Pretenţii. Decizia nr. 8112/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8112/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 8112/2013
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8112
Ședința publică din data de 11 Septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: Judecător P. B.
Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de pârâtele . SA – D. M. Tg. J. – M. Motru și . SA – D. M. Tg. J. – EMC Motru, împotriva deciziei civile nr.38/25.01.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns, pentru recurenta pârâta . SA – D. M. Tg. J. – M. Motru, consilier juridic I. P., pentru recurenta pârâtă . SA – D. M. Tg. J. – EMC Motru, consilier juridic E S., precum și intimata reclamantă asistată de avocat V. D..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, după care, avocat V. D. a depus la dosar în copie protocol privind predarea primirea de la mina Leurda, practică judiciară în cauze similare și articole din media, comunicate și părții adverse.
Consilier juridic I P. a depus înscrisuri cu locația minei Leurda și practică judiciară, comunicate și părții adverse.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul părților.
Consilier juridic I. P. pentru recurenta pârâtă . SA – D. M. Tg. J. – M. Motru, a susținut oral motivele de recurs, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului, efectuarea unei expertize cu specialitatea îmbunătățiri funciare. A solicitat cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Consilier juridic E S. pentru recurenta pârâtă . SA – D. M. Tg. J. – EMC Motru, susținând motivele de recurs, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârilor instanțelor de fond și apel și respingerea cererii de chemare în judecată, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Avocat V. D. pentru intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursurilor, având în vedere că prin art. 6 din CEDO dreptul la justiție este protejat și în ceea ce privește executarea hotărârilor definitive și obligatorii, că pentru anumite aspecte ale litigiului există autoritate de lucru judecat, ceea ce s-a statuat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă neputând fi contrazis printr-o altă hotărâre între același părți (prin sentința nr. 2864/2010 a Judecătoriei Motru stabilindu-se redarea terenului în circuitul agricol, plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință, pârâtele neconformându-se acestor obligații). Susținerea recurentelor în sensul că reclamanta nu ar putea îndeplini activitatea de ameliorare, nu poate fi primită, întrucât, așa cum a reținut tribunalul, creditorul este cel ce alege modalitatea de executare a titlului său și nu debitorul. Recurentele au desfășurat activitate minieră pe terenurile reclamantei, terenuri ce nu au fost cuprinse în perimetre de ameliorare.
Referitor la expertiză, critica recurentelor nu poate fi primită, expertul răspunzând obiectivelor dispuse precum și la obiecțiuni. A solicitat cheltuieli de judecată. A depus chitanță onorariu și concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ reclamanta U. M. a chemat în judecată pârâta SNL O. SA- Exploatarea de Carieră Roșiuța și M. Motru, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligate pârâtele SNL O. SA și M. Motru la plata de despăgubiri, respectiv contravaloarea lucrărilor de redare în circuitul agricol a suprafeței totale de 3,1080 ha din titlul de proprietate nr._/2002, suprafață situată pe raza com. Slivilești, .; obligarea celor două pârâte menționate la plata de despăgubiri reprezentând lipsa de folosință a terenurilor pe ultimii 3 ani; obligarea pârâtelor SNL O. SA și EC Roșiuța, în solidar la plata c/val. lucrărilor de redare în circuitul agricol a suprafeței totale de 0,9050 ha din titlul de proprietate nr._/2002; obligarea celor două pârâte menționate la plata de despăgubiri, reprezentând lipsa de folosință a terenurilor pe ultimii 3 ani, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat reclamanta că prin cererea înregistrată în dosarul nr._ al Judecătoriei Motru a chemat în judecată pârâtele SNL O. Tg-J., EMS Motru și EMC Motru, solicitând instanței obligarea pârâtelor la redarea în circuitul agricol a mai multor terenuri afectate de lucrărilor miniere executate de către EMC Motru, fie de EMS Motru.
Că a solicitat de asemenea să-i fie achitată contravaloarea despăgubirilor reprezentând uzufructul terenurilor de care a fost lipsită în ultimii 3 ani, cu obligarea la cheltuieli de judecată, iar prin sentința civilă nr.2864 din 15.12.2010 a fost admisă acțiunea au fost obligate pârâtele la redarea în circuitul agricol și la despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a terenurilor respective pe ultimii 3 ani.
Că, a declarat recurs împotriva sentinței civile menționate, recurs care a fost admis parțial, prin decizia civilă nr.808 din 29.03.2011, în sensul majorării cuantumului pretențiilor de la 10.442,88 lei, la 12.531,36 lei și de la 3.040,8 lei, la 3.648,96 lei, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței civile și fiind respinse ca nefondate celelalte recursuri ale intimatelor – pârâte.
Că, prin încheierea din data de 03.05.2011 a investit cu formulă executorie sentința civilă nr..2684/15.12.2010, după care a trecut la realizarea demersurilor execuționale formându-se dosarul nr.168/E/2009 al B. D. C.tin, în urma cărora și-a recuperat sumele din dispozitivele hotărârilor judecătorești, însă prin procesul verbal încheiat la data de 30.06.2011 executorul judecătoresc a constatat și a consemnat, în urma deplasării în teren că obligația de a face nu s-a realizat așa cum s-a dispus prin sentința civilă nr.2864/15.12.2010 a Judecătoriei Motru, pronunțată în dosarul nr._ .
A mai arătat reclamata că, orice apărare pe care pârâtele ar putea să o evoce, legată de faptul că nu ar avea vreo culpă în producerea prejudiciului, prin lucrările miniere sau că aceste lucrări nu le-au executat ele, ori că ar fi prescris dreptul la acțiune sau că respectivele lucrări de redare în circuitul agricol a terenurilor trebuie efectuate de altă instituție sau societate comercială, este total inutilă, trebuind să fie înlăturate, dat fiind conținutul definitiv și irevocabil al sentinței civile nr.2864/15.12.2010 a Judecătoriei Motru.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. art.1073 C.civ., art.1075, 1084, art.998-999, art.1003, art.485 C.civ. și art.274 C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 31.05.2012 reclamanta și-a precizat acțiunea, a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată este de 765.721 lei, ce reprezintă contravaloarea lucrărilor de redare a terenurilor în circuitul agricol și lipsa de folosință a terenurilor pe ultimii 3 ani.
