Obligaţie de a face. Decizia nr. 625/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 625/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 625/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 625
Ședința publică de la 21 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. P.-P.
Judecător - E. S.
Judecător - M. M.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 14 octombrie 2015, privind judecarea recursului declarat de pârâtul L. B. împotriva deciziei civile nr. 654 din 20 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți U. A. T. . PRIMAR G. V., și C. L. AL C. TURCINEȘTI, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că la dosar au fost depuse concluzii scrise de către recurentul pârât L. B., după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică de la data de 14 octombrie 2015, au fost consemnate în încheierea inițială de amânare a pronunțării de la acea dată, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru a da posibilitatea recurentului pârât să depună concluzii scrise.
În urma deliberărilor:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub numărul_ reclamanții . primar G. V. și Consiliul L. al C. Turcinești au chemat în judecată pe pârâtul L. B., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar care desparte ulița cunoscută sub denumirea de ,,La M.” de terenul pe care-l deține acesta, cu obligarea pârâtului să-și retragă gardul, iar în caz de refuz să fie autorizați reclamanții să procedeze la demolare pe cheltuiala pârâtului a acestui gard, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că U. A. - T. . al uliței comunale situată în satul Turcinești, cunoscută sub denumirea ,,La M.”, cu vecinătățile: N - proprietari particulari, S - proprietari particulari, printre care și pârâtul L. B., E – DJ 664, V - Canal Pietroasa și Dealul B. și că pârâtul a construit un gard de piatră, fără autorizație, diminuând ulița cu aproximativ un metru, afectând proprietatea publică a comunei și astfel, îngreunând accesul către gospodăriile amplasate pe artera respectivă. Se susține că,prin aceste demersuri ilegale de sporire a proprietății sale, pârâtul a procedat la introducerea în curtea sa a stâlpului electric pe care este amplasat transformatorul ce alimentează cu energie electrică circa 40% din proprietățile satului Turcinești și că, în mod repetat nu a permis echipelor de intervenție CEZ Distribuție să remedieze anumite defecțiuni ce au apărut la transformator și în acest fel cetățenii satului Turcinești au fost privați de energie electrică. Că, după introducerea transformatorului în curte pârâtul a formulat solicitări la CEZ Distribuție să i se plătească chirie.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Codului de proc. civ.
Pârâtul L. B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, motivând că zidul de piatră a fost construit de tatăl său, aspect ce-l dovedește cu sentința civilă nr.2968/17.05.2006 și martori, că dimensiunile uliței există și în prezent, respectiv în anumite puncte se respectă lățimea de 7,5 m, iar în punctele în care nu se respectă lățimea invocată de reclamantă, de vină este V. G. deoarece acesta a avizat construcțiile efectuate fără autorizație de vecinul de la nord, P. G..
Consideră că pentru stabilirea liniei de hotar corecte ar trebui introduși în cauză și ceilalți proprietari, respectiv Pălită G., V. M., G. G., Ș. C., B. M., L. O., D. V. și M. I. și că hărțile cadastrale depuse de reclamantă arată clar și fără echivoc că toate delimitările proprietăților sunt în linii drepte, făcând excepție doar proprietatea lui P. G.. Tot prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J..
La data de 25.02.2013 reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției autorității de lucru judecat, motivând că, prin sentința civilă nr._/2012 a Judecătoriei Tg-J., instanța nu s-a pronunțat asupra fondului, acesta fiind motivul pentru care au inițiat prezenta acțiune. Referitor la starea de fapt, consideră că nu are importanță faptul că zidul de piatră care delimitează proprietatea pârâtului a fost construit de tatăl acestuia, de pârât împreună cu tatăl său, sau singur, determinant pentru tranșarea litigiului fiind faptul că zidul a fost ridicat fără autorizație, afectând domeniul public, că prin ridicarea acestei împrejmuiri neautorizate proprietatea pârâtului a fost extinsă și asupra domeniului public afectând o cale de acces de utilitate publică și afectând un serviciu de utilitate publică-alimentarea cu energie electrică a satului Turcinești.
În ce privește acuzele pe care pârâtul le aduce celorlalți vecini, au arătat că l-a chemat în judecată doar pe numitul L. B. pentru grănițuire, deoarece el este singurul care a ocupat o parte din domeniul public extinzându-și proprietatea. Că, observând planul cadastral și registrul general al posesorilor ale comunei Turcinești, documente întocmite în perioada 1985-1989 se concluzionează că la acea dată terenul deținut de L. B. avea 2012 m.p., iar în prezent are 2350 m.p. după cum el însuși arată prin schițele cadastrale prezentate și astfel este evident faptul că pârâtul și-a mărit proprietatea însușindu-și o parte din domeniul public.
Au susținut că, între proprietatea pârâtului și Ulița de la M. este evidențiată o zonă care era liberă la acea dată (1985-1989) pe suprafața căreia sunt marcați stâlpii pentru energie electrică, zonă care acum, în teren, nu mai este liberă deoarece pârâtul a împrejmuit-o alături de proprietatea sa, iar litigiul pe care pârâtul arată că îl are cu CEZ Distribuție demonstrează faptul că inițial stâlpul și transformatorul electric au fost amplasate pe domeniul public și apoi au fost împrejmuite de către pârât. Că amplasarea acestora nu era posibilă pe un teren proprietate privată, decât cu acordul proprietarului. A depus, în copie, inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Turcinești, aprobat prin Hotărârea Consiliului L. nr.13/13.08.1999.
În primul ciclu procesual instanța a administrat proba cu înscrisuri, proba cu expertiză tehnică în specialitate topografie și proba testimonială. În cadrul probei testimoniale au fost audiați la termenul din data de 11.12.2013 P. S., pentru reclamanți și P. M., pentru pârât.
