Conflict de competenţă. Sentința nr. 92/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 92/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 92/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 92
Ședința din Camera de Consiliu de la 05 noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – S. P.
Grefier - F. I.
*****
Pe rol, fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria C. și Tribunalul D. – SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, privind acțiunea formulată de reclamantul C.M.I.” Doctor I. L.”, cu sediul în C., ., nr.8, prin reprezentant legal Dr. I. L., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. D., cu sediul în C., ., nr.8, județul D., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în Camera de Consiliu, au lipsit părțile.
Procedura, conform dispozițiilor art.135 alin.4 Cod pr.civ., legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care;
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a trecut la soluționare.
CURTEA:
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată:
P. acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 18.05.2015, reclamantul C. Dr. I. L. a chemat în judecată pe pârâta C. de A. de S. D. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie dispusă suspendarea executării art. 2 din Actul Adițional din 27 04 2015 la Contractul de Furnizare de servicii medicale in asistenta medicala primara nr. 214/2014, pana la data de 31.12.2015.
În motivarea acțiunii, s-a învederat că C. Dr. I. L. desfășoară activitatea de asistenta medicala primara si are încheiat Contractul de Furnizare de servicii medicale in asistenta medicala primara nr. 214/2014 cu CAS D., in conformitate cu dispozițiile art. 250 din Legea 95/2006, HG 400/2014 privind aprobarea pachetelor de servicii medicale si Contractului Cadru 2014 - 2015.
S-a precizat că C. Dr. I. L. furnizează servicii medicale pentru un număr de 933 de pacienți așa cum a rezultat din cuprinsul art. 3 din Contractul de Furnizare de servicii medicale in asistenta medicala primara.
La data de 27 04 2015, a fost încheiat Actul Adițional la Contractul de Furnizare de servicii medicale în asistenta medicala primara nr. 214/2014 încheiat cu CAS D. prin care s-a prelungit Contractul de Furnizare de servicii medicale in asistenta medicala primara nr. 214/2014, pana la data de 31.12.2015, in conformitate cu dispozițiile art. 1 din Actul Adițional.
Intimata parata, cu rea credința, însă a prevăzut la art. 2 din Actul Adițional o clauza abuziva prin care a menționat ca „prezentul contract încetează daca pana la data de 31.05.2015, furnizorul de servicii medicale în asistenta primara din mediul urban nu are înscriși pe listele proprii un număr minim de 800 de persoane asigurate".
Aceasta clauza, cuprinsa la art. 2 din actul adițional este abuziva si încalcă atât actele normative ce stau la baza încheierii contractului de furnizare de servicii medicale dar si art. 21 din Contractul de furnizare nr. 214/2014, pentru următoarele considerente:
La data la care a fost încheiat Actul Adițional, 27.04.2015, C. Dr. I. L. desfășoară deja activitatea de asistenta medicala primara si are încheiat Contractul de Furnizare de servicii medicale in asistenta medicala primara nr. 214/2014, iar dispozițiile art. 2 din actul adițional nu au fost negociate intre CAS D. si reprezentantul legal, ci impuse ceea ce încalcă dispozițiile art. 6, alin 1 din HG 400/2014, respectiv art. 6.(1) Raporturile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente, dispozitive medicale și casele de asigurări de sănătate prevăzute la art. 3 alin. (1) sunt raporturi juridice civile care vizează acțiuni multianuale și se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract. în situația în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate și stipulate în acte adiționale. Angajamentele legale din care rezultă obligații nu pot depăși creditele de angajament și creditele bugetare aprobate.
Clauza cuprinsă la art. 2 din actul adițional este abuziva pentru ca încalcă dispozițiile art. 1, alin 3 din Anexa nr. 2 la Contractul Cadru, care prevăd: „necesarul de medici de familie cu liste proprii, atât pentru mediul urban, cat si pentru mediul rural, precum si numărul minim de persoane asigurate înscrise pe lista medicilor de familie din mediul rural, pentru care se încheie contractul de furnizare de servicii medicale din asistenta medicala primara ... se stabilesc... de către o comisie .."
Comisia constituita in baza prevederilor art. 1, alin 3 si alin 4 din Anexa nr. 2 la HG 400 / 2014 care stabilește necesarul de medici de familie si numărul minim de înscriși pe listele proprii ale medicilor de familie, având in vedere ca intre medicii de familie si CAS s-au încheiat contracte de servicii medicale multianuale, a stabilit fara dubiu ca pana la sfârșitul anului trebuie sa desfășoare activitatea având in vedere ca este in derulare cu un contract de furnizare servicii medicale: nr. 214 / 2014.
A depus totodată, în copie, adresa nr._ din 14.04.2014 din care a rezultat „menținerea in relații contractuale cu CAS D. a tuturor medicilor de familie aflați deja in relație contractuala cu CAS D.".