Prin încheierea de ședință din data de 14 iunie 2012, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a . SA, în loc de pârâta SNL O. SA Tg-J., având în vedere reorganizarea intervenită prin HG nr.1024 din 12.10.2011.
Prin sentința civilă nr. nr.1929/12.07.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta U. M. în contradictoriu cu pârâtele . SA – Sucursala D. M. Tg-J. și M. Motru
S-a dispus obligarea în solidar a pârâtelor . SA – Sucursala- D. M. Tg-J. și M. Motru să plătească reclamantei suma de 550.281 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea lucrărilor de redare în circuitul agricol a terenurilor degradate din culpa Minei Motru și suma de 44.218 lei reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenurilor agricole calculate pe 3 ani conform raportului de expertiză.
Au fost obligate în solidar pârâtele . SA – Sucursala D. M. Tg-J. și E.C. Roșiuța să plătească reclamantei suma de 158.347 lei despăgubiri civile reprezentând c/val. lucrărilor de redare în circuitul agricol a terenurilor degradate din culpa E.C. Roșiuța și 12.875 lei despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a terenurilor pe 3 ani conform raportului de expertiză.
Au fost obligate în solidar pârâtele să plătească reclamantei suma de 14.875 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocat și onorariu expertiză.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.2864 pronunțată de Judecătoria Motru la data de 15.12.2010 în dosarul nr._ s-au dispus următoarele (printre altele): -a fost admisă acțiunea civilă pentru obligația de a face și pretenții, formulată de reclamanta U. M., pentru terenurile afectate de lucrările miniere cuprinse în titlul de proprietate nr._/2001, fiind obligată intimata SNLO –M. Motru să redea în circuitul agricol suprafața de 3,1080 ha teren din titlul de proprietate nr._/2002; - a fost obligată intimata SNLO - E.C. Roșiuța să redea în circuitul agricol suprafața de 0,9050 ha teren din titlul de proprietate nr._/2002, fiind obligată și la despăgubiri civile către petentă în sumă de 3.040,80 lei, reprezentând lipsa de folosință a terenului în suprafață de 0,9050 ha menționat. Împotriva acestei sentința civile au declarat recurs părțile, iar Tribunalul Gorj prin decizia civilă nr.808 din 29.03.2011 a admis parțial recursul reclamantei, în sensul majorării cuantumului pretențiilor de la 10.442,88 lei, la 12.531,36 lei și de la 3.040,8 lei, la 3.648,96 lei, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței civile și fiind respinse ca nefondate celelalte recursuri ale intimatelor – pârâte.
Prin încheierea din data de 03.05.2011 a fost investită cu formulă executorie sentința civilă nr.2684/15.12.2010, după care s-a trecut la realizarea demersurilor execuționale formându-se dosarul nr.168/E/2009 al B. D. C.tin, în urma cărora reclamanta și-a recuperat sumele din dispozitivele hotărârilor judecătorești, iar prin procesul verbal încheiat la data de 30.06.2011 executorul judecătoresc a constatat și a consemnat, în urma deplasării în teren că obligația de a face nu s-a realizat așa cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 2864/15.12.2010 a Judecătoriei Motru, pronunțată în dosarul nr._ .
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în prezenta cauză a rezultat că terenurile din litigiu sunt situate în extravilanul satului Miculești, ., au o suprafață de 4,0130 ha din care 1,7660 ha teren arabil, 0,0400 ha vie hibridă, 1,9580 ha pășune și 0,2490 ha alte terenuri neagricole, cuprinse în titlul de proprietate nr._ din 15.10.2002., fiind identificate prin număr topografic, dimensiuni, vecinătăți și categorie de folosință, în anexa nr.1 și schița terenurilor anexate la prezentul raportul de expertiză.
Terenurile cuprinse în tarlaua 36, parcelele 3,4, tarlaua 14, parcelele 10/2,10/1,763/1, în suprafață totală de 3,1080 ha sunt afectate de lucrări miniere de subteran, respectiv prin lucrările efectuate de M. Leurda ce a aparținut EMS Motru, în prezent M. Motru, iar cele cuprinse în tarlaua 36, parcelele 71/3, 71/4 și tarlaua 35, . suprafață totală de 0,9050 ha sunt afectate de lucrări miniere de suprafață, respectiv de microcariera Miculești ce a aparținut EMC Motru, în prezent EC Roșiuța.
S-a reținut că, suma ce reprezintă contravaloarea lucrărilor de redare în circuitul agricol pe care o are de achitat pârâta Exploatarea de Carieră Roșiuța se ridică la valoarea de 158.347,58 lei, iar pârâtei M. Motru îi revine să plătească suma de 550.281,05 lei, sume stabilite în funcție de terenurile afectate de fiecare unitate în parte, iar lipsa de folosință a terenurilor ce fac obiectul cauzei pentru ultimii 3 ani, anterior introducerii acțiunii (2009,2010, 2011) este de 57.093 lei, din care: 44.218 lei M. Motru și 12.875 lei E.C. Roșiuța.
Că, potrivit art. 998 – 999 C. Civ., orice faptă care cauzează un prejudiciu obligă pe acela din a cărei greșeală s-a ocazionat la reparare, responsabilitatea putând fi angajată nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa ,dar și pentru acela cauzat prin neglijență sau imprudență.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele . SA -Sucursala D. M. Tg – J.-M. Motru și . Sa Sucursala D. M. Tg – J. prin EMC Motru criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.38/25.01.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția I Civilă în dosarul nr._, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de apelantele - pârâte . SA prin Sucursala D. M. Tg-J. - M. Motru și . SA prin Sucursala D. M. Tg-J. - EMC Motru împotriva sentinței civile nr.1929/12.07.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în cauza de față.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2864 pronunțată de Judecătoria Motru la data de 15.12.2010 în dosarul nr._ au fost obligate intimatele SNLO –M. Motru și respectiv SNLO-E.C. Roșiuța să redea în circuitul agricol suprafețele de 3,1080 ha teren, respectiv 0,9050 ha teren proprietatea intimatei reclamante și să-i achite reprezentând lipsa de folosință a terenurilor. Sentința a fost modificată în parte de Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr.808 din 29.03.2011,, în sensul majorării cuantumului pretențiilor
Întrucât pârâtele nu au înțeles să se conformeze acestei hotărâri judecătorești irevocabile reclamanta a formulat acțiunea de față, prin care a solicitat să fie autorizată să efectueze ea aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei și să se dispună obligarea celor două pârâte menționate la plata de despăgubiri, reprezentând lipsa de folosință a terenurilor pe ultimii 3 ani, cu cheltuieli de judecată.