Raportul de expertiză a fost întocmit de expert V. N., care a avut de răspuns la următoarele obiective stabilite de instanță: în raport de actele prezentate de părți să se traseze linia de hotar dintre uliță cunoscută sub denumirea „de la M.” și terenul pârâtului, 2- să se stabilească dacă gardul pârâtului respectă linia de hotar, astfel cum a fost stabilită la punctul 1.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză (filele 80-85 dosar fond), expertul a întocmit două variante ale liniei de hotar. Într-o primă variantă, linia de hotar a fost trasată în funcție de actele prezentate de pârât, respectiv sentința nr.2968/2006 și documentația cadastrală a acestuia, reținând expertul că aceasta este dată de aliniamentul actual al gardului, iar ulița ar avea lățimi variabile. În cea de-a doua variantă a liniei de hotar trasată în funcție de actele prezentate de Primăria Turcinești și enumerate în raportul de expertiză, terenul pârâtului s-ar diminua cu 208 mp.
Părțile nu au formulat obiecțiuni la raport, însă instanța constatând că expertul nu a răspuns la obiectivul nr. 1 în mod concret a revenit cu adresă la expert, răspunsul fiind comunicat la data de 12.11.2013 (fila 108) – completare la raportul de expertiză tehnică judiciară.
Prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.9114/11.12.2013 Judecătoria Tg–J. a respins acțiunea formulată de reclamanții . L. al C. Turcinești în contradictoriu cu pârâtul L. B. și au fost obligații reclamanții să plătească pârâtului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reținând în principal că în cauză se solicită stabilirea liniei de hotar pe un alt amplasament decât cel care rezultă din stăpânirea faptică, linie care ridică probleme cu privire la însuși dreptul real, asupra căruia instanța nu se poate pronunța, in condițiile in care reclamanții nu au înțeles să învestească instanța și cu o cerere în revendicare.
Împotriva sentinței au declarat apel U. A. T. . L. al C. Turcinești, admis de Tribunalul Gorj prin decizia civilă nr.459/09 mai 2014,fiind anulată sentința civilă nr. 9114/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg–J. în dosarul nr._ și trimisă cauza spre rejudecare în fond la aceeași instanță, cu îndrumarea ca instanța de fond să se pronunțe asupra acțiunii civile în grănițuire promovată de reclamanți și în aplicarea dispozițiilor art.561 cod civil să stabilească întinderea dreptului de proprietate a fiecărei părți, în raport de actele de proprietate prezentate.
În rejudecare dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.5965/9.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții U. A. T. . Primar G. V., și Consiliul local al C. Turcinești, în contradictoriu cu pârâtul L. B. și a fost stabiliă linia de hotar dintre proprietatea pârâtului și terenul aparținând domeniului public al comunei Turcinești, județul Gorj, în zona denumită popular Ulița lui M., conform variantei B din raportul de expertiză întocmit in cauză de expert tehnic judiciar V. N. N. (filele 82-85), respectiv pe aliniamentul ce trece prin punctele A - B - C - D - E - F - G - H – J
A fost obligat pârâtul să-și retragă gardul până la limita acestui aliniament, iar in caz de refuz în executarea respectivei lucrări, au fost autorizați reclamanții să o execute pe cheltuiala pârâtului și a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei Tg-J., reclamanții U. A. T. . L. al C. Turcinești au chemat în judecată pârâtul L. B. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților, iar în caz de refuz să fie autorizați să procedeze la demolare pe cheltuiala pârâtului.
Că,potrivit dispozițiilor art.560 Cod civil proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta, iar art.561 Cod civil stabilește dreptul oricărui proprietar de a-și îngrădi proprietatea,suportând în condițiile legii cheltuielile ocazionate. Cele două dispoziții legale enunțate anterior sunt o completare a dispozițiilor art.556 Cod civil care instituie dreptul proprietarului de a-și exercita atributele dreptului său în limitele materiale ale obiectului său, iar aceste limite materiale sunt reprezentate de limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate cu îngrădirile stabilite prin lege.
În dovedirea dreptului său de proprietate pentru terenul cu privire la care se solicită stabilirea liniei de hotar reclamanții au invocat Hotărârea Comisiei Locale nr.13/13.08.1999, precum și Monitorul Oficial din 09.09.2002 prin care se menționează dimensiunile uliței care aparține domeniului privat al Unității A. Teritoriale ., la rândul său, a opus în dovedirea dreptului său de proprietate sentința civilă nr. 2968/17.05.2006 pronunțată de Judecătoria Tg-J. prin care a devenit proprietarul terenului cu privire la care se solicită stabilirea liniei de hotar.
S-a constatat că prin sentința civilă nr. 2968/17.05.2006 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr. 6521/C/2006 (filele157,158), instanța a consfințit tranzacția părților încheiată în acțiunea formulată de reclamantul L. O. P. în contradictoriu cu pârâții L. B. B., L. C. F. și L. E., având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra averii mobile și imobile rămase la decesul părinților L. C. B. și L. P. E..
Astfel în tranzacția consfințită de instanță la pct.2, lit. a, în lotul lui L. B. B. (pârât în speță) apare o casă compusă din 2 camere, o baie, o bucătărie, hol plus anexe: cămară și grajd de vite, cu terenul aferent în suprafață de 2350 mp, situat în ., învecinat la N. cu Ulița satului (Ulița lui M.), la S. cu V. G., la E. cu Șoseaua Comunală Turcinești – Cartiu, la V. cu Ulița satului (Ulița lui M.). Acest teren a intrat în posesia autorului pârâtului (L. C. B.), in urma unui schimb efectuat cu P. S..
