.04.2013, precum și în cadrul răspunsului la întâmpinare depus la dosar( filele 87, 88), din care rezultă că a cunoscut și a sesizat in cadrul adunării generale faptul că nu au fost convocați toți membrii asociației și că nu a fost întrunit cvorumul necesar pentru valabilitatea hotărârii, prin urmare atacarea acestei hotărâri la mai mult de doi ani de la adoptarea ei se înfățișează ca fiind tardivă, urmând a se admite excepția tardivității formulării cererii, cu privire la petitul având ca obiect anularea hotărârii adunării generale din data de 20.03.2010, invocată prin întâmpinare.
Susținerea reclamantului în sensul că termenul de 45 zile curge de la comunicarea hotărârii nu poate fi primită, fiind lipsită de fundament legal.
Cu privire la hotărârile Adunării generale din data de 05.03.2011, respectiv 17.03.2012, din probatoriul administrat in cauză nu rezultă fără niciun dubiu că reclamantul a avut cunoștință de faptul că la datele respective s-a adoptat o hotărâre a adunării generale, astfel că excepția tardivității contestării acestor hotărâri este apreciată de instanță ca neintemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Astfel, pârâta nu a făcut dovada comunicării acestor hotărări reclamantului, deși sarcina probei îi incumbă, iar depozițiile martorilor S. A. și R. G. conform cărora hotărârile adunării generale au fost afișate atât la sediul asociației, cât și la avizierul fiecărei scări de . asociației, nu pot primi eficiență juridică, in condițiile in care martorii nu au constatat in mod nemijlocit faptul că aceste hotărâri au fost afișate la scara blocului în care locuiește reclamantul, ci doar au prezumat acest lucru.
Cu privire la modalitatea de convocare a celor două adunări generale și la condițiile privind cvorumul necesar pentru valabilitatea hotărârilor acestora, instanța a reținut că acestea sunt stabilite prin dispozițiile art. 23-25 din Legea 230/2007 și de art. 14 din HG nr. 1588/2007.
Acest text legal prevede convocarea proprietarilor, prin afișare la loc vizibil sau pe bază de tabel nominal convocator, asupra datei adunării generale a asociației de proprietari cu cel puțin 7 zile înainte ca aceasta să aibă loc, inclusiv cu privire la ordinea de zi a adunării generale.
De asemenea, alin. 5 al art. 14 HG 1588/2007 anterior menționat stabilește că adunarea generală a asociației de proprietari poate adopta hotărâri, dacă majoritatea proprietarilor membri ai asociației de proprietari sunt prezenți personal sau prin reprezentant legal. Dacă nu este întrunit cvorumul adunarea va fi suspendată și reconvocată. La adunarea generală reconvocată, dacă există dovada că toți membrii asociației de proprietari au fost convocați, hotărârile pot fi adoptate prin votul majorității membrilor prezenți. Dovezi ale convocării și reconvocării constituie afișul de la avizier și tabelul nominal convocator cu semnături.
Potrivit art. 24 alin. 2 Legea 230/2007: " Dacă la prima convocare nu este întrunit cvorumul necesar de jumătate plus unu, adunarea generală va fi suspendată și reconvocată în termen de maximum 10 zile de la data primei convocări".
Din formularea acestui text legal, care stabilește termenul de reconvocare de maxim 10 zile de la data primei convocări, și nu de la data primei ședințe a Adunării generale ordinare, reiese ca nu există nici un impediment ca ambele convocări să fie efectuate la aceeași data, singurul criteriu ce urmează a fi avut în vedere fiind ca data efectuării celei de-a doua convocări să nu se situeze în afara acestui termen maxim de 10 zile.
Din analiza actelor care au stat la baza hotărârii adunării generale din data de 05.03.2011, instanța a reținut că Adunarea Generală a fost convocată pentru data de 26.02.2011, ora 10, prin anunț( fila 17) și pe bază de tabel nominal convocator( filele 37-57).
Totodată, prin același anunț și convocator a fost stabilită întrunirea Adunării Generale pentru data de 05.03.2011, ora 10 în ipoteza neîntrunirii cvorumului legal la prima adunare.
În raport de dispozițiile legale anterior menționate, convocarea adunării generale pentru data de 05.03.2011, astfel cum a fost realizată de asociația pârâtă respectă dispozițiile legale anterior menționate.
Astfel, rolul acestei proceduri a fost de a aduce la cunoștiință membrilor asociației data și ora desfășurării fiecareia din cele două sedințe de Adunare generală ordinară.
Dacă vreunul din membrii asociației dorea să participe la vreuna din cele doua sedințe, acesta avea toate datele necesare privind locul și ora desfășurării sale.
Nu există nici o dovadă la dosarul cauzei că această convocare nu a fost afișată in mod procedural, la loc vizibil. De altfel, din tabelul nominal convocator depus la fila 46 reiese că reclamantul, semnatar al acestuia cunoștea existența convocarii pentru prima sedință de Adunare generală ordinară, astfel că in mod necesar cunoștea și data și locul la care fusese convocată a doua Adunare generală ordinară.