Reținând că, prin conduita de a nu se conforma hotărârii judecătorești, pârâta a cauzat reclamantei un prejudiciu, în temeiul dispozițiilor art. 998 C.Civ. privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, instanța de fond a admis acțiunea.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Complexului
E. O. - M. Motru nu s-a putut reține că această societate nu are calitate procesuală pasivă și nu ar trebui să redea în circuitul agricol suprafața de 3,1080 ha, menționată în titlul de proprietate nr._/2002, individualizată în raportul de expertiză efectuat de expert M. A., în dosarul nr._, din moment ce, într-o altă cauză, care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Motru, în urma probelor administrate, inclusiv expertiză geologică, prin sentința civilă nr.2864/15.12.2010 a fost obligată această societate să redea în circuitul agricol suprafața de 3,1080 ha teren din titlul de proprietatenr._/2002, individualizată în raportul de expertiză efectuat în dosarul nr._ .
În ceea ce privește criticile apelantelor – pârâte pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că, în raport de obligația dispusă prin sentința civilă nr. 2864 pronunțată de Judecătoria Motru la data de 15.12.2010 în dosarul nr._, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea în cauza de față, reținând corect aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 998-999 Cod civil, în condițiile în care terenul proprietatea reclamantei a fost degradat datorită lucrărilor de exploatare efectuate în mod abuziv de către societățile pârâte, fără ca aceste suprafețe să fie cuprinse în decrete de expropriere și fără existența unor licențe de exploatare.
S-a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 82 din Legea nr.18/1991, invocate de către apelantele pârâte, întrucât dispozițiile menționate se referă doar la situația când terenurile au fost folosite legal doar pentru producția silvică sau agricolă și nu în alte scopuri și activități ,cum ar fi activitatea minieră ,geologică ,petrolieră,etc
În speța de față suprafața de teren în litigiu, deși are destinația agricolă, nu a fost folosită pentru producția agricolă sau silvică, astfel încât invocarea de către apelantele pârâte a necesității și obligativității constituirii, în prealabil, a unui perimetru de ameliorare, stabilit de Ministerul Agriculturii nu poate fi reținută.
A apreciat tribunalul că în prezenta cauză sunt aplicabile normele juridice din Capitolul VII al Legii 18/1991 „Folosirea temporară a terenurilor în alte scopuri decât producția agricolă sau silvică", care, potrivit art.90 alin.1 din Legea nr.18/1991, „se face numai în condițiile prezentei legi", deci este exclusă aplicarea altor norme, din alte legi specifice, legea cadru fiind reprezentată de prevederile art.90-103, capitolul VII din Legea nr.18/1991, dreptul comun în materie
Astfel,în art.94 din Legea nr.18/1991 se precizează care sunt instituțiile abilitate legal să aprobe folosirea (definitivă sau temporară) a terenurilor agricole în alte scopuri decât producția agricolă (spre exemplu, Guvernul aprobă folosirea unor astfel de terenuri pentru suprafețe ce depășesc 100 ha, ori, apelantele-pârâte nu au solicitat și nu au obținut o astfel de aprobare, de la Guvern, mai ales că terenurile din zona Miculești nu au fost cuprinse în decrete de expropriere și nici în perimetre legale de licențiere a exploatării, demonstrând, din nou, existența unui abuz al acestora).
Art.101 din Legea nr.18/1991 precizează: „Titularii lucrărilor de investiții sau de producție care dețin terenuri pe care nu le mai folosesc în procesul de producție, cum sunt cele rămase în urma excavării de materii prime - cărbune, caolin, argilă, pietriș și alte asemenea - sunt obligați să ia măsurile necesare de amenajare și nivelare, dându-le o folosință agricolă în termen de 2 ani de la încheierea procesului de producție", iar „execuția acestor lucrări se face prin instituții specializate ale Ministerului Agriculturii, din fondurile prevăzute de beneficiari (adică deținătorii lucrărilor de producție), în condițiile legii (art.94 alin.3 din Legea nr.18/1991)".
Așadar, în contextul în care aspectele legate de incidența prevederilor art. 82 – 86 din Lg 18/1991, de modalitatea în care aceste dispoziții legale prevăd redarea în circuitul agricol al terenurilor, precum și cele legate de culpa pârâtelor în producerea prejudiciului reclamantei prin degradarea terenurilor ce i-au fost reconstituite, au fost analizate prin hotărârea în baza căreia s-au solicitat despăgubiri reprezentând contravaloarea cheltuielilor de redare a terenurilor în circuitul agricol, motivele de apel formulate de pârâte devenite prin reorganizare Societatea Comercială C. E. O. SA - Sucursala D. M. Tg J., sunt nefondate.
În ce privește criticile apelantelor pârâte în sensul că din interpretarea actelor normative ce au aplicabilitate în speță: art. 4 din H.G. 926/2003 și Legea 85/2003, astfel de operațiuni presupun efectuarea într-o anumită procedură (constituirea unor perimetre de ameliorare, amenajare și reconstrucție ecologică, în temeiul unor proiecte de ecologizare, realizate de instituții specializate, iarredarea terenurilor în circuitul agricol și ecologizarea nu poate fi efectuată pe suprafețe mici cu amplasament disparat, în puncte diferite, fiind necesar a fi efectuat un proiect tehnic comun pentru o zonă extinsă), instanța a apreciat că sunt nefondate. S-a arătat că acțiunea dedusă prezentei judecăți, subsumată unei răspunderi civile delictuale, vizează în fapt neexecutarea obligației de către pârâte, neexecutare de natură a prejudicia reclamanta sub aspectul imposibilității acesteia de a-și exercita pe deplin prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. Pârâtele nu au făcut dovada efectuării vreunui demers în sensul îndeplinirii obligației stabilite prin hotărârea judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, astfel că, în raport de disp. art. 1073 și 1077 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare; în cazul neîndeplinirii obligației de a face creditorul poate de asemenea să fie autorizat să o ducă el la îndeplinire pe cheltuiala debitorului.