A reținut instanța că într-adevăr că în cererea de schimb formulată de P. S. (fila 31) apare ,,un teren situat în vatra satului cu o lățime la drum de 23 m, care se sfârșește în 2-3 m”, aceeași configurație și vecinătățile (la răsărit cu șoseaua comunală, la apus cu ulița satului, la mn. cu ulița satului, la mz. cu V.), rezultând din schița anexă (fila 32),însă instanța a a apreciat că nu reiese cu certitudine suprafața terenului, iar schița este efectuată de mână, fără dimensiuni precise ale terenului ce a făcut obiectul schimbului. Pe de altă parte, martora P. S., fiind audiată de instanță a declarat că a dat tatălui pârâtului terenul în discuție pentru a-și pune pe acesta o stupină, terenul având o suprafață de aproximativ 1900-1950 mp, neștiind exact suprafața întrucât nu a măsurat-o. A precizat martora că stâlpul de înaltă tensiune se afla în exteriorul gardului la momentul schimbului, iar acum se află în curtea pârâtului,iar pârâtul s-a extins cu folosința terenului pe ulița satului, care trebuia să fie lată de 7 m.
După edificarea actualului gard,vechiul gard fiind din mărăcini, conform declarației martorului P. M. și în baza sentinței civile nr. 2968/17.05.2006 a Judecătoriei Tg-J., pârâtul prin intermediul persoanei autorizate Țîrvuloiu C. V. a procedat la efectuarea măsurătorilor cadastrale, unde a rezultat o suprafață de 2221 mp și apoi la intabularea terenului la OCPI Gorj,sens în care s-a pronunțat încheierea nr.7154/2007 în dosar nr. 7154/23.03.2007(filele 24-27).
A reținut instanța că intabularea terenului (23.03.2007) s-a făcut după ce ulița satului, denumită popular ,,La M.” fusese prinsă în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului privat al Unității A. Teritoriale . apare in Monitorul Oficial din 09.09.2002 (DS 2), prin care se menționează dimensiunile uliței.
Instanța a constatat că art.6 alin.6 Cod civil din 2009 și art.5 alin.2 din Legea nr.71/2011 instituie o derogare semnificativă de la ultraactivitatea legii vechi, stabilind aplicabilitatea legii noi în privința efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute, în măsura în care acestea derivă din raporturile de proprietate sau din raporturile de vecinătate. Legea nr.71/2011 conține însă și norme speciale care se abat de la această din urmă regulă, prin art.59 statuând că dispozițiile referitoare la limitele legale ale dreptului de proprietate din noua reglementare nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, însă această excepție vizează dispozițiile art.602-625 din Codul civil din 2009 și nu dispozițiile art.560 din Codul civil din 2009.
Așadar, din coroborarea acestor dispoziții rezultă că în cauză având în vedere și data introducerii acțiunii, sunt incidente dispozițiile art.560 și 561 din Codul civil din 2009.
A reținut instanța că grănițuirea reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine urmărindu-se determinarea, prin hotărâre judecătorească, a limitelor dintre proprietăți și stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze titularul. Potrivit art.560 și art.561 coroborat cu art.6 alin.6 din Codul civil din 2009, orice persoană poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa. Grănițuirea este admisibilă chiar dacă există între proprietăți semne exterioare, ori de câte ori acestea nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească, atâta timp cât există controverse. Chiar dacă linia de hotar este aceeași, acțiunea în grănițuire este admisibilă tocmai pentru a curma controversa existentă.
Că ,expertul desemnat în cauză a stabilit în varianta B a raportului de expertiză linia de hotar ca fiind dată de punctele A - B - C - D - E - F - G - H – J, ținând cont de actele prezentate de Primăria Turcinești, Anexa 67 (poziția 3) din Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Turcinești Ds. 2 (Ulița lui M.), în care se precizează lățimea de 6 m, procesul verbal din 25.05.1930, în care se precizează o lățime de 7,50 m pentru uliță, toate coroborate cu registrul cadastral al deținătorilor terenului din 1987 și harta cadastrală ediția 1987, în care parcelele_ și_ apar la L. B..
Instanța a omologat această variantă reținând că pârâtul a invocat în apărare o tranzacție din 2006, pentru un teren dobândit prin moștenire, neexistând acte de proprietate, astfel că a înțeles să dobândească acest teren pe riscurile sale, pe când dreptul de proprietate asupra bunurilor ce fac parte din domeniul public este imprescriptibil.
Referitor la capătul de cerere privind obligația de a face, respectiv obligarea pârâtului să-și retragă gardul, iar în caz de refuz să fie autorizați reclamanții să procedeze la demolare pe cheltuiala pârâtului, instanța a apreciat că este întemeiat dat fiind faptul că, gardul pârâtului nu respectă linia de hotar dintre cele două proprietăți așa cum a fost trasată de expert prin raportul de expertiză, în varianta B.
Că ,potrivit art. 1528 Cod civil „in cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația.” In cauza de față, pârâtul este debitorul obligației de a face, respectiv de a-și retrage gardul până la limita aliniamentului ce trece prin punctele A - B - C - D - E - F - G - H - J, creditorii acestei obligații fiind reclamanții. Așadar, pârâtului îi revine obligația de a se conforma dispozițiilor instanței, iar in caz de refuz al acestuia, sunt autorizați reclamanții să le execute pe cheltuiala pârâtului.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu expert.
Împotriva sentinței a declarat apel. pârâtul L. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,apel prin care a solicitat schimbarea în totalitate a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii .
A susținut că instanța de fond a dat reclamantei-intimate mai mult decât s-a cerut, în sensul că deși intimata a investit instanța cu retragerea gardului până la aproximativ 1 m lățime, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, neexistând la dosar o precizare în acest sens.
De asemenea, instanța nu a avut în vedere faptul că în actul de proprietate este înscris suprafața de 2350 mp,iar prin hotărârea instanței, această suprafață i-a fost diminuată cu 208 mp, fiind prejudiciat astfel fără ca actul său de proprietate să fi suferit modificări între timp.
