Validare poprire. Decizia nr. 6118/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6118/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 6118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6118
Ședința publică de la 05 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător P. B.
Judecător L. E.
Grefier V. P.
x.x.x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de debitorul S. C. Județean de Urgență nr. 1 C., împotriva deciziei civile nr.12/21.01.2012 pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul creditor B. C. și intimata terț poprit T. M. C., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că:
- recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege;
- prin serviciul registratură, s-a depus la dosarul cauzei răspunsul solicitat de instanță la termenul anterior din partea B. I. M., înregistrat sub nr._/30.05.2013;
- prin conținutul cererii de recurs, recurenta creditoare a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 C.P.C., după care, apreciind cauza în stare de judecată, instanța a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin decizia civilă nr.12/21.01.2012 pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._, s-a respins apelul formulat de apelantul debitor S. C. JUDEȚEAN DE U. NR 1 C., împotriva sentinței civile nr._/01.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimatul-creditor B. C. și intimatul– terț poprit T. M. C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că apelul nu este fondat.
Astfel, potrivit art. 1 (1) din O.U.G. nr.71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilește în favoarea personalului din sistemul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011 se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu.
În speță, debitorul S. C. Județean de Urgență nr.1 datora plata a 5% din valoarea creanței stabilite prin titlul executoriu reprezentat de sentința nr.449/2008 pronunțată de Tribunalul D. în anul 2012.
Înființarea popririi asupra sumelor de bani datorate de terțul poprit T. C., debitorului a fost efectuată pentru suma de 1168,84 lei reprezentând 5% din suma datorată.
D. fiind că terțul poprit a refuzat să consemneze suma de bani mai sus amintită, instanța de executare a admis cererea de validare a popririi formulată de creditor. Împrejurarea că plata integrală a debitului nu poate fi pretinsă de către acesta din urmă, nu echivalează cu inadmisibilitatea executării silite pentru suma de 5% ce trebuie încasată de către el în anul 2012, conform O.U.G. nr.71/2009.
Având în vedere cele mai sus, în temeiul art. 296 C.pr.civ., apelul debitorului a fost respins.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs debitorul S. C. Județean de Urgență nr. 1 C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului debitorul arată că decizia civilă nr.12/2013 pronunțată de Tribunalul D. este netemeinică si nelegală pentru următoarele motive:
În fapt, prin sentința nr.449/2008 pronunțata de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a dispus ca unitatea sa plătească intimatului creditor diferența dintre salariul de baza brut de 880 lei si salariul efectiv plătit. suma reactualizata de la scadenta la data plații efective. In data de 10.02.2012 s-a emis de către B. I. M., adresa de înființare poprire creanța 1543/E/2008. La data de 15.02.2012, terțul poprit T. M. C. a restituit adresa de poprire cu mențiunea ca potrivit prevederilor art. 1(2) din OUG nr.71/2009 " în cursul termenului prevăzut la alin.1 orice procedura de executare silita se suspenda de drept ", urmând ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31.12.2011, se va realiza după o procedura de executare care se va realiza astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu
e) în anul 2016 se plătește 35%) din valoarea titlului executoriu;
De asemenea, menționează faptul că potrivit art.43(l) din Legea bugetului de stat pe anul 2012, plata titlurilor executorii se efectuează în cuantumul prevăzut pentru acest an prin OUG nr. 71/2009, aprobata cu modificări prin Legea nr.230/2011, din sumele aprobate la titlul "Cheltuieli de personal " în mod eșalonat în tranșe trimestriale egale . Referitor la constituționalitatea prevederilor OUG nr.71/2009 cu modificările si completările ulterioare, Curtea Constituționala a României s-a pronunțat în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate, prin deciziile nr. 188/02.03.2010, 877/06.07.2010.1107/23.09.20l0. În ceea ce privește respectarea tratatelor la care România este parte, precizează că dispoz. OUG nr. 71/2009 cu modificările si completările ulterioare, sunt în concordanta cu prev. art.l din Protocolul nr.l la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, referitoare la condițiile în care statul poate impune restricții ale dreptului de proprietate în interes public. Măsura de eșalonare a plații este prevăzuta de lege, urmărește un scop legitim si păstrează un raport de proporționalitate între mijloacele folosite si obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauza, iar tranșele de efectuare a plaților sunt precis determinate, termenul de plata este rezonabil, devalorizarea monetara fiind acoperita prin reactualizarea sumei cu indicele de inflație la data plații. În acest sens invocă și jurisprundența CEDO (Hotărârea pronunțată în cauza Brumărescu împotriva României, publicata in MO nr.414/2000), care trebuie sa fie avuta în vedere și de către instanțele romanești chemate să aprecieze legalitatea măsurii suspendării dispuse prin OUG nr.71/2009, cu modificările si completările ulterioare. Aceasta ordonanța cu modificările si completările ulterioare, reprezintă reglementari speciale, cu aplicabilitate în timp privind executarea silita a hotărârilor judecătorești prin care se acordă anumite drepturi salariate pentru personalul din sectorul bugetar si nu aduc atingere dreptului de a cere îndeplinirea obligației de plată. Aceste acte normative prevăd tocmai faptul că banii se vor plăti, în mod gradual, în 5 ani consecutive. OUG 71/2009 constituie o dovada certa a intenției statului de a pune în executare hotărârile judecătorești într-un termen rezonabil si strict delimitat. Eșalonarea executării hotărârilor judecătorești a fost determinata de necesitatea asigurării stabilității economice a țării. Totodată notorietatea crizei economice mondiale și implicit naționale oferă o justificare valabila "întârzierii in executarea hotărârilor judecătorești Justificare subliniata in partea introductiva a OUG nr. 71/2009 .