Faptul că a doua convocare este menționată doar ca un subsidiar, pentru cazul neindeplinirii cvorumului legal la prima sedință nu atrage nulitatea convocării formulată pentru această a două sedință. Nefiind în cauză incident vreun caz de nulitate expresa, și nefiind aplicabile nici prevederile art. 105 al.2 C.p.c. Aplicabilitatea acestor prevederi necesită dovedirea unei vătămari prin acest mod de convocare, insă, în speță, o asemenea vatamare nici nu s-a dovedit, și nici nu este presupusă de lege.
Aceste argumente sunt valabile și în ceea ce privește modalitatea de convocare a Adunării generale din data de 17.03.2012. Astfel această adunare a fost convocată pentru data de 10.03.2012, ora 10, prin anunț( fila 15), in cuprinsul căruia a fost stabilită și întrunirea Adunării Generale pentru data de 17.03.2012, ora 10 în ipoteza neîntrunirii cvorumului legal la prima adunare.
Pentru Adunarea generală reconvocată a fost întocmit, de asemenea, și un tabel nominal convocator ( filele 19-36).
Instanța a reținut însă că procesul-verbal în care s-a consemnat hotărârea Adunării generale din data de 05.03.2011 nu reflectă numărul membrilor prezenți la adunare, astfel încât instanța să poată stabili dacă a fost întrunit cvorumul necesar pentru valabilitatea hotărârii adoptate la aceea dată.
Raportat la obiectul cauzei, instanța a constatat că hotărârea Adunării generale este un act juridic, fiind o manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice. Este un act juridic unilateral, întrucât este o manifestarea de voință cu caracter unilateral emisă de adunarea generală, organul suprem de conducere al asociației. Adunarea generală se întrunește în ședințe și adoptă hotărâri.
Astfel, pentru formarea valabilă a actului juridic unilateral, trebuie cercetată valabilitatea voinței unice, respectiv a celor două elemente care intră în structura sa: consimțământ și scop.
Consimțământul este acea condiție de fond, esențială și generală a oricărui act juridic, constând în exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic (sau a emite un act juridic, în cazul actelor unilaterale). Consimțământul, în cazul unui act emis de un organ colegial, cum este adunarea generală, se analizează tocmai prin prisma majorității impuse de lege pentru votarea actului respectiv. Aceasta are în vedere numărul de voturi impus de lege pentru ca un act al organului colegial să poată fi adoptat în mod valabil.
Prin urmare, nerezultând în mod cert că hotărârea a fost adoptată cu respectarea dispozițiile legale, iar lipsa consimțământului este sancționată cu nulitatea, instanța apreciază că aceasta este lovită de nulitate .
Faptul că procesul-verbal în care s-a consemnat hotărarea Adunării generale nu este semnat de toți membrii comitetului executiv nu atrage nulitatea hotărârii, nefiind un caz de nulitate expresă, și nefiind aplicabile nici prevederile art. 105 al.2 C.p.c., in condițiile in care reclamantul nu a făcut dovada unei vatamari care nu poate fi înlăturată printr-un alt mod, iar o asemenea vătămare nu este presupusă de lege.
În ceea ce privește hotărârea Adunării generale din data de 17.03.2012, din procesul-verbal întocmit la aceea dată rezultă că la adunarea generală a participat un număr de 30 persoane, iar propunerilor discutate au fost adoptate cu unanimitate de voturi, cu excepția celei privind cuantumul chiriei care a fost adoptată că 29 voturi.
Instanța a constatat astfel că hotărârea adunării generale reconvocată din data de 17.03.2012 a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor art. 14 alin.5 din HG nr. 1588/2007, iar procesul-verbal in care s-a consemnat această hotărâre a fost semnat de toți membrii comitetului executiv.
Avand în vedere ca nu este incident niciun alt motiv de nulitate cu privire la această hotărâre, instanța, constatand desfășurată în mod legal ședința Adunării generale ordinare din data de 17.03.2012, a admis în parte cererea de chemare in judecată formulată de reclamantul M. I., in contradictoriu cu parata Asociația de Proprietari nr. 14 C. București și a anulat hotărârea adunării generale a Asociației de P. nr. 14 C. București din data de 05.03.2011. instanța respins petitul având ca obiect anularea hotărârea adunării generale a Asociației de P. nr. 14 C. București din data de 20.03.2010 ca tardiv formulat, precum și petitul având ca obiect anularea hotărârea adunării generale a Asociației de P. nr. 14 C. București din data de 17.03.2012 ca neîntemeiat.
