Obligaţie de a face. Decizia nr. 2012/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
Comentarii |
|
Decizia nr. 2012/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-12-2012 în dosarul nr. 12029/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE Nr._/2012
Ședința publică de la 19 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. A. C.
Judecător M. M.
Judecător I. M.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții R. I., R. C., R. C. și pârâta S.C.COMPLEXUL E. O. S. D. M. TG.J., împotriva deciziei civile nr.394/03.10.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat S.C.COMPLEXUL E. O. SA, și M. E., COMERȚULUI ȘI MEDIULUI DE AFACERI, având ca obiect obligație de a face.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 14.12.2012, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea în cauză la data de 19.12.2012.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin decizia civilă nr.394/03.10.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții reclamanții R. I., R. C. și R. C., precum și de apelanta pârâtă S.C.COMPLEXUL E. O. SA-S. D. M. TG.J., împotriva sentinței civile nr.1029/13.04.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. E., COMERȚULUI ȘI MEDIULUI DE AFACERI, având ca obiect obligație de a face.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că apelurile sunt nefondate cu următoarea motivare.
Apelanții reclamanți critică sentința pe motiv că instanța nu a obligat pârâta la plata uzufructului, respectiv a lipsei de folosință a terenurilor ocupate, pe ultimii 3 ani.
Susținerea apelanților nu a putut fi primită câtă vreme în cursul cercetării judecătorești, aceștia nu au propus administrarea de probatorii în dovedirea acestui capăt de cerere, deși aveau mijloacele procesuale pentru a determina administrarea dovezilor pe care le considerau necesare. Astfel, pentru soluționarea cauzei, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice, luând în considerare și obiectivele propuse de reclamanți și care se află la fila 74 din dosarul de fond. Cu această ocazie, reclamanții au solicitat ca expertiza să aibă în vedere identificarea terenului în litigiu, să se precizeze cine deține acte de proprietate, dacă terenul poate fi folosit pentru agricultură și, în caz contrar, care sunt cauzele care au dus la degradarea acestuia. Nu s-a solicitat de către reclamanți, să se calculeze valoarea lipsei de folosință a terenului.
După depunerea la dosar a raportului de expertiză, reclamanții nu au înțeles să formuleze obiecțiuni și prin concluziile scrise depuse la fila 171 din dosar au solicitat ca hotărârea ce se va pronunța să aibă în vedere concluziile expertizelor efectuate în cauză.
Față de aceste considerente, pe lângă motivarea reținută de instanța de fond, tribunalul a constatat critica reclamanților în sensul că în mod greșit nu a fost admis capătul de cerere privind plata uzufructului de pe terenul în litigiu, ca nefondată, aceștia neînțelegând să administreze probe în dovedirea acestui petit.
De asemenea, critica referitoare la faptul că instanța nu a abilitat reclamanții să efectueze pe cheltuiala pârâtei operațiunile de redare a terenului în circuitul agricol, este nefondată, deoarece astfel de operațiuni presupun întocmirea unor proiecte de ecologizare, ameliorare și reconstrucție, efectuate de instituții specializate pe baza unor documentații tehnice aprobate de M. Agriculturii și cu respectarea dispozițiilor Legii 85/2003 și ale HG 926/2003, astfel că, reclamanții nu ar fi în măsură să efectueze, personal, aceste lucrări.
Apelul declarat de pârâta . SA- S. D. M. Tg-J. este nefondat, deoarece în mod corect instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei unități.
Astfel, s-a reținut în mod corect că degradarea terenului în litigiu a fost cauzată de lucrările de exploatare efectuate de M. B., fostă subunitate a EMS Motru, aceasta din urmă făcând parte din cadrul SNL O. SA Tg-J.. Față de această situație și ținând seama de dispozițiile art. 37 din legea 85/2003, în mod corect instanța a respins excepția invocată, reținând că pârâta are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.