În vederea obținerii fondurilor necesare achitării debitelor, spitalul a înaintat eșalonarea pe trimestre conform prevederilor Legii 230/2011 pentru aprobarea OUG nr. 71/2009 ordonatorului principal de credite ( Directei de Sănătate Publica D. si Ministerului Sănătății).
De asemenea, menționează faptul că, instituția este finanțată, fondurile se primesc de la ordonatorul principal si anume Ministerul Sănătății, care repartizează si finanțează pe transe conform actelor normative invocate mai sus. În momentul în care spitalul, primește finanțarea solicitata în cont, va deconta creditorilor sumele prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea de drepturi salariale stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, conform transelor stabilite de OUG 71/2009 .
În cazul în care terțul poprit ar fi executat contul unității (cont cu destinație speciala de la CAS D. pentru servicii medicale si nu de la Ministerul Sănătății Publice) ar fi privat pacienții de actul medical (tratament, medicamente, investigații etc.).
Precizează faptul ca s-a achitat transa de 5% conform dispoz. OUG71/2009 si de asemenea faptul ca plata s-a efectuat în data de 16.11.2012, iar pe extrasul de cont anexat prezentei se găsește suma totala virată pentru toți creditorii înregistrați la Biroul Executorilor Judecătorești (anexat extras de cont).
Menționează faptul că potrivit art.17 din Legea 146/1997 S. C. Județean de U. C. fiind instituție publica este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În drept invocă dispoz. art.304 pct.9 C.Prc.Civ. si 242 alin.2 C.P.civ.
Față de cele invocate mai sus, solicită admiterea recursului cu respectarea legislației în vigoare.
Creditorul B. C., legal citat nu s-a prezentat și nu a depus întâmpinare .
Analizând decizia recurată în raport cu motivele de recurs formulate și cu actele normative aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este fondat ți urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În soluționarea cauzei de față, Curtea are în vedere faptul că potrivit jurisprudenței CEDO dispozițiile O.U.G. nr.71/2009 – aplicabile în cauză - nu sunt incompatibile cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului ori cu Protocoalele adiționale la aceasta, astfel cum a susținut creditorul prin cererea introductivă de instanță .
Se reține faptul că statul, privit în sens larg, ca entitate juridică, are calitatea de debitor într-un număr foarte mare de raporturi juridice obligaționale și, în raport cu fenomenul de criză cu care s-a confruntat,poate intra în stare de insolvență.
Această situație de fapt și de drept aduce atingere interesului general pentru fiecare membru al unei societății, interesul general al acesteia fiind reprezentat de menținerea echilibrului bugetar și a stabilității economice a țării.
La dezlegarea în drept a prezentei cauze se are în vedere jurisprudența recentă a CEDO, - decizia dată în cauza "D. și alții împotriva României" - prin care s-a statuat că, echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut și că, eșalonarea plăților de către guvern, în calitatea sa de debitor, printr-o . acte normative, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului lor la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.
Dispozițiile dreptului intern în materia executării creanțelor împotriva statului nu sunt contrare dispozițiilor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Articolul 6 al Convenției garantează oricărei persoane dreptul ca o instanță să judece orice contestație privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil.
Dreptul de a obține executarea unei hotărâri judecătorești este parte a procesului civil și este garantat oricărei persoane prin art. 6 din Convenție ( CEDO, Cauza Ulger c. Turciei,_/02, hot. din 26 iunie 2007, M. și D. c. României ,_/00).
Dreptul de acces la justiție nu este însă un drept absolut, fiind recunoscute limitări ale acestuia, în anumite condiții.
Instanța europeană recunoaște că statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar să răspundă exigențelor art. 6 ( cauza Ashingdane c. Regatului Unit, 28 mai 1985), atâta vreme cât limitările impuse nu ating chiar substanța dreptului.
Limitarea dreptului de acces la instanță este permisă dacă are un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
În speță, instituția debitoare nu a refuzat executarea silită, însă a făcut aplicarea actului normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp.