În ceea ce privește petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța, în baza dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., a admis în parte acest petit și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 350 lei, corespunzător pretențiilor admise.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul M. I. și pârâta Asociația de Proprietari nr. 14 C. București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul declarat de reclamant s-a susținut, în esență, că prima instanță a analizat și interpretat eronat materialul probator administrat în cauză, expunând amplu starea de fapt litigioasă și conținutul dispozițiilor legale incidente în materie, referitoare la hotărârile Adunării generale din datele de 20.03.2010 și 17.03.2012.
În apelul declarat de pârâtă s-a susținut, în esență, că prima instanță a greșit atunci când a statuat că pentru adunarea generală reconvocată din data de 05.03.2011 trebuia întrunit cvorum-ul necesar de 50%+1, în realitate, potrivit art. 24 pct. 3 din Legea nr. 230/2007, adunarea generală reconvocată putând adopta hotărâri cu votul membrilor prezenți, cum corect a și procedat.
Prin întâmpinare apelantul-reclamant a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 175/02.04.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosarul nr._/215/2012, s-au respins ambele apeluri, ca nefondate.
Tribunalul a constata că în mod just a statuat prima instanță că, în cauză, în mod cert reclamantul a fost prezent la Adunarea Generală din data de 20.03.2010, stare de fapt recunoscută de acesta, ca urmare a interpelării instanței din ședința publică din data de 01.04.2013, precum și în cadrul răspunsului la întâmpinare (filele 87 și 88 dosar fond), din care rezultă că a cunoscut și a sesizat în cadrul adunării generale faptul că nu au fost convocați toți membrii asociației și că nu a fost întrunit cvorumul necesar pentru valabilitatea hotărârii, prin urmare atacarea acestei hotărâri la mai mult de doi ani de la adoptarea ei se înfățișează ca fiind tardivă, astfel că, soluția de admitere a excepției tardivității formulării petitului având ca obiect anularea hotărârii Adunării Generale din data de 20.03.2010, se înfățișează ca vădit temeinică și legală.
De asemenea, și în ceea ce privește hotărârea Adunării Generale din data de 17.03.2012, corect a reținut prima instanță că, din conținutul procesului-verbal întocmit la aceea dată, rezultă că la respectiva adunare generală a participat un număr de 30 persoane, iar propunerilor discutate au fost adoptate cu unanimitate de voturi, cu excepția celei privind cuantumul chiriei care a fost adoptată că 29 voturi.
În consecință, legal și temeinic a constatat instanța de fond că, hotărârea Adunării Generale reconvocată din data de 17.03.2012 a fost adoptată cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 14 alin.5 din HG nr. 1588/2007, iar procesul-verbal în care s-a consemnat această hotărâre a fost semnat de toți membrii Comitetului Executiv al asociației-pârte.
Astfel, potrivit alin. 5 al art. 14 HG 1588/2007, adunarea generală a asociației de proprietari poate adopta hotărâri, dacă majoritatea proprietarilor membri ai asociației de proprietari sunt prezenți personal sau prin reprezentant legal. Dacă nu este întrunit cvorumul adunarea va fi suspendată și reconvocată. La adunarea generală reconvocată, dacă există dovada că toți membrii asociației de proprietari au fost convocați, hotărârile pot fi adoptate prin votul majorității membrilor prezenți. Dovezi ale convocării și reconvocării constituie afișul de la avizier și tabelul nominal convocator cu semnături.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. 2 din Legea 230/2007: "Dacă la prima convocare nu este întrunit cvorumul necesar de jumătate plus unu, adunarea generală va fi suspendată și reconvocată în termen de maximum 10 zile de la data primei convocări ".
Din formularea acestui text legal, care stabilește termenul de reconvocare de maxim 10 zile de la data primei convocări, și nu de la data primei ședințe a adunării generale ordinare, reiese ca nu există nici un impediment ca ambele convocări să fie efectuate la aceeași data, singurul criteriu ce urmează a fi avut în vedere fiind ca data efectuării celei de-a doua convocări să nu se situeze in afara acestui termen maxim de 10 zile.
Așadar, cu privire la modalitatea de convocare adunări generale din data de 17.03.2012 și la condițiile privind cvorumul necesar pentru valabilitatea hotărârilor acestora, instanța de fond corect a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 23-25 din Legea 230/2007 și art. 14 din HG nr. 1588/2007.
Apelul declarat de pârâtă a fost considerat nefondat, Tribunalul constatând neîntemeiate criticile apelantei-pârâte, întrucât, din analiza actelor care au stat la baza hotărârii Adunării Generale din data de 05.03.2011, corect a reținut instanța de fond că, Adunarea Generală a fost convocată inițial pentru data de 26.02.2011, ora 10, prin anunț ( fila 17 dosar fond) și pe bază de tabel nominal convocator ( filele 37 – 57 dosar fond). Totodată, prin același anunț și convocator a fost stabilită întrunirea Adunării Generale pentru data de 05.03.2011, ora 10 în ipoteza neîntrunirii cvorumului legal la prima adunare.