A invocat apelantul-pârât că la dosarul de fond al cauzei, la fila 45 și 46 se află Monitorul Oficial al României nr. 668/09.09.2002, însușit de Consiliul L. prin Hotărârea nr. 13 din 13.08.1999,în care la punctul 3, respectiv drumul stradal DS2 sunt trasate dimensiunile uliței care are 6 m lățime și în aceste condiții instanța nu poate trece peste acest document oficial deoarece, dacă ar omologa raportul de expertiză în forma propusă de expert ( A-B-C-D-E-F-G-H-J) i-ar fi diminuată lățimea la stradă, care este de 23 m ,conform actului de schimb, sentința civilă nr. 2968/17.05.2006 ,mărind totodată direct proporțional actul intitulat proces-verbal din 25.05.1930 în care seprecizează o lățime de 7,50 m pentru ulița „De la M.".
S-a arătat că deși în harta parcelară depusă la dosar apare o fâșie de teren care inițial a fost gard viu ( de mărăcini) acest gard viu a fost tăiat și pe locul acestuia, pe terenul său s-a construit un gard de piatră de râu, care respectă atât aliniamentul, cât și suprafața proprietății sale, lucru recunoscut și de cei doi martori audiați în cauză. Ce nu a luat în calcul instanța de fond este faptul că vecinul uliței din partea de Nord, numitul P. G. și-a construit un gard din mărăcini pe uliță și astfel a fost posibil ca pe anumite porțiuni, ulița să nu mai aibă 6 m lățime, lucru ce rezultă și din declarația martorului P. M.. Vizualizând raportul de expertiză rezultă că suprafața ocupată de apelant respectă ca dimensiuni respectiv lățime și lungime suprafață ce rezultă din actele de proprietate pe care le deține.
S-a susținut că ar fi nedrept ca intimatele să beneficieze de teren în plus față de Monitorul Oficial nr. 668 din 09.08.2002 și în mod artificial instanța să mărească suprafața și implicit lățimea uliței pe care aceștia nu o dețin și nu o pot deține nici în cazul unei revendicări. Din însăși motivarea instanței se arată că „Ulița lui M.", respectiv DS 2 are o lățime de 6 m, recunoscută de către intimate, care nu au înțeles să cheme în judecată și pe vecinul din partea de Nord a uliței, în persoana lui P. G., care s-a deplasat cu gardul acestuia, astfel că în mod artificial acesta și-a mărit suprafața proprietății sale.
Pe cale de consecință s-a constatat că suprafața de teren deținută de acesta respectă în totalitate actele de proprietate, că aliniamentul trebuia să fie stabilit pe aliniamentul 2;3....;17;18; așa cum expertul constată că acest aliniament respectă actele sale de proprietate.
Față de aceste concluzii a solicitat instanței de judecată să admită apelul și pe fond să modifice în tot sentința civilă în sensul admiterii în parte a acțiunii în ceea ce privește grănițuirea pe aliniamentul 2;3;....17;18, aliniament care respectă atât actele sale de proprietate, cât și cele ale Primăriei și Consiliului local Turcinești.
U. A. - T. . Primar G. V. și Consiliul L. al C. Turcinești au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței civile apelate ca fiind temeinică și legală. Solicită cheltuieli de judecată constând în taxele de timbru din ciclurile procesuale anterioare și onorariul pentru prima expertiză, în total 840,80 lei.
S-a arătat că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._ a chemat în judecată pe numitul L. B., solicitând instanței stabilirea liniei de hotar reală care desparte ulița cunoscută sub denumirea „La M." de terenul pârâtului, obligarea acestuia să-și retragă gardul conform delimitării stabilite prin hotărârea judecătorească, iar în caz contrar, autorizarea lor să procedeze la demolarea gardului pe cheltuială pârâtului. Administrându-se probe îndestulătoare și concludente (înscrisuri, raport de expertiză, declarații de martori) instanța s-a lămurit asupra stării de fapt și încadrării în drept, pronunțând o hotărâre judecătorească legală și temeinică. Mai mult decât atât, raportul de expertiză întocmit în exercitarea căii de atac a apelului, efectuat de către cei trei experți desemnați de instanța de control judiciar a lămurit sub toate aspectele starea de fapt, concluzionând că: terenul ocupat de apelantul-pârât L. B., din terenul în litigiu, drum stradal-Ds 2, denumit Ulița de la M. (...) are suprafața determinată de 214 mp", iar „gardul despărțitor edificat de apelantul-pârât L. B. B. și construcția C2, anexa nu respectă linia de hotar dintre terenurile în litigiu".
Sentința apelată este în conformitate cu probele administrate în cauză și în mod întemeiat instanța de fond a omologat varianta B din raportul de expertiză reținând că „pârâtul a invocat în apărare o tranzacție din 2006 pentru un teren pe care 1-a dobândit prin moștenire, neexistând acte de proprietate, astfel că a înțeles să dobândească acest teren pe riscurile sale, pe când dreptul de proprietate asupra bunurilor ce fac parte din domeniul public este imprescriptibil." Aceste aspecte sunt susținute și de către înscrisurile depuse la dosar și mai ales de declarația martorei P. S.,care a confirmat că i-a vândut tatălui apelantului o suprafață mai mică, iar acesta și-a extins suprafața împrejmuind mai mult decât dobândise și diminuând ulița-domeniu public.
Stabilind o linie de demarcație între cele două fonduri, în mod temeinic și legal instanța de fond a dispus retragerea gardului împrejmuitor al apelantului-pârât în scopul materializării respectivei variante de hotar .