Raportat la disp. art. 1073 și 1077 cod civil se apreciază că reclamanta nu avea obligația de a face dovada efectuării lucrărilor de redare în circuitul agricol, sensul dispozițiilor legale fiind că reclamanta, ca și creditoare a obligației instituită în sarcina pârâtelor, să procedeze pe viitor pe cheltuiala pârâtelor la efectuarea lucrărilor în cauză.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză au fost evaluate lucrările necesare redării în circuitul agricol, având în vedere situația degradării terenurilor; a reține că redarea terenurilor în circuitul agricol și ecologizarea nu poate fi efectuată pe suprafețe mici cu amplasament disparat, în puncte diferite, fiind necesar a fi efectuat un proiect tehnic comun pentru o zonă extinsă și a aprecia că efectuarea acestor operațiunii este la latitudinea pârâtelor (tocmai cele care au degradat terenurile proprietatea reclamantei), indiferent de intervalul de timp în care urmează a se realiza aceste lucrări, în condițiile în care există o hotărâre judecătorească prin care s-a reținut culpa acestora, înseamnă ocrotirea de către instanță a unui abuz de drept (abuz de drept sancționat inclusiv prin art.17 din CEDO )
Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat, cu alte ocazii (cauzele Burdov c. Rusiei, Jasiuniene c. Lituaniei, Ruianu c. României, S. P. c.României ) că dreptul de acces la justiție, garantat de articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, protejează, de asemenea, și executarea hotărârilor definitive și obligatorii, care, într-un stat de drept, nu pot rămâne fără efect în detrimentul uneia dintre părți .
Pe cale de consecință, reclamantei îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materia executării din art.6 din Convenție. Textul Convenției Europene a drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României, iar în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În consecință, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv .
În speța de față, refuzul apelantelor – pârâte de a pune în executare hotărârea menționată într-un termen rezonabil, prin interpretarea în favoarea sa a diferitelor dispoziții legale, este de natură a constitui o ingerință în dreptul de proprietate al reclamantei și a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 CEDO, întrucât dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești este unul din aspectele dreptului de acces la justiție (cauza S. P. c. României din 02.06.2004).
Sentința civilă nr. 2864 pronunțată de Judecătoria Motru la data de 15.12.2010 în dosarul nr._ impunea apelantelor pârâte să ia toate măsurile necesare și să efectueze într-un termen rezonabil lucrările necesare pentru a reda în circuitul agricol suprafața de teren, proprietatea reclamantei, dar cu toate acestea, sentința nu a fost executată conform dispozitivului său și neexecutarea este imputabilă exclusiv apelantelor pârâte. Rezultă că imposibilitatea pentru reclamantă de a obține executarea completă a acestei sentințe constituie o ingerință în dreptul său la respectarea bunurilor, așa cum este prevăzut de prima frază a primului aliniat din articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție (cauza Burdov c. Rusiei).
Așadar, prin refuzul lor de a executa sentința unei instanțe judecătorești, conform dispozitivului său, apelantelor pârâte au privat-o pe reclamantă de dreptul său de proprietate asupra suprafeței menționate prin titlul de proprietate nr._/2002.
În consecință, obligația incumbă apelantelor – pârâte și nu reclamantei și în aceste condiții a-i cere reclamantei să facă alte demersuri al căror rezultat nu ar fi decât unul repetitiv și anume să solicite pentru toată perioada scursă de la data hotărârii judecătorești contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul afectat (așa cum au susținut pârâtele că s-a statuat în practica judecătorească ) ar fi prea oneros pentru reclamantă și nu ar corespunde cerințelor art. 35 din Convenției.
De altfel, prin cererea de față reclamanta nu a făcut altceva decât să declanșeze o procedură vizând sancționarea pasivității apelantelor pârâte.
Sunt nefondate și criticile referitoare la expertiza efectuată de expertul agricol G. I. în condițiile în care nu a existat nicio opoziție din partea apelantelor la desemnarea acestui expert care a răspuns la obiectivele fixate de instanță și a răspuns la toate obiecțiunile încuviințate prin încheierea din data de 31.05.2012.
Astfel, la patru luni după desemnarea expertului G. I., ca și expert în cauză (pe
data de 08,03,2012), la trei luni după depunerea raportului de expertiză la instanța de fond
(expertiză depusă pentru termenul din data de 05,04.2012), după ce, aceluiași expert, i s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză (fără a se menționa că ar fi incompatibil să
efectueze expertiza în cauză), pe data de 05,07.2012 (când deja, erau depuse
răspunsurile la obiecțiuni) s-a formulat cerere prin care se solicită o nouă expertiză, care să fie efectuată de un expert în îmbunătățiri funciare, respinsă corect de către instanța de fond. Totodată s-a reținut că oricare expert în specialitatea agricultură poate realiza o expertiză privind evaluarea lucrărilor de redare în circuitul agricol a unor terenuri.
Împotriva acestei decizii au declarat recurspârâtele . SA – D. M. Tg. J. – M. Motru și . SA – D. M. Tg. J. – EMC Motru, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, recurentele pârâteau apreciat ca sentința pronunțata de instanța de fond si decizia pronunțata de instanța de apel sunt netemeinice si nelegale.
Pornind de la principiul potrivit căruia creditorul are dreptul de a dobândi indeplinirea exacta a obligației, dispozițiile art.1534 - 1535 Cod Civil prevăd dreptul creditorului de a solicita daune interese moratorii sau compensatorii pentru prejudiciul suferit ca urmare a neexecutarii obligației de către debitor. În speța, reclamanta nu a inteles să solicite aplicarea unor măsuri de constrângere a pârâtelor, în vederea executării obligației si nici daune pentru neexecutarea acesteia, ci a înteles să solicite înlocuirea obligației directe, respectiv a obligației în natură, cu echivalentul valoric al acesteia.
