Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 68/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 68/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-09-2012 în dosarul nr. 68/2012
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 68
Ședința publică din data de 12 Septembrie 2012
Completul compus din:
Președinte: Judecător P. B.
Judecător C. T.
Grefier I. B.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de reclamantul A. G., cu domiciliul în Tg J., ..45, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.166/31.05.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect, despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia s-a învederat că apelul este formulat și motivat în termenul legal, că s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra apelului de față:
P. acțiunea civilă înregistrată sub nr._ la data de 03.09.2010 pe rolul Tribunalului Gorj reclamantul A. G. a chemat în judecată S. R. prin M. de Finanțe Publice, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 520.000 lei reprezentând daune morale pentru acoperirea prejudiciului produs lui și mamei sale A. M..
P. sentința nr.362 din 27.0ct 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea reclamantului.
P. sentința nr.362 din 27.0ct 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea reclamantului.
P. decizia nr. 118 din 24.02.2012 Curtea de Apel C. a admis apelul declarat de apelantul reclamant A. G. împotriva sentinței civile nr. 362 din 27.10.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj, reținând în esență că, soluția instanței de fond este nelegală deoarece a fost pronunțată în baza unui alt temei juridic decât cel invocat de reclamant.
Decizia Curții de Apel a rămas irevocabilă prin decizia nr. 520 din 31.01.2012 a ICCJ prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. împotriva deciziei Curții de Apel C..
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Gorj sub nr._ .
P. sentința civilă nr.166/31.05.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. G. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
În ședința publică din 31.05.2012 reprezentantul intimatei S. R. prin M. Finanțelor a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție pe care tribunalul a apreciat-o întemeiată, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958, acțiunea dedusă judecății fiind prescrisă pentru următoarele considerente:
Sesizarea instanțelor de judecată pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încălcat, sau pentru realizarea unui interes care se poate obține numai pe calea justiției se circumscrie unor reguli specifice, proprii activității de judecată.
Instituția prescripției și temenele în raport cu care își produce efecte aceasta, fac parte din categoria acestor reguli specifice și nu sunt de natură să îngrădească accesul liber la justiție, finalitatea lor fiind de al facilita prin asigurarea unui climat de ordine, care este necesar pentru exercitarea în condiții optime a acestui drept. Disciplina procesuală impusă astfel, conduce la prevenirea unor eventuale abuzuri, contribuind și la stabilitatea și securitatea raporturilor juridice civile.
Așadar exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru stabilit de legiuitor, cu respectarea unor anumite exigențe cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.
Astfel, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege și orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 și 3 din decretul nr. 167/1958, iar termenul general de prescripție este de trei ani potrivit art. 3 din același act normativ.
Potrivit art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Potrivit art. 13 și 16 din același act normativ, cursul prescripției se poate suspenda sau întrerupere în cazurile expres și limitativ prevăzute.
În cauza de față, reclamantul a promovat acțiunea în repararea prejudiciului cauzat prin măsurile luate de reprezentații statului român în perioada 1942, la data de 03.09.2010, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat S. R. la acoperirea prejudiciului moral suferit, întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art. 998-999 C.civ., norme de drept comun, ce reglementează regulile ce guvernează răspunderea civilă delictuală.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 1942-1944 că el și autorii săi au fost supuși la rele tratamente fiind duși în Transnistria, pe durata călătoriei fiind supuși unor condiții inumane .
Dreptul pretins de reclamant este un drept de creanță, deci unul patrimonial, în cauză fiind aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă .
Împotriva acestei sentința a declarat apel întemeiat pe dispozițiile art.282/298 C. pr.civ., reclamantul A. G..
A precizat că prin acțiunea formulată a solicitat daune morale pentru deportarea forțată a sa și a mamaei sale A. M., pe criterii etnice, în Transnistria în septembrie 1942. A considerat apelantul că instanța de fond a interpretat greșit faptul că daunele solicitate sunt de natură patrimonială, ele fiind nepatrimoniale, deci imprescriptibile.
A solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea cercetării fondului.
Analizând sentința civilă apelată prin prisma criticilor din apel dar și în raport cu dispozițiile legale aplicabile în cauză Curtea constată că apelul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Cererea prin care se solicită acordarea de daune morale pentru suferințele cauzate de deportarea în Transnistria face parte din categoria cererilor cu caracter patrimonial, reglementate de art. 1 din Decretul nr. 167/1958. P. această cerere se urmărește obținerea unei reparații financiare (apelantul reclamant solicitând 520.000 lei), invocându-se ca temei al răspunderii intimatului pârât prevederile art. 998 – 999 Cod civil. Dreptul la despăgubiri morale dedus judecății este un drept cu conținut economic; drepturile personale fără conținut economic, care nu sunt prescriptibile, sunt strâns legate de persoană, servind la individualizarea acesteia în societate și familie.
În raport de cele expuse rezultă indiscutabil că în discuție nu se află un drept personal nepatrimonial ci un drept ce are un caracter patrimonial, situație în care în mod just s-a analizat excepția prescripției invocată de intimatul pârât.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că sentința civilă este legală și temeinică și, în temeiul art. 296 C. P. civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. G., cu domiciliul în Tg J., ..45, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.166/31.05.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12.09.2012
Președinte, Judecător,
P. B. C. T. Grefier,
I. B.
Red. Jud. PB /20.09.2012
Tehn. red. IB / 2ex
Jud fond MG
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 194/2012. Curtea de Apel... | Validare poprire. Decizia nr. 5516/2012. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