La data de 15.01.2015 apelantul- pârât L. B. a formulat răspuns la întâmpinarea reclamantei, depunând la dosar și planul cadastral al vecinului său și al său și schița aferentă dimensiunilor uliței în urma întocmirii celor două planuri cadastrale, care au cu totul alte dimensiuni decât cele din raportul de expertiză tehnică judiciară, arătând că, . la drumul comunal are o lățime de 7,18 m față de 7,41 m cum măsoară expertul după care se îngustează la lățimea medie de 6 m, 6,50 m, urmând să se finalizeze cu o lățime de 9,30 m.
A susținut că raportul de expertiză întocmit în cauză nu exprimă realitatea, nu are ca fundamentare cele două cadastre ale imobilelor riverane existente în arhiva OCPI și pe care le-a depus în xerocopie, astfel că este necesară refacerea raportului de expertiză.
A solicitat de asemenea ca instanța să compare dimensiunile uliței așa cum sunt trasate la OCPI Gorj din schița pe care o depune la dosar cu schița întocmită de expert, care sunt total diferite, astfel că se impune în mod obligatoriu refacerea raportului de expertiză.
În apel, în raport de dispozițiile art 295 C.pr. civ..la solicitarea apelantului-pârât a încuviințat efectuarea în cauză a unei noi expertize din 3 experți pentru a identifica terenul în litigiu denumit „Ulița de la M.” ce face parte din domeniul public al comunei Turcinești în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către apelantul- pârât și extrasul de carte funciară depus de pârât în apel pentru imobilul cu nr. cadastral_/UAT Turcinești, să se transpună pe schiță vecinii terenului în litigiu și dimensiunile acestuia, să individualizeze terenul proprietatea pârâtului L. B. în funcție de înscrisurile depuse la dosarul cauzei (sentința civilă prin care părțile s-au tranzacționat și înscrisurile vechi), iar în raport de actele invocate de părți să se stabilească linia de hotar și semnele de hotar necontestate dintre cele două terenuri și dacă gardul pârâtului respectă linia de hotar propusă între părți. Totodată să stabilească experții linia de hotar și în funcție de piatra CS și dacă în această formă se respectă actele de proprietate ale pârâtului, sens în care au fost numiți ca experți N. P., Toacsen I. și N. P..
Raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei la data de 09.03.2015 (filele 58-64) și la raportul de expertiză au formulat obiecțiuni apelantul- pârât L. B., obiecțiuni admise de instanță, suplimentul la raportul de expertiză fiind depus de experți la data de 06.05.2015 (fila 74).
În ședința publică din 20.05.2015 apelantul –pârât prin apărătorul ales a solicitat instanței revenirea cu adresă la experții desemnați, deoarece experții nu au răspuns solicitărilor instanței, nu au arătat ce suprafață ocupă apelantul- pârât din „Ulița lui M.”și mai mult experții au dat sugestii sau interpretării solicitărilor instanței, motiv pentru care se impune revenirea cu adresă către experții pentru a răspunde solicitărilor instanței ,cererea respinsă de instanță, apreciindu-se că experții au răspuns punctual la obiecțiunile formulate și la obiectivele fixate de instanță, transpunând actele invocate de părți în această cauză.
Prin decizia civilă nr.654 din 20 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul L. B. împotriva sentinței civile nr.5965/9.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._ .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea dedusă judecății reclamanții . primar G. V. și Consiliu L. al C. Turcinești au investit instanța de judecată cu o acțiune civilă în grănițuire prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâtul L. B. să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților, respectiv proprietatea reclamantului și ulița cunoscută sub denumirea „ La M.”, să fie obligat pârâtul să-și retragă gardul în raport de linia de hotar stabilită, iar în caz de refuz să fie autorizați reclamanții să procedeze la demolarea gardului pe cheltuiala pârâtului.
Prin sentința apelată a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții U. A. T. . Primar G. V., și Consiliul local al C. Turcinești, în contradictoriu cu pârâtul L. B..
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea pârâtului și terenul aparținând domeniului public al comunei Turcinești, județul Gorj, în zona denumită popular Ulița lui M., conform variantei B din raportul de expertiză întocmit in cauză de expert tehnic judiciar V. N. N. (filele 82-85), respectiv pe aliniamentul ce trece prin punctele A - B - C - D - E - F - G - H - J, obligat pârâtul să-și retragă gardul până la limita acestui aliniament, iar in caz de refuz în executarea respectivei lucrări, au fost autorizați reclamanții să o execute pe cheltuiala pârâtului. A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu expert.
Observând actele dosarului se constată că primul petit al cererii introductive de instanța este grănițuirea, stabilirea liniei de hotar liniei de hotar între terenul proprietatea pârâtului L. B. B. și ulița care aparține domeniului privat al unității administrativ - teritoriale . denumirea „ Ulița lui M.”, apoi urmare a stabilirii liniei de hotar să fie obligat pârâtul să-și retragă gardul în raport de linia de hotar stabilită, iar în caz de refuz să fie autorizați reclamanții să procedeze la demolarea gardului pe cheltuiala pârâtului.
In sens material, dreptul la acțiune întemeiat pe disp art 560 C.civ circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoana care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului sau, prin acțiune in justiție sau pe cale amiabila, restabilirea hotarului real ce separa fondurile învecinate si marcarea acestora prin semne materiale vizibile. . judecătorul nu are a se pronunța asupra existentei dreptului de proprietate în întregul sau ,ci asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate în partea în litigiu, al cărui contur este fixat decisiv prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile. Așadar operațiunile judiciare grănițuirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar. Identificarea implică aflarea celor mai vechi semne de hotar prin examinarea titlurilor de proprietate, ascultarea părților si a martorilor și administrarea probei cu expertiza.