Ca atare, clauza prevăzuta la art. 2 din actul adițional este abuziva deoarece încalcă atât art. 21 din contractul existent cat si dispozițiile HG 400/2014.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea in condițiile art. 7 a autorității publice care a emis acrul sau a autorității ierarhic superioare," persoana vătămata poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond.
Măsura de încetare, dispusa prin actul adițional încalcă flagrant dispozițiile legale cuprinse in preambul, in baza cărora se considera a fi menționata in contract.
S-a apreciat că prezenta cerere reprezintă un caz bine justificat, având in vedere ca dispozițiile contractului de furnizare de servicii medicale nr. 214/2014 nu cuprind o clauza care sa dispună încetarea contractului începând cu data de 31.05.2015, iar introducerea unei asemenea clauze abuzive, s-a făcut fara acordul reprezentantului legal.
P. măsura dispusa de către intimata parata, de încetare a contractului de furnizare de servicii medicale nr. 214/2014 se creează cabinetului medical o paguba iminenta constând in lipsa veniturilor necesare desfășurării activității in situația in care cabinetul medical trebuie sa achite lunar, pana la sfârșitul anului c/v salariului medicului, a asistentului, a contractelor încheiate cu furnizori si taxele si impozitele legale.
A solicitat totodată admiterea probei cu înscrisuri
În drept au fost invocate dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004.
Pârâta a formulat și depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției privind lipsa competenței materiale a Tribunalului D., iar pe fond respingerea cererii.
Pe cale de excepție, a invocat lipsa competentei materiale a Tribunalului D., pentru soluționarea cererii formulate de reclamant, având in vedere existenta unei clauze compromisorii inserate in contractul perfectat intre părți.
In subsidiar a invocat, totodată, excepția lipsei competentei materiale a Secției C. Administrativ si Fiscal a Tribunalului D. In conformitate cu dispozițiile art. 6 din HG 400/2014 cu modificările si completările ulterioare raporturile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente, dispozitive medicale și casele de asigurări de sănătate sunt raporturi juridice civile.
P. sentința nr. 1376/26.05.2015, Tribunalul D. – Secția C. Administrativ si Fiscal, a admis excepția necompetentei materiale si a declinat competenta de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul C. Dr. I. L., in contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. D., in favoarea Judecătoriei C.,
dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 09.07.2015, sub nr._/215/2015, la completul C 15.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.07.2015
P. sentința civilă nr._ din 10.09.2015, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată din oficiu.
S-a declinat soluționarea cauzei privind reclamantul C.M.I. DOCTOR I. L., cu sediul în mun. C., ., nr. 14, județul D. în contradictoriu cu pârâta CAS D., cu sediul în mun. C., ., nr. 8, județul D., în favoarea Tribunalului D..
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria C. și Tribunalul D., cu privire la soluționarea prezentei cauze.
S-a constatat suspendată de drept judecata cauzei.
S-a dispus înaintarea dosarului nr._/215/2015 al Judecătoriei C., către Curtea de Apel C., instanța superioară comună, în vederea soluționării conflictului.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria a reținut următoarele:
La termenul din 10.09.2015, verificând din oficiu competența, potrivit dispozițiilor art. 131 NCPC, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., excepție de procedură, absolută și dilatorie, care se soluționează cu precădere, conform art. 248 alin.1 NCPC.
Astfel, criteriul obiectiv și determinant pentru stabilirea competenței materiale a instanțelor este dat de natura litigiului, la care se adaugă și criteriul valoric, cel din urmă operând exclusiv în cazul cererilor evaluabile în bani.
Art. 94 NCPC enumeră litigiile date în competența materială de primă instanță a judecătoriei, potrivit criteriilor anterior menționate, iar în cuprinsul art. 95 alin. 1 NCPC se prevede că tribunalul este competent, în primă instanță, să soluționeze "toate cererile" care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Din interpretarea coroborată a celor două texte de lege (art. 94 și art. 95 NCPC), rezultă că judecătoria este doar prin excepție competentă pentru judecata în primă instanță, soluționând numai litigiile date în mod expres în competența sa, în aplicarea a două criterii: obiectul litigiului, în cazul cererilor prevăzute la art. 94 pct.1 lit. a-j NCPC, respectiv valoarea obiectului litigiului, în cazul cererilor la care se referă art. 94 pct. 1 lit. k NCPC. De asemenea, judecătoria judecă potrivit pct. 3 al art. 94 NCPC, orice alte cereri date în competența sa prin legi speciale.
P. urmare, în contextul actualelor norme de procedură civilă, Tribunalul devine instanța de drept comun în soluționarea cauzelor în primă instanță, fiindu-i consacrată legislativ plenitudinea de competență.