Din interpretarea dispozițiilor art. 4 din HG 926/_ si ale Legii nr. 85 / 2003 rezultă că asemenea operațiuni presupun constituirea unor perimetre de ameliorare, amenajare și reconstrucție ecologica, întocmirea unor proiecte de ecologizare de către instituții specializate, întocmirea unor documentații tehnice, pe etape de lucrări ce sunt efectuate de instituții avizate de Ministerul Agriculturii, în funcție de fondurile alocate de la bugetul de stat. Reclamanta nu este în măsură să efectueze ea însăși lucrările de redare în circuitul agricol, având în vedere dispozițiile art. 4 din HG nr. 926 / 2003 și ale Legii nr. 85/2003.
Redarea în circuitul agricol nu se efectuează pe suprafețe mici. Încasarea de către reclamant a sumelor reprezentând contravaloarea lucrărilor de redare în circuitul agricol nu conduce în mod obligatoriu la aducerea terenurilor în stadiul de a fi productive, deoarece reclamantul nu este în măsură să efectueze asemenea operațiuni.
Conform art. 82 - 86 din Legea nr. 18/1991, terenurile care prin degradare sau poluare și-au pierdut total sau parțial capacitatea de producție pentru culturi agricole sau silvice vor fi constituite în perimetre de ameliorare. Acestea fiind incluse in perimetrul de ameliorare sunt scutite de taxe și impozite către stat pe timpul cât durează ameliorarea.
În acestă situație, calitatea procesuală pasivă este a persoanei căreia, prin efectul legii, îi revine obligația de a închide minele sau carierele si de a reface mediul afectat de acestea.
Petenta la punerea in posesie a suprafețelor din titlurile de proprietate avea cunostinta de degradarea acestora si putea sa solicite reconstituirea dreptului de proprietate pe unalt amplasament. Reclamantul invocă propria culpa, si anume că a acceptat să intre in posesia unui teren care nu este în circuitul agricol. Însusi reclamanta recunoste ca la data intrării in posesie ( 2002 ) avea cunostiinta de destinția acestor terenuri, dar a acceptat întrucat reprezentau o sursă de venit sub forma de compensații bănești fara ca acestia sa depună vreun efort in acest sens .
Execuția in teren a lucrărilor de amenajare si punerea in valoare a terenurilor degradate din perimetrele de ameliorare se face de unități specializate in functie de specificul lucrărilor, pe cheltuiala statului, conform Proiectului de Ameliorare.
Lucrările de redare in circuitul agricol se desfășoară in conformitate cu prevederile documentațiilor tehnice intocmite de instituțiile de specialitate si cuprind mai multe etape. Ministerul Economiei si Mediului de Afaceri este ordonatorul de credite pentru alocarea de fonduri bugetare pentru executarea lucrărilor de ecologizare.
Conform legislației specifice, lucrarile de redare in circuitul agricol se fac in baza unui proiect de îmbunătățiri funciare întocmit de un proiectant specializat in îmbunătățiri funciare, autorizat de MADR, iar execuția propriu zisa a proiectului se face de către agenți economici care sunt specializați si autorizați in domeniul MADR.
În data de 12.09.2012 s-a efectuat predarea terenurilor din Perimetrul Leurda, de către Primăria Motru către . a desfășurat procedura de licitație a lucrărilor de ecologizare si amenajare terenuri, licitație câștigate de ., cu durata contractului pe o perioada de 1 an.
A menționat ca redarea in circuitul agricol si ecologizarea nu se poate efectua pe suprafețe mici de teren si cu amplasament in diferite puncte. In acest sens trebuie întocmit un proiect tehnic care sa cuprindă întreaga zona.
De asemenea instanța de fond a făcut o grava interpretare a probelor aflate la dosarul f cauzei, incalcand in acest mod principiul disponibilității, pe motiv ca deși s-a susținut de către parate ca in zona Miculesti, unitățile miniere nu au deținut licența de exploatare, instanța fara a face vreo verificare admite acțiunea in baza unui raport de expertiza tehnica in specialitate agricultura (nu imbunatatiri funciare), obligând in acest fel paratele sa plătească contravaloarea lucrărilor de redare in circuitul agricol.
In data de 05.07.2012 prin Nota de ședința, M. Motru a solicitat o noua expertiză judiciara cu specialitatea îmbunătățiri funciare, motivata ca d-nul expert dr. ing. Giurcau I. nu figurează in tabloul de experți in specialitatea îmbunătățiri funciare si in concluziile scrise depuse la dosarul cauzei a solicitat anularea raportului de expertiza - efectuarea unei noi expertize.
A fost subliniat faptul ca si la instanța de apel s-a solicitat efectuarea unei expertize in specialitatea îmbunătățiri funciare, deoarece un expert in specialitatea agricultura nu este abilitat de a efectua expertiza de specialitatea îmbunătățiri funciare ( la data efectuării expertizei M. MOTRU nu avea cunostiinta ca acest expert nu este in tabloul de experți - îmbunătățiri funciare ). Expertul in agricultura nu poate sa aprecieze modul de realizare a lucrărilor de ecologizare, intrucat nu dispune de pregătirea necesara sa întocmească devize, lucrare complexa pe care numai un expert de specialitate o poate realiza .
A arătat că pentru terenurile afectate de lucrările de subteran nu este necesară depunerea unui nou strat de sol fertil, deoarece acesta exista si este necesara si suficienta administrarea îngrășămintelor chimice.
A solicitat în principal admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304pct.7 și 9 C.pr.civ.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că, potrivit art.1077 C.civ. nefiind indeplinita obligația de a face, creditorul poate sa fie autorizat a o duce el la îndeplinire cu cheltuiala debitorului.
Este ceea ce a solicitat in petitul 2 al acțiunii, având in vedere refuzul de necontestat al paratelor de a executa sentința anterioară, respectiv sent.civ.2864/15.11.2010 a Judecătoriei Motru si dec.civ.808/29.03.2011 a Trib.Gorj.