Transpunând actele invocate de către părți experții desemnați au constatat că terenul apelantului- pârât L. B. care este împrejmuit cu gard pe toate laturile are suprafața totală rezultată din măsurători de 2226 mp, iar terenul în litigiu denumit „ Ulița de la M.” este în fapt o porțiune din drumul ce are denumirea în inventarul domeniului public a localității Turcinești, drum stradal - DS2 și are suprafața de 836 mp rezultată din măsurători, iar la fața locului s-a constatat că este delimitată de gardurile proprietăților vecine, respectiv pe latura de Sud de gardul proprietatea apelantului- pârât L. B..
Au precizat experții din analiza actelor invocate de apelantul- pârât că terenul proprietatea acestuia provine dintr-un schimb de terenuri de la numita P. S.,iar ulterior terenul dobândit prin schimb de L. C. B., tatăl apelantului -pârât, precum și construcțiile edificate pe acest teren au făcut obiectul sentinței civile nr. 2968/2006 prin care s-a atribuit în lotul apelantului- pârât o casă compusă din două camere, o baie, o bucătărie, hol plus anexe, cu terenul aferent în suprafața de 2 350 mp situat în ., având ca vecini:Nord- Ulița lui M., Sud-V. G., Est-Șoseaeu Turcinești Cartium, Vest-Ulița lui M.. Totodată experții au menționat că nu există un act de proprietate vechi din care să rezulte în mod cert forma, dimensiunile, vecinii, suprafața și modul în care a fost dobândit acest teren la origini de către coschimbașa P. S..
Referitor la terenul în litigiu denumit „Ulița de la M.” experții au menționat că în fapt este un drum secundar stradal ce are denumirea de inventar în domeniul public a localității Turcinești -Anexa 67, numărul curent 3 ca drum stradal –DS și de asemenea în înscrisul intitulat „ Ședința din 26 mai 1930”, prin care au fost inventariate drumurile din satul Turcinești se regăsește înscris terenul în litigiu denumit „ Ulița de la M.”, iar porțiunea aflată în litigiu, din Șoseaua satului (actualul drum . în punctul „ Piatra CS” este înscrisă lățimea uliței de 7,50 m.
Este de menționat totodată faptul că experții desemnați cu ocazia efectuării expertizei au analizat și documentele ce dau ultima înregistrare cadastrală a zonei în litigiu din perioada anilor 1985-1989, unde sunt reprezentate grafic proprietățile existente la acea dată (deci și terenul apelantului-pârât L. B.), precum și registrul posesorilor acestor terenuri și din analiza acestor documente au constatat faptul că autorul apelantului - pârât L. C. B. deținea la data înregistrării cadastrale din anii 1985-1989, parcele de teren cu numerele_ și_, în suprafață de totală de 2012, reprezentarea grafică a acestui teren fiind evidențiată în extrasul de plan cadastral,iar în planul anexă nr. 2 la raport au fost reprezentate grafic forma, dimensiunile, vecinătățile și suprafețele terenului în litigiu, precum și linia de hotar dintre cele două proprietăți .
Conform aceluiași raport de expertiză,în raport de linia de hotar propusă de experți, apelantul ocupă o suprafață de 214 mp, iar gardul despărțitor edificat de apelantul - pârât și anexa C2 nu respectă linia de hotar dintre proprietățile părților, apelantul - pârât ocupând prin edificarea gardului suprafața de 214 mp din terenul ce reprezintă „Ulița de la M.”, fiind inclusă în terenul ocupat și o parte din rețeaua electrică supraterană pe stâlpi din beton cu post de transformare.
Au concluzionat experții că actele de proprietate invocate de apelantul- pârât nu au un suport tehnic în acte vechi, nu respectă lățimea de 7,50 m a terenului în litigiu denumit „ Ulița de la M.”, conform înscrisului din 25 mai 1930 și nici ultima înregistrare cadastrală din anii 1985 -1989 privind zona în litigiu și registrul posesorilor de terenuri, documente ce au fost avute în vedere la stabilirea liniei de hotar a părților.
În aceste condiții, în mod corect s-a procedat la trasarea liniei de hotar în raport de actele invocate de ambele părți și în mod corect instanța de fond a apreciat că linia de hotar stabilită de expertul desemnat în varianta B a raportului de expertiză este cea corectă ținând cont de actele de proprietate prezentate de Primăria Turcinești, respectiv Anexa 67 din inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al C. Turcinești în care se precizează lățimea terenului în litigiu de 6 m, procesul-verbal din 25.05.1930 în care se precizează o lățime de 7,50 m pentru uliță, înscrisuri care se coroborează cu registrul cadastral al posesorilor din anul 1987 și harta cadastrală ediția 1987 în care autorul apelantului-pârât L. C. B. apare deținând în parcelele_ și_, suprafața de 2012 mp, în condițiile în care pârâtul nu a depus la dosar acte de proprietate din care să rezulte clar dimensiunile terenului proprietatea sa. Totodată se are în vedere că inclusiv martora P. S. ,persoana care a dat în schimb terenul tatălui pârâtului a precizat că suprafața de teren dată în schimb era de aproximativ 1900-1950 mp, neputând preciza exact suprafața înstrăinată pentru că nu a măsurat-o, însă această suprafață este foarte apropiată de suprafața cu care tatăl pârâtului figura în registrul posesorilor din anii 1985 -1987, de 2012 mp.
Susținerile apelantului în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere actul său de proprietate invocat, respectiv tranzacția prin care i-a fost atribuită suprafața de 2350 mp și Hotărârea Consiliului L. nr.13/1999, unde sunt trasate dimensiunile uliței nu pot fi reținute întrucât în ambele rapoarte de expertiză întocmite în cauză au fost transpuse toate actele de proprietate invocate de părți și s-a ajuns la concluzii similare, în sensul că apelantul -pârât și-a extins în mod nelegal proprietatea afectând domeniul public, respectiv diminuând ulița în litigiu.