Însă, având în vedere că procesul-verbal în care s-a consemnat hotărârea Adunării Generale din data de 05.03.2011 nu reflectă numărul membrilor prezenți la adunare, pentru a se putea stabili dacă a existat un consimțământ valabil al majorității membrilor pentru hotărârea adoptată la aceea dată, în mod legal și temeinic prima instanță a dispus anularea respectivei hotărâri. Aceasta întrucât, hotărârea Adunării generale, ca act juridic unilateral, constituie o manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, astfel că, pentru formarea sa valabilă trebuie cercetată valabilitatea voinței unice, respectiv a celor două elemente care intră în structura sa: consimțământ și scop. Or, consimțământul, în cazul unui act emis de un organ colegial, cum este adunarea generală, se analizează tocmai prin prisma majorității impuse de lege pentru votarea actului respectiv, întrucât aceasta are în vedere numărul de voturi impus de lege pentru ca un act al organului colegial să poată fi adoptat în mod valabil.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs atât reclamantul M. I., cât și pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.14 C. B..
Recurentul reclamant a susținut că instanța de apel fără a cerceta motivele de nulitate din apelul declarat și din concluziile depuse de reclamant, s-a limitat sa arate ca a expus "amplu starea litigioasa " și a menținut într-o formulare aproape identica, motivările instanței de fond, cu toate ca acestea sunt nefondate întrucât nu s-au cercetat condițiile de validitate ale hotărârilor adunărilor din 20.03.2010 si 17.03.2012, acestea fiind acte juridice unilaterale. Respingerea apelului privind hotărârea adunării din 2010 prin invocarea excepției tardivității formulării cererii nu poate fi primită, pentru că sub aspect extinctiv acțiunea în declararea nulității actului juridic unilateral este imprescriptibilă, indiferent de natura juridică a nulității - absolută sau relativă - deosebirea constând numai în aceea că acțiunea în constatare a nulității absolute este la rândul ei imprescriptibilă în timp ce acțiunea în anulare, în cazul nulității relative este prescriptibilă, în interiorul termenului general de prescripție .
Indiferent de natura juridică a nulității, rezultă că cererea în declararea nulității este în termen.
Instanța a omis să constate că în baza prevederilor art.24 din 3 si art. 25 din 4 din legea 230/2007, art. 14 alin 5 din HG 1588/ 2007, art. 54 si art. 57 din statutul asociației, unei adunări generale reconvocate, așa cum au fost adunările din 20.03._11 si 17.03.2012 îi este interzisă adoptarea de hotărâri dacă nu este îndeplinită condiția de a se dovedi faptul că toți proprietarii au fost convocați, sarcină ce incumbă organizatorului adunării . Aceasta obligație nu a fost îndeplinită și nici nu putea fi îndeplinită din moment ce tabelele convocatoare arată că la adunarea din 2010 nu au fost convocați 146 proprietari, la adunarea din 2011 nu au fost convocați 112 proprietari, iar la adunarea din 2012 nu au fost convocați 95 proprietari. Convocarea tuturor proprietarilor la oricare întrunire a adunării generale este obligatorie pentru ca adunarea generala este " alcătuită din toți proprietarii " (art. 23 alin 2 al legii 230/2007 si art 50 din statut). Neconvocarea tuturor proprietarilor la adunările generale reconvocate, potrivit prevederilor legale precizate, face prohibită acțiunea de adoptare de hotărâri ceea ce înseamnă că adunarea generală respectivă este lipsită de capacitatea de folosință de a adopta hotărâri, acesta fiind cazul celor trei adunări. Capacitatea este o condiție esențială, de fond si generală de validitate a unui act juridic, lipsa acesteia conducând la nulitate. Eludarea condiției dacă există dovada că toți membrii asociației de proprietari au fost convocați, prevăzuta la art .24 alin 3 al legii 230/2007 si întrebuințarea prevederii „hotărârile pot fi adoptate indiferent de numărul membrilor prezenți" din același articol de lege este un act de fraudare a legii pentru ca prin înlăturarea în mod voit a unei dispoziții competente se creează condiții favorabile de aplicare a linei alte dispoziții, ceea ce s-a și urmărit, în mod constant, începând cu anul 2007 la convocarea adunărilor și la adoptarea hotărârilor; scopul final fiind acela de a înscrie în procesele verbale ale adunărilor o pretinsă hotărâre privind penalitățile, contrar scopului asociației, prevăzut de lege și anume de ""administrare și gestionare a spațiilor comune ".