Aceste hotărâri judecătorești au fost învestite cu formula executorie si s-a trecut la executarea demersurilor executionale, formandu-se dosarul 168/E/2009 al B. Diaconita C-tin, in urma cărora si-a recuperat sumele din hotărâri, si prin procesul verbal de la 30.06.2011 al organului de executare, s-a constatat refuzul paratelor de a efectua lucrări de ameliorare a terenurilor agricole degradate datorita mineritului.
Trebuia avuta in vedere caracteristica obligației supusa executării silite si consecința neexecutarii de buna voie.
Noțiunea de executare silita este subordonată la 2 momente:
-momentul incheierii raportului juridic care naște drepturi si calitatea de a acționa injustiție atunci cand nu se executa de buna voie obligația;
-momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești care a devenit titlu executoriu, si este pusa in executare forțată.
Obiectul executării silite este prev. de art.3711 si 3722 C .pr.civ., si el diferă dupa cum este vorba de executare directa in natura sau indirecta prin plata unor sume de bani.
Executarea directa este identica cu obligația asumata inițial prin actul juridic si confirmat de titlu executoriu, iar executarea indirecta, dupa cum ii spune si numele este executarea nu asupra obiectului asumat inițial ci asupra consecințelor neexecutarii voluntare sau directe.
Cum paratele nu si-au respectat obligația dispusa prin hotărâri judecătorești de a reda în circuitul agricol terenul folosit abuziv pentru activitatea de minerit din cel al reclamantei, aceasta nu poate fi obligată sa recurgă la executarea indirectă prin plata unor sume ca daune cominatorii, cand are la dispoziție art.1077 C.civ.care ii permite ca pe cheltuiala paratei sa faca ea îndeplinirea obligației.
Ar insemna astfel pe de o parte amânarea la nesfârșit a executării obligației de a face, dispusa prin hotărâre judecătoreasca irevocabila, respectiv de a pune terenul ameliorat la dispoziția reclamantei, fiind prejudiciata.
De asemenea, ar fi prejudiciata si parata prin plata daunelor cominatorii, tranfórmate apoi in daune compensatorii, in cond.art.5803 C.pr.civ.
A apreciat că este irelevant motivul de recurs, ca reclamanta n-ar putea indeplini ea activitatea de ameliorare a terenului, ceea ce constituie o grija nepermisa pentru parata care se afla in culpa, din moment ce nu si-a indeplinit obligațiile dispuse prin titlul executoriu care este o hotărâre judecătoreasca.
Creditorul este cel care isi alege modalitatea de executare a titlului sau si nu debitorul, ceea ce corect a reținut Trib.Gorj.
Susținerea ca la 12.09.2012 s-a efectuat predarea terenurilor cuprinse pe raza orașului Motru, in perimetrul pentru activități de ameliorare agricola, nu este intemeiată.
Terenurile reclamantei se afla pe raza ./26.04.2013 a CLCF Slivilesti) si nu sunt incluse in niciun proiect de ameliorare, ecologizare în circuitul agricol, iar din adresa_/2013 a Primăriei Motru rezulta ca cea in cauza n-are teren pe raza minicipiului.
Totodată, in raport de adresa 215/25.04.2013 a . 2, rezulta ca terenul reclamantei nu este inscris in perimetrul de exploatare al acelui punct de lucru, cu alte cuvinte este abandonat si deteriorat.
Cu autoritate de lucru judecat s-a reținut în sent.civ.2864/15.12.2010 a Judecătoriei Motru, ca paratele au săvârșit o fapta ilicita, constând în desfășurarea activităților miniere pe terenurile proprietatea reclamantei, si in mod nejustificat acestea n-au fost cuprinse in perimetre de exploatare. Paratele n-au dovedit a fi înteprins acțiuni pentru construirea unor perimetre de ameliorare, încat nu se pot prevala de disp.art.82 și 86 din L.18/1991.
Noțiunea de executare silită presupune astfel punerea de acord a obligațiilor asumate de părți la încheierea raporturului juridic, cu procedura generată de refuzul de executare voluntara. De asemenea, specific executării silite este ca in aceasta faza de executare a obligațiilor pretins nexecutate, totdeauna caracterizarea obligației este de a face sau de a preda, în sens juridic.
Neexistand licenta de exploatare, neavand perimetru de exploatare, efectuând nejustificat si abuziv exploatarea, in afara decretelor de expropiere, paratele au săvârșit o exploatare ilicita, abuziva, incat răspund delictual in cond.art.998, 999 C.civ.
Nu exista ocrotire legala a unui abuz de drept asa cum rezulta si din art. 17 din CEDO, iar reaua credința si propria culpa nu pot reprezenta baza legala pentru exonerare de răspundere si pentru un avantaj judiciar.
Corect a reținut Tribunalul Gorj ca art.82 din L.18/1991 care da Ministerului Agriculturii atribuții privind constituirea perimetrelor de ameliorare, se refera la producția agricola si silvica, si numai la situația cand au fost folosite legal terenurile, ceea ce nu este cazul in speța.
IÎn prezentul litigiu sunt aplicabile normele juridice din cap.VII al L.18/1991 tinandu-se seama si de faptul ca aceasta lege are caracter reparator, fiind prioritar aparat dreptul de proprietate individuala si in cond.art.l din Primul Protocol la Convenția pentru Drepturile Omului.
Recurenta trebuia sa observe disp.art.101 din L.18/1991, care dau in sarcina deținătorilor de terenuri pe care nu le mai folosesc in procesul de producție, cum sunt cele ramase in urma excavarii de materii prime, cărbune, etc.obligația sa ia masurile necesare de amenajare si nivelare, dandu-le o folosința agricola in termen de 2 ani de la incheierea procesului de producție, iar execuția lucrărilor se face prin instituții specializate ale Ministerului Agriculturii, din fondurile prevăzute de beneficiari, adică deținătorii lucrărilor de producție in cond.legii(art.94 alin.3 din 1.18.1991).