În consecință, pentru considerentele arătate, tribunalul a apreciat că ambele apeluri sunt nefondate și în baza art. 296 Cpr.civ., au fost respinse.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs R. I., R. C., R. C. și . S. D. MINIERA TG-J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs reclamanții R. I., R. C., R. C. arată că instanța de apel a reținut că aceștia, nu putut să execute operațiunile de redare în circuitul agricol a terenului pentru că aceste operațiuni presupun întocmirea unor proiecte de ecologizare, ameliorare și reconstrucție, efectuate de instituții de specialitate pe baza unor documentații tehnice aprobate de M. Agriculturii, dar aceștia susțin că nu au solicitat să li se admită acest petit al cererii.
Mai arată că, cu privire la faptul că nu au administrat probatorii în dovedirea capătului de cerere privind plata uzufructului, arată că probatoriul administrat în cursul judecății pe fond, face referire și la acest capăt de cerere.
În drept invocă prevederile art.299 și următoarele Cod proc.civ.
În motivele de recurs pârâta S.C.COMPLEXUL E. O. S. D. M. TG.J., pe cale de excepție . M. Tg-J. invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că activitatea Minei B. a încetat în anul 2002, anterior intrării în vigoare a Legii nr.85/2003-Legea Minelor, astfel că în speță sunt aplicabile prevederile art.52 alin.3 din această lege, potrivit cărora, închiderea minelor și refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, a lucrărilor de exploatare oprite înainte de . acestei legi și care nu fac obiectul unei licențe se vor face cu acordul autorității competente de către ministerul de resort, prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare.
Arată că față de această dispoziție a legii, obligația de executare a lucrărilor ce fac obiectul prezentei acțiuni își are izvorul în lege, iar cel obligat este M. E..
Tot pe cale de excepție . M. Tg-J. invocă excepția prescripției dreptului la acțiune motivat de faptul că, încă din anul 2004, de la data eliberării titlului de proprietate, reclamanții cunoșteau strea de fapt a terenului astfel că acțiunea a fost introdusă peste termenul de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958.
În ceea ce privește fondul cauzei, arată că redarea terenului în circuitul agricol sau să fie abilități reclamanții să efectueze lucrările pe cheltuiala pârâtei, titlul de proprietate al reclamanților a fost emis în anul 2004, ulterior închiderii minei B., astfel că la data eliberării titlului de proprietate reclamanții cunoșteau starea fizică a terenurilor și cu toate acestea au acceptat să intre în posesia unor terenuri necorespunzătoare.
Eliberarea titlului de proprietate și acceptarea de către reclamanți să intre în proprietatea unui teren este dovada certă că terenul se află în circuitul agricol, ceea ce înseamnă că nu se justifică solicitarea de redactare a terenului în circuitul agricol.
Cu privire la capătul de cerere – plata uzufructului, arată că faptul reclamanții puteau contesta punerea în posesie cu lotul ce face obiectul cauzei cunoscând situația de fapt a amplasamentului și puteau solicita reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament.
Recursul reclamanților este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Redarea terenului în circuitul agricol presupune efectuarea de lucrări de specialitate ce țin de resortul instituțiilor abilitate și specializate în astfel de lucrări. Operațiunea presupune un ansamblu de lucrări ce constă atât în proiecte de ecologizare, cât și de ameliorare și reconstrucție, ce trebuie să aibă la bază întemeierea unei documentații tehnice avizată de M. Agriculturi și cu respectarea dispozițiilor Legii 85/2003 și ale HG 926/2003.
În dovedirea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata uzufructului reclamantei nu au înțeles să propună și să administreze probe în acest sens. Mai mult, nici obiectivele stabilite pentru expertiza tehnică efectuată în cauză nu au avut în vedere aceste considerații, reclamanții solicitând instanței de fond să dea eficiență acesteia conform concluziilor desprinse.
În ceea ce privește recursul pârâtei Complexul E. O. SA, este fondat, având în vedere următoarele.