Astfel, primul expert desemnat în cauză la instanța de fond a concluzionat că suprafața ocupată din drumul public este 208 mp, iar cei trei experți desemnați în apel au concluzionat că suprafața ocupată din drumul public este de 214 mp, iar concluziile celor patru experți au avut în vedere actul de proprietate invocat de reclamant, planul cadastral și registrul general al posesorilor întocmite în perioada 1985-1989, conform cărora la acea dată suprafața deținută de tatăl pârâtului L. C. B. era de 2012 mp față de suprafața rezultată în prezent din măsurători de 2226 mp deținută de pârât, respectiv 2350 mp din actele invocate de pârât, inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al C. Turcinești, aprobat prin HCL nr. 13/13.08.1998 și procesul-verbal de inventariere a ulițelor C. Turcinești din anul 1930. Mai mult conform înscrisurilor depuse de reclamanți între proprietatea pârâtului și „Ulița de la M. „ este evidențiată o zonă care era liberă la acea dată (1985-1989) pe suprafața căreia sunt marcați stâlpii pentru energie electrică, zonă care acum, în teren, nu mai este liberă deoarece pârâtul a împrejmuit-o alături de proprietatea sa, Aceste înscrisuri se coroborează și cu declarația martorei P. S., fosta proprietară a terenului deținut în momentul de față de apelant, care a declarat că stâlpul de înaltă tensiune se afla în exteriorul gardului la momentul schimbului, iar acum se află în curtea pârâtului.
Este nefondată și susținerea apelantului pârât, în sensul că nu a fost măsurată și proprietatea vecinului din partea de Nord a uliței în litigiu ,numitului P. G. care s-a deplasat cu gardul spre uliță și în mod artificial și-a mărit suprafața acestuia,întrucât această persoană nu are calitatea de parte în cauza de față, iar pârâtul nu a înțeles în raport dispozițiile legale aplicabile în cauză să solicite introducerea în cauză a acestei persoane în condițiile în care a apreciat că este necesară introducerea acesteia, astfel că nu se poate reproșa reclamanților că nu au chemat în judecată și pe vecinul din partea de Nord a uliței.
Prin urmare, în mod corect a fost stabilită limita de hotar în raport de actele invocate de părți în litigiu. Văzând așadar, modalitatea de soluționare a primului petit instanța a constate că și celelalte motive de apel ce vizează în rest cererea principală nu sunt întemeiate și ca atare apelul a fost respins în întregul său.
Față de considerentele expuse, în temeiul art.296 Cod proc civ de la 1865 s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât L. B..
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul L. B., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Solicită admiterea recursului și pe fond modificarea celor două hotărâri în parte, în sensul de a trasa linia de hotar respectându-se actul de proprietate, respectiv, Monitorul Oficial al României nr. 668/09.09.09.2002 însușit de Consiliul L. prin Hotărârea nr. 13 din 13.08.1999 care precizează o lățime de 6 metri sau chiar dacă ar avea 7.5m. trebuie ca această lățime și linie de hotar să copieze forma uliței, să nu fie trasată în linie dreaptă, trebuie să descrie o sinusoidă respectând proprietatea vecinului de la nord, Palita G..
In subsidiar solicită casarea ambelor hotărâri și trimiterea spre rejudecare în vederea pronunțării unei sentințe temeinice și legale, în care să fie introdus și vecinul de la nord(N), Palita G. în calitate de intervenient forțat, să se refacă raportul de expertiză și în varianta H.C.L. nr.13 din 13.08.1999, așa cum a fost admisă de instanța de apel, în principiu, dar nerealizată de către cei trei experți, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea recursului pârâtul arată că a fost chemat în judecată de intimate, în acțiunea având ca obiect grănițuire și obligația de a face. Acțiunea a fost admisă de instanța de fond stabilindu-se linia de hotar trasată de experți.
S-a formulat apel împotriva sentinței civile criticând sentința instanței de fond sub aspectul că nu a fost transpus, pe uliță, cadastrul vecinului său, Palita G., aspect ce se poate observa cu ochiul liber, din schița cadastrală a " Uliței lui M.", că acesta a amplasat construcțiile pe domeniul public.
Mai susține pârâtul că, cu toate că a solicitat originalul actului vechi din 25.05.1930, acesta NU a fost prezentat nici lui și nici instanței, astfel că a solicitat să nu fie luat în seama, apelul a fost respins cu motivația că martora P. S. a declarat că stâlpul de înaltă tensiune a fost în exteriorul proprietății și că linia de hotar propusă de experți este cea stabilită prin raport, adică: A, B, C....si ca a-si ocupa 214 m2, contrar declarației martorei P. S. că ea nu știe ce suprafața de teren a înstrăinat pentru că, autoarea a înstrăinat o lățime de 23 m stradală, care se sfârșește în 2-3 m la apus(V), lucru consemnat in declarație.
Critica celor doua hotărâri judecătorești vizează următoarele aspecte:
1. A solicitat ca reclamanta intimată să prezinte în original procesul verbal din 25.05.1930, lucru care nu s-a întâmplat și a solicitat instanței să nu îl ia în considerație, lucru care nu s-a făcut.
2. In această situație singurul act al intimatelor rămâne Monitorul Oficial nr. 668/09.09.2002 si a H.C.L. nr.13 din 13.08.1999 a Cosiliului L. Turcinesti care la pct. 3 arata o lățime a uliței de 6 metri.
Instanța de fond si de apel nu motivează sub nicio formă, de ce nu a fost ca mijloc de probă Monitorul Oficial și H.C.L. Turcinesti și a fost avut în vedere și luat în considerare procesul verbal din 25.05.1930 al cărui original NU a fost înfățișat instanței de judecată niciodată, mai ales că acțiunea este o cerere de chemare în judecată în " Grănițuire".