Este adevărat că o astfel de normă juridică reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de a obține executarea silită și astfel, finalizarea procesului civil, dar aceasta este o ingerință care are un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioadă critică, și este rezonabil proporțională cu scopul urmărit.
Din expunerea de motive la adoptarea OUG 71/2009 rezultă că eșalonarea plăților este impusă de necesitatea protejării interesului general în raport cu situația financiară dificilă a statului .
În plus, dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunului constituit de creanța împotriva statului nu este negat, nu îi este atinsă substanța, așa încât sentința ce reprezintă titlu executoriu nu rămâne inoperantă.
Caracterul proporțional al limitării dreptului creditoarei de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că OUG 71/2009, modificată prin OUG nr.45/19 mai 2010, nu neagă dreptul la executare, ci doar stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere rezonabilă, apreciată ca atare și de instanța europeană în cauza Vasyl Petrovych Krapynytskly împotriva Ucrainei, și în decizia din data de 4 septembrie 2012, publicată la 18 septembrie 2012, din cauza D. și alții împotriva României
Măsura eșalonării plății este proporțională cu scopul urmărit, deoarece creditoarea a beneficiat de drepturile salariale titlul executoriu privind anumite restanțe - diferențe salariale datorate de angajator pentru o perioadă anterioară - rezultate din aplicarea greșită a unor prevederi legale.
De asemenea, obligația efectuării plății din titlul executoriu subzistă, statul nefiind exonerat de executarea acestei obligații prin vreun act normativ ci plata a fost doar eșalonată pentru o perioadă rezonabilă de timp, creditorul fiind protejat de fenomenul inflației la data executării efective prin actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum.
Așadar, prin norma internă de drept, nu se aduce atingere nici dreptului de proprietate al reclamantului, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, deoarece alineatul 2 al articolului conferă dreptul statului de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general.
În concluzie, instanța apreciază că OUG nr. 71/2009 nu contravine Convenției Europene pentru Drepturile Omului întrucât, prin această ordonanță de urgență a fost amânată și eșalonată executarea hotărârilor judecătorești care au ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar (categorie în care se încadrează și titlul executoriu al intimatei.
În plus, formularea cererii de validare a popririi de față la data de 14.05.2012, pentru tranșa de debit corespunzătoare, s-a făcut anterior datei când creanța a devenit exigibilă.
Potrivit Legii 230/2010, debitorul avea obligația de plată a tranșei de 5%, trimestrial, astfel că abia la finele anului 2012 creditorul putea invoca neexecutarea tranșei de 5% din debit.
Față de cele expuse, se reține că nu au fost încălcate dispoz. art. 456-460 C:pr.civilă în raport de aplicarea OUG 71/2009 întrucât intimatul S. C. J. DE U. NR 1 C. a făcut dovada plății acestei tranșe către recurenta la data de 16.11.2012, după declararea apelului de către creditoare ( fila 5, dosar recurs).
Această împrejurare face ca, în limitele impuse de contextul legislativ arătat, OUG nr. 71/2009 și respectiv Legea 230/2010, cererea creditoarei să rămână fără obiect atâta vreme cât debitorul obligației și-a îndeplinit obligația de virare a procentului din suma la care era obligat potrivit actului normativ de eșalonare.
Verificarea dacă suma corespunzătoare procentului din eșalonare – corespunzător anului 2012 - a intrat în posesia efectivă a creditorului este o problemă care excede cauzei de față – validare poprire - urmând a se rezolva între creditor și biroul executorului judecătoresc I. M. căruia i s-a virat suma globală de către debitorul obligației S. C. Județean de Urgență nr. 1 C. - astfel cum rezultă din înscrisul depus în recurs la fila 5. .
În aceste condiții Curtea apreciază că recursul declarat de debitor este fondat urmând a fi admis în temeiul art. 312 alin.1 teza I coroborat cu art. 304 pct. 9 C.p.civ și modificând decizia din apel urmează a fi admis apelul debitoarei și schimbându-se sentința civilă să fie respinsă cererea de validare a popririi ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitorul S. C. Județean de Urgență nr. 1 C., împotriva deciziei civile nr.12/21.01.2012 pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul creditor B. C. și intimata terț poprit T. M. C., având ca obiect validare poprire.
Modifică decizia civilă nr.12/21.01.2012.
Admite apelul debitorul S. C. Județean de Urgență nr. 1 C..
Schimbă sentința.
Respinge cererea de validare poprire formulată de creditor B. C., ca rămasă fără obiect.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 iunie 2013.
Președinte, C. T. | Judecător, P. B. | Judecător, L. E. |
Grefier, V. P. |
Red.jud.CT/27.06.2013
Tehnred.VP/3 ex.
Jud.apel L.M., J.S.
Jud.fondM.M.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 5886/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Legea 10/2001. Decizia nr. 6144/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