Acționând contrar bunei credințe și bunelor moravuri, organizatorul adunărilor, prin abuz de drept si chiar prin fals, cum este cazul adunării din 10.02.2007, când s-a înscris, pentru prima data, o alegație referitoare la penalizări, într-o adunare generala convocată fără cvorum, care nu avea deci dreptul de a adopta hotărâri, menținută apoi ani la rând prin formularea "se menține procentul .." a urmărit obținerea unor venituri ilicite cu care să se "indemnizeze " așa cum rezultă din afișul din 2013, statul de plată din 2009, încălcându-se încă odată legea, care la art.49 alin 3 stabilește destinația sumelor încasate din penalizări. Vătămarea ce i se aduce așa cum rezultă din dosarul principal este de_,11 depășind cu mai mult de 30 % cuantumul întreținerii. Este vorba de un abuz de drept pentru ca :penalizările propriii asociației se instituie nu printr-o alegație ci printr-un sistem propriu de penalizări ( art. 30 alin 1 și art.49 alin 1 din legea 230/2007), sistem ce se validează de către adunarea generală și care este evident un ansamblu de reguli, pentru că nu orice suma este penalizabilă. Astfel asociația nu poate penaliza sumele ce reprezintă serviciile de utilități atâta timp cât furnizorul nu percepe penalizări daca asociația, în calitate de utilizator al serviciului, dovedită prin contract cu furnizorul nu a încheiat convențiile cu consumatorii ( art. 37 alin 1 sau art. 40 alin 2 din HG 1588/2007 ) . Nu s-au încheiat convenții pentru că ar fi dispărut surse de câștiguri ilicite.
De asemenea, asociația nu poate percepe penalizări pe salarii atâta timp cat acestea au fost achitate la timp și integral ba mai mult au fost și suplimentate prin premieri neaprobate de adunarea generala; extrem de grav este sa percepi penalizări din propria culpa, ce consta in refuzul de a incasa contribuția lunara pentru ca apoi sa justifici penalizarea prin întârzierea la plata contribuției lunare si sa amplifici cuantumul prin neacționarea in justiție după 90 zile de întârziere. ( art 50 alin 1, legea 230 /2007 ); penalizările sunt exigibile daca exista un raport de cauzalitate intre fapta culpabila si prejudiciu . Daca nu se face dovada existentei unui prejudiciu penalizările nu pot fi exigibile; penalizarea fiind o sancțiune subsecventa unei fapte cuplabile nu poate fi planificata așa cum se arata in procesul verbal al adunării din 2010.
Hotărârile adunările generale cu acte juridice unilaterale, trebuie să fie comunicate în mod obligatoriu, pentru ca acestea să aibă efecte juridice. Art. 25 alin 4 din legea 230/2007 prevede expres comunicarea "în scris, tuturor proprietarilor” sub semnătura membrilor comitetului executiv . Nu există în această prevedere, nici o distincție între cei prezenți la adunare, pentru a nu li se mai comunica hotărârile și cei care n-au fost prezenți.
Motivarea dată că, fiind prezent la adunarea din 2010, ar fi avut cunoștința de hotărârile adoptate, este forțată, pentru ca a arătat. pe larg în apel . modul cum s-a redactat procesul verbal al respectivei adunări.
Pentru o pricină identică din anul 2008, intre același părți, Curtea de Apel C. prin decizia 7595/12.07.2013 a admis " cum în speța de față nu s-a făcut dovada că hotărârea constatată ar fi fost comunicată reclamantului, se concluzionează că acesta este încă în termen sa formuleze cerere de anulare " .
In privința convocării adunărilor generale s-a conchis că termenul de 10 zile pentru adunarea reconvocată curge de la data primei convocări și nu de la data întrunirii în primă ședința Motivarea nu poate fi însușită pentru că: nu este permis să se anticipeze de către organizator ca adunarea convocată nu va întruni cvorumul. Anticiparea este posibilă numai daca se urmărește ca cvorumul să nu fie realizat (Organizatorul nu a întreprins în nici un an măsurile necesare pentru realizarea cvorumului); adunarea reconvocată este subsecventă adunării convocate și nu se poate ști apriori daca va fi sau nu cvorum . A sugera pe convocatoare că nu se realizează cvorumul si a strânge un număr de semnături insuficiente pentru cvorum echivalează cu o înșelătorie prin care de fapt se înfrânge voința de participare a proprietarilor; după data la care trebuia sa aibă loc prima întrunire, continuarea strângerii de semnături pe aceleași convocatoare este de asemenea înșelătoare pentru ca majoritatea renunță să participe la " adunarea reconvocată " văzând că tabelele nu sunt semnate de foarte mulți proprietari . Din aceste motive este clar că adunările trebuie convocate pe documente distincte; nedatarea convocatoarelor nu permite sa se aprecieze daca s-a respectat termenul legal de șapte zile înaintea "oricărei" convocări .
Folosirea unuia si aceluiași tabel nu permite cunoașterea numărului de semnături înainte de prima adunare si numărul celor care au semnat pentru a doua adunare. Pentru lipsa capacității de a se adopta hotărâri în adunările din 20.03.2010, 05.03.2011 si 17.03.2012, pentru fraudarea legii, pentru hotărâri luate în scop nelicit, contrar scopului asociației" de administrarea si gestionarea proprietăților comune" ( art.4 alin 1 din legea 230/2007 ) pentru exercitarea unor drepturi contrare bunei credințe si bunelor moravuri, a solicitat admiterea recursului și anularea hotărârilor adunărilor precizate .