Deci, susținerea recurentei ca statul prin Ministerul de Resort trebuia sa plătească aceste lucrări, este tendențioasa, pentru ca beneficiarul lucrării de producție sau investiție a fost chiar ea, si nu a dovedit cu nimic ca in executarea obligației impuse de hotărârea judecătoreasca a făcut vreun demers pentru plata lucrărilor de organele de specialitate.
In realitate, niciuna din recurente nu si-a respectat obligațiile legale stabilite prin sent.civ. 2864/15.12.2010, investita cu formula executorie prin incheierea de la 3.05.2011, iar demersurile executionale de executare a sentinței s-au dovedit fara rezultat, fapt consemnat de executorul judecătoresc atat la 30.06.2011 cat si la 20.11.2012.
Cu referire la expertiza pe care o contestă in recurs paratele, intocmita de expert Jurcau, consideră că nu poate fi primită critica. Recurentele parate si-au motivat recursul pe disp.art.304 pct.9 C.pr.civ., iar susținerea ca instanța a analizat greșit si incomplet o proba a dosarului, privește netemeinicia hotărârii, care excede dispozițiilor de modificare si casare a unei hotărâri judecătorești in calea de atac extraordinara a recuruslui.
Considerând că sub toate aspectele recursurile sunt neîntemeiate, a solicitat respingerea acestora in condițiile art.312 C.pr.civ., cu plata cheltuielilor de judecata.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate în recurs, a apărărilor formulate de intimata reclamantă și în raport cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursurile sunt fondate și urmează a fi admise pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Excepția lipsei calității procesuale a recurentelor pârâte în soluționarea cererii ce are ca obiect obligarea acestora la plată către reclamantă de despăgubiri, reprezentând contravaloarea lucrărilor de redare în circuitul agricol a terenurilor a fost corect respinsă în cauză. În soluționarea acestei excepții este determinant faptul că recurentele pârâte sunt succesoare ale pârâtelor care au fost obligate anterior, într-un alt litigiu, să redea în circuitul agricol terenurile menționate în acțiune. În litigiul nu față nu pot avea calitate procesuală pasivă alte persoane decât cele care au avut această calitate în litigiul în care a fost soluționată cererea reclamantei ce a avut ca obiect obligația de redare în circuitul agricol a terenurilor.
Stabilirea, însă, pe fondul litigiului de față a obligației recurentelor pârâte de a achita reclamantei despăgubiri ce reprezintă echivalentul valoric al lucrărilor de redare în circuitul agricol a terenurilor s-a făcut în mod nelegal, cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art 1075 și 1077 Cod civil.
Art 1075 din Codul civil de la 1864 prevedea că „orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului”.
În literatura și practica judiciară s-a statuat corect că aceste dispoziții legale sunt incidente ori de câte ori executarea obligației de a face nu poate fi îndeplinită de un terț. Atunci cînd obligația de a face poate fi executată și de un terț, respectiv nu implică obligatoriu efortul personal al debitoriului, devin incidente, la cerere, dispozițiile art. 1077 din vechiul Cod civil, în conformitate cu care, în caz de neîndeplinire a obligației de a face „creditorul poate asemenea să fie autorizat a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului”.
În speță, deși intimata reclamantă și-a motivat în drept demersul judiciar pe prevederile art. 1077 din vechiul Cod civil, temei însușit de instanțe, aceasta nu a solicitat să fie autorizată să îndeplinească ea obligația pe cheltuiala debitoarelor; susținând că dorește să îndeplinească ea obligația, a solicitat instanței să oblige pe recurentele pârâte să-i achite echivalentul valoric al lucrărilor de redare în circuitul agricol a terenurilor, în condițiile în care aceste lucrări nu au fost executate.
O asemenea solicitare în speță nu se încadrează în prevederile art. 1077 din vechiul Cod civil și nu poate fi admisă.
Terenurile constituie bunuri de interes național. Regimul juridic al acestora, starea lor prezentă și viitoare, constituie aspecte care au făcut și fac obiectul unor reglementări legale speciale, întrucât interesează atât pe titularii dreptului de proprietate dar și statul. În acest sens sunt de menționat, cu titlu de exemplu, prevederile art. 82 și următoarele din Legea nr. 18/1991, din care rezultă cu prisosință importanța deosebită acordată terenurilor, cel puțin la nivel legislativ, indiferent de forma de proprietate, publică sau privată.
În aceste condiții, au aplicabilitate în cauză prevederile legale prin care s-a reglementat modul în care se realizează lucrările de redare în circuitul agricol a terenurilor care au fost afectate unor exploatări diverse (excavări de materii prime, cărbune, etc.). Astfel fiind, conform prevederilor H.G. 926/2003 și ale Legii 85/2003, această operațiune presupune efectuarea ei într-o anumită procedură – constituirea unor perimetre de ameliorare, amenajare și reconstrucție ecologică - în temeiul unor proiecte de ecologizare, realizate de instituții specializate.
Aceste lucrări, în funcție de degradările concrete aduse terenurilor, se realizează în etape succesive, lucrările efectuându-se de instituții avizate de Ministerul Agriculturii - respectiv de Agenția Națională pentru Resurse Minerale care are printre alte atribuții principale, acelea de a urmări aplicarea măsurilor stabilite pentru protecția suprafeței și a subsolului, în cursul și după terminarea activităților miniere, în conformitate cu prevederile legale; de a prevedea și aproba, conform legii, măsurile de protecție a mediului și de reconstrucție ecologică (potrivit art. 55 litera f și h Legea minelor nr. 85 din 18 martie 2003).
În art 53 alin. 3 din Legea 85/2003 este reglementată expres, obligația ministerului de resor al companiilor și societăților naționale miniere de a monitoriza factorii de mediu postînchidere, prin direcțiile de specialitate.
De asemenea, redarea terenurilor în circuitul agricol și ecologizarea nu pot fi efectuate pe suprafețe mici cu amplasament disparat, în puncte diferite, fiind necesar a fi efectuat un proiect tehnic comun pentru o zonă extinsă.