P. cererea dedusă judecății, reclamantul a solicitat suspendarea executării art. 2 din Actul Adițional din 27.04.2015 la Contractul de Furnizare de servicii medicale în asistenta medicala primara nr. 214/2014 încheiat cu CAS D., până la data de 31.12.2015, obiect care nu se regăsește printre cele expres și limitativ enumerate în cuprinsul art. 94 pct. 1 lit. a-j, neîncadrându-se nici printre cele referitoare la criteriul valorii obiectului, acest petit nefiind evaluabil în bani.
De asemenea, nici dispozițiile Legii nr. 95/2006, actualizată, invocată drept temei juridic al acțiunii, nu stabilesc o competență specială a judecătoriei în materia litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casa de asigurări de sănătate.
Astfel, în virtutea plenitudinii de competență consacrate legislativ de dispozițiile art. 95 pct. 1 NCPC, tribunalul este instanță de fond de drept comun, ori de câte ori prin lege nu se prevede competența de primă instanță a unei anumite instanțe judecătorești sau a unui organ cu activitate jurisdicțională.
În final, instanța a reținut că dispozițiile privitoare la competența materială au caracter imperativ, fiind de ordine publică, potrivit art. 129 alin. 2, pct. 2 NCPC.
Pentru considerentele expuse, instanța a admis excepția invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Tribunalului D. - Secția Civilă.
În temeiul art. 133 pct. 2 NCPC, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria C. și Tribunalul D., cu privire la soluționarea prezentei cauze.
În temeiul art. 134 NCPC, a constatat suspendată de drept judecata cauzei și a înaintat dosarul către Curtea de Apel C., instanța superioară comună, în vederea soluționării conflictului.
Primind dosarul spre soluționare, Curtea l-a înregistrat sub nr._ .
Deliberând asupra conflictului negativ de competență potrivit art. 135 Cod pr. civ., Curtea constată că Tribunalului D.- Secția Civilă îi revine competența materială de soluționare a cauzei, în primă instanță, pentru următoarele considerente:
Avându-se în vedere considerentele celor două hotărâri pronunțate în cauză și care au dus la apariția conflictului negativ de competență, respectiv Tribunalul D. – Secția de C. Administrativ și Fiscal și Judecătoria C., Curtea constată că aparține Tribunalului D. – Secția Civilă, competența de soluționare a cererii de suspendare formulată de petenta C. Doctor I. L., avându-se în vedere următoarele considerente:
Astfel, prin cererea dedusă judecății și înregistrată pe data de 18 mai 2015, pe rolul Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, petenta C. Doctor I. L. a solicitat suspendarea executării art.2 din Actul adițional din 27 aprilie 2015, la Contractul de Furnizare de Servicii Medicale în Asistență Medicală primară nr.214/2014, încheiat cu CAS D. până la data de 31 decembrie 2015.
Avându-se în vedere natura litigiului, nefiind vorba de un act administrativ, emis de către o autoritate publică, ci un act adițional sinalagmatic, respectiv un contract de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară, în mod corect instanța de contencios administrativ și fiscal s-a declarat necompetentă în soluționarea cererii de suspendare, întrucât competența acestei cererii de suspendare aparține instanței de drept comun care va soluționa acțiunea de anulare a art.2 din Actul Adițional din 27 aprilie 2015, la Contractul de Asistență Medicală Primară nr.214/2014, respectiv o instanță civilă, întrucât prevederile art.246 alin.1 din Legea nr.95/2006 cu modificările și completările ulterioare stipulează faptul „ relațiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă.
P. urmare, raportul juridic dedus judecății este de natură civilă, nefiind vorba de un act administrativ emis de către o autoritate publică, însă instanța civilă care este competentă să judece cererea respectivă este Tribunalul D. – Secția Civilă și nu Judecătoria C..
Aceasta întrucât Noul Cod de procedură civilă acordă plenitudine de competență tribunalelor județene ca instanțe de fond, de drept comun, ori de câte ori prin lege nu se prevede competența de primă instanță a unei anumite instanțe judecătorești sau a unui organ cu activitate jurisdicțională.
Cum cerere dedusă judecății are drept obiect o cerere care nu se regăsește printre cele expres și limitativ enumerate, în cuprinsul art.94 pct.1 lit.a –j și neîncadrându-se nici printre cele referitoare la criteriul valorii obiectului, petitul nefiind evaluabil în bani, competența de soluționare a acestei cererii aparține Tribunalului D. – Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul C.M.I.” Doctor I. L.”, cu sediul în C., ., nr.8, prin reprezentant legal Dr. I. L., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. D., cu sediul în C., ., nr.8, județul D., având ca obiect suspendare executare act administrativ, în favoarea Tribunalului D. – Secția Civilă
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE,
S. P.
Grefier,
F. I.
Red.jud.S.P.
12.11.2015
Teh.red. F.I../2 ex
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 625/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Conflict de competenţă. Decizia nr. 95/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