Recurenta pârâtă a susținut că pe fondul cauzei, atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut faptul că dintre cele trei hotărâri ale Adunării Generale contestate, respectiv cele din anii 2010, 2011 și 2012, numai Adunarea Generală din anul 2011 ar trebui anulată întrucât, susține instanța de apel, din analiza actelor care au stat la baza hotărârii Adunării Generale din data de 5.03.2011, nu ar rezulta numărul persoanelor participante la această adunare generală reconvocata.
Cu toate că atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut corect că adunarea generală din data de 5.03.2011 a fost o adunare reconvocata, termenul inițial la care fusese convocată fiind pentru data de 26.02.2011 ora 10:00, totuși în mod greșit s-a apreciat că această adunare reconvocata ar fi lovită de nulitate întrucât nu s-a statuat în procesul verbal numărul persoanelor prezente.
Nu există nici un temei juridic, nici un motiv prevăzut ca atare atât în Legea 230/2007 cât și în H.G. 1588/2007 care să conducă la această concluzie, nici expres și nici pe cale deductivă.
Astfel, ambele instanțe sunt de acord cu faptul că Adunarea Generală din anul 2011 a fost convocată cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea 230/2007, respectiv art. 23-25 și art. 14 din H.G. 1588/2007, ceea ce înseamnă că Adunarea Generală a fost statutară indiferent de numărul proprietarilor prezenți la cea de-a doua întrunire a sa (reconvocare).
În aceste condiții, interpretarea celor două instanțe față de aspectul că din procesul verbal întocmit la data de 05.03.2011 nu reiese numărul membrilor prezenți la adunare, pentru a se putea stabili dacă a existat un consimțământ valabil al majorității membrilor prezenți, este total greșit, datorita faptului că în procesul verbal contestat Instanța de Cenzură va putea observa că se consemnează că se aprobă în unanimitate cele 11 puncte ale ordinii de zi, precum și procentul de 0,2% penalizări/zi întârziere.
Având în vedere acest aspect, nu a fost reținută motivarea că hotărârea adunării generale este lovită de nulitate "întrucât nu poate fi dovedită voința majorității prin prisma consimțământului dat", deoarece - așa cum a arătat - toate problemele ridicate pe ordinea de zi au fost aprobate cu unanimitate de voturi. În această situație, având în vedere că e a doua convocare când adunarea generală era statutară indiferent de numărul membrilor prezenți și de mențiunea expresă din procesul verbal încheiat, că toate problemele au fost votate cu unanimitate de voturi, raționamentul celor două instanțe nu poate fi reținut, întrucât nu poate fi dovedită lipsa consimțământului valabil exprimat. Cel mult, raționamentul instanței ar fi fost aplicabil în condițiile în care în procesul verbal contestat s-ar fi consemnat că anumite măsuri au fost aprobate cu votul majorității și, în această situație, ar fi fost necesar să fie menționat numărul membrilor prezenți. Oricum, în cuprinsul procesului verbal sunt specificate persoanele care au luat cuvântul în adunarea generală, care au făcut diverse propuneri ce au fost votate în unanimitate de proprietarii prezenți la adunarea generală reconvocată din data de 5.03.2011.
Mai mult, reclamantul - căruia îi incumbă sarcina probei - nu a făcut dovada nici la fond și nici în apel că nu a avut cunoștință de existența hotărârii adunării generale din 2011, nedovedind că aceasta nu a fost afișată în scara blocului în care locuiește. Totodată, așa cum reiese din tabelul și convocatorul depus la dosarul cauzei, acesta, prin semnătură, a luat la cunoștință de data și locul desfășurării celor două adunări generale.
Intimatul-reclamant M. I. este cel mai mare restanțier al asociației, înregistrând în prezent un debit de 60.000 lei și singurul motiv pentru care a contestat aceste adunări generale este acela de a tergiversa finalizarea dosarelor în care a fost chemat în judecată pentru recuperarea debitului restant.
În concluzie, a solicitat modificarea hotărârilor și respingerea în totalitate a acțiunii intimatului-reclamant, ca fiind nefondată.
S-au depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: planșă foto, un înscris emis de Asociația de Proprietari nr.14 C. București, statul de salarii privind pe angajații asociației, proces-verbal.
Ambele părți au formulat întâmpinări, iar reclamantul și răspuns la întâmpinare, precum și concluzii scrise, solicitând respingerea recursului părții adverse, ca nefondat și susținându-și propriile critici aduse deciziei recurate.
Prin decizia nr.1254 din 2 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/215/2012, s-a respins recursul declarat de reclamantul M. I., împotriva deciziei civile nr. 175/02.04.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosarul nr._/215/2012, având ca obiect pretenții.