Prin întâmpinările depuse atât la instanța de fond, cât și de apel, recurenta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, făcând trimitere la o . dispoziții legale și succesiunea lor în timp, în baza cărora a intervenit preluarea Minei B. de către M. E., Comerțului și Mediului de Afaceri.
Activitatea Minei B. a încetat în anul 2002, închiderea acesteia fiind dispusă prin HG 962/2003. Conform art.52 alin.3 din Legea 85/2003, ”Închiderea minelor și refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, a lucrărilor de exploatare oprite înainte de . acestei legi și care nu fac obiectul unei licențe se vor face cu acordul autorității competente de către ministerul de resort, prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare”.
Se constată că acest text de lege se referă în mod special la minele închise anterior intrării în vigoare a Legii 85/2003 și dispune expres cui anume revin obligațiile menționate la alin.3 al art.52, în prezenta speță, Ministerului E..
De menționat este și aspectul că SNLO O. a fost înființată prin HG 103/2004, deci după închiderea minei și predarea patrimoniului acesteia de către CNLO O., prin Protocolul de predare-primire nr._/12.04.2005, către MIR-DCCPESMM.
Prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei pârâta MEC a făcut referire la programul procesului de închidere și ecologizare a obiectivelor miniere, în care se regăsește și M. B..
Astfel argumentarea instanței de fond pe susținerile expertului desemnat în cauză, că SNLO O. deține licență pentru unitatea minieră M. B. este eronată, de altfel, nefiind atributul expertului să interpreteze normele legale, competența sa rezumându-se la constatări de ordin tehnic și să răspundă la obiectivele stabilite de instanță.
Prin motivele de apel, pârâta a făcut referire la dispozițiile art.52 alin.3 din Legea 85/2003 precum și la momentul înființării sale, când M. B. fusese deja preluată prin Protocolul sus menționat de MIR, neexistând în portofoliul său licența aferentă acesteia.
De asemenea instanța de apel nu a observat că Judecătoria Motru în cuprinsul sentinței a dat eficiență numai concluziilor din raportul de expertiză, fără a analiza și incidența dispozițiilor legale invocate.
Tribunalul Gorj nu a analizat aceste motive, instanța de recurs fiind competentă conform Legii 202/2010 să dispună modificarea acestei decizii sub acest aspect, apreciind ca fiind fondate conform celor expuse mai sus.
În consecință Curtea, urmează ca în baza art.312 Cod proc.civ. să respingă recursul reclamanților ca nefondat. Va admite în baza art.312 Cod proc.civ. raportat la art.304 pct.9 Cod proc.cvi. recursul pârâtei Complexul E. O.-S. D. M. – Tg-J., urmând a modifica în parte decizia instanței de apel în sensul că admite apelul formulat de acest pârât. Schimbă în parte sentința pronunțată de Judecătoria Motru în sensul că respinge acțiunea reclamanților față de pârâtul recurent. Vor fi menținute restul dispozițiilor deciziei civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții R. I., R. C., R. C. împotriva deciziei civile nr.394/03.10.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat S.C.COMPLEXUL E. O. SA, și M. E., COMERȚULUI ȘI MEDIULUI DE AFACERI.
Admite recursul formulat de pârâtul . D. MINIERA TG-J. împotriva deciziei civile nr.394/03.10.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat S.C.COMPLEXUL E. O. SA, și M. E., COMERȚULUI ȘI MEDIULUI DE AFACERI.
Modifica în parte decizia în sensul ca admite apelul formulat de acest pârât.
Schimbă în parte sentința în sensul ca respinge acțiunea față de . D. MINIERA TG-J..
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Decembrie 2012.
Președinte, S. A. C. | Judecător, M. M. | Judecător, I. M. |
Grefier, G. D. L. |
17.01.2013
Red.jud.I.M.
3ex/G.L.
J.F.M.A.C.
← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 151/2013. Curtea de... → |
---|