Pe de altă parte, dacă s-ar admite că lucrările de redare a terenurilor în circuitul agricol ar putea fi efectuate și de reclamantă, soluția care s-ar impune în cauză ar fi aceeași, de respingere a cererii având ca obiect plata echivalentului lucrărilor menționate. Contravaloarea lucrărilor solicitate este departe de a fi una derizorie; suma stabilită ca reprezentând echivalentul lucrărilor de redare a terenurilor în circuitul agricol este o sumă mare și nu există garanția că, odată achitată reclamantei, va fi folosită efectiv și în mod corespunzător pentru efectuarea lucrărilor de redare a terenurilor afectate în circuitul agricol. În aceste condiții nu există, deci, nici o garanție că procedîndu-se la admiterea cererii de obligare a recurentelor pârâte la plata către reclamantă a echivalentului valoric al lucrărilor de redare a terenurilor în circuitul agricol este asigurată respectarea și a interesului general al societății, acela de a fi readuse, efectiv, terenurile în circuitul agricol.
În consecință, punându-se în balanță pe de o parte prejudiciul actual al reclamantei, care a fost generat de lipsa de folosință a terenurilor (pentru care, însă, a promovat și i s-au admis cererile de despăgubiri, inclusiv în litigiul de față), și pe de altă parte interesul general al societății, acela de a asigura protecția resurselor de interes național, Curtea apreciază că soluția care se impune în cauză, pe fondul litigiului, este de respingere a cererii ce are ca obiect obligarea recurentelor pârâte la plata către reclamantă a echivalentului lucrărilor de redare a terenurilor în circuitul agricol (lucări ce nu au fost efectuate, deci reclamanta nu are în acest moment diminuat patrimoniul său cu contravaloarea acestor lucrări).
Cât privește dreptul reclamantei la respectarea proprietății acesta nu este lezat câtă vreme încă de la data reconstituirii dreptului de proprietate reclamanta a cunoscut situația de fapt concretă a terenurilor și, totodată, îi este recunoscut dreptul la despăgubiri pentru lipsa de folosință a acestora.
Prin respingerea cererii având obiectul menționat se apreciază, de asemenea, că nu sunt încălcate nici prevederile Convenției Europene pentru Drepturile Omului, cum eronat a reținut instanța de apel. Dreptul de proprietate al reclamantei nu este contestat; pentru faptul că reclamanta este lipsită temporar de dreptul de a folosi terenul, din cauze ce preced momentului eliberării titlului de proprietate, i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri de către instanțe. Astfel fiind, orice întârziere în executarea obligației de redare a terenurilor în circuitul agricol afectează în primul rând interesul general al societății; interesul personal al reclamantei este lezat numai prin prisma incertitudinii momentului la care îi vor fi restituite terenurile spre deplină folosință. Acesta este și argumentul pentru care Curtea consideră că nici prevederile art. 6 din CEDO nu sunt încălcate, cum greșit a reținut instanța de apel.
Prevederile art. 3711 și următoarele Cod pr.civ. nu prezintă relevanță în cauză. Prin obligarea recurentelor pârâte la plata sumelor ce reprezintă contravaloarea lucrărilor de redare în circuitul agricol a terenurilor nu se asigură îndeplinirea acestei obligații, nici direct nici indirect. Numai în măsura în care lucrările de redare a terenurilor în circuitul agricol ar fi deja efectuate de reclamantă din fonduri proprii și recepționate de instituțiile abilitate de lege în acest sens, s-ar fi putut pune problema unei executări indirecte a sentinței pronunțate în litigiul anterior, precum și a unui prejudiciu actual al reclamantei, ceea ce ar fi dus la o altă soluție în cauză, fiind eliminat riscul nerespectării interesului general al societății în ce privește terenurile, menționat mai sus.
Nu prezintă relevanță, în raport de cele expuse, modul în care s-a stabilit contravaloarea lucrărilor, dacă s-au început sau nu lucrările de redare a terenurilor în circuitul agricol, dacă recurentele au avut sau nu licență de exploatare. Art. 998 și 999 din vechiul Cod civil a constituit și constituie temei pentru admiterea cererii reclamantei de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenurilor. Nu constituie, însă, temei juridic pentru admiterea celei de a doua cereri ce face obiectul litigiului de față.
În baza art. 312 rap la art. 304 pct 9 Cod pr civilă, pentru considerentele expuse, se impun a fi admise recursurile.
Intimta reclamantă va fi obligată la cheltuieli de judecată în cauză către recurentele pârâte, în temeiul art. 274 Cod pr. civilă, în apel și recurs. Urmare a schimbării în parte a sentinței vor fi diminuate cheltuielile de judecată stabilite la fond în sarcina recurentelor. După compensarea cheltuielilor datorate de pîrîte la fond, în limita admiterii cererii privind lipsa de folosință a terenurilor, cu cele datorate de reclamată recurentelor în apel și recurs, reclamanta va fi obligată să achite diferența stabilită în sarcina sa către fiecare dintre recurente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele . SA – D. M. Tg. J. – M. Motru și . SA – D. M. Tg. J. – EMC Motru, împotriva deciziei civile nr.38/25.01.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. M..
Modifică decizia.
Admite apelurile.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 1929/12.07.2012 pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosarul nr._ .
Respinge cererile privind plata contravalorii lucrărilor de redare în circuitul agricol a terenurilor.
Menține sentința civilă în ceea ce privește despăgubirile pentru lipsa de folosință a terenurilor.
Obligă pârâtele în solidar la 4605 lei cheltuieli de judecată la fond către reclamantă. Obligă intimata reclamantă la 9617 lei către . SA – D. M. Tg. J. – M. Motru și la 4914 lei către . SA – D. M. Tg. J. - EMC Motru, reprezentând cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Compensează în parte cheltuielile de judecată, urmând ca reclamanta să achite cu acest titlu 7314,5 lei către . SA – D. M. Tg. J. - M. Motru și 2611,5 lei către . SA – D. M. Tg. J. - EMC Motru.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
P. B. C. T. L. E.
Grefier,
I. B.
Red. Jud. PB /08.10.2013
Tehn. red. IB / 2 ex
Jud. apel DF T.
A E S.
Jud. fond C I.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 8085/2013. Curtea de... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