S-a admis recursul declarat de pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.14 C. B., împotriva deciziei civile nr. 175/02.04.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosarul nr._/215/2012, având ca obiect pretenții.
S-a modificat în parte decizia, în sensul că s-a admis apelul declarat de pârâtă și s-a schimbat sentința, respingând-se în totalitate acțiunea; a fost obligat reclamantul M. I. la cheltuieli de judecată, fond și apel, în cuantum de 1050 lei, către pârâtă.
S-au menținut restul dispozițiilor deciziei.
A fost obligat recurentul reclamant M. I. la 300 lei cheltuieli de judecată, în recurs, către recurenta pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.14 C. B..
În ceea ce privește critica recurentului reclamant, cu trimitere la instituția nulității actului juridic - în cadrul căreia se cercetează condițiile de validitate ale actului respectiv, în speță ale hotărârilor adunării generale, iar acțiunea este imprescriptibilă sau prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, în raport de natura nulității, absolută sau relativă, așa încât, în opinia reclamantului, cererea având ca obiect anularea hotărârii Adunării Generale din data de 20.03.2010, nu este tardivă - aceasta fiind nefondată..
În speță, acțiunea reclamantului a fost întemeiată pe dispozițiile legii nr. 230/2007 și, ca atare, și judecată, în limitele acestei legi speciale, care reglementează tocmai modul de înființare, organizare și funcționare a asociaților de proprietari, și ale cărei norme, reclamantul a pretins că au fost încălcate, astfel încât, respectând principiul disponibilității părților și al priorității legii speciale față de norma generală, în mod corect, atât instanța de fond, cât și Tribunalul, au aplicat dispozițiile cuprinse în această lege, inclusiv sub aspectul termenului de atacare în justiție a respectivelor hotărâri.
Prin urmare, constatând că în mod legal a fost admisă excepția tardivității cererii privind anularea hotărârii Adunării Generale din data de 20.03.2010, toate celelalte critici privind această hotărâre, și ale cărei nereguli ar fi fost preluate de următoarele hotărâri ale Adunării Generale, nu mai pot face obiectul examinării instanței.
Referitor la critica recurentului reclamant, ce vizează nulitatea celorlalte 2 hotărâri ale Adunării Generale, ca urmare a neconvocării tuturor proprietarilor, aceasta este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât există la dosarul cauzei dovezi ale convocării și reconvocării în condițiile prevăzute de lege a celor 2 adunări generale din 05.03.2011 și 17.03.2012, respectiv, prin afișare la loc vizibil sau pe bază de tabel nominal convocator; edificator în acest sens este anunțul afișat la avizier, care prevede data, ora, ordinea de zi a ședinței adunării generale, ca și reprogramarea ședinței în cazul neîntrunirii cvorumului la prima ședință, aspect confirmat și de depozițiile martorilor audiați în cauză, în sensul afișării efective a anunțului privind cele 2 adunări generale, coroborat cu tabelul nominal convocator cu semnături, filele 15 – 57 dosar fond.
Potrivit art. 23 alin.(5) din Legea nr. 230/2007, proprietarii trebuie anunțați, prin afișare la loc vizibil sau pe bază de tabel nominal convocator, asupra oricărei adunări generale a asociației de proprietari, cu cel puțin 7 zile înainte de data stabilită, inclusiv cu privire la ordinea de zi a adunării generale, ceea ce înseamnă că atâta timp cât s-a asigurat convocarea proprietarilor prin una din modalitățile prevăzute de lege, respectiv, prin afișare la loc vizibil, apar irelevante susținerile recurentului reclamant privind eventualele imperfecțiuni privind convocarea prin modalitatea alternativă prevăzută de lege.
Nici criticile privind nulitatea hotărârii adunării generale ca urmare a modului de stabilire a cuantumului penalităților de întârziere, nu sunt întemeiate, sub acest aspect nefiind dovedită vreo încălcare a Legii, care stabilește aceste atribuții în sarcina Asociației de proprietari și, respectiv, Comitetului executiv, reprezentat de președintele asociației de proprietari: Art. 30 - (1) Comitetul executiv, reprezentat de președintele asociației de proprietari, are următoarele atribuții:
j) stabilește sistemul propriu de penalizări ale asociației de proprietari pentru restanțele afișate pe lista de plată ce privesc cheltuielile asociației de proprietari, conform prevederilor legale; k) avizează documentele asociației de proprietari; Art. 49 - (1) Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Din actele dosarului, în parte depuse chiar de reclamant, a rezultat că stabilirea procentului de penalitate este legală, nu a adus nici un prejudiciu reclamantului, procentul de penalitate a fost însușit de adunarea generală a cărei hotărâre nu este lovită de nulitate sub acest aspect, iar, în cazul necomunicării hotărârii, aceasta nu constituie o cauză de nulitate, membrii asociației putând lua la cunoștință oricând de cele dispuse de adunarea generală care a fost convocată potrivit legii.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtă, acesta a fost considerat fondat susținându-se că, atât instanța de fond cât și Tribunalul au motivat anularea hotărârii Adunării Generale din data de 05.03.2011 având în vedere că procesul-verbal în care s-a consemnat hotărârea Adunării Generale, nu reflectă numărul membrilor prezenți la adunare, pentru a se putea stabili dacă a existat un consimțământ valabil al majorității membrilor pentru hotărârea adoptată la aceea dată.