3. Deși a solicitat ca experții să precizeze pe schița, ce suprafață din " Ulița lui M. " ocupă vecinul său Palita G. si instanța a încuviințat acest obiectiv, având la dispoziție transpunerile cadastrare înregistrate la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliara Gorj, experții nu răspund, ignorând solicitările instanței, astfel ca se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
4. Dacă ar fi respectat hotărârea consiliului local nr.13 din 13.08.1999, care ar fi trebuit să fie transpusă pe schiță ca o nouă variantă a liniei de hotar, nu ar mai fi existat niciun litigiu și ar fi primit eficiență cererea sa de respingere a acțiunii în sensul că nu ocupă din " Ulița lui M.".
5. Martora P. S., vânzătoarea terenului în speță recunoaște că lățimea terenului la stradă, era de 23 m și se termină în 2-3 m, nerecunoscând totalul suprafeței înstrăinate, iar prin trasarea liniei de hotar, în varianta propusă de experți nu se mai respectă această suprafață de 23 m la .-3 m la apus(vest).
6. In virtutea rolului activ al instanței, trebuia introdus in cauza si vecinul său de la nord(N) Palita G..
In drept și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.6, 7, 9 cod pr.civ.
Recursul nu este fondat.
Motivul de recurs prev.de art.304 pct.6 Cod procedură civilă 1865 potrivit căruia „instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut”, nu este incident în speță.
Acest motiv de recurs are ca finalitate respectarea principiului fundamental al disponibilității procesuale, adică instanța este obligată să statueze în cadrul procesual determinat de părți și asupra întregului obiect al litigiului dedus judecății, astfel cum acesta a fost stabilit prin acțiunea principală și prin cererile incidentale sau accesorii formulate în proces.
Instanțele au fost investite de reclamanții . Primar și Consiliul local al comunei Turcinești, cu o acțiune în grănițuire și obligație de a face, respectiv de stabilire a liniei de hotar cunoscută sub denumirea „La M.”, de terenul pe care-l ocupă pârâtul L. B., de obligarea pârâtului să-și retragă gardul, iar în caz de refuz să fie autorizați reclamanții să procedeze la demolarea gardului pe cheltuiala pârâtului.
Instanțele s-au pronunțat în raport de cadrul procesual fixat prin acțiunea introductivă și de obiectul dedus judecății, respectând principiul disponibilității, nefiind întemeiată critica recurentului că nu s-a respectat rolul activ al instanței pentru a introduce în cauză vecinul de la nordul proprietății pârâtului, P. G..
În cauză nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă 1865, potrivit căruia „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii”.
Cele trei situații cuprinse în acest motiv de recurs vizează în esență, o chestiune unică concretizată în nemotivarea unei hotărâri judecătorești.
Potrivit art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, orice hotărâre judecătorească trebuie să cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Altfel spus, motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți, să conducă în mod logic și convingător la situația din dispozitiv.
Condițiile procedurale privind motivarea hotărârii sunt îndeplinite, s-a statuat în jurisprudență chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit prin raționamente logice; pe de altă parte, s-a statuat că instanța de apel nu trebuie să se limiteze a expune în hotărâre toate criticile invocate de apelant, având obligația de a se pronunța cu privire la fiecare motiv, să pună în discuția părților excepțiile pe care le ridică din oficiu pentru a da posibilitatea instanței de recurs să exercite controlul judiciar.
În speța dedusă judecății au fost respectate aceste dispoziții legale, instanța de apel pronunțându-se asupra tuturor criticilor formulate, aplicând corect dispozițiile legale reglementate de art.560 Cod civil, analizând actele de proprietate prezentate de părți coroborate cu raportul de expertiză efectuat de cei trei experți, argumentând motivat de ce nu s-a avut în vedere actul de proprietate invocat de pârât, respectiv tranzacția prin care i-a fost atribuită suprafața de 2350 mp. și Hotărârea Consiliului local nr.13/1999, concluzia fiind aceea că apelantul pârât și-a extins în mod nelegal proprietatea afectând domeniul public, respectiv diminuând ulița în litigiu.
Criticile formulate de recurent privind analiza greșită a probelor administrate în cauză nu pot fi reținute, întrucât acestea vizează un aspect de temeinicie al hotărârii, ce nu mai poate fi cenzurat prin reglementarea recursului prev.de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă 1865, această analiză fiind permisă numai de punctul 11 al art.304 Cod procedură civilă 1865, însă acest text a fost abrogat.
Motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă ce poate fi invocat când „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii,”, nu este incident în speță, singura critică care s-ar putea încadra în acest motiv de recurs fiind omisiunea instanțelor de a introduce în cauză pe numitul P. G., vecinul de la Nordul proprietății pârâtului.
Instanța de apel a înlăturat argumentat această critică formulată și în apel, întrucât această persoană nu are calitatea de parte în cauza de față iar pârâtul nu a înțeles în raport de dispozițiile legale aplicabile să solicite introducerea acestuia în cauză, astfel că nu se poate reproșa reclamanților cadrul procesual fixat de aceștia prin acțiunea introductivă.
Față de considerentele mai sus expuse, apreciind că în cauză nu subzistă motivele de recurs formulate, în baza art.312 alin .1 Cod procedură civilă, urmează să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul L. B. împotriva deciziei civile nr.654 din 20 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți U. A. T. . PRIMAR G. V. și C. L. AL C. TURCINEȘTI, având ca obiect grănițuire.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2015.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, E. S. | Judecător, M. M. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.M.
Tehn.MC/5 ex.
Data red.26.11.2015
j.a. A.E. AStegaru
E.C.P.
j.f. E.M.S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 4719/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 92/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