Or, după cum s-a reținut de ambele instanțe, Adunarea Generală a fost convocată legal, inițial pentru data de 26.02.2011, ora 10 și, prin același anunț și convocator, a fost stabilită întrunirea Adunării Generale pentru data de 05.03.2011, ora 10, în ipoteza neîntrunirii cvorumului legal la prima adunare.
Adunarea Generală din data de 05.03.2011, fiind, deci, o adunare generală reconvocată, sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (3) din Lege, care prevede: La adunarea generală reconvocată, dacă există dovada că toți membrii asociației de proprietari au fost convocați, hotărârile pot fi adoptate, indiferent de numărul membrilor prezenți, prin votul majorității acestora.
Cum, în procesul procesul-verbal în care s-a consemnat hotărârea Adunării Generale din data de 05.03.2011, se consemnează expres că se votează, se aprobă în unanimitate cele 11 puncte ale ordinii de zi,în atare situație apare ca irelevantnumărul membrilor prezenți la adunare, acest aspect intrând în discuție numai în cazul în care este vorba de un vot cu majoritate, și care impune a se ști numărul persoanelor prezente, pentru a se putea verifica îndeplinirea condiției majorității.
Prin urmare, în raport de textul menționat, indiferent de numărul membrilor prezenți, măsurile luate prin hotărârea în discuție, fiind votate în unanimitate, această hotărâre este legală, așa încât, soluția de admitere în parte a acțiunii și de anulare a hotărârii Adunării Generale din data de 05.03.2011 și, respectiv, de respingere a apelului pârâtei, este greșită.
Împotriva deciziei pronunțată în recurs, a declarat contestație în anulare reclamantul M. I., întemeiată pe dispozițiile art.318 Cod pr.civilă invocând, în cele 6 puncte în care sunt structurate criticile, eroarea materială săvârșită de instanță ca urmare a neobservării unei serii de înscrisuri și dispoziții legale, respectiv: tabelele convocatoare pentru adunarea generală;; obligativitatea convocării tuturor membrilor pentru adunarea reconvocată, rezultată din prevederile art.24 alin.(3) din Legea nr.230/2007, art.14 din HG 1588/2007 și art.54 din statut; faptul că neconvocarea tuturor celor 304 proprietari nu puteau fi adoptate hotărâri; faptul că prin consemnarea unor hotărâri în procesele-verbale ale celor trei adunări legea și statutul au fost înfrânate; lipsa de la dosar a hotărârilor celor trei adunări generale.
Intimata a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea contestației.
Examinând contestația în raport de motivele invocate, se constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.318 alin.(1) Cod pr.civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare în două situații: când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare ori de casare.
Prima ipoteză a textului are în vedere greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea lui ca tardiv sau anularea ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate și alte situații asemănătoare, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, sau a fost suficient timbrat, ori formulat de o persoană îndreptățită să-l declare, pentru verificarea acestor situații nefiind necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
În speță, contestatorul nu invocă o greșeală materială, adică o eroare evidentă legată de aspectele de ordin procedural ale judecății în recurs, ci critică neexaminarea unor probe și greșita aplicare a legii.
Fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, contestația în anulare este deschisă exclusiv pentru motivele prevăzute de art.317 și 318 Cod pr.civilă, iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă numai în recurs.
Contestatorul a invocat ca temei de drept al contestației dispozițiile art.318 Cod pr.civilă, fără a preciza pe care din cele două ipoteze prevăzute de text se întemeiază contestația, dar din expunerea motivelor rezultă că a avut în vedere prima situație.
Chiar și în cazul în care contestația se examinează și prin prisma celei de-a doua ipoteză din art.318 Cod pr.civilă, deși nu s-a precizat în concret motivul de modificare sau casare a hotărârii neexaminate de instanța de recurs, se constată că prin hotărârea pronunțată, instanța de recurs a analizat toate criticile de nelegalitate invocate în recursul reclamantului.
Față de considerentele arătate, contestația reclamantului este nefondată și urmează să fie respinsă.
În baza art.274 Cod pr.civilă contestatorul va fi obligat să plătească intimatului 200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul M. I., împotriva deciziei nr.1254 din 2 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/215/2012, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.14 C. B..
Obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli de judecată către intimata ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.14 C. B..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2014.
Președinte, M. P. | Judecător, T. Ț. | Judecător, D. S. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.2 ex
J.r.M.P.
M.C.
P.P.
04.11.2014
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1301/2014. Curtea de... → |
|---|